Sunteți pe pagina 1din 17

Tehnica Poligraf

Sinceritatea declaraţiilor persoanei suspecte, a învinuitului sau inculpatului reprezintă, alături


de fidelitate, o însuşire fără de care acestea nu pot fi aşezate la baza convingerii organelor
judiciare. Am arătat care sunt metodele tactice clasice de depistare a nesincerităţii :
examinarea atentă şi logică a conţinutului intrinsec al declaraţiilor şi raportarea acestora la
celelalte mijloace de probă existente în cauză; relevarea caracterului contradictoriu al
declaraţiilor; observarea comportamentului expresiv, a reacţiilor neurovegetative.

Acestor metode progresul ştiinţific le-a adăugat, în ultimele decenii, un mijloc de


investigare a principalelor modificări psihofiziologice care însoţesc emoţia în stare de
stimulare, mai exact în situaţia de falsificare a adevărului printr-o exprimare verbală –
minciuna. „Este vorba de înregistrarea pe calea obiectivă , cu ajutorul unor aparate speciale
de tip poligraf, a modificărilor fiziologice ale organismului, provocate de diverse stări
emoţionale care însoţesc simularea .”

Nu ne propune să analizăm în detaliu metoda biodetecţiei judiciare a comportamentului


simulat, căci amănuntele ţin mai mult de o lucrare de psihologie judiciară. Vom parcurge
câteva din direcţiile problematicii actuale, pentru a releva importanţa pe care a căpătat-o
această metodă în ancheta judiciară.

Scurt istoric

Biodetecţia comportamentului simulat se bazează pe un principiu cunoscut încă din


antichitate : interdependenţa psiho-somatică, adică raportul legic dintre funcţionarea dintre
funcţionarea corpului (legile generale somatice) şi a „sufletului” (legile generale psihice).

Lucrările anticilor, apoi opera remarcabilă a lui Avicenna (980-1037) au anticipat viitoarele
teorii : în 1885, teza concepţiei moderne asupra emoţiilor a lui William James şi G.C. Lange
răstoarnă secvenţa evenimentelor considerate până atunci logice : emoţia precede fenomenele
fiziologice. Ei demonstrează experimental că este exact invers : de ex., ca o reacţie la o
situaţie dată, glandele suprarenale pompează un surplus de adrenalină în sânge, fapt ce atrage
supărarea persoanei.

„Deşi în acest domeniu mai există încă necunoscute, totuşi este indubitabil că unele fenomene
fiziologice apar însoţite de fenomene psihice determinate, ceea ce practic înseamnă că
apariţia unuia este o dovadă a existenţei celuilalt. Trebuie însă să subliniem că fenomenele
fiziologice ca mărirea subită a tensiunii sangvine, creşterea consumului de oxigen, dilatarea
bronhiolelor, inhibarea mişcărilor peristalice gastrice etc. sunt controlate de sistemul nervos
vegetativ şi, în consecinţă nu sunt supuse voinţei decât parţial şi în grad nesemnificativ, astfel
că înregistrarea lor electronică la biodetector semnifică comportament simulat în 95 % din
cazuri .”

Încă din 1895 Cesare Lombroso experimenta înregistrarea variaţiilor de puls cu un aparat
primitiv numit „hidrosfimograf” , ce era legat cu un cilindru pe care se aplica negru de fum şi
care se învârtea în sensul acelor de ceasornic.
Vittorio Benusi utiliza pentru descoperirea minciunii înregistrarea schimbărilor respiratorii,
iar W.M.Marston apela în 1917 la captarea tensiunii sistolice în acelaşi scop. Unul dintre
marii precursori ai actualelor tehnici a fost psihologul Hugo Munsterberg , preocupat de
problema falsităţii declaraţiilor martorilor. În 1908, James MacKenzie şi-a denumit aparatul
„The Ink Poligraph” ( Poligraf cu inscriptor de cerneală) , iar în 1922 J.A.Larson îl
perfecţionează şi astfel apare cardio-pneumo- psihograful, reprezentând prima genereaţie a
poligrafului modern. O îmbunătăţire importantă o realizează în 1945 John Reid, care
stabileşte legătura dintre activitatea musculară neobservată şi tensiunea arterială.

În România, biodetecţia începe să fie utilizată din 1975, în special în cazurile de omor. Prima
lucrare în domeniu aparţine profesorului universitar Tiberiu Bogdan – „Investigaţia
psihologică a comportamentului simulat”.

Baze ştiinţifice moderne ale biodetecţiei judiciare

Au fost aşezate în anii 70 , când s-au formulat principiile cibernetice specifice fiinţelor umane
ca urmare a cercetărilor din domeniul psihofiziologiei. În literatura de specialitate,
biofeedback- ul este definit ca un principiu general potrivit căruia un individ plasat într-o
anumită situaţie va emite răspunsuri a căror frecvenţă şi intensitate vor creşte dacă sunt
consecinţele lor sunt pozitive şi vor descreşte dacă consecinţele sunt negative sau nule.

Pe baza acestui principiu ştiinţific a fost elaborată metoda de auto-control şi /sau relaxare,
bazată pe înregistrarea unor fenomene fiziologice involuntare şi transformarea lor în semnale
perceptibile, în scopul de a fi folosite ca indicatori ai stării de relaxare şi de evidenţiere a
autocontrolului. Se poate realiza controlul operant al unei serii de funcţii ca : vasodilataţia,
ritmul cardiac, ritmurile cerebrale, tensiunea arterială, contracţiile stomacale, etc. În
cercetările psihofiziologice au fost puse în evidenţă multiple posibilităţi de condiţionare
operantă a sistemului neurovegetativ şi a musculaturii netede.

„Particularitatea principală a metodei de biodetecţie judiciară de tip experimental constă în


faptul că este o formă activă de intervenţie umană în desfăşurarea fenomenelor psihologice de
conştiinţă, al cărei rezultat este sporirea cunoştinţelor în cauza aflată pe rol, verificând şi
omologând , la nivelul experimentalului , cunoştinţele, respectiv plusul de informaţie pe care-
l oferă.”

Ca orice tip de experiment, biodetecţia este un act deliberat, îndeplinit etapă cu etapă, pe baza
unor anticipări, ipoteze sau simple presupuneri care vizează obiective precis determinate.

Obiectul biodetecţiei judiciare

Îl reprezintă comportamentul simulat, care este o entitate între aspectul aparent şi cel
inaparent al comportării, expresie a dedublării psihologice în raport cu sine (aspect inaparent,
strict secretizat) şi în alteritate, adică în raport cu societatea (aspect aparent- notoriu, afişat
abil sau naiv, dar insistent, cu eforturi de persuasiune). Comportamentul simulat e definit ca o
încercare de a ascunde sau falsifica sensul unei realităţi de fond psihosomatic.

Biodetecţia are în vedere ambii termeni ai binomului simulării şi elaborează metodologia de


condiţionare operantă a reacţiilor în scopul obţinerii informaţiilor necesare.

