Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti

Facultatea de Inginerie Mecanică şi Mecatronică

Departamentul de Mecatronică şi Mecanică de Precizie

Măsurarea temperaturii apei

Titular curs: Prof.dr.ing. Bucşan Constantin

Îndrumător proiect: Prof.dr.ing. Bucşan Constantin

Nume: Dinu Alexandru Mihai

Grupa: 1

2021-2022
 Termometrele sunt dispozitive de măsurare a temperaturii, cu aplicații în aproape toate
domeniile de activitate practică a omului. Sunt dispozitive relativ simple, de construcție și
precizie diferite, capabile să acopere un domeniu larg de temperatură (între -200 °C și
+3000 °C).
În funcție de principiul fizic care stă la baza funcționării lor termometrele se clasifică în:
 Termometre cu variație de volum: termometrele de sticlă cu lichid, termometrul cu gaz,
etc.
 Termometre cu variație de presiune: termometrele manometrice.
 Termometre cu variație a rezistenței electrice: termometre cu rezistență electrică sau
cu termistori.
 Termometre cu variație a tensiunii electromotoare: termometrele cu termocuplu.
 Termometre cu variație a energiei radiante: pirometre cu radiație.
Intervalele de temperaturi pentru care se fabrică termometre uzuale de diverse tipuri sunt
următoarele:

Termometre cu variație de volum

Principiul lor de funcționare se bazează pe variația volumului unui corp termodinamic cu
temperatura.
Termometre de sticlă cu lichid
Funcționarea lor se bazează pe variația cu temperatura a lungimii unei coloane de lichid închis
într-un tub capilar, ca efect al dilatării lichidului.
Corpurile termometrice uzuale pentru aceste tipuri de termometre sunt: mercurul, alcoolul
etilic, toluenul, pentanul, eterul de petrol, etc. Global, aceste termometre pot măsura temperaturi
cuprinse între -190 °C și +700 °C. Intervalul de temperatură pe care îl poate măsura un anumit
termometru depinde însă de corpul termometric folosit.
Mercurul este cel mai răspândit corp termometric folosit la termometrele de sticlă cu lichid.
Avantajele mercurului:
 este ușor de obținut în formă chimică pură
 nu udă sticla
 rămâne în stare lichidă într-un interval larg de temperatură (între -38,86 °C și +356,7 °C),
la presiune atmosferică normală
 are un coeficient de dilatare termică ce variază foarte puțin în funcție de temperatură,
scara termometrului rămânând aproape liniară până la +200 °C
 are o căldură specifică relativ mică, conferind astfel inerție mică termometrelor cu
mercur.
Dezavantajele mercurului:
 are inerție termică mare, care îl face inadecvat pentru măsurători ale temperaturii în regim
variabil;
 este toxic și are potențial de contaminare a mediului, în caz de spargere a termometrului.
Unele țări din UE au interzis prin lege folosirea termometrelor de sticlă cu mercur pentru
uz medical.
Pe lângă corpul termometric conținut, tubul capilar al termometrelor cu lichid poate fi vidat
sau umplut cu un gaz inert (de ex. azot). La termometrele cu mercur ce măsoară temperaturi mai
mici de +150 °C, tubul capilar este umplut cu azot la presiune normală. La termometrele cu
mercur ce măsoară temperaturi peste +150 °C, tubul capilar este umplut cu azot sub presiune,
valoarea presiunii fiind în funcție de temperatura maximă pe care o măsoară termometrul (poate
depăși 20 atm).
Termometrele cu lichid se folosesc în diverse domenii: în industrie, în laboratoare, în medicină
etc. Forma și aspectul lor diferă în funcție de destinația de utilizare, dar toate prezintă anumite
elemente constructive comune:
Rezervorul cu lichid, de formă cilindrică sau sferică, ce conține lichidul termometric (mercur,
toluen, alcool etilic sau alt corp termometric);
Tubul capilar, aflat în continuarea rezervorului și confecționat din aceeași sticlă ca și acesta;
Scala gradată, confecționată din sticlă mată și fixată în dreptul capilarului;
Învelișul de sticlă ce protejează atât capilarul, cât și scala.
Precizia unui termometru este cea mai mică variație de temperatură pe care o poate măsura
termometrul. În cazul termometrelor cu lichid, în funcție de construcție, precizia de măsurare
variază între 0,01 °C și 1 °C.

Termometre cu variație de presiune

Un termometru manometric sau termometru cu presiune de vapori este un termometru
funcționând pe principiul variației presiunii vaporilor saturați ai unui lichid în funcție de
temperatură.
Un termometru manometric este format dintr-un rezervor ermetic introdus într-o teacă de
protecție, umplut cu lichid volatil (senzorul), legat printr-un tub capilar de un manometru, de
obicei cu tub Bourdon, etalonat direct în grade Celsius. Domeniul de temperaturi pentru
termometrele industriale este –40 ... 200 °C. Lichidele folosite în acest caz sunt: propan, freon,
clorură de etil, eter etilic, benzen. Avantajul acestui tip de termometre este că presiunea vaporilor
saturați crește cu temperatura conform formulei Clausius-Clapeyron:
unde este căldura masică de vaporizare a lichidului, iar și sunt volumele masice ale vaporilor,
respectiv lichidului, toate la presiunea . Aceată creștere este mult mai rapidă decât pentru un gaz,
conform ecuației de stare a gazului ideal. Alt avantaj este că manometrul poate fi plasat destul de
departe, până la zeci de metri de senzor. Dacă este cazul, manometrul poate fi prevăzut cu
contacte electrice, instrumentul lucrând ca senzor în automatizări. Semnalul de presiune poate fi
folosit la aparate înregistratoare.

Termometre cu variație a rezistenței electrice

Se bazează pe variația cu temperatura a rezistenței electrice a unui conductor sau semiconductor.

Termometrul cu rezistență
Termorezistențele fac parte din categoria elementelor sensibile parametrice care necesită energie
auxiliară în procesul de măsurare a rezistenței electrice astfel că adaptoarele destinate acestora
sunt de tipul convertor rezistență cu semnal unificat de ieșire. Pentru realizarea adaptoarelor se
au în vedere o serie de particularități:
 variația redusă a rezistenței termorezistenței, în special pe domenii mici, ca și necesitățile
impuse de precizia de măsurare, implică utilizarea de metode de punte în intrare,
alimentate în c.c. și lucrând în regim echilibrat/dezechilibrat;
  distanța relativ ridicată între elementul sensibil și adaptor impune controlul riguros al
rezistențelor de linie prin utilizarea în intrare, după caz, a conexiunii elementului sensibil
cu 2, 3 sau 4 conductoare;
 neliniaritatea caracteristicii statice a elementului sensibil, ca și a punții de măsurare, în
cazul punților lucrând în regim dezechilibrat, impune utilizarea de circuite de liniarizare
în structura adaptorului;
 separarea galvanică a semnalului unificat de ieșire din adaptor în raport cu elementul
sensibil și/sau cu sursele de alimentare, impusă de condițiile concrete în care se utilizează
traductorul.
Punțile de măsurare utilizate la intrarea adaptoarelor sunt de regulă punți Wheastone rezistive
alimentate în c.c., unul din brațe constituindu-l elementul sensibil; de asemenea tot în cadrul
acestora sunt incluse anumite elemente de reglaj pentru echilibrarea inițială, deplasarea punctului
de zero etc., iar în anumite situații, așa cum se va preciza în continuare, la cele lucrând în regim
dezechilibrat se preferă structuri de punți modificate în vederea obținerii unei dependențe liniare
cu variația elementului sensibil. Vom conecta termorezistența la puntea de măsurare conform
figurii următoare: La conexiunea pe două fire pot apărea erori destul de mari. În acest caz trece
un curent prin senzor de la sursa de alimentare, firele de legătura folosite sunt comune pentru
alimentare și măsurare. Odată cu creșterea temperaturii, crește și rezistența. Această creștere a
rezistenței determină creșterea tensiunii (U=I*R). Rezistența care este cauza creșterii tensiunii
este rezistența totală a senzorului plus rezistența introdusă de firele de legătură. Cât timp
rezistența firelor rămâne constantă, nu va fi afectată măsurarea temperaturii. Rezistența firelor se
modifică odată cu variația temperaturii, totuși așa cum condițiile de mediu se schimbă, așa se
modifică și rezistența firelor, apărând erori. Dacă firele sunt foarte lungi, sursa de erori poate fi
semnificativă. Conexiunea pe două fire e folosită numai pentru fire scurte sau pentru elemente cu
rezistenta de 1.000 Ω. La conexiunea pe trei fire un fir este comun, unul este folosit pentru
alimentarea cu curent, iar al treilea este folosit pentru măsurarea potențialului la bornele
termorezistenței. În cazul conexiunii rezistentei in punte există firele RL1, RL2 și RL3. RL1 și
RL3 sunt folosite la alimentarea cu curent, în timp ce RL1 și RL2 sunt folosite pentru măsurarea
potențialului. Rezistența R e egală cu rezistența senzorului, Rt, la o temperatură dată (de obicei
mijlocul scării de temperatură) pentru a asigura echilibrarea punții. În acest caz, nici un curent nu
trece prin firul central. Când crește temperatura senzorului, crește și rezistența senzorului. Astfel
puntea se dezechilibrează. Va trece un curent prin firul central care va indica o temperatură de
offset. Am folosit pentru traductorul de temperatură cu termorezistență conexiunea pe 3 fire. La
conexiunea pe patru fire poate fi eliminată eroarea cauzată de rezistența firelor de legătură. Prin
doua fire trece un curent constant de la o sursă de alimentare, iar între celelalte doua fire se
măsoară tensiunea care cade pe termorezistență. Cu un curent constant, variația tensiunii este
doar în funcție de variația rezistenței. Acest tip de conexiune este oarecum mai scump față de
celelalte două configurații, dar este soluția ideală când se cere un grad înalt de precizie.
Corpurile termometrice folosite la construcția termometrelor cu rezistență sunt metale care
trebuie să îndeplinească anumite condiții:
- Coeficientul termic al rezistenței să fie mare, pentru a asigura o sensibilitate mare a
termometrului;
- Conductorul să aibă o rezistivitate electrică mare, pentru a se putea utiliza un fir cât mai scurt;
- Metalul din care este confecționat conductorul electric să nu reacționeze chimic cu mediul în
care se măsoară temperatura, pentru a nu își modifica proprietățile în procesul de măsurare.
Metalele care îndeplinesc cel mai bine aceste condiții sunt platina pură, nichelul pur și cuprul
pur. Din acest motiv, acestea sunt metalele cele mai folosite pentru fabricarea de termometre cu
rezistență.
Măsurarea rezistenței electrice a termometrului aflat la diferite temperaturi se realizează prin
intermediul unei punți electrice (punte Wheastone), în care firul termometrului este chiar una din
ramurile punții. Măsurarea rezistenței cu ajutorul punților electrice are o mare precizie, de aceea
și precizia termometrului cu rezistență este mare (0,001 °C). [1]

