Efectele Poluarii

1) Efect de seră este un termen folosit pentru a evidenția contribuția unor anumite gaze
emise natural sau artificial la încălzirea atmosferei terestre prin modificarea permeabilității atmosferei la
radiațiile solare reflectate de suprafața terestră. Acest fenomen a fost descoperit de Joseph Fourier în
1824.

În cazul atmosferei Pământului, efectul de seră a fost responsabil de încălzirea suficientă a

acesteia pentru a permite dezvoltarea plantelor așa cum le cunoaștem noi azi.

Gaze cu efect de seră:

Principalul element responsabil de producerea efectului de seră sunt vaporii de apă (70%). Următoarea
pondere o are dioxidul de carbon (9%), urmat de metan (9%) si ozon (7%).

În ultima jumătate de secol au fost emise în atmosferă cantități foarte mari de dioxid de carbon și
metan, care au redus permeabilitatea atmosferei pentru radiațiile calorice reflectate de Pământ spre spațiul
cosmic. Acest lucru a dus la începerea așa-numitului fenomen de încălzire globală.

Conform unui studiu din anul 2007, 22% dintre emisiile mondiale de gaze cu efect de seră provin din
agricultură, un procent similar celui din sectorul industrial, dar superior celui din transporturi.[1] Creșterea
vitelor, mai ales transportul și hrănirea acestora, se află la originea a 80% din emisiile de gaze cu efect de seră
provenite din agricultură.[1]

Conform raportului IPCC Climate Change 2014: Mitigation of Climate Change, 62% din emisiile de
gaze cu efect de seră între 2000 și 2010 sunt reprezentate de dioxidul de carbon. Emisiile de gaze cu efect de
seră au crescut mai rapid între 2000 și 2010 decât în cele trei decenii precedente, iar aproape jumătate din
emisiile de dioxid de carbon din perioada 1750 – 2010 se datorează ultimilor 40 de ani.

2) Încălzirea globală este fenomenul de creștere continuă a temperaturilor medii înregistrate ale
atmosferei în imediata apropiere a solului, precum și a apei oceanelor, constatată în ultimele două secole,
dar mai ales în ultimele decenii. Fenomene de încălzire globală au existat dintotdeauna în istoria Pământului,
ele fiind asociate cu fenomenul cosmic de maximum solar, acestea alternând cu mici glaciațiuni terestre
asociate cu fenomenul de minimum solar.

Temperatura medie a aerului în apropierea suprafeței Pământului a crescut în Ultimulul secol cu 0,74 ± 0,18
°C.[2]

Dacă fenomenul de încălzire observat este cvasi-unanim acceptat de oamenii de știință și de factorii de
decizie, există diverse explicații asupra cauzelor procesului. Opinia dominantă este că încălzirea se datorează
activității umane, în special prin eliberarea de dioxid de carbon în atmosferă prin arderea de combustibili
fosili.
 Grupul interguvernamental de experți în evoluția climei (engleză Intergovernmental Panel on Climate
Change) afirmă că „cea mai mare parte a creșterii temperaturii medii în a doua jumătatea a secolului al XX-
lea se datorează probabil creșterii concentrației gazelor cu efect de seră, de proveniență antropică.[2] Ei
consideră că fenomenele naturale ca variațiile solare și vulcanismul au avut un mic efect de încălzire până în
anii 1950, dar după efectul a fost de ușoară răcire.[3][4]

Teoria încălzirii globale antropice este contestată de unii oameni de știință și politicieni, cum ar fi
Claude Allègre[5] sau Václav Klaus. Există teoreticieni ai conspirației care cred că totul este doar un pretext al
elitelor mondiale de a cere taxe împotriva poluării. [6]

Încălzirea globală are presupuse efecte profunde în cele mai diferite domenii. Ea determină sau va
determina ridicarea nivelului mării, extreme climatice, topirea ghețarilor, extincția a numeroase specii și
schimbări privind sănătatea oamenilor. Împotriva efectelor încălzirii globale se duce o luptă susținută, al cărei
aspect central este ratificarea de către guverne a Protocolului de la Kyoto privind reducerea emisiei
poluanților care influențează viteza încălzirii.

3)Ploaia Acidă:
Ploile acide (sau precipitațiile acide) sunt precipitațiile care au un pH mai mic decât 5,6, având deci un
caracter acid pronunțat.

