“Moara cu noroc”, de Ioan Slavici: Particularitatile nuvelei

 Nuvela este o specie a genului epic, scrisa in proza, cu actiune mai complicata decat a schitei, dar mai simpla
decat cea a romanului, cu o intriga si un conflict bine definite, accentul fiind pus pe caracterizarea complexa a
personajului principal.
 O asemenea opera literara este si “Moara cu noroc”, de Ioan Slavici, care a aparut in volumul de debut “Novele
din popor”, in 1881 si se incadreaza in categoria nuvelelor realist-psihologice din literatura romana. “Moara cu noroc”,
cea mai cunoscuta scriere a lui Ioan Slavici, are toate caracteristicile unei nuvele, fiind considerata de criticul literar
George Calinescu o “nuvela solida, cu subiect de roman”.
 Tema nuvelei o reprezinta consecintele morale ale setei de inbogatire, in satul transilvanean din a doua
jumatate a secolului XIX-lea. Ea este cel mai bine ilustrata prin destinul cizmarului Ghita, personajul principal al nuvelei.
Prin tema si prin destinul personajului principal, “Moara cu noroc” este o nuvela realista. Prabusirea lui Ghita se
datoreaza mentalitatii mediului social in care traieste si care exercita o presiune asupra sa, deoarece mentalitatea
colectiva era ca “fiecare e atat pentru sine, cat si pentru altii deopotriva cu ceea ce stapaneste”.
 Titlul, ca in orice nuvela, pune in evidenta aspectele esentiale ale naratiunii, avand o dubla semnificatie: se
refera atat la sansa de imbogatire a lui Ghita, cat si la amenintarea mortii, ascunsa sub ademenitoarea aparenta a
norocului.
 Ca in orice nuvela, actiunea se desfasoara pe un singur fir narativ. Opera este alcatuita din 17 capitole, fara
titluri, numerotate cu cifre romane si are un subiect concentrat.
 Perspectiva narativa este obiectiva, deoarece povestirea se face la persoana a III-a singular, ceea ce creeaza
impresia de veridicitate si de detasare a naratorului.
 In nuvela lui Slavici, viziunea despre lume este configurata conform principiilor scriitorului ardelean, care isi
construieste subiectele si personajele pornind de la teze morale si principii etice ferme, aflate la baza societatii
traditionale. Teza de la care porneste Ioan Slavici este formulate in cuvintele batranei, din incipitul nuvelei, si se refera la
raportul dintre bogatie si fericire. Potrivit acesteia, fericirea nu trebuie cautata in bunastarea materiala obtinuta cu orice
pret : “ Omul sa fie fericit cu saracia sa, caci, daca e vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit “. Aceasta
fraza , impreuna cu cea de la sfarsitul nuvelei : “ Simteam ca nu are sa iasa bine : dar asa le-a fost data ! … “
concentreaza viziunea despre lume a autorului ardelean .
 Actiunea se caracterizeaza prin mobilitate in timp si in spatiu , aceasta fiind o alta particularitate a nuvelei . Sunt
relatate intamplari care se desfasoara pe parcursul unui an, situate intre doua repere temporale , cu valoare religioasa :
de la Sfantul Gheorhe pana la sarbatorile de Paste (mobilitate in timp) . Exista mai multe locuri ale actiunii, la fel ca in
toate nuvelele: la Moara cu noroc, la Ineu, la Arad, la Oradea (mobilitate in spatiu).
 O alta particularitate a nuvelei o reprezinta existenta unui conflict. Acesta este atat exterior (intre Ghita si Lica,
intre Ghita si Ana), cat si interior. Fiind o nuvela psihologica, accentual se pune pe evidentierea conflictului interior al
personajului principal.