Masurarea temperaturii apei

Masurarea corecta a temperaturii este esentiala pentru automatizarea parcurilor de

rezervoare, in aplicatii care implica transferul custodiei si gestiunea exacta a stocurilor din
rezervoare. Termometrul Multi-Punct masoara temperatura prin intermediul mai multor senzori
PT 100 amplasati la diferite cote de nivel pentru a furniza profilul de temperatura din rezervor.
La determinarea acestuia se utilizeaza doar senzorii in contact cu lichidul.
Instalarea este usoara chiar daca rezervorul este in uz si se asigura o buna precizie. In
rezervoarele sub presiune, Termometrul Multi-Punct poate fi instalat intr-o teaca care sa permita
dezinstalarea pentru mentenanta sau inspectie, chiar daca rezervorul este in uz.
Graficul de mai sus arata ca masuratorile mono-punct nu sunt precise atunci cand temperatura
produsului este stratificata. Efectul stratificarii temperaturii poate fi neglijat doar in cazul
produselor usoare, amestecate frecvent. In general, senzorii de masurare a temperaturii medii se
utilizeaza atunci cand exista fenomenul de stratificare a temperaturii.
Cea mai noua perfectionare o reprezinta Termometrul Multi-Punct ilustrat in Fig. 7 care
utilizeaza maxim 16 senzori uniform distribuiti pe toata lungimea de imersie a acestuia. Senzorul
PT 100 de la baza este foarte precis, reprezentand elementul de referinta. Pot fi atinse erori de
masura mai mici de 0.05 °C si se poate obtine temperatura de la fiecare senzor in scopul
determinarii profilului de temperatura si a presiunii de vapori. Termometrele Multi-Punct sunt
dotate cu tub de protectie din nylon sau din otel inoxidabil. Se asigura, astfel, o executie robusta,
potrivita mediului dur din rezervoarele de stocare.
Masurarea apei

