Matematici Aplicate in Economie

CURS 3

Extreme pentru functii reale de 2 sau 3 variabile reale.

Adesea, in problemele practice din economie intalnim urmatorul tip de formulari:

Consideram 𝑓: 𝐷 ⊂ ℝ2 → ℝ , 𝑓(𝑥, 𝑦) o functie reala de 2 variabile reale.

Observatie:
Observatie: Un punct stationar care NU este punct de extrem

se numeste punct şa.

Fig. 1 Punctul (0,0) este punct şa al functiei 𝑓 (𝑥, 𝑦) = 𝑥 2 − 𝑦 2 .

 In cazul functiilor reale de 2 variabile reale avem un criteriu specific pentru a
determina natura punctelor stationare dat de urmatoarea teorema:

Observatie: La punctul 3) punctul stationar este punct ŞA, iar la punctul 4)

criteriul este neconcludent, adica punctul stationar poate fi de maxim, minim sau
punct şa.

Sa se determine punctele de extrem local ale acestei functii.

Raspuns:

La primul pas se determina punctele stationare ale acestei functii rezolvand

urmatorul sistem de ecuatii ce se obtine egaland derivatele partiale de ordinul 1 in
raport cu variabilele 𝑥, 𝑦 cu 0:
In continuare, consideram 𝑓: 𝐷 ⊂ ℝ3 → ℝ , 𝑓(𝑥, 𝑦, 𝑧) o functie reala de 3 variabile
reale si un punct 𝑎 = (𝑎1 , 𝑎2 , 𝑎3 ) ∈ 𝐷 ⊂ ℝ3 .

Teoremele ce ne dau conditiile necesare de extrem (folosind derivatele partiale de

ordinul 1 egalate cu 0 pentru determinarea punctelor stationare) si conditiile
suficiente de extrem (folosind diferentialele de ordinul 2 calculate in fiecare punct
stationar) raman valabile si in cazul functiilor de 3 variabile reale 𝑓(𝑥, 𝑦, 𝑧).
In continuare prezentam un criteriu specific pentru stabilirea naturii
(maxim/minim/şa) a unui punct stationar 𝑎 = (𝑎1 , 𝑎2 , 𝑎3 ) ∈ 𝐷 ⊂ ℝ3 .
 (3) Orice alta combinatie de semne diferita de (1) si (2) (semnele

variaza dupa o regula diferita de (1) si (2)), adica avem

(−, −, −), (+, −, +) etc., cu minorul principal 𝐴3 nenul (≠ 0) ⟹

𝑎 este punct şa pentru functia f.

(4) Daca minorul principal 𝐴3 este egal cu 0 (adica se anuleaza) ⟹

criteriul este neconcludent.

===========================================================

SAU Criteriul cu 𝐴, 𝐵, 𝐶 𝑠𝑖 𝐷 in cazul functiilor cu 2 variabile 𝑓(𝑥, 𝑦);

SAU Studiem semnul diferentialei de ordinul 2 a functiei f.

 0 −9
ca 𝐻(𝑏) = 𝐻(0,0) = ( ).
−9 0

Daca insa vom calcula minorii principali 𝐴1 = 0, 𝐴2 = 0 − (−9)2 = −81 ≠ 0

se obtine ca (0,0) nu este punct de extrem pentru functia f (este punct şa).
Exemplu: Sa se determine valorile parametrilor 𝑎, 𝑏, 𝑐 ∈ ℝ astfel incat

Răspuns:
Deoarece (−2, −1) este punct de extrem local, conform teoremei ce ne da
conditiile necesare de extrem rezulta ca:
𝑓𝑥′ (−2, −1) = 0
{ ′ .
𝑓𝑦 (−2, −1) = 0