MATERIAL DE LUCRU

06.11.2020

1. În cadrul unui raport juridic de drept internaţional privat:

a) elementul de extraneitate nu face parte din structura raportului juridic străin,
alături de subiecte, conţinut şi obiect, ci poate avea legătură cu fiecare din aceste
trei elemente;
b) elementul de extraneitate poate fi locul producerii unui eveniment (naşterea,
decesul, calamitatea naturală) atunci când este vorba de un act juridic;
c) nu poate exista decât un singur element de extraneitate.
2. Este adevărat că:
a) atunci când norma conflictuală română trimite la un sistem de drept străin, iar acesta la
rândul său retrimite la dreptul român, ne aflăm în prezenţa unui conflict pozitiv;
b) legătura normei conflictuale, este acea parte a normei care indică sistemul de drept
aplicabil;
c) locul situării bunurilor imobile ce compun masa succesorală este criteriul de legătură
pentru legea aplicabilă moștenirii legale.
3. Este adevărat că:
a) atunci când norma conflictuală română trimite la un sistem de drept străin, iar acesta la
rândul său retrimite la dreptul unui stat terţ, ne aflăm în prezenţa unui conflict negativ;
b) normele de aplicaţie imediată sunt norme conflictuale;
c) cetăţenia este criteriul de legătură al normei conflictuale: „condiţiile de fond cerute
pentru încheierea adopţiei sunt stabilite de legea naţională a adoptatorului şi a celui care
urmează a fi adoptat”.
4. Locul situării bunurilor:
a) este un criteriu de legătură juridic;
b) este întotdeauna un criteriu de legătură fix;
c) este un criteriu de legătură de fapt.
5. Conflictul de legi:
a) se soluţionează atât de norme conflictuale cât şi norme de aplicaţie imediată;
b) este înlăturat ori de câte ori se invocă ordinea publică de drept internaţional privat;
c) este înlăturat de normele de aplicație imediată.
6. Există:
a) confllict negativ în cazul retrimiteri de gradul II;
b) conflict de legi pozitiv în cazul retrimiterii de gradul I;
c) conflict de legi negativ, atunci când fiecare normă conflictuală trimite la propriul sistem
de drept;
7. Normele materiale:
a) în principiu, sunt norme de trimitere;
b) au o structură identică cu normele conflictuale;
c) reglementează direct raportul juridic cu element de extraneitate.
8. Normele de aplicaţie imediată:
a) au aceeaşi structură ca şi normele conflictuale;
b) aparţin sistemului de drept al forului şi au un grad mare de imperativitate;
c) nu exclud conflictul de legi.
9. Calificarea:
a) unei instituţii juridice necunoscute în dreptul român, se realizează, prin analogie
cu o instituţie juridică asemănătoare, reglementată în sistemul nostru de drept;
b) secundară, se realizează în temeiul legii aplicabile fondului cauzei (lex cause);
c) nu se poate realiza prin voinţa părţilor.
10. Constituie excepţii de la calificarea după lex fori:
a) calificarea legală după legea internă a instanţei sesizate;
b) calificarea pe care o fac arbitrii în arbitrajul internaţional ad-hoc;
c) calificarea jurisprudenţială sau doctrinară în interpretarea normelor de drept ale
forului;
11. Există conflict de calificări atunci când:
a) noţiunile folosite de norma conflictuală sunt calificate în mod diferit de sistemele de
drept în prezenţă;
b) noţiunile folosite de norma conflictuală sunt calificate în acelaşi mod de sistemele de
drept în prezenţă;
c) în funcţie de calificare depinde soluţia conflictului de legi.
12. În cazul retrimiterii, norma conflictuală care indică legea străină competentă
trimite:
a) numai la legea materială străină;
b) numai la normele conflictuale din sistemul de drept străin;
c) la întregul sistem de drept străin.
13. În ipoteza în care trimiterea se realizează la normele materiale ale sistemului de
drept străin:
a) se exclude retrimiterea de gradul I;
b) se exclude orice fel de retrimitere;
c) se exclude retrimiterea de gradul II.
14. Retrimiterea nu se aplică:
a) atunci când legea străină retrimite la lex fori;
a) în cazul legii străine aplicabile formei actelor juridice;
c) în cazul legii străine a cărui conţinut nu poate fi determinat.
15. Ordinea publică de drept internaţional privat:
a) are un conţinut mai larg decât ordinea publică de drept intern;
b) nu constituie un corectiv la aplicarea legii străine;
c) are ca efect aicarea legii române în locul legii străine.
16. Ordinea publică de drept internaţional privat:
a) apare ca un corectiv în aplicarea legii străine;
b) nu diferă în conţinut de la un sistem de drept la altul;
c) nu produce nici un efect în cazul drepturilor câştigate în ţară străină.
17. Frauda la lege:
a) poate interveni numai în cazul raporturilor juridice cu puncte de legătură mobile;
b) intervine numai dacă părţile au folosit un mijloc de drept internaţional privat, care
prin el însuşi este ilicit;
c) nu poate fi invocată decât atunci când se fraudează dreptul român în favoarea
dreptului străin.
18. Frauda la lege:
a) nu poate interveni în materia bunurilor imobile;
b) intervine numai dacă scopul părţilor este unul licit dar realizat printr-un mijloc de
drept internaţional privat ilicit;
c) nu poate fi dovedit prin orice mijloc de probă.
19. Reşedinţa obişnuită a personei fizice:
a) constituie punctul de legătură în determinarea legii aplicabile capacităţii sale de
exerciţiu;
b) determină legea aplicabilă moştenirii, atunci când nu există o convenţie de alegere a
legii aplicabile în ansamblul ei;
c) nu are o calificare legală în sistemul de drept român.
20. Menţionaţi la libera alegere, conţinutul, legătura şi punctul/punctele de legătură
unei norme conflictuale din Cartea a VII –a a Codului Civil:

Conţinut:

Legătură:

Punctul/punctele de legătură: