Tema 9

Învățarea colaborativă în grădiniță

„Toate funcţiile psihice superioare încep ca relaţii efective între indivizii umani”.

-Vygotsky-

Lumea în care trăim se schimbă şi odată cu ea educaţia; sursele de informare pentru adulţi şi
copii sunt multe încât, pentru cei atraşi de nou, de spectaculos, una pare mai atractivă decât alta.

Pentru Piaget copiii sunt „mici oameni de ştiinţă, care atunci când sunt confruntaţi cu probleme
noi încearcă să confere sens observaţiilor lor, să le pună în acord cu teoriile existente”.

Educaţia modernă presupune formarea la copii a capacităţii de selecţie, de combinare, de

asimilare a cunoştinţelor care le vor fi necesare în şcoală şi apoi în viaţa de adult.

Noua orientare a învăţământului preşcolar românesc urmăreşte dezvoltarea gândirii critice a

copiilor prin folosirea metodelor şi tehnicilor activ-participative noi, care pun accentul pe
participarea copilului şi îl plasează pe acesta în centrul procesului de învăţare.

Procesul instructiv-educativ trebuie să aibă un caracter spontan, pentru a contribui la dezvoltarea

independenţei în gândire şi acţiune.

Copiii vor învăţa să-şi asume diferite roluri, determinate de specificul anumitor metode.

Importanţa învăţării colaborative în învăţământul preşcolar derivă din însuşi idealul educaţional
care, conform Noului Curriculum şi Legii actuale a învăţământului, este reprezentat de
dezvoltarea integrată şi armonioasă a personalităţii umane, formarea unui om capabil de
integrare conştientă, activă şi creativă în viaţa socială şi de participare activă şi proactivă în viaţa
societăţii.

Didacticienii abordează metodologia instrurii ca pe o problemă centrală. Au apărut diverse

denumiri pentru a ilustra munca colaborativă de învăţare în grup cum ar fi: învăţarea colectivă,
învăţarea prin cooperare, învăţarea reciprocă, în echipă, studiu de grup, studiu circular.

În învăţământul preşcolar modern se promovează învăţarea colaborativă – metodă de predare şi

învăţare în care, preşcolarii lucrează împreună, uneori în perechi, alteori în grupuri mici, pentru a
rezolva una şi aceeaşi problemă, pentru a explora o temă nouă sau a lansa idei noi, combinaţii ale
acestora.
Educatoarea are rolul de a încuraja „colaborarea” dintre copii şi de a organiza activităţi care să-i
stimuleze către „zona proximei dezvoltări”.

În interesul acestei zone, copilul obţine beneficii din colaborarea cu ceilalţi copii.

O formă de relaţie între elevi, ce constă în soluţionarea unei probleme de interes comun, în care
fiecare contribuie activ şi efectiv.

Strategia învăţării colaborative oferă elevilor ocazia de a-şi concretiza nevoia de a lucra
împreună, într-un climat colegial de întrajutorare şi de sprijin reciproc.

Grupul dă posibilitatea testării ideilor, revizuirii opiniilor şi dezvoltării inteligenţei

interpersonale.

Cercetările efectuate arată că metodele bazate pe colaborare au rezultate importante şi mult mai
bune decât metodele de învăţare bazate pe competiţie şi individualism, dar aceste forme de
organizare a activităţii instructiv-educative trebuie echilibrate, creând oportunităţi de învăţare
axate pe activităţile de grup ce favorizează cooperarea şi întreţin competiţia constructivă.

I.O.Pânişoară arată că în cazul tuturor metodelor de interacţiune educaţională, cadrul didactic

trebuie să integreze într-un sistem coerent şi adaptat ambele fenomene: atât cooperarea în grup,
cât şi competiţia. Lucrul în grup acoperă neajunsurile învăţării individualiste, acordând o
importanţă considerabilă dimensiunii sociale, prin desfăşurarea proceselor interpersonale.

În învăţământul preşcolar se folosesc variante simple ale metodelor, urmărindu-se eficienţa în

cunoaştere, participarea activă, creatoare a copilului, întreţinerea curiozităţii şi a plăcerii de a
cunoaşte şi însuşirea metodelor folosite dirijat pentru a fi preluate şi independent.

Pentru a alege metodele potrivite într-o anumită situaţie de învăţare, cadrul didactic trebuie să
ţină seamă de factorii obiectivi şi de factorii subiectivi.

Factorii obiectivi se referă la obiectivele educaţiei şi la logica internă a ştiinţei din cadrul căreia
sunt selectate informaţiile transmise.

Factorii subiectivi se referă la contextul uman şi social, personalitatea educatorului, psihologia

copiilor şi a colectivului de copii.

Metodele interactive de grup determină şi stimulează munca colaborativă desfăşurată de cei

implicaţi în activitate (copiii), în cadrul căreia, toţi vor (participa) cu ceva şi nimeni nu pleacă cu
nimic.

Profitul este atât al grupului (soluţionarea problemei, găsirea variantei optime), cât şi al fiecărui
individ în parte (rezultatele obţinute, efectele apărute în planurile cognitiv, emoţional-afectiv,
comportamental, o învăţare nouă).
IPOTEZĂ GENERALĂ

Dacă se vor aplica cu preponderenţă metodele interactive de grup în activitatea cu preşcolarii,

aceştia vor manifesta atitudini şi comportamente democratice, vor dobândi capacitatea de a găsi
singuri informaţii, de a lucra în echipă, de a aplica cunoştinţele în situaţii concrete de viaţă.

