”Care este cartea care v-a marcat tinerețea?

Deși pare o întrebare destul de simplă la prima vedere, răspunsul potrivit

poate fi găsit destul de greu. Încă de la grădiniță, deși nu eram capabilă să pot citi
singură o carte, am avut parte de ajutorul mamei mele, care avea grijă ca în fiecare
seară să mă pot bucura de o nouă poveste. Mai târziu, aflându-mă în ciclul primar,
reușeam deja să pot citi cărți interesante potrivite vârstei mele, cărți care fac parte
și acum din colecția mea. În gimnaziu, am început pentru prima dată să citesc cărți
recomandate de profesoara mea de limba și literatura română. Cu toate că citisem
destul de multe cărți, nu reușisem să găsesc acea carte care să mă pasioneze întru
totul. Aflându-mă deja la liceu, numărul cărților obligatorii a crescut si el.
Bineînțeles că nu am încercat niciodată să îmi păcălesc profesoara citind un
rezumat, pentru că astfel m-aș fi păcălit doar pe mine însumi. Spre uimirea mea,
chiar mi-au plăcut majoritatea. În paralel cu lectura obligatorie, mai citeam si alte
cărți care îmi stârneau interesul.
Aflată în vacanța de Paște, în timpul clasei a X-a, am trecut printr-o
perioadă mai puțin frumoasă din viața mea. Mă distanțasem de prieteni, mare parte
din timp mi-l petreceam doar în camera mea, mă simțeam foarte tristă și nicio
activitate nu reușea să îmi schimbe starea în bine. Într-una din zile, o cunoștință de-
ale tatălui meu mi-a oferit o carte. Mi s-a părut un gest foarte drăguț, fiind și
primul cadou de genul acesta pe care îl primeam, dar cu toate acestea, starea
proastă pe care o aveam mă împiedica să mă apuc de citit. Au mai urmat câteva
zile în care am ignorat total acea carte, până când am luat decizia de a-i da o șansă,
având speranța că mă va putea distrage și nu mă voi mai gândi la atâtea lucruri care
îmi făceau rău. După doar câteva pagini citite, mi-am dat seama că am luat cea mai
bună decizie. Nu am mai putut lăsa cartea din mână, fiind curioasă în permanentă
de ce se v-a întâmpla în capitolul următor. Cuvânt după cuvânt, pagină după
pagină, mă îndrăgosteam din ce în ce mai tare de modul de redactare al autoarei.
Poate nu foarte multe persoane știu de această carte, nici eu nu aflasem de ea până
în momentul în care am primit-o cadou, dar denumirea sa este ”aleea cu licurici”,
scrisă de unica Kristin Hannah. Aleea cu licurici este o carte plină de suspans, de
emoție și, în primul rând, de lecții de viață. Autoarea prezintă povestea
emoționantă, dar totuși realistă, a unei prietenii cum rar poate exista în viața
noastră. Acest roman m-a impresionat întru totul, deoarece uimitoarea poveste a
prieteniei dintre Kate Mularkey și Tully Hart , prezentată pe parcursul a 30 de ani,
desi este plină de peripeții și evenimente tragice, face ca cele două fete să fie de
nedespărțit. Kristin Hannah, prin stilul său inconfundabil, m-a făcut nu doar să îi
iubesc romanul și să îmi schimb starea în bine, dar și să îi cumpăr toate celelalte
cărți publicate. Absolut toate cărțile sale m-au captivat, m-au impresionat și m-au
făcut să le îndrăgesc, dar totuși ”aleea cu licurici” a rămas cartea mea de suflet,
pentru că am reușit cu ajutorul acesteia să descopăr o autoare extrem de talentată,
dar și să mă atașez de personajele sale unice.
Cu siguranță voi mai citi ”aleea cu licurici” de câte ori voi avea ocazia de-a
lungul vieții pentru că , desi probabil voi descoperi și cărți mai bune decât aceasta,
romanul lui Kristin Hannah a fost romanul care mi-a dezvoltat pasiunea pentru
citit, care m-a făcut să îndrăgesc și să apreciez personajele ca pe niște persoane
reale și care mi-a îmbunătățit semnifactiv starea atunci când am dat de greu.
Voi lăsa aici și o imagine cu simpatica sa copertă. 