Este zona cu cei mai înalți copaci, cu o înălțime cuprinsă între 20 și 35 de metri.
Stratul de arbori mici și tineri
Este zona unde copacii nu depășesc de obicei înălțimea de 20 de metri și, prin urmare, nu ajung la "acoperișul" pădurii.
Stratul arboreal
Aceștia sunt copacii care, datorită faptului că se află în zona inferioară, trebuie să se adapteze la cantitatea de lumină solară pe care o primesc în cursul anului.
Stratul de arbuști
Printre acești arbori se găsesc lauri de munte, rododendronuri, azalee și afine.
Stratul de plante
Se caracterizează prin plante mici, cum ar fi flori sălbatice, ierburi și ferigi.
Stratul de bază
Este constituită din vegetația de la nivelul solului, cum ar fi covoarele de
a. Se pot diferenția trei straturi: al arborilor, al arbuștilor și cel ierbos.
b. Stratificarea vegetației în pădurea de foioase este de terminată
de variația factorilor abiotici și de lupta plantelor pentru lumina necesară fotosintezei. Pentru a beneficia de lumină înainte de înfrunzirea arborilor, primăvara devreme se dezvoltă și înfloresc plantele ierboase și arbuștii.
c. Stratificarea vegetației atrage după sine folosirea optimă a resurselor de
mediu de către celelalte viețuitoare ale ecosistemului. Litiera, formată din stratul de frunze și plante uscate, protejează solul pădurii de îngheț, absoarbe și reține apa, menținând umezeala. Ciupercile, bacteriile și insectele subterane descompun rapid frunzele căzute din sezonul trecut și materia organică, producând un strat gros de sol bogat în nutrienți, pe care oamenii de știință îl numesc humus. Humusul hrănește copacii și sprijină o comunitate biodiversă de licheni, mușchi, ierburi și flori sălbatice. Lemnul mort reprezintă un suport pentru germinaţia seminţelor şi menţinerea unor condiţii favorabile pentru puieţi.