În sfera preocupărilor biodetecţiei judiciare sunt cuprinse :


1. comportamentul simulat intenţionat, cu aspecte de aparenţă şi inaparenţă

2. binomul comportamentului simulat

3. credibilitatea

4. existenţa erorii, ca etiologie a unor comportamente ce sunt aparent simulate

5. existenţa sau inexistenţa discernământului faptelor penale

6. căutarea probelor materiale în vederea conversiunii

7. intenţionalitatea

Criterii de utilizare a tehnicii poligraf

„Detectoarele de minciuni”, termen popular, desemnează de fapt aparatura poligraf de


înregistrare a unor reacţii psihofiziologice caracteristice stărilor de tensiune emoţională. La
baza folosirii acestei tehnici stau următoarele criterii:

- funcţionarea aparatelor se bazează pe faptul că o minciună spusă conştient, pe lângă efortul


mintal pe care îl necesită, produce şi o anumită stare de tensiune emoţională – teama;

- producerea tensiunii emoţionale îşi are originea în declanşările involuntare ale sistemului
neurovegetative concomitent conştientizării pericolului şi în întârzierea prin aceasta a
instinctului de autoconservare;

- prin folosirea poligrafului nu se lezează cu nimic integritatea sau demnitatea individului,


care-şi conservă toate calităţile volitive şi raţional –afective;

- folosirea poligrafului se face numai cu acordul subiectului şi consimţământul apărării;

- metodologia de testare nu este interzisă de lege şi poate fi utilizată în scopul stabilirii fie a
vinovăţiei, fie a nevinovăţiei.

Tehnicile poligraf înregistrează în principal modificările indicilor psihofiziologici oglindite în


următoarele diagrame :

diagrama puls-tensiune arterială

diagrama ritmului respirator

diagrama rezistenţei electrodermice.

„Aplicată în mod adecvat, de către examinatori competenţi, instruiţi, cu un înalt grad de


profesionalitate şi probitate, cu respectarea riguroasă a normelor eticii juridice, testarea
sincerităţii cu ajutorul tehnicii poligraf constituie un mijloc de investigare obiectivă a unor
reacţii psihofiziologice ce însoţesc încercarea de disimulare, a cărui utilizare la stabilirea
vinovăţiei sau nevinovăţiei unei persoane nu poate fi nesocotită.”
Bibliografie:

Tudorel Badea Butoi, Ioana Teodora Butoi, Psihologia interogatoriului judiciar, Ed.
Enmar, Bucureşti, 2002

Aurel Ciopraga, Criminalistica – Tratat de tactică , Editura Gama, Iaşi , 1996

Nicolae Mitrofan, Voicu Zdrenghea, Tudorel Butoi, Psihologie judiciară, Casa de editură
şi presă „Şansa”, Bucureşti, 1994

AUDIEREA PRIN POLIGRAF - PROCEDEU SPECIFIC ÎN TACTICA AUDIERII


ÎNVINUITULUI sI INCULPATULUI ÎN CAZUL INFRACŢIUNILOR DE OMOR

Investigatia poligraf sau biodetectia judiciara este un procedeu care respecta integral
demnitatea, integritatea fizica si psihica a persoanei examinate, ca valori juridice consacrate
prin Constitutia României si în acelasi timp a prezumtiei de nevinovatie prev. de art. 66
C.p.p.

Dat fiind specificitatea audierii învinuitului sau suspectului prin intermediul tehnicii poligraf
în cadrul laboratorului de detectie a comportamentului simulat, se impun anumite precizari
referitoare la valoare probatorie a unei astfel de examinari în actuala reglementare juridica.

Audierea învinuitului sau inculpatului prin intermediul tehnicii poligraf nu reprezinta altceva
decât o declaratie luata învinuitului în conditii specifice, înscriindu-se în cadrul mijloacelor
de proba prevazute de art. 69-73 C.p.p. referitoare la declaratiile luate învinuitului sau
inculpatului si mai precis reprezinta o aplicare a dispozitiilor art. 72 C.p.p. si anume „dupa ce
învinuitul a facut declaratia, i se pot pune întrebari cu privire la fapta care formeaza obiectul
cauzei si la învinuirea ce i se aduce".

în consecinta, desi audierea învinuitului si inculpatului prin intermediul tehnicii poligraf nu


este prevazuta expres de lege ca mijloc de proba de sine statator, nu este nici interzisa, ci se
include perfect în cadrul mijloacelor de proba prevazute de lege, vezi disp. art. 69-73 C.p.p.

Pe de alta parte, examinarea poligraf este în deplina concordanta si cu disp. art. 68 C.p.p.
„este oprit a se întrebuinta violente, amenintari ori alte mijloace de constrângere, precum si
promisiuni sau îndemnuri în scopul de a se obtine probe" întrucât investigatia asupra stresului
emotional refuza orice apropiere fata de tehnicile administrarii de scopolamina, penthotal sau
alte produse narcoanalitice (serul adevarului) sau tehnicile hipnozei prin care se anihileaza
vointa subiectului supus examinarii si se scoate în evidenta matricea infractionala prin
furnizarea de catre subiect a informatiilor detinute ca urmare a perceptiei personale a faptelor
infractionale si redarea lor examinatorului.
Având în vedere ca prin examinarea poligraf se masoara si compara simultan mai multi
parametri psihofiziologici (puls, tensiune arteriala, reactia eledrodermica, respiratia în
varianta abdominala si toracica si uneori reactivitatea miokinetica) (reactia musculara),
parametrii care cu mare exercitiu si efort ar putea fi înselati de persoana audiata si supusa
examinarii, se impune respectarea unor conditii de fond si de forma care sa asigure o
examinare corecta si deci o audiere în cadrul legal care poate fi folosita ca mijloc de proba în
procesul penal, întrucât aceasta fiind o „marturisire prin negare", ca orice declaratie a
învinuitului sau inculpatului poate servi la aflarea adevarului numai în masura în care este
coroborata cu fapte si împrejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente în cauza - art.
69 c.p.p.

Astfel, audierea sau examinarea poligraf trebuie dispusa îp conditii legale si anume în temeiul
disp. art. 112-113 C.p.p. prin încheiere de sedinta de catre instante, prin ordonanta de catre
parchete si rezolutie motivata de catre organul de politie, iar în temeiul disp. art. 217 lin. 4
C.p.p. se va pune învinuitul la dispozitia examinatorului de catre Serviciul Politiei judiciare
iar rezultatul examinarii se va materializa într-un raport de constatare tehnico-stiintifica - art.
63-64 C.p.p., care vor fi atasate dosarului împreuna cu biodiagramele rezultate si declaratia
de consimtamânt la examinare sau procesul verbal de refuz al examinarii.