Senzorul pentru Nivelul de Apa masoara in mod continuu nivelul de apa localizat sub suprafata
produsului petrolier. Nivelul de apa este necesar pentru determinarea stocurilor nete de produse.
Senzorul poate fi integrat cu Termometrul Multi-Punct si nu are componente in miscare (senzor
capacitiv).
Semnalul de iesire este transmis direct traductorului radar de nivel. Exista un element PT 100 in
interiorul senzorului ce permite masurarea temperaturii la cote scazute de nivel.  Senzorul pentru
nivelul de apa este proiectat pentru aplicatii dificile in medii corozive si se poate detasa pentru
mentenanta. Acesta se poate utiliza pentru fluide ca titeiul brut sau produsele usoare (ca de ex.:
benzina).
Măsurarea temperaturii apei
1.1.1. Generalităţi
Temperatura apei din bazinele acvatice naturale variază în funcţie de temperatura aerului. În
general, amplitudinea variaţiilor de temperatură din apele de suprafaţă este cuprinsă între -3°C
(în mările polare în timpul iernii) şi +45°C (în lacurile tropicale în timpul verii).
1.1.2. Principiul metodei
Termometrele obişnuite funcţionează pe principiul contractării sau dilatării, în funcţie de
temperatură, a unui lichid (mercur sau alcool). Acesta este împins de-a lungul unui tub capilar
care are marcat diviziuni în grade Celsius.
1.1.3. Materiale şi echipamente necesare
1. Termometre cu mercur sau cu alcool, cu domeniul de măsurare de cel puţin între -5 şi +45°C,
cu diviziuni de zecimi de grad.
2. Termometre digitale, cu precizia de 0,1 sau 0,2°C.
3. Recipiente de plastic de diferite dimensiuni.
4. Vas izoterm cu un volum de 5-10 litri.
1.1.4. Modul de lucru
Temperatura apei se măsoară la locul recoltării cu termometre speciale, adecvate acestui
scop. Pentru a obţine o imagine cât mai reală a situaţiei termice a unui bazin acvatic sunt
necesare mai multe măsurători succesive, din diferite puncte (staţii) reprezentative şi de la
diferite adâncimi (la suprafaţă şi la fund). În funcţie de scopul determinărilor, de specificul
cercetărilor de teren efectuate şi de posibilităţile concrete de lucru, se stabileşte o anumită
frecvenţă în timp a măsurătorilor (zilnică, lunară, sezonieră etc). În lacuri, bălţi şi mlaştini
temperatura se măsoară în zone acoperite cu vegetaţie şi în zone lipsite de plante, mergând după
o linie dreaptă directoare de la mal spre centrul bazinului. În mări şi lacurile adânci temperatura
apei se poate măsura din cinci în cinci metri adâncime.
Apa oceanului mondial care acoperă planeta în proporție de 70,8%, constituie suprafața
acvatică cea mai extinsă. Temperatura apei se măsoară cu termometre speciale, însă la nevoie se
pot înlocui cu termometre de aer. Măsurătorile se fac la orele 07, 13, 17 la suprafața apei, ținând
termometrul vertical în apă timp de 5 minute Pentru apele curgătoare se fac măsurători la mal în
mai multe puncte și în centrul cursului de apă. Se măsoară temperatura în diferite zone ale
cursului de apă: zone însorite, zone umbrite, la suprafață și la adâncime etc. Pe timp de iarnă se
taie o copcă în podul de gheață.
Pentru înregistrarea cu precizie maximă a temperaturii apei se folosește termometrul
reversibil, de construcție specială, care înregistrează temperatura în mod automat la adâncimea
stabilită de cercetător. [2]

DETERMINAREA TEMPERATURII APEI MARINE LA SUPRAFAȚĂ

- sunt utilizate termometre hidrologice cu mercur de construcție specială.
 DETERMINAREA TEMPERATURII APEI MARINE ÎN ADÂNCIME
- aceasta este determinată cu ajutorul termometrelor speciale de adâncime, numite și
termometre reversibile.

