Paul Georgescu, ELEMENTE DE CALCUL INTEGRAL 161

5.3.2 Domenii simple în raport cu axa Ox

Fie D un domeniu simplu în raport cu axa Ox. Reamintim că, în această situ-
aţie
1. Proiecţia lui D pe Oy este un segment [c, d].

2. Există ϕ1 , ϕ2 : [c, d] → R continue astfel ca D se poate scrie sub forma

D = {( x, y); ϕ1 (y) ≤ x ≤ ϕ2 (y), y ∈ [c, d]} .

162 Capitolul 5 INTEGRALA DUBLĂ (rezumat)

Teorema 5.11. Fie D un domeniu simplu în raport cu axa Ox şi fie f : D → R

integrabilă pe D. Dacă I : [c, d] → R,
ˆ ϕ2 ( y )
J (y) = f ( x, y)dx, pentru y ∈ [c, d],
ϕ1 ( y )

este bine definită şi integrabilă pe [c, d], atunci

¨ ˆ d
ш
ϕ2 ( y )
é

f ( x, y)dxdy = f ( x, y)dx dy.

D c ϕ1 ( y )

În membrul drept, domeniul [c, d] al primei integrale este domeniul de proiecţie,

iar domeniul celei de-a doua integrale, [ ϕ1 (y), ϕ2 (y)] este domeniul de secţiune
(pentru y ∈ (c, d), paralela la axa Ox cu ordonată constantă y taie frontiera do-
meniului D în cel mult două puncte, ϕ1 (y) fiind abscisa punctului de intrare, iar
ϕ2 (y) fiind abscisa punctului de ieşire; cele două puncte pot eventual şi coincide).
Din nou, mai întâi se calculează integrala interioară (cea în raport cu x), iar abia
apoi cea exterioară (cea în raport cu y), iar ipotezele asupra lui J sunt satisfăcute
dacă f este funcţie continuă.

Corolar 5.11.1. Fie D un domeniu simplu în raport cu axa Ox şi fie f : D → R continuă
pe D. Atunci
¨ ˆ d ш ϕ2 (y) é

f ( x, y)dxdy = f ( x, y)dx dy.

D c ϕ1 ( y )

5.3.3 Domenii dreptunghiulare

În cazul domeniilor cu formă generală menţionate mai sus, calculul integrale-
lor iterate presupune în particular determinarea domeniului de secţiune. Aceste
formule de calcul se simplifică considerabil, nemaifiind necesar să se calculeze
domeniile de secţiune, atunci când domeniul de integrare este un dreptunghi cu
laturile paralele cu axele de coordonate. Un astfel de dreptunghi poate fi scris
sub forma
D = [ a, b] × [c, d],

unde [ a, b] reprezintă proiecţia domeniului pe axa Ox, iar [c, d] reprezintă proiec-
ţia domeniului pe axa Oy, fiind simplu atât în raport cu Ox, cât şi cu Oy.
Paul Georgescu, ELEMENTE DE CALCUL INTEGRAL 163

Corolar 5.11.2. Fie f : [ a, b] × [c, d] → R, f continuă. Atunci

¨ ˆ b ˆ d
! ˆ d ˆ b
!
f ( x, y)dxdy = f ( x, y)dy dx = f ( x, y)dx dy.
[ a,b]×[c,d] a c c a

¨
Exemplu. Determinaţi sin( x + y)dxdy.
[0, π2 ]×[0, π4 ]

Soluţie. Are loc egalitatea

¨ ˆ π
ш π
é
2 4
sin( x + y)dxdy = sin( x + y)dy dx.
[0, π2 ]×[0, π4 ] 0 0

Calculăm mai întâi integrala interioară, anume

ˆ π
y = π
 4
4 π
= − cos( x +

I1 = sin( x + y)dy = (− cos( x + y))  ) + cos x.
0

 4
y =0

De aici,
ˆ π
π π
π 2 2
2
 
π
I= (− cos( x + ) + cos x )dx = − sin( x + )  + sin x 
0 4 4  
0 0
π π π
= − sin(3 ) + sin + sin − sin 0 = 1.
4 4 2

¨
1
Exemplu. Determinaţi dxdy.
[0,1]×[1,2] ( x + y + 1)2
164 Capitolul 5 INTEGRALA DUBLĂ (rezumat)

Soluţie. Are loc egalitatea

¨ ˆ 1 ˆ 2
!
1 1
2
dxdy = dy dx.
[0,1]×[1,2] ( x + y + 1) 0 1 ( x + y + 1)2
ˆ 2
1
Calculăm mai întâi integrala interioară, 2
dy, pentru care y este va-
1 ( x + y + 1)
riabilă de integrare, iar x este o constantă. Urmează că
ˆ ˆ y =2
2
1 2
( x + y + 1 ) −1

( x + y + 1)−2 dy =

dy = 
1 ( x + y + 1)2 1 −1 

y =1
( x + 3 ) −1 ( x + 2 ) −1 1 1
= − = − .
−1 −1 x+2 x+3
De aici,
¨ ˆ 1Ç
1 1 1
å

2
dxdy = − dx
[0,1]×[1,2] ( x + y + 1) 0 x+2 x+3
ˆ 1 ˆ 1 1 1
1 1
 
dx − dx = ln | x + 2|  − ln | x + 3| 
 
= 
0 x+2 0 x+3 
0

0
9
= ln 3 − ln 2 − ln 4 + ln 3 = ln .
8

5.3.4 Domenii dreptunghiulare şi funcţii separabile ca produse

În descrierea unui dreptunghi cu laturile paralele cu axele de coordonate sub
forma
D = [ a, b] × [c, d],
intervalele în care variabilele x şi y sunt „separate" cu ajutorul unui produs (car-
tezian). Dacă şi în expresia funcţiei de integrat f variabilele x şi y sunt separate în
acelaşi mod, adică f se poate scrie ca produs între o funcţie care depinde doar de
variabila x şi o funcţie care depinde doar de variabila y, există atunci premizele
pentru o separare „totală" a variabilelor, tot sub forma unui produs.

Teorema 5.12. Fie f : [ a, b] × [c, d] → R, f ( x, y) = f 1 ( x ) · f 2 (y), unde f 1 , f 2

sunt funcţii continue. Atunci
¨ ¨
f ( x, y)dxdy = f 1 ( x ) · f 2 (y)dxdy
[ a,b]×[c,d] [ a,b]×[c,d]
Paul Georgescu, ELEMENTE DE CALCUL INTEGRAL 165

ˆ b
! ˆ d
!
= f 1 ( x )dx · f 2 (y)dy
a c

Prima integrală simplă conţine toate apariţiile variabilei x, împreună cu domeniul

corespunzător, iar cea de-a doua, tot simplă, conţine toate apariţiile variabilei y,
din nou împreună cu domeniul corespunzător.
De asemenea, este de remarcat faptul că separarea sumelor sau diferenţelor de
funcţii are loc tot timpul (indiferent de forma domeniului), şi se face în integrale
de acelaşi tip (adică tot duble), în vreme ce separarea produselor are loc uneori
(în condiţiile particulare de mai sus) şi se face în integrale simple.
¨
2
Exemplu. Determinaţi xe x +y dxdy.
[0,1]×[1,2]

Soluţie. Au loc egalităţile

¨ ¨ ˆ 3 ˆ 2
x2 +y x2 y x2
xe dxdy = xe · e dxdy = xe dx · ey dy.
[1,3]×[1,2] [1,3]×[1,2] 1 1

Deoarece ˆ ˆ
3 3
x2 1 2
I1 = xe dx = 2xe x dx,
1 2 1
cu schimbarea de variabilă u = x2 , de unde du = 2xdx, urmează că
ˆ 9
9
1 1 1Ä 9

eu du = eu
ä
e −e .

I1 =  =
2 1 2 
 2
1
De asemenea,
ˆ 2
2

I2 = ey dy = y 
e  = e2 − e.
1 
1
Atunci
1Ä 9
e − e e2 − e .
äÄ ä
I=
2
¨
Exemplu. Determinaţi sin xdxdy.
[0,π ]×[0,1]

Soluţie. În acest caz, integrandul este funcţie doar de variabila x. Putem totuşi
considera că el se separă ca produs între o funcţie doar de variabila x şi o funcţie
doar de variabila y, sub forma

sin x = sin x · 1.
166 Capitolul 5 INTEGRALA DUBLĂ (rezumat)

Atunci
¨ ¨ ˆ π ˆ 1
sin xdxdy = sin x · 1dxdy = sin xdx · 1dy
[0,π ]×[0,1] [0,π ]×[0,1] 0 0
π 1
 
·y = 2 · 1 = 2.
 
= (− cos x ) 



 
0 0

¨
Exemplu. Determinaţi sin( x + y)dxdy.
[0, π2 ]×[0, π4 ]

Soluţie. Au loc egalităţile

¨ ¨
sin( x + y)dxdy = (sin x cos y + cos x sin y)dxdy
[0, π2 ]×[0, π4 ] [0, π2 ]×[0, π4 ]
¨
= sin x cos ydxdy
[0, π2 ]×[0, π4 ]
¨
+ cos x sin ydxdy.
[0, π2 ]×[0, π4 ]

Mai sus, separarea se face tot în integrale duble, pe acelaşi domeniu, întrucât se
calculează integrala unei sume. De asemenea

¨ ˆ π ˆ π
π
2
π
4
2 4
sin xdx · · sin y
 
sin x cos ydxdy = cos ydy = (− cos x ) 



[0, π2 ]×[0, π4 ] 0 0 
0

0
√
√
2 2
= 1· = .
2 2
Aici, separarea se face în integrale simple, întrucât se calculează integrala unui
produs de funcţii depinzând de câte o variabilă. Din acelaşi motiv,

¨ ˆ π ˆ π
π
2
π
4
2 4
cos xdx · · (− cos y)
 
cos x sin ydxdy = sin ydy = sin x 



[0, π2 ]×[0, π4 ] 0 0 
0

0
√ √
2 2
= 1 · (1 − ) = 1− .
2 2
Atunci √
√
2 2
I= +1− = 1.
2 2