înainte de a fi audiat prin intermediul biodetectiei, învinuitului sau suspectului, în prezenta


aparatorului ales sau din oficiu (se respecta dreptul la aparare conform art. 172 C.p.p.) i se
aduce la cunostinta acest lucru si daca este de acord se consemneaza într-un proces-verbal
semnat de procuror, învinuit si aparator, precum si în declaratia de consimtamânt a
învinuitului sau a persoanei ce urmeaza a fi examinata la poligraf.

De asemenea, în acest proces verbal sau în altul care se întocmeste separat de comun acord cu
învinuitul si în prezenta avocatului se consemneaza întrebarile critice, relevante, ce urmeaza a
fi puse de catre examinator, dupa care se va efectua examinarea propriu-zisa, în anumite
conditii ce trebuie obligatoriu respedate, si anume:

a) persoana care va fi supusa examinarii poligraf trebuie ca anterior sa aiba asigurate conditii
de odihna si alimentatie normala;

b sa fie într-o stare psiho-medicala normala;

c) sa nu fie supus unor anchete prelungite sau acestea vor fi întrerupte cu cel putin trei zile
înaintea examinarii;

d) sa nu fie amenintat cu examinarea poligraf, deoarece determina aparitia reactiilor parazite


care pot împiedica formularea indicilor certi;

e) nu vor fi aduse la testare persoane care sunt sub influenta bauturilor alcoolice sau a
medicamentelor, ce influenteaza functiile sistemului nervos central;

f) împotriva persoanelor aduse la examinare nu se vor face amenintari, constrângeri,


promisiuni sau îndemnuri - factori care pot vicia rezultatul testarii;

Nu vor fi supuse examinarii poligraf urmatoarele categorii de persoane:

a) femeile însarcinate;
b) minorii sub 14 ani;

c) minorii sub 18 ani, fara o expertiza psihiatrica prealabila care sa valideze discernamântul;

d) alcoolicii cronici;

e) persoane cu afectiuni psihice, indiferent de diagnosticul formulat;

f) persoane aflate în tratament medical ce nu poate fi întrerupt;

g) orice alte persoane despre care expertul apreciaza motivat ca nu sunt apte pentru efectuarea
examinarii. Examinarea poligraf a învinuitului sau a suspectului parcurge obligatoriu patru
etape importante, si anume;

a. studiul dosarului

b. discutia pre-test, în care subiectului i se prezinta aparatul si se calibreaza aparatul pentru


fiecare caz în parte, prin testele specifice, pentru identificarea parametrilor psihofiziologici
individuali ai subiectului ca termen de comparat cu simularile ulterioare, ca urmare a
raspunsurilor nesincere si totodata i se prezinta date din dosar, precum si declaratia de
consimtamânt, daca este de acord se trece la

c. examinarea propriu-zisa, care poate fi întrerupta oricând la solicitarea subiectului si daca


nu este de acord nu se va face examinarea.

d. discutia post-test

în cadrul acestor etape obligatorii, se poate întâmpla ca subiectul sa prezinte o recunoastere


pre-test, când realizeaza ca nu poate însela aparatul sau o recunoastere post-test, dupa ce i Sra
adus la cunostinta ca a avut un comportament simulat, nesincer la întrebarile critice relevante
sau poate nega în continuare savârsirea infractiunii.

Daca accepta examinarea si nu se realizeaza nici o marturisire pre- sau post-test, atuncfi
examinatorul va redacta raportul de constatare tehnico-stiintifica cu concluziile sale privind
comportamentul sincer sau nesincer al subiectului, eliminând sau incluzând astfel în cercul de
suspecti persoana examinata.

Aceasta „recunoastere prin negare" a savârsirii infractiunii duce la conversia indicilor


comportamentului simulat în probatoriul clasic, adica procurorul, având în proportie de 96-
98% certitudinea ca persoana examinata este autorul savârsirii infractiunii de omor, cere sa se
faca noi investigatii prin politie, noi verificari, noi perchezitii mai atente si noi audieri pentru
verificarea alibiului creat, ajungând astfel la identificarea si descoperirea unor prob© noi
clasice în acuzare, fara a mai pierde timp pretios pe calea investigatiilor, cu verificarea si a
altor persoane suspecte.

în toate cazurile, testele sunt rampuse dintr-o succesiune de întrebari relevante, neutre si de
control: întrebarile vor fi scurte, cimpte, directe, cu un continut clar, fara sa dea loc la
interpretari, sa nu presupuna cunostinte juridice sau termeni necunoscuti subiectului si sa fie
formulate într-un limbaj accesibil subiectului.
Realizate fiind conditiile de fond si de forma mentionate mai sus, se trece la examinarea
propriu-zisa, ce are loc numai în cadrul laboratoarelor de detectie a comportamentului
simulat, amenajate special în acest sens, iar examinarea trebuie facuta de catre specialisti în
tehnica poligraf, atestati profesional pe post si cu o vechime suficienta în practica
examinarilor, asa cum sunt cei din cadrul Laboratorului de detectie a comportamentului
simulat din cadrul Institutului de Criminalistica al Inspectoratului General de Politie, cu care
Parchetul de pe lânga Tribunalul Arges a colaborat în solutionarea câtorva dosare importante
ce au avut ca obiect savârsirea infractiunii de omor, prev. de art. 174 cp.

De asemenea, pentru obtinerea în examinari a unor rezultate cât mai concludente si pentru
evitarea epuizarii fiziologice a subiectului (oboseala) este contraindicat: sa se efectueze mai
mult de cinci teste cu un subiect într-o singura zi; sa se examineze mai mult de trei persoane
într-o zi; sa se organizeze testari dupa ora 17,00.

Pentru masuri de protectie, atât a subiectului cât si a examinatorului, testarile vor fi


înregistrate dupa posibilitati, audio sau video, dar numai cu acordul subiectului examinat, în
concordanta cu practica internationala.

Rezultatele examinarii poligraf se materializeaza într-un raport de constatare tehnico-


stiintifica sau de expertiza, conform procedurii penale.

Concluziile examinarii pot fi: certe (pozitive sau negative), probabile sau de imposibilitatea
pronuntarii, în cazurile în care traseele biodiagramelor sunt viciate de cauze psihofiziologice
necunoscute si independente de vointa subiectului examinat.

Raportul de constatare tehnico-stiintifica sau expertiza va fi însotit de declaratia de


consimtamânt la examinare sau de procesul verbal de refuz si de biodiagramele obtinute în
examinare. în cadrul laboratorului pot fi retinute biodiagrame care sa fie folosite pentru
cercetare sau ca material didactic, despre acestea facându-se mentiuni exprese în raportul de
constatare tehnico-stiintifica sau de expertiza.

Orice lamurire asupra concluziilor sau comportamentului persoanelor examinate va fi


solicitata numai expertului care a efectuat testarea.

în concluzie, apreciez ca audierea învinuitului sau inculpatului în cazul infractiunilor de omor


si a altor infractiuni de violenta prin intermediul biodetectiei este un mijloc de proba prevazut
de lege, art. 69-73 C.p.p. si ca atare, trebuie folosit atât de catre procurorii criminalisti care
efectueaza urmarirea penala proprie în cazul acestor infractiuni, cât si de politie, îndeosebi în
cauzele cu autor necunoscut (AN) pentru a include sau exclude din cercul suspectilor anumite
persoane si pentru a scurta timpul investigatiilor si a intensifica descoperirea altor probe
clasice în acuzare.