REGIMUL TERMIC AL APEI

Variabilitatea intensității radiației solare, modalitatea de transfer a energiei calorice și
dinamica maselor de apă, determină diferențierea regimului termic al apelor de suprafață în
raport cu cel al apelor subterane.
 REGIMUL TERMIC AL APELOR DE SUPRAFAȚĂ
- regimul termic al apelor de suprafață – curgătoare și stagnante - , se
diferențiază net datorită distribuției energiei calorice în masa de apă;
- curgerea în regim turbulent a apelor curgătoare determină un amestec
continuu al maselor de apă și o uniformizare a temperaturii pe întreaga secțiune de
curgere;
- temperatura acestor ape urmărește cu un anumit decalaj temperatura aerului;
- dacă temperatura aerului scade sub zero grade Celsius, temperatura apei în
stare lichidă se stabilizează în jurul acestei temperaturi și se suprarăcește, cu fracțiuni
de grad Celsius, numai dacă perioada de timp cu temperaturi negative este suficient de
mare;
- dacă apa curgătoare primește un aport de apă subterană diferită, efectul
regimului termic este proporțional cu diferența de temperatură dintre apa de suprafață
și cea subterană și debitul aportului subteran;
- regimul stagnant al apei din lacuri configurează cu totul diferit distribuția
temperaturii în timp și spațiu;
- distribuția temperaturii apei în lacurile naturale adânci sau în lacurile de
acumulare se stabilește în funcție de sursele de căldură și de curenții verticali din masa
de apă;
- sursele de încălzire ale apei din lacuri sunt: radiația solară, aerul și încărcarea
termică a cursurilor de apă care alimentează lacurile;
- răcirea apei lacurilor se produce noaptea, în absența radiației solare și prin
fenomenul de evaporare sau prin aportul de apă rece provenit din precipitații sub formă
de zăpadă sau din cursuri de apă confluente;
- în aceste condiții, distribuția temperaturii apei din lac este într-o permanentă
modificare cu o stratificare caracteristică;
- până la o adâncime cuprinsă între 8 și 10 m, variațiile temperaturii apei sunt
foarte pronunțate, în legătură directă cu temperatura aerului și a diverselor surse de
încălzire sau răcire;
- la adâncimi cuprinse între 10 și 50 m variațiile temperaturii sunt atenuate
datorită inerției termice a apei;
- la adâncimi mai mari de 50 … 60 m, temperatura apei lacurilor rămâne
constantă și egală cu 4 0C, temperatura corespunzătoare densității maxime a apei;
- pentru evaluarea distribuției temperaturii apei se fac măsurători într-o rețea de
puncte cu distribuție uniformă atât în plan orizontal cât și pe adâncime;
 - reprezentarea distribuției temperaturii se face cu ajutorul izopletelor:

REGIMUL TERMIC AL APELOR SUBTERANE

Apele subterane, plasate pe o gamă largă de adâncimi și cu o dinamică mult

mai lentă decât a apelor curgătoare, au o stratificare caracteristică a regimului termic:
- până la adâncimi de 15 m temperatura apelor subterane este dependentă de
temperatura aerului;
- la adancimi cuprinse între 15 și 25 m, temperatura apelor subterane este
constantă și egală cu temperatura medie multianuală a aerului de la suprafață;
- la adâncimi mai mari de 25 m, temperatura apelor subterane se află sub
acțiunea gradientului geotermic.
Un factor important în modificarea regimului termic al apelor subterane este
legătura hidrodinamică cu apele de suprafață care pot perturba semnificativ distribuția
temperaturilor în hidrostructuri.
Regimul termic al apelor subterane afectează în mod semnificativ capacitatea
lor de dizolvare, fiind determinant pentru compoziția lor chimică. [3]

În stratul superficial al apelor stătătoare temperatura se măsoară în mod direct, de la mal