În vederea urmăririi cerinţelor formulate în ipoteză este necesară delimitarea următoarelor

aspecte:

 Stabilirea caracteristicilor psihopedagogice ale copilului de vârstă preşcolară

 Determinarea condiţiilor curriculare de selectare şi aplicare a metodelor active
(interactive) în cadrul activităţilor de predare-învăţare în grădiniţă
 Formarea şi cultivarea atitudinilor de toleranţă, respect şi înţelegere faţă de partenerii
din educaţie.

Printre avantajele învăţării colaborative sunt menţionate:

a) Stimularea în sarcină este îmbunătăţită datorită prezenţei altora

b) Resursele grupului (de memorie, de stocare, de atenţie) sunt mai bogate decât în
cazurile individuale
c) Există şanse mai mari ca printre membrii grupului să fie unul capabil să descopere
soluţia
d) Greşelile întâmplătoare sunt compensate; în ciuda apariţiei acestora rezultatul
general al grupului va fi mai precis decât al individului luat separat
e) Petele oarbe sunt corectate. Este mai uşor să recunoşti greşelile altora decît pe cele
proprii
f) Stimularea apariţiei de idei noi este o rezultantă a interacţiunii cumulative, deoarece
fiecare membru dezvoltă ideile celuilalt
g) Se învaţă din experienţa altora. Există multe dovezi că una din formulele cele mai
obişnuite şi mai eficiente de a învăţa este observarea activităţii altora în rezolvarea
problemelor
h) Încredere în sine, bazată pe acceptarea de sine
i) Relaţii mai bune, mai tolerante cu colegii, indiferent de etnie, capacităţi intelectuale,
condiţie fizică
j) Concentrare mai bună asupra învăţării şi reducerea comportamentului perturbator
k) Motivaţie sporită pentru performanţă şi intrinsecă pentru învăţare.
Dezavantajele apar când, uneori, grupurile pot fi mai puţin eficiente decât activitatea
independentă, din cauza următorilor factori:

a) Opoziţia de scopuri, interese şi obişnuinţe ale membrilor poate face ca acţiunea de

colaborare să fie extrem de dificilă
b) Dificultăţile de comunicare tind să sporească pe măsură ce grupul creşte, iar pentru
timizi este mai greu să participe activ atunci când grupul este mai mare
c) Dificultăţile de coordonare cresc, de asemenea, pe măsură ce grupurile sunt mai
mari, astfel încât este tot mai greu să se realizeze un efort comun, integrat, fără să se
cheltuiască mult timp pentru rezolvarea şi prevenirea dificultăţilor de coordonare
d) Distragerea şi supraestimarea care fac dificil de obţinut efortul individual concentrat,
susţinut, necesar pentru învăţarea anumitor subiecte şi pentru rezolvarea problemelor
e) Dependenţa excesivă de ceilalţi poate fi favorizată de activitatea de grup. Faptul că
unii membrii din grup se bazează pe cei mai capabili, duce la lenevire şi la evitarea
propriilor responsabilităţi

Aplicând învăţarea prin colaborare, educatoarea îi sprijină pe copii să descopere natura, ştiinţa,
viaţa.

Tocmai pentru ca preşcolarii să interacţioneze frecvent unul cu celălalt, a fost concepută

desfăşurarea activităţilor pe centre, unde se creează un mediu propice învăţării pe grupuri mici de
copii.

Fiecare centru de activitate devine un laborator de iniţiativă, imaginaţie şi creativitate pentru

copii. Materialele pe care le avem la aceste centre îi stimulează şi îi provoacă pe copii să-şi
folosescă toate simţurile în timpul jocului, să interacţioneze cu colegii, dar şi cu educatoarea, în
timpul activităţilor desfăşurate pe centre, sau în timpul activităţilor libere, aceştia nemaifiind
inhibaţi.

Prin experimentare, investigare, descoperire proprie, copiii încearcă idei noi, culeg informaţii. În
timpul activităţilor pe centre există un zumzăit deoarece copiii interacţionează în mod spontan cu
colegii lor.

În cadrul programului din grădiniţă, întâlnirea de dimineaţă permite schimburi de impresii.

Copiii îşi prezintă propriile gânduri, experienţe, idei. Acest lucru le dă posibilitatea tuturor de a
se exprima pe rând, de a comunica subiecte importante din viaţa lor.

Copiii ajung să se cunoască mai bine, să înlăture barierele timidităţii, iar mesajul lor ajunge la
întregul grup. Astfel, li se dezvoltă capacitatea de ascultare. Apoi se ivesc întrebări, comentarii,
la care participă cu mare interes pentru a-şi împărtăşi propriile experienţe.

Colaborarea a fost şi este utilizată în jocurile de rol, jocurile de creaţie, jocurile didactice,
jocurile de mişcare. Ea înseamnă înainte de toate un câştig în planul interacţiunii dintre
preşcolari, generând sentimente de acceptare şi simpatie. Departe de a genera conflicte, ea
instaurează buna înţelegere, armonia şi stimulează comportamentele de facilitare a succesului
celorlalţi. În joc, copiii îşi asumă sarcini, roluri, fiecare cooperând în felul său cu colegii pentru
finalizarea obiectivului propus şi pentru obţinerea satisfacţiei finale.

BIBLIOGRAFIE:

1 Barbu, Hristu Pedagogia preşcolară didactică 1999 Ed. Didactică şi

2 Pintilie, Mariana
3 Postelnicu, Eliza
4 Sanda Militaru
5 Schulman Kolumbus,
Elinor
Pedagogică
Metode moderne de învăţare- 2002 Eurodidact
evaluare
Metode activ-participative în 2012 Grapho
învăţământul preşcolar
O abordare didactică modernă în 2011 Sitech
învăţământul preşcolar
Didactica preşcolară 2006 Ed. V&I Integral