în consecinta, o astfel de proba trebuie admisa de catre instantele de judecata, deoarece atât în
SUA, cât si în alte tari, inclusiv în România, începând cu 1974 au fost verificati parametrii de
eficienta ai acestei metode, obtinându-se un procent de exactitate al metodei de 96-98%.

în cadrul Parchetului de pe lânga Tribunalul Arges s-a folosit cu succes aceasta metoda a
examinarii poligraf în dosarul cu AN nr. 773/P/1994 si prin rechizitoriul din 09.11.1999 al
parchetului, dupa 5 ani, a fost trimis în judecata inculpatul Oprescu Ion, în stare de arest
preventiv pentru savârsirea infractiunii de omor calificat prev. de art. 175 lit. C cp. fiind
condamnat de catre Tribunalul Arges în luna septembrie 2000 la o pedeapsa de 20 ani
închisoare.

Practic, admiterea ca mijloc de proba a examinarii poligraf nu este o problema de


reglementare juridica pentru ca ea nu excede Codului de Procedura Penala ci este cuprinsa în
disp. art. 72 C.p.p. si ca atare în prezent, reprezinta doar o problema de admitere sau
respingere a acesteia ca mijloc de proba de catre instantele de judecata.

Retinerea actuala a instantelor în a admite ca mijloc de proba examinarea poligraf se


datoreaza necunoasterii de catre magistrati, procurori sau judecatori, a specificului, legalitatii
si a rezultatelor foarte bune obtinute în urma unor astfel de audieri a învinuitilor si suspectilor
si consider ca o mai buna informare si pregatire a magistratilor în ceea ce priveste examinarea
poligraf va duce în scurt timp cu certitudine la admiterea acesteia ca mijloc de proba în
procesul penal.

AVANTAJELE TESTARII LA POLIGRAF

• Detectorul de minciuni desemneaza, de fapt, aparatura poligraf de


inregistrare a unor reactii psihofiziologice si anume: respiratia, tensiunea
arteriala, pulsul si RED, caracteristice starilor de tensiune emotionala.
• Testul poligraf este calea cea mai sigura pentru sondarea simularii,
deoarece exploateaza aceasta posibilitate stiintifica de a inregistra
modificarile fiziologice ale subiectilor testati, concomitent starilor
emotionale corelate cu negarea adevarului si starea de frica resimtita de
infractor fata de posibilitatea demascarii sale.
• Poligraful - detectorul de minciuni nu inregistreaza minciuna ca
atare, ci modificarile fiziologice ale organismului in timpul variatelor stari
emotionale care insotesc simularea. Constiinta vinovatiei, mobilizatoare a
unei stari emotive care poate fi mascata cu dificultate, il determina pe
subiect sa reactioneze emotional, ori de cate ori i se prezinta un obiect sau
i se adreseaza o intrebare in legatura cu infractiunea comisa. O minciuna
spusa constient, pe langa efortul mental pe care-l necesita, produce si o
anumita stare de tensiune emotionala.
• Persoana vinovata reactioneaza cand minte, deoarece intrebarile
relevante ale testului provoaca emotii sau trairi care au existat in
momentul comiterii infractiunii.
• In Romania testarea poligraf este benevola, se efectueaza numai cu
acordul scris al persoanei, refuzul examinarii poligraf nu incumba efecte
juridice.
• Transparenta metodei, neutralitatea examinatorului poligraf si
confidentialitatea examinarilor poligraf permit subiectului testat sa se
elibereze de orice prejudecata sau sursa de stres exterioara, fiind
asigurata astfel o colaborare sincera, libera de orice retinere in favoarea
rezolvarii cauzei examinate.
• Testarea la detectorul de minciuni este singura metoda stiintifica care
investigheaza direct informatiile stocate in memoria subiectului, informatii
deosebit de stabile in timp si inaccesibile altor mijloace de investigare
obisnuite.
• Toata procedura complexa de examinare poligraf urmareste in egala
masura identificarea persoanelor sincere si nesincere, dar poate fi
considerata in principal ca fiind un ajutor pentru persoanele sincere si
banuite din diverse cauze neimputabile lor.
• Rezultatele folosirii metodelor de biodetectie a comportamentului simulat
prin tehnica poligraf nu sunt afectate de trecerea timpului, astfel incat
indiferent cat timp a trecut de la derularea activitatilor investigate,
subiectii vor avea reactii la fel de puternice ca in prima zi.
• Biodetectia comportamentala prin tehnica detectorului de minciuni
nu-si poate valorifica potentialul stiintific decat lucrand cu subiecti
sanatosi din punct de vedere moral si fizic, care nu au suferit traume fizice
sau psihice.
• Examinarile efectuate cu ajutorul tehnicii poligraf ofera concluzii
stiintifice bazandu-se pe legile fundamentale ale psihologiei si fiziologiei.

Valoarea probanta a testarii poligraf

Referitor la valoarea probanta a testarii cu tehnica poligraf s-a scris mult atat in
literatura straina, cat si in literatura romaneasca. Opiniile exprimate vizeaza, in
cea mai mare parte, numai metodele tehnice de detectare a nesinceritatii, nu si
mijloacele – total interzise – folosite in unele tari pentru obtinerea recunoasterii,
cum ar fi: hipnoza, electrosocul si narco-analiza.
Desi este acceptata idea ca mijloacele tehnice de depistare a tensiunii
emotionale au o baza realmente stiintifica, rezultatul testarii tehnicii poligraf, nu
este inclus – si nici acceptat – ca mijloc de proba in procesul penal.

PRO SI CONTRA FOLOSIRII TEHNICII POLIGRAF - STATUTUL LEGAL


Raportat la prevederile Codului de procedura penala s-au sustinut urmatoarele:

Argumente contra:
1. Testarea sinceritatii cu ajutorul tehnicii poligraf nu face parte din mijloacele de
proba, nefiind enumerate in art. 64 C. proc. pen., mijloacele de proba fiind
limitativ enuntate de lege.
2. Testarea cu tehnica de tip poligraf nu este o constatare tehnico-stiintifica
intrucat, potrivit art. 112 C. proc. pen., aceasta este dictata de necesitatea
lamuririi urgente a unor fapte sau imprejurari ale faptei, atunci cand exista
pericolul disparitiei unor mijloace materiale de proba sau de schimbare a unor
situatii de fapt.
3. Testarea cu tehnica de tip poligraf nu este o constatare tehnico-stiintifica din
considerentul ca, potrivit art. 113 C. proc. pen., pentru efectuarea ei organul
judiciar pune la dispozitia specialistului “materialele” si “datele” necesare si deci,
persoana asupra careia se face testarea nu intra in categoria “materialelor” si
nici in aceea a “datelor”.
4. Desi nu este strict interzisa de lege, testarea poligraf echivaleaza cu o
incalcare a principiului prezumtiei de nevinovatie, prevazut in Constitutie si art.
66 C. proc. pen., invinuitul sau inculpatul fiind obligat sa probeze nevinovatia sa.
5. Testarea cu tehnica poligraf constituie o valoroasa metoda de investigare
extrajudiciara, care ofera indicii pretioase cu privire la elementele constitutive
ale unei infractiuni 2.

