TRANSFORMAREA VORBIRII DIRECTE

ÎN VORBIRE INDIRECTĂ
„- Puteți să-mi spuneți, vă rog, unde găsesc cărți pentru copii? întrebă Matilda.
- Uite acolo, pe rafturile de jos, răspunse domnișoara Phelps. Vrei să-ți caut eu
una frumoasă, cu multe imagini?
- Nu, mulțumesc, răspunse fetița. Mă descurs singură.”
(Roald Dahl, Matilda)
Matilda o întreabă pe domnișoară Phelps unde se găsesc cărțile. Aceasta îi
spune că se află pe rafturile de jos și o întreabă pe Matilda dacă dorește să-i caute
una frumoasă, cu multe imagini. Matilda îi spune că se descurcă singură și îi
mulțumește.

Pentru a transforma vorbirea directă în vorbire indirectă, se parcurg

următorii pași:
 eliminăm linia de dialog
 transformăm formele verbale de persoana I și a II-a în forme verbale de
persoana a III-a
 eliminăm cuvintele care indică o exclamație, un strigăt, etc.
 folosim verbe care indică acțiunea de a spune, de a întreba, de a exclama
 după aceste verbe folosim cuvinte de legătură cum ar fi: că, să, ca să, care,
etc.
Băiatul îl întreabă pe monstru ce este, cum de știe să vorbească și să citească.
Monstrul îi răspunde că se gândește că oamenii învață să vorbească înainte să
învețe să citească. În schimb, la el a fost invers și mai sucit. A învățat să citească
singur, fără nimeni cu care să vorbească, n-a avut cine să-i lămurească un dubiu,
să-i explice măcar cărui sunet îi corespunde fiecare sunet. Mulți ani a crezut că O
era L - și P era R, ca în rusă...Dar a avut timp și răbdare, două lucruri care,
împreună, fac aproape cât inteligența. Lingușitor, băiatul l-a lăudat spunându-i că
vorbește foarte bine portugheza. Monstrul i-a mulțumit.