 In expozitiune este prezentata mutarea familiei cizmarului Ghita la hanul Moara cu noroc. Motivul acestei
schimbari este determinat de dorinta lui Ghita de a scapa de saracie. Hanul este situate la o rascruce de drumuri, fiind un
loc izolat. Lumea care se perinda la Moara cu noroc era alcatuita din porcari, fiorosi la infatisare, banditi, stapani de
turme sau hoti si ucigasi platiti. La inceput, scopul nobil de a scoate familia din starea de saracie este satisfacut prin
munca cinstita a hangiului, prin priceperea si harnicia sa.
 Firul existentei linistite se rupe insa in momentul in care la han apare un personaj straniu, Lica Samadaul,
eveniment care constituie intriga nuvelei. Inca de la inceput, Ghita si sotia sa, Ana, ii intuiesc caracterul, dar dorinta lui
de imbogatire este mai puternica. Intre Ghita, care vrea sa castige tot mai multi bani si intre Lica Samadaul, stapanul
ilegal al drumurilor de la “Moara cu noroc”, apare un conflict, o lupta dramatica, deoarece Ghita intelege ca sederea sa
acolo era conditionata de Lica.
 Desfasurarea actiunii urmareste dezumanizarea treptata a lui Ghita, care devine stapanit de patima banului.
Hangiul accepta colaborarea cu Lica, devenind treptat partas la afacerile necurate ale acestuia. La inceput isi ia masuri de
aparare impotriva lui Lica: merge la Arad si isi cumpara doua pistoale, doi caini, pe care ii tine legati, si isi angajeaza inca
o sluga, pe Marti. Aceste masuri sunt inutile, deaorece, atunci cand il vede pe Lica mangaind cainii, intelege ca nu se
 poate apara de el. Slavici se dovedeste a fi un fin psiholog, deoarece descrie cu minutiozitate indoielile lui Ghita,
conflictul sau interior, care se da intre dorinta de a ramane un om cinstit, de a pastra unitatea si fericirea familiei si
dorinta de imbogatire. Isi face reprosuri, cere iertare Anei si copiilor (in gand), marturisindu-le ca e nu se va putea ierta
“cat voi trai pe fata pamantului”. Desi starea sa materiala este infloritoare, Ghita ajunge sa-si piarda increderea in sine,
deciziile sale fiind influentate de catre Lica. La proces, jura stramb, acoperindu-l pe Lica, devenind astfel complicele
acestuia. Ghita pune la cale un plan, cu jandarmul Pintea, prin care sa-l prinda pe Lica. In saptamana Pastelui, batrana
pleaca impreuna cu copii sa petreaca sarbatorile cu rude din Ineu, iar Ana insista sa ramana la Moara cu noroc, deoarece
nu vrea sa se desparta de Lica, stricandu-i planurile sotului ei.
 Punctul culminant prezinta imaginea ultimei trepte de degradare morala a personajului. Consolandu-se ca asa i-a
fost dat, Ghita accepta sa plece si se gandeste ca se va intoarce, pe inserat, cu Pintea si-l vor prinde pe Lica Samadaul cu
banii insemnati asupra lui, reusind sa-l trimita la spanzuratoare. Ana, dezamagita de comportarea sotului ei si crezand ca
nu o mai iubeste, se arunca in bratele lui Lica, ii cedeaza si il roaga sa o ia cu el, intrucat ii era prea rusine sa mai dea
ochii cu sotul ei. Samadaul o respinge cu indiferenta.
 Deznodamantul presupune rezolvarea conflictelor. Dezumanizarea totala a lui Ghita si dovada incapacitatii lui de
a reveni pe drumul initial este subliniata prin gestul lui final de a-si ucide sotia. Nu o omoara pe Ana din cauza orgoliului
de sot inselat, ci din cauza mustrarilor de constiinta, pentru ca a influentat si decaderea ei morala. Ghita este la randul
lui ucis de Raut, la ordinul lui Lica. Apoi, Lica il pune pe Raut sa incendieze hanul si un foc teribil mistuie locul,
purificandu-l astfel de toate relele savarsite acolo. Pentru a nu se lasa prins de jandarmul Pintea, Lica decide sa-si ia
viata, izbindu-se cu capul de un copac.