Argumente pro:
1. Art. 64 C. proc. pen., nu are caracter limitativ.
2. Materializarea rezultatelor testarii se face printr-un inscris, in sensul legii,
dupa cum inscrisurile sunt si cele obtinute in etapa pre-test si in cadrul testarii
propriu-zise.
3. Mijloacele tehnice de testare au un profund suport stiintific si sunt procedee
prin care se ajunge la descoperirea unei probe sau mijloc de proba.
4. Probele nu au valoare prestabilita si prin urmare rezultatul testarii trebuie
coroborat cu celelalte probe si mijloace de proba administrate in cauza.
5. Daca in urma testarii se ajunge – prin desfasurarea unor activitati specifice – la
descoperirea autorului, rezultatul testarii trebuie admis ca punct de plecare in
identificare.
6. Testarea propriu-zisa si rezultatul ei ar putea constitui un act premergator
urmaririi penale si asimilat acesteia.
7. Testarea foloseste mijloace stiintifice necontestate.
8. Aceasta activitate are drept scop descoperirea autorului si probarea
vinovatiei; din acest punct de vedere, descoperirea autorului face parte, fara
dubii, din activitatile de prima urgenta care sa duca la lamurirea unor fapte sau
imprejurari ale cauzei.
9. Trecerea timpului, fara descoperirea autorului, conduce evident atat la
schimbarea situatiei de fapt, cat si la disparitia unor mijloace materiale de proba.
10. Interpretarea textului de lege - art. 113 C. proc. pen. – este relativa.
11. Consideram ca prin “materiale” sau “date” trebuie intelese nu numai
obiectivele in materialitatea lor si informatiile detinute de organul judiciar, ci
toate indiciile, inclusiv persoana banuita. Astfel, facand abstractie de constatarea
medico-legala – unde s-ar putea invoca prevederea expresa a legii – ar insemna
excluderea din categoria constatarilor tehnico-stiintifice si pe cele care au ca
obiect identificarea urmelor lasate de dinti, urechi, etc., unde modelele
comparative sunt obtinute de specialist de la persoana ce i-a fost pusa la
dispozitie de organul judiciar.
12. La data intrarii in vigoare a Codului de procedura penala – 01.01.1969 –
tehnica poligraf nu era introdusa in Romania si deci, este normal ca legiuitorul de
atunci sa nu o fi avut in vedere.
13. Prin testarea la poligraf in nici un caz persoana nu este obligata sa-si probeze
nevinovatia, ci sunt puse in evidenta modificarile fiziologice tipice starii de stress
psihologic.
14. Testarea se face cu consimtamantul scris al persoanei, fapt ce exclude
obligarea ei la o astfel de analiza.
15. Testul vizeaza obtinerea unor date de la care sa se plece in identificarea
faptuitorului, deci nu ne aflam in prezenta invinuitului sau inculpatului.
16. Indiscutabil, rezultatul testarii la poligraf are si o valoare extrajudiciara,
concretizata in restrangerea cercului de banuiti si canalizarea tuturor eforturilor
pentru verificarea celor care au dat reactii de nesinceritate.
17. Faptul ca se admite ca testarea ofera indicii pretioase cu privire la
elementele constitutive ale infractiunii se constituie intr-un argument ce
pledeaza pentru includerea acesteia in randul mijloacelor de proba.

Articol realizat de Cotiga Alina Clara, psiholog


Cabinet de psihologie, Testari Poligraf - Cotiga Alina Clara

METODA EXAMINARII POLIGRAF

A. Discuția pre-test

1. informarea subiectului privind drepturile acestuia:


o dreptul de a cunoaște detalii despre locul în care se află;
o dreptul de a cunoaște date legate de examinator;
o dreptul de a cunoaște motivul pentru care se solicită examinarea;
o dreptul de a cunoaște cum funcționează aparatul;
o dreptul de a cunoaște principiul de funcționare al sistemului poligraf;
o dreptul de a cunoaște că poate, în egală măsură, accepta sau refuza testarea;
o dreptul de a pune orice fel de întrebări în legatură cu sistemul poligraf;
o dreptul de a cunoaște înainte de examinare toate întrebările testelor.
2. discutarea tuturor întrebărilor testelor și revizuirea lor cu subiectul.

B. Completarea documentelor în vederea examinărilor:

1. declarația de consimțământ sau procesul verbal de refuzul al examinării;


2. semnarea de către subiect a întrebărilor testului;
3. completarea datelor de stare civilă ale subiectului;
4. completarea fișei de anamneză.

C. Examinarea propriu zisă cu poligraful:

5. efectuarea testului de calibrare;


6. efectuarea a cel putin 3 teste cu întrebările semnate și discutate;
7. efectuarea în raport de necesități a testelor adițitionale.

D. Interpretarea primară a diagramelor.

E. Discuția post-test:

8. 1. - comunicarea rezultatelor preliminare;


9. 2. - comentariile subiectului referitoare la rezultate.

F. Intocmirea expertizei.

SENZORII POLIGRAF CARE MONITORIZEAZA

RITMUL FIZIOLOGIC IN TIMPUL EXAMINARII POLIGRAF


o Senzor pentru monitorizarea respirației înregistrată la nivel toracic;
o Senzor pentru monitorizarea respirației înregistrată la nivel abdominal;
o Senzor pentru monitorizarea rezistenței/conductanța galvanică a pielii;
o Senzor pentru monitorizarea tensiunii arteriale la nivel brahial;
o Senzor pentru monitorizarea tensiunii arteriale la nivel distal;
o Senzor pentru monitorizarea tonusului muscular.

