LECȚIA 3 ISTORIA MUZICII - EVUL MEDIU DEZVOLTAT (PRERENAȘTEREA) sec.

XII-XIV
ARS ANTIQUA (sec. XII-XIII) - este perioada în care a avut loc nașterea polifoniei
cultivate. centrele de păstrare și de promovare a muzicii de cult erau până atunci
mănăstirile. treptat, catedralele și universitățile preiau inițiativa dezvoltării practicilor
muzicale. primele dintre acestea fiind catedrala de la Notre Dame și Universitatea Sorbonă.
în această perioadă se dezvoltă cântecul cultivat laic ce marchează marea diversificare a
stilurilor cultivate: bisericesc și laic. toată muzica se baza pe cele 8 moduri gregoriene. în
polifonie predomina diatonismul bazat exclusiv pe intervalele de cvartă, cvintă și octavă.
ambitusul era restrâns cel mult pe o octavă. era utilizat cromatismul, care favoriza
modulația. muzica vocală era organizată preferențial pe câteva moduri cu cadențe finale la
unison. 
principalii reprezentanți: Hucbald - cel care scrie priimele polifonii arhaice și care a
contribuit la notația muzicală. la catedrala Notre Dame se aflau primii reprezentanți ai
istoriei muzicii cultivate, Leoninus și Perotinus. lucrările lor erau scrise pe pergament. 
- Leoninus, a fost maestru de capelă, a fost primul creator al lucrărilor în discant, și a scris
prima carte pentru orgă. 
- Perotinus, a fost organistul catedralei Notre Dame din Paris. în lucrările sale, păstrează
unitatea ritmică dintre voci. crează nuclee tematice, în secvențe care trec de la o voce la alta.
este creatorul polifoniei cultivate și al primelor forme polifonice.
formele polifonice practicate în perioada Ars Atinqua: 
- Discantus: cânt între două acorduri apar mai multe note de pasaj. 
- Motetul: formă polifonică cu o desfășurare cursivă ce comenta textul liturgic oficial.
- Conductus: o piesă muzicală monodică și sau polifonică pe un text latin religios, dar
nonliturgic.
- Hoqetus: piesă polifonică rezultată din distribuirea fragmentată a melodiei ce se regăsește
la mai multe voci.
MUZICA LAICĂ (ARTA CAVALEREASCĂ) sec. XIII 
reprezentanți: truverii (Nord), trubadurii (Sud), trovatore (Italia), minnesangeri (Germania).
această perioadă a muzicii laice a apărut în urma acumulărilor masive în planul notației.
genurile muzicale practicate erau cântecele de dragoste de cruciadă, politice, de jale, șamd.
autorul era poet și compozitor. muzica era monodică, melodia era influențată de muzica
populară și era simplă și expresivă, pe un ambitus de la cvartă la nonă, cu mers treptat
ascendent și descendent, ușor ornamentată. notația era scrisă pe portativ, de la 2 la 8 linii,
notele fiind neumele.

ARS NOVA (ARTA NOUĂ) sec. XIV

perioadei acesteia i-a fost atribuit numele după tratatul "Ars Nova" a lui Philippe de Vitry.
în acest tratat al lui Philippe de Vitry (Franța), apar noi combinații ritmice, folosește terțe și
sexte ca fiind consonante imperfecte. în această perioadă Ars Nova, se dezvoltă muzica
laică, se dezvoltă formele polifonice, se observă o preferință pentru anumite moduri. unul
dintre reprezentanții de seamă ai acestei perioade este Guillame de Machaut (Franța). a
compus balade, rondo-uri, misse și motete. de asemenea în aceste lucrări ale sale folosește
subiecte profane și religioase, întrebuințează cromatismele, îndepărtându-se voit de cântul
gregorian, iar printre lucrările se remarcă Missa Încoronării și Missa de la Notre Dame.
Missa de la Motre Dame este prima lucrare corală polifonică completă pentru liturghia de
rit catolic. 
alți reprezentanți: Bartolino da Padova și Francesco Landini (Italia).