 La fel ca in toate nuvelele, accentual se pune pe caracterizarea complexa a personajului principal. Ghita este
unul dintre cele mai reprezentative personaje realiste din literatura romana. Destinul acestuia ilustreaza consecintele
distrugatoare ale setei de inavutire. Cheia moralitatii sta in cuvintele batranei din incipitul si finalul nuvelei. Oricine se
abate de la principiile morale va avea, cu siguranta, un sfarsit tragic, asemenea lui Ghita.
 Portretul acestuia este realizat prin caracterizare directa: autocaracterizarea (monologul interior) si descrierea
(realizata de narator si de celelalte personaje: Lica, Ana, Pintea) precum si idirect, insusirile reiesind din fapte, vorbe,
ganduri si din relatia cu celelalte personaje.
 Degradarea morala a lui Ghita se produce treptat si sigur. Conflictul interior este din ce in ce mai puternic, lupta
dandu-se intre fondul cinstit al lui Ghita si ispita imbogatirii. Din acest motiv, Ghita devine “mai de tot ursuz”, “pus pe
ganduri”, “nu mai zambea ca inainte”. Ajunge sa regret ca are nevasta si copii, se indeparteaza incet, dar sigur, de Ana,
relatiile dintre ei devenind tot mai reci. Isi face reprosuri, cere iertare Anei si copiilor (in gand), marturisindu-le ca el nu
se va putea ierta niciodata “cat voi trai pe fata pamantului”.
 Prin autocaracterizare, Ghita incearca sa-si scuze prabusirea. Da vina pe firea lui, gandind ca “e ceva mai tare
decat vointa” sa, asemenea cocosatului care nu e vinovat pentru cocoasa pe care o duce in spate.
 Imaginea ultimei trepte de degradare morala a personajului apare in punctul culminant, care evidentiaza faptul
ca de la complicitate la crima nu mai e decat un pas: el devine ucigas, injunghiind-o pe Ana. Aceasta este o secventa
narativa, realizata in mod stralucit de Slavici, pe baza dialogului dintre cele doua personaje, care isi constientizeaza
vinovatia. Ghita este, la randul lui, ucis de Raut, la ordinul lui Lica. Apoi, Lica il pune pe Raut sa incendieze hanul si un foc
teribil mistuie locul, purficandu-l astfel de toate relele savarsite acolo.
 Naratorul il prezinta pe Ghita direct, in momentele cele mai importante ale actiunii. Astfel, in capitolul al XVI-lea
este descrisa starea de incordare a personajului inainte de incercarea de a-l prinde pe Lica: “Ghita, galben la fata, ca si
cand i-ar fi secat tot sangele din vine, statea intins la pamant, culcat pe branci, privind tinta si cu ochii insetati in vale”.
 Din relatia cu celelalte personaje, se desprind si alte trasaturi ale lui Ghita. Lica il considera “slab” si se gandeste
ca trebuie sa-l vindece de patima de a iubi o singura femeie. Ana se simte din ce in ce mai atrasa de Lica si nu se sfieste
sa-i spuna acestuia ca il considera pe Ghita “…o muiere imbracata in haine barbatesti”. Pintea il acuza pe Ghita ca si-a
sacrificat nevasta, folosind-o drept “momeala”, “in cursa cu care” vrea sa-l prinda pe Lica.
 Parerea mea este ca, prin sondarea zonei dintre moral si imoral, prin constructia riguroasa, bine gandita, prin
actiunea trepidanta si prin tragismul personajelor, “Moara cu noroc” este o creatie amintind de opera lui Shakespeare.
 In concuzie, avand toate aceste particularitati, “Moara cu noroc” este o nuvela realist-psihologica. Prin
sobrietatea stilului si prin profunzimea analizei psihologice, “Moara cu noroc” este cea mai izbutita nuvela a lui Ioan
Slavici si una dintre cele mai valoroase din literatura noastra.