8.3. DETECŢIA SIMULĂRII PRIN TEHNICA


POLIGRAF

Poligraful nu înregistrează minciuna ca atare, ci modificările fiziologice ale organismului în


timpul variatelor stări emoţionale care însoţesc simularea.
Detecţia simulării cu tehnica poligraf este fundamentată ştiinţific de următoarele aspecte: în
săvârşirea unei fapte penale subiectul participă cu întreaga sa personalitate, mobilizându-şi
pentru reuşita infracţională întregul său potenţial cognitiv, motivaţional şi afectiv. Acest lucru
face ca actul infracţional să nu rămână ca o achiziţie întâmplătoare, periferică a conştiinţei, ci
să se integreze în aceasta sub forma unei structuri infracţionale stabile, cu conţinut şi afectiv-
emoţional specific, cu rol motivaţional bine diferenţiat (Aioniţoaie & Butoi, 1992).
Tehnica poligraf acţionând în mod indirect asupra planului conştiinţei subiectului, caută a
evidenţia dacă acesta redă cu fidelitate aspecte a ceea ce ştie, adică elemente de conţinut ale
realităţii subiective pe care o poartă în planul conştiinţei sale.
Stările emoţionale iau naştere încă din momentul în care subiectul este invitat pentru a da
relaţii legate de faptă. Conştiinţa vinovăţiei, mobilizatoare a unei stări emotive care poate fi
mascată cu dificultate, îl determină pe subiect să reacţioneze emoţionat ori de câte ori i se
prezintă un obiect sau i se adresează o întrebare în legătură cu infracţiunea comisă. O
minciună spusă conştient, pe lângă efortul mintal pe care-l necesită, produce şi o anumită
stare de tensiune emoţională.
Conform teoriei “reacţiei determinată de infracţiune”, persoana vinovată reacţionează când
minte, deoarece întrebările relevante provoacă emoţii sau trăiri care au existat în momentul
comiterii infracţiunii (Barland, 1988).
Tehnica poligraf face parte din mijloacele moderne, unanim recunoscute şi utilizate pe plan
mondial de compartimentele tehnico-ştiinţifice ale celor mai avansate poliţii din lume.
Poligraful (aşa-zisul “detector de minciuni”) înregistrează simultan pe o diagramă
modificările a cinci parametri psihofiziologici: respiraţia toracică, respiraţia abdominală,
reacţia electrodermică, tensiunea arterială - puls şi micromişcările neuromusculare. Fiecare
parametru psihofiziologic înregistrat grafic pe diagrama poligraf prezintă anumite
caracteristici specifice pe care examinatorul le analizează şi le interpretează, formulând
concluziile cu privire la sinceritatea sau nesinceritatea subiectului, concluzii consemnate într-
un raport psihologic de constatare tehnico-ştiinţifică.
Tehnica poligraf nu face altceva decât să depisteze emoţia în mod indirect prin surprinderea
reacţiilor activatorii generale, care implică mecanisme fiziologice atât centrale cât şi
periferice.
Tehnica poligraf este din ce în ce mai utilă, dat fiind caracterul ei fundamentat ştiinţific, care
exclude cu desăvârşire abuzurile, lezarea integrităţii fizice şi psihice, a demnităţii şi onoarei
persoanelor. Prin această metodă de investigare nu se încearcă numai inculparea suspecţilor,
ci în egală măsură şi disculparea acestora (în funcţie de implicarea sau neimplicarea lor în
fapta penală). Ea este o metodă integral umană, care nu încalcă prezumţia de nevinovăţie şi
mijloacele legale de căutare a probelor.
Activităţile de descoperire a infractorilor şi de clarificare a stărilor de fapt - în concordanţă cu
adevărul - reprezintă efortul comun al tuturor celor din sistemul judiciar, precum şi al
experţilor din cele mai diferite domenii.
Tehnica poligraf furnizează date pe baza cărora pot fi obţinuţi indici ce permit (Buş, 2000):
* eliminarea suspecţilor ce se dovedesc a nu fi implicaţi în cauză, realizând o mare economie
de timp şi de muncă;
* identificarea autorilor de infracţiuni, indiferent de genul acestora;
* stabilirea împrejurărilor care califică sau agravează unele fapte penale;
* stabilirea sincerităţii declaraţiilor persoanelor audiate;
* soluţionarea contradicţiilor ce apar între declaraţiile persoanelor constituite ca părţi în
procesul penal;
* depistarea caracterului calomnios al unor denunţuri sau plângeri penale.
În practica judiciară pot să apară şi alte aspecte care vizează comportamentul simulat, astfel
încât tehnica poligraf poate fi folosită în mod nelimitat, fiind practic adaptabilă oricăror
situaţii.
Respectarea cu rigurozitate a metodologiei, atât din partea examinatorului, cât şi din partea
celor care dispun folosirea acestei tehnici, asigură exactitatea în examinări, orientează just
cercetările curente, ajută la elaborarea unor noi ipoteze de lucru în cauzele cu autori
necunoscuţi etc.
Examinarea cu tehnica poligraf se efectuează pe baza rezoluţiilor motivate sau a ordonanţelor
organelor de cercetare penală şi la cererea expresă a apărării. Aceasta fiind un mijloc de
investigare, trebuie să fie solicitată şi să constituie de regulă, un moment iniţial al anchetei şi
nu o ultimă activitate, când reactivitatea psihoemoţională a subiectului în cauză este afectată
de foarte mulţi factori. Cu câteva zile înainte de investigare, examinatorul va studia în mod
detaliat dosarul cauzei pentru a formula împreună cu cel care instrumentează cauza, cele mai
eficiente întrebări. Examinarea se va efectua numai în încăperi special amenajate şi situate
astfel încât să fie ferite de zgomot.
La efectuarea examinării va fi respectat principiul liberului consimţământ şi al prezumţiei de
nevinovăţie a subiecţilor testaţi, aceştia completând o declaraţie de consimţământ la
examinare. Dacă subiectul nu este de acord cu efectuarea testării, examinatorul va încheia un
proces-verbal de consemnare a refuzului şi a motivării acestuia. Subiectul în cauză poate
reveni asupra refuzului iniţial, urmând a fi ulterior examinat.
Sunt exceptate de la testarea cu tehnica poligraf următoarele categorii de persoane: minorii,
femeile gravide, bolnavii psihic, persoanele cu afecţiuni cardio-respiratorii severe, cele cu
afecţiuni neurologice grave (hemipareze - paralizii), alcoolicii, persoanele care în momentul
testării sunt în suferinţă fizică (intervenţii chirurgicale recente, extracţii dentare, leziuni
cauzate de unele accidente etc.) şi alte persoane în legătură cu care examinatorul apreciază că
nu este cazul.
Persoanele ce urmează a fi examinate cu tehnica poligraf trebuie să îndeplinească următoarele
condiţii:
* să nu fie supuse unor anchete obositoare;
* anterior să aibă asigurată o alimentaţie normală;
* să nu fie ameninţate cu tehnica poligraf;
* să nu fie sub influenţa băuturilor alcoolice;
* să nu fie sub influenţa medicamentelor cu acţiune asupra funcţiilor sistemului nervos
central;
* să nu fie duse în câmpul infracţional (nu vor participa la reconstituiri, experimente);
* să nu participe la confruntări;
* să nu fie prezentate pentru recunoaşterea din grup şi să nu li se prezinte persoane spre
recunoaştere etc.
Condiţia obligatorie la examinarea cu tehnica poligraf este normalitatea psihofiziologică a
subiectului.