sau din barcă. Operaţiunea constă în scufundarea termometrului cu rezervorul sub luciul apei,
lăsarea lui în apă timp de circa 5 minute şi citirea valorilor indicate fără a se scoate termometrul
din apă. În timpul măsurării temperaturii termometrul se ţine în poziţie verticală, iar în cazul
apelor stătătoare acesta se agită continuu prin apă.
În locurile unde accesul la apă este îngreunat temperatura apei se determină prin luarea probelor
de apă cu ajutorul unei găleţi scufundate cu o sfoară de la mal sau dintr-o ambarcaţiune.
Termometrul se introduce în găleată, după care se scoate din apă şi imediat se face citirea
temperaturii. În acest caz măsurarea şi citirea temperaturii apei se fac în umbră pentru a nu fi
influenţate de acţiunea razelor solare. Cu toate aceste precauţii metoda este susceptibilă de erori,
în special în zonele unde temperatura aerului diferă considerabil de cea a apei. Pentru măsurători
mai exacte se folosesc recipiente speciale izolate termic.
Măsurarea temperaturii la diferite adâncimi se poate efectua prin prelevarea unei cantităţi de apă
de la adâncimea dorită cu ajutorul sticlei batometrice şi măsurarea imediată a temperaturii apei
prelevate de aceasta. În mod obişnuit sticla batometrică este o sticlă cu o capacitate de 300-1000
ml, lestată şi fixată pe o tijă marcată la intervale de 0,5 m sau legată cu o sfoară ce prezintă
noduri la distanţe de 0,5 m, al cărei dop este de asemenea prins cu o sfoară. Sticla se trimite în
poziţie închisă la adâncimea dorită, unde, printr-o smucitură bruscă, se scoate dopul, pentru a
permite pătrunderea apei. În general, sticla batometrică poate fi utilizată doar până la adâncimi
de ordinul a 15 m, deoarece la adâncimi mai mari presiunea hidrostatică împiedică scoaterea
dopului.
Recoltarea probelor de apă de la adâncimi mai mari se poate efectua şi cu ajutorul unor
dispozitive speciale denumite batometre. Acestea se imersează în stare deschisă şi se închid la
adâncimea dorită prin intermediul unei greutăţi metalice inelare, ce poartă numele de "mesager",
care glisează în jos de-a lungul cablului de care este suspendat instrumentul. Există numeroase
modele constructive de batometre, dintre care cel mai cunoscut model este butelia Ruttner.
Aceasta constă dintr-un cilindru din oţel inoxidabil sau din plexiglas, prevăzut cu capace
orizontale mobile la ambele capete. Butelia se coboară în apă cu un cablu metalic cu capacele
deschise, astfel încât apa circulă liber prin ea. Atunci când este atinsă adâncimea dorită,
mecanismul de declanşare, acţionat de către mesager, care glisează în jos pe cablul de susţinere,
determină închiderea ermetică a cilindrului de către valve. În mod obişnuit, capacitatea
batometrului Ruttner este de 1-8 litri.
În prezent se folosesc dispozitive digitale de măsurare a temperaturii ce prezintă drept senzori
transductori termoelectrici (rezistenţe de platină sau termistori) şi afişează datele măsurătorii
direct pe display-uri cu cristale lichide (LCD). Aceste dispozitive digitale de măsurare a
temperaturii prezintă avantajul că determinarea se face la faţa locului, din aproape în aproape,
eliminându-se astfel necesitatea de a se preleva probe de la diferite adâncimi. De cele mai multe
ori senzorii termoelectrici sunt cuplaţi printr-un cablu coaxial cu dispozitive de înregistrare
continuă a datelor sau cu un calculator. Acest lucru permite urmărirea facilă a dinamicii în timp a
temperaturii sau la diferite adâncimi.
Rezultatele măsurătorilor se consemnează in situ în carentul de teren, notându-se totodată toate
datele de identificare a măsurătorii (numărul staţiei, data, ora, adâncimea de prelevare, starea
vremii etc). [2]
Termometru digital pentru apa S103179

COD:S103179
DESCRIERE:
Acest termometru permite masurarea simultana a temperaturii aerului si a temperaturii apei.
Fixarea senzorului pentru masurarea temperaturii apei se face cu ajutorul ventuzei.

Specificatii:
• termometru dublu
• baterii
• 2 benzi velcro
• Senzor cu ventuza pentru masurarea temperaturii apei

Caracteristici:
● Memoreaza valorile minime si maxime ale temperaturii apei si aerului
● Posibilitate montare pe perete
● Extensie senzor 95 cm

Date tehnice:
Sursă de alimentare: 1.5 V/DC - 1 baterie buton LR 44
Domeniu masurare temperatura: -50 … + 70 °C
Tip transfer: cablu
Dimensiuni: (l x H x A) 108 x 25 x 15 mm
Greutate: 39 g [2]
Bibliografie
[1] https://ro.wikipedia.org/wiki/Termometru
[2] https://ro.scribd.com/doc/120261433/Temperatura-Apa
[3]http://www.fih.upt.ro/md/content/YvsOZHkptha4bbYp/Tema_de_studiu_Nr_2_Laborator_3I
VD_2020-2021.pdf
[4] https://www.researchgate.net/profile/Maria-Emanuela-
Mihailov/publication/315677115/figure/fig9/AS:476951828799494@1490725585245/Figura-
27-Termometru-reversibil-INMH-1965.png (schema termometrului reversibil de la pag. 9)
[5] http://dimsolve.xhost.ro/Apa.jpg (imaginea cu termometrul multi-punct de la pagina 7)
[6] http://dimsolve.xhost.ro/Grafic.jpg (graficul cu valori ale temperaturilor masurate de la pag.
6)
[7] https://upload.wikimedia.org/wikipedia/ro/timeline/77oaxywc1h8gjfhse6ezi09472kh4rz.png
(graficul temperaturii masurate de termometrele uzuale de la pag. 2)