Termenul de ploaie acidă a fost folosit pentru prima dată de chimistul britanic Robert Agnus Smith, în 1872,
într-un tratat de 600 pagini în care examina corelația dintre cerul îmbâcsit de deasupra Manchesterului, în
Anglia, și aciditatea ploilor din regiune. Măsurată pe o scară chimică de la 0 la 15 pH (de la cea mai acidă la
cea mai alcalină), ploaia acidă este definită ca o precipitație cu pH sub 5,6. În majoritatea zonelor
industrializate ale Europei, precipitațiile sub formă de ploaie acidă au ajuns la un pH între 4,5 și 5,5. În unele
regiuni ale Italiei, au fost înregistrate cote și mai scăzute, până la 2,6, cu aciditate mai mare decât a oțetului
comestibil (utilizabil în industria alimentară), al cărui pH admisibil este 2,9.[1] Apa curată nepoluată este slab
acidă, cu un pH puțin mai mic decât 7, dar nu mai mică decât 5,6. [necesită citare]

Precipitațiile acide apar de obicei în situațiile în care cantități mari de dioxid de sulf (SO2) Sau de
monoxid de azot (NO) sunt emise în atmosferă. Acestea reacționează cu oxigenul din atmosferă formând
trioxid de sulf (SO3) respectiv dioxid de azot (NO2). Trioxidul de sulf (SO3) și dioxidul de azot (NO2)
reacționează cu apa din nori formând acid sulfuric (H2SO4) și acid azotic (HNO3). Soluția formată din restul de
apă împreună cu acizii sulfuric și azotic este ploaia acidă.[necesită citare]

4)Deteriorarea sănătății umane:

Poluarea constă în contaminarea mediului cu materiale care pot influența negativ
funcția naturală a ecosistemelor și care sunt dăunătoare sănătății. Deși poluarea mediului
înconjurător poate fi rezultatul unor cauze naturale, în ultimele decenii, activitățile umane au
generat cele mai mari cantități de substanțe poluante. Întrucât acestea afectează atât calitatea
aerului, cât și a apelor și a solului, efectele asupra sănătății populației au crescut considerabil,
ducând la ridicarea ratei deceselor premature. De multe ori însă, afecțiunile cauzate de
substanțele toxice nu sunt conștientizate suficient, iar măsurile de combatere sunt tratate
superficial.

Principala problemă în ceea ce privește poluarea o reprezintă calitatea aerului, care a

scăzut considerabil în special în zonele urbane. Potrivit unor estimări ale Organizației Mondiale
a Sănătății, peste șapte milioane de oameni mor, anual, din cauza poluării atmosferice.
Organizația a atras atenția că o problemă reală pentru sănătate o constituie și poluarea aerului
din locuințe.

Lipsa aerului curat poate avea efecte negative asupra întregului organism, pornind de la
tulburări ale somnului până la dezvoltarea unor tumori canceroase. Potrivit specialiștilor din
domeniu, particulele care contaminează aerul și temperaturile ridicate afectează inima,
sistemul nervos central și funcția respiratorie, efect care mărește riscul apariției unor boli
vasculare și atacului cerebral. Aerul poluat poate cauza și diverse alergii, care pot degenera în
astm bronșic. Expunerea la diverse tipuri de poluanți, inclusiv parfumuri și solvenți, poate
genera sensibilitatea chimică multiplă, cunoscută și ca boala de mediu, care se manifestă
asemănător reacțiilor alergice.

Printre elementele care duc la poluarea atmosferică se numără particulele, ozonul,

monoxidul de carbon, azotul, dioxidul de sulf, benzenul și plumbul, iar printre surse se află
autovehiculele, fabricile, șantierele în construcții, drumurile nepavate sau instalațiile de
încălzire. Expunerea la unele dintre aceste elemente poate avea efecte fatale asupra omului.
Monoxidul de carbon influențează capacitatea organismului de a transporta oxigenul în sânge,
fiind periculos în special pentru persoanele care au probleme cardiace, iar expunerea la
concetrații mari poate fi fatală. Plumbul poate afecta sistemul nervos, rinichii și ficatul și poate
cauza anemii, hipertensiune arterială sau osteoporoză. Expunerea la cantități mari poate
genera pierderi de memorie, convulsii sau chiar retardul mintal. Benzenul afectează sistemul
nervos central și este cancerigen.