8.3.1. DISCUŢIA PRE-TEST

Orice examinare cu tehnica poligraf va fi precedată de o discuţie pre-test şi încheiată cu o


discuţie post-test. Examinatorul va trebui să obţină date exacte cu privire la faptele şi
circumstanţele care constituie baza suspectării ori acuzării persoanei ce urmează a fi
examinată. Examinatorul va obţine multe date chiar din observarea directă a persoanei încă
din momentul în care aceasta intră în laborator şi până la terminarea examinării. În timpul
discuţiei pre-test (15-20 de minute) persoanei ce urmează a fi examinată, i se aduce la
cunoştinţă scopul examinării, modul de funcţionare al aparatului, accentuând principiile
fundamentării ştiinţifice ale metodei şi rezultatele ce se pot obţine. Acest aspect sporeşte
preocuparea persoanei nesincere asupra detectării posibile şi linişteşte persoana sinceră.
Întrebările din discuţia pre-test au scopul de a provoca răspunsuri verbale şi nonverbale, care
vor oferi examinatorului indicii asupra sincerităţii sau nesincerităţii subiectului, fără a-l face
să-şi diminueze în mod inutil starea de tensiune şi fără ca examinatorul să se angajeze într-un
dialog acuzator în dorinţa de a obţine o mărturisire a vinovăţiei. Un subiect care este învinuit
de către examinator că ar fi săvârşit infracţiunea în curs de cercetare sau care este interogat ca
şi când ar fi deja considerat responsabil de aceasta, nu mai este potrivit pentru un test la
poligraf.
Problematica examenului de laborator pune în ecuaţie starea emoţională a subiectului ce
urmează a fi testat la poligraf. Noutatea situaţiei în care se află subiectul, lipsa obişnuinţei de
a mai fi fost examinat cu asemenea aparatură sau implicarea acestuia în cauza penală supusă
investigaţiei, creează o stare de tensiune, de nelinişte generală exteriorizată prin manifestări
caracteristice unui comportament simulat: hiperemia sau paloarea facială, spasmul glotic,
contractarea buzelor, tremurul sau monotonia specială a vocii, clipirea accelerată a ochilor,
“râs forţat”, sudoraţia palmară sau facială, fremătatul mâinilor, perioade de latenţă în
răspunsuri, evitarea privirii interlocutorului, culegerea unor scame imaginare, pedalarea
picioarelor, contraîntrebările, solicitarea inutilă pentru repetarea întrebărilor etc. Experienţa
demonstrează nu greutatea de a surprinde aceste manifestări, ci dificultatea de a le interpreta
corect şi de a le integra într-un profil psihologic adecvat.
În situaţia examinării la poligraf este foarte important de a stabili cauza care amplifică starea
emoţională a subiectului (labilitatea psihocomportamentală, trecutul său infracţional, starea
de sănătate, problematica delicată a cauzei pentru care este cercetat etc.).
Discuţia pre-test impune crearea unui sentiment de siguranţă şi încredere reciprocă, a unui
dialog deschis, degajat. Nerealizarea acestei stări poate influenţa negativ reactivitatea
psihoemoţională a subiectului şi implicit rezultatul testării la poligraf.
În timpul discuţiei pre-test un subiect sincer, de obicei, va manifesta un comportament în care
se pot observa indicii naturaleţii şi dezinvolturii în argumentare, subiectul manifestând mai
mult curiozitate faţă de cauza penală decât teamă, exprimându-şi păreri, răspunzând prompt şi
coerent la întrebări etc. Subiectul nesincer nu cooperează, nu se angajează în dialog, dă
răspunsuri monosilabice, este lipsit de iniţiativă şi spontaneitate. Când se aduce în discuţie
problematica critică, se remarcă pe lângă negările stereotipe de genul “nu ştiu”, “nu-mi pot
explica”, “cine, eu?”, “nu-mi amintesc” şi unele manifestări exterioare ale comportamentului
simulat.
Subiectul sincer, nefiind implicat în cauza cercetată, dispune de capacitatea psihică de
comutare a atenţiei către problematica discuţiei pre-test pe care o acceptă cu interes.
Dimpotrivă, subiectul nesincer nu dispune de această capacitate de comutare. Discuţia despre
fapta comisă are un efect inhibant asupra subiectului. Pe tot timpul testării vocea
examinatorului trebuie să fie sub control absolut. Atitudinea acestuia trebuie să fie obiectivă
şi rezervată, să se manifeste imparţial în privinţa sincerităţii sau nesincerităţii persoanei. O
altă atitudine l-ar plasa mai curând în rolul unui anchetator decât al unui examinator.
Examinatorul trebuie să asigure o ambianţă confortabilă, înlăturând orice cauze care ar putea
afecta investigarea cu tehnica poligraf.

8.3.2. ÎNTREBĂRILE UTILIZATE ÎN EXAMINAREA POLIGRAF

Un chestionar-test conţine în medie 10 întrebări numerotate de la 1 la 10, ordine care


corespunde şi pe diagrama poligraf. Întrebările formulate se vor referi numai la un singur
aspect. Examinatorul notează numărul întrebării pe diagrama poligraf, adăugând, în funcţie
de răspunsul afirmativ sau negativ al subiectului, semnul “+” sau “–”.În chestionarul-test sunt
incluse următoarele categorii de întrebări (Buş, 2000):
* întrebările relevante (incriminatorii, critice, acuzatoare) sunt propoziţii interogative adresate
subiectului de psihologul examinator în mod nemijlocit, concis şi clar atât în cadrul discuţiei
pre-test, cât şi în timpul testării, vizând săvârşirea sau implicarea subiectului în infracţiunea
ce face obiectul cercetării, apte să producă modificări în reactivitatea psihoemoţională a
acestuia.
În funcţie de complexitatea cauzei cercetate întrebările relevante pot include şi întrebări
investigatorii sau de detaliu. Acestea reprezintă propoziţii interogative formulate ipotetic în
vederea identificării unei posibile reactivităţi psihoemoţionale la subiectul testat, care să
permită indicii cu privire la: existenţa unor coparticipanţi, tăinuitori sau favorizatori, locul
unde se află ascunse obiectele materiale ale infracţiunilor, corpurile delicte, instrumentele
utilizate la săvârşirea infracţiunii, precum şi alte aspecte de acest gen pe care subiectul le
ascunde.
* întrebările neutre sunt propoziţii interogative simple, care nu au legătură cu incriminarea şi
permit reechilibrarea psihică a subiectului după efectul întrebărilor relevante. Scopul lor este
de a obţine în diagrama poligraf un segment etalon pentru reactivitatea psihoemoţională
obişnuită a subiectului.
* întrebările de control sunt propoziţii interogative la care se cunoaşte aprioric, că subiectul
va răspunde nesincer. Scopul acestora este de a obţine un anumit nivel al reactivităţii
psihoemoţionale necesar efectuării comparaţiilor cu nivelul reactivităţii psihoemoţionale
obţinut la întrebările relevante.

8.3.3. EXAMINAREA POLIGRAF

Diagrama poligraf se derulează cu o viteză constantă, cele 5 peniţe înregistrând simultan


modificările parametrilor psihofiziologici corespunzători care însoţesc răspunsurile
subiectului. Diagrama poligraf reprezintă expresia grafică a reacţiilor psihofiziologice
concomitente chestionării subiectului.
Sub impactul întrebărilor relevante ale cauzei, întregul organism al subiectului examinat se
află într-o stare de alertă, reactivitatea psihoemoţională corespunzătoare răspunsurilor
simulate la aceste întrebări fiind în mod evident mai clară, mai amplu exprimată decât cea
obţinută la întrebările neutre.
Examinatorul stabileşte tipul şi numărul de teste ce vor fi aplicate unui subiect. De obicei,
pentru a formula o concluzie cu privire la sinceritatea sau nesinceritatea subiectului sunt
necesare cel puţin trei teste. Formularea concluziei într-o examinare poligraf constă în
activităţi de comparare şi sinteză, raţionamente de tip deductiv, inductiv şi analogic, activităţi
de sesizare a celor mai sensibile modificări în traseele diagramei poligraf ca urmare a
răspunsurilor obţinute la întrebările relevante, neutre şi de control. În urma interpretării, atât a
diagramelor poligraf, cât şi a comportamentului subiectului pe tot parcursul examinării cu
tehnica poligraf se poate formula o concluzie pozitivă, negativă sau incertă.
Rezultatul examinării subiectului se consemnează de către psihologul examinator într-un
“Raport psihologic de constatare tehnico-ştiinţifică a comportamentului simulat”. Acest
raport cuprinde activităţile întreprinse pentru depistarea comportamentului simulat şi
concluziile rezultate în urma analizei şi interpretării diagramelor poligraf.
Raportul psihologic de constatare tehnico-ştiinţifică a comportamentului simulat se înaintează
organelor de cercetare penală care au dispus examinarea subiectului la poligraf.

8.3.4. DISCUŢIA POST-TEST

Orice examinare cu tehnica poligraf se încheie cu o discuţie post-test. Abordarea subiectului


se individualizează de la caz la caz, cu respectarea regulilor generale privind audierea
învinuitului sau inculpatului, metodic, logic, argumentat, calm, ţinându-se seama şi de nivelul
de instruire şi cultură al acestuia. Abilitatea examinatorului constă în a-l convinge pe subiect
să încerce după propria sa pricepere să explice stările emotive pe care le-a simţit în timpul
răspunsurilor date la întrebările adresate. De la caz la caz, discuţia post-test va fi continuată în
biroul de anchetă de către cel care instrumentează cauza respectivă.

8.4. FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ REZULTATELE


EXAMINĂRII LA POLIGRAF

Factorii care pot afecta rezultatele examinării la poligraf sunt (Reid & Inbau, 1977; Buş,
2000):
* neconştientizarea posibilităţii de detectare (subiecţii cu nivel de şcolarizare şi Q.I. foarte
scăzut, cu responsabilitate socială scăzută etc.);
* tensiunea emotivă sau nervozitatea unui subiect sincer (îndoieli faţă de: exactitatea
aparatului, competenţa examinatorului, condiţiile în care se efectuează examinarea etc.);
* nemulţumirea sau resentimentul unui subiect sincer faţă de examinarea la poligraf;
* hiperanxietatea (problemele personale ale subiectului, teama pentru implicarea în fapta
cercetată, extinderea investigaţiei asupra altor fapte etc.);
* implicarea în alte fapte sau infracţiuni similare (subiectul este sincer cu privire la fapta în
curs de cercetare, dar fiind implicat în alte fapte, este dominat de un complex de
culpabilitate);
* incomoditatea fizică şi psihică din timpul examinării (teama subiectului de o posibilă durere
fizică produsă de aparat, presiunea exercitată de manşonul de tensiune arterială - puls sau de
tubul pneumograf etc.);
* responsabilitatea pe care o trăieşte subiectul cu privire la nerespectarea atribuţiilor de
serviciu, favorizând comiterea infracţiunii de către o altă persoană (de exemplu, neglijenţa
unui paznic face posibilă comiterea infracţiunii de către altă persoană);
* anchetarea excesivă a subiectului anterior examinării (anchete prelungite şi obositoare,
acuzaţiile aduse subiectului etc.);
* numărul prea mare de întrebări sau prea multe teste administrate subiectului într-o singură
examinare (subiectul poate deveni areactiv);
* frazeologia inadecvată a întrebărilor relevante (întrebări echivoce);
* întrebările de control inadecvate (care nu au legătură cu problematica pentru care este
cercetat subiectul);
* starea de “subşoc” sau “epuizarea de adrenalină” (un subiect nesincer poate fi areactiv dacă
este examinat imediat după comiterea infracţiunii, datorită epuizării nervoase a acestuia; o
tensiune emotivă provoacă un exces de adrenalină în sânge, iar glandele suprarenale fiind
suprasolicitate devin incapabile să facă faţă situaţiei - de aici condiţia de “subşoc” sau
“epuizare a suprarenalelor”);
* raţionarea şi autoînşelarea (într-o situaţie limită, când subiectul este condamnat la moarte,
acesta devine atât de preocupat de situaţia sa dificilă, încât amintirile sale despre fapta comisă
devin foarte estompate, iar o examinare la poligraf poate fi neconcludentă);
* anomaliile fiziologice şi mintale (hipertensiunea arterială, hipertiroidismul, stările febrile;
psihoticii, psihonevroticii, psihopaţii etc.);
* factori diverşi.
Rata de bază a minciunii (R.B.M.) este unul dintre factorii care pot afecta precizia
poligrafului. Pe măsură ce rata de bază a minciunii scade, scade şi posibilitatea erorilor ce pot
să apară în timpul examinării la poligraf (Barland, 1988).
În timpul examinării la poligraf, subiecţii pot adopta diferite conduite. De aceea examinatorul
trebuie să ia măsuri de precauţie împotriva tentativelor subiecţilor care încearcă să eludeze
detectarea prin unele manopere cum ar fi: respiraţia controlată, mişcări musculare, eschivarea
psihologică, deteriorarea mecanică a poligrafului etc.

Investigarea comportamentului simulat prin tehnica poligraf nu rezolvă întreaga problematică


a probaţiunii într-o cauză penală, pentru că menirea ei nu este aceasta, iar specialistul nu este
organ de urmărire penală. Tehnica poligraf deschide căile spre probaţiune, contribuie la
obţinerea unor piste investigative adiţionale, focalizează investigaţiile criminalistice.
Tehnica poligraf se integrează organic în activitatea de anchetă judiciară, dobândindu-şi
statutul de metodă ştiinţifică intensivă, multifuncţională, de mare eficienţă împotriva
criminalităţii.
Fundamental în privinţa utilităţii şi preciziei tehnicii poligraf este calificarea şi perfecţionarea
examinatorului. Acesta trebuie să stăpânească problemele fundamentale ale psihofiziologiei
comportamentului în general şi ale persoanei în special, empatie, perspicacitate, spirit de
observaţie, intuiţie profesională, echilibrul moral-afectiv, responsabilitate ş.a.