Proiect -Geografia turismului-

Analiza potențialului turistic din orașul Constanța

Profesor coordonator: Lupu Student: Burlacu Diana-Ionela, GR31

1
 Cuprins

I.Introducere................................................................................................................................................3
II.Caracterizare fizico-geografică................................................................................................................4
2.1. Poziție geografică.............................................................................................................................4
2.2.Relief.................................................................................................................................................4
2.3.Solurile..............................................................................................................................................4
2.4.Clima.................................................................................................................................................4
2.5.Hidrografia........................................................................................................................................5
III.Analiza potențialului turistic...................................................................................................................5
3.1. Turismul de litoral............................................................................................................................6
3.2.Turismul de agrement........................................................................................................................8
3.3.Turismul de tratament......................................................................................................................10
3.4. Turismul cultural – religios.............................................................................................................10
3.4.1. Monumente istorice de arheologie...........................................................................................10
3.4.2.Muzee, palate, case memoriale.................................................................................................12
3.4.3. Monumente religioase..............................................................................................................15
3.4.4.Festivaluri şi manifestări...........................................................................................................18
3.4.5. Alte obiective turistice antropice..............................................................................................18
IV. Structuri de primire turistice cu funcțiuni de cazare............................................................................19
4.1.Unități de cazare..............................................................................................................................19
4.2.Coeficientul de ocupare ale unităților de cazare..............................................................................20
V.Concluzii...............................................................................................................................................20
Bibliografie................................................................................................................................................22

2
I.Introducere
Constanța este un oraș efervescent, ce îmbină istoria milenară cu modernismul. Constanța
își primește oaspeții cu brațele deschise, cu mult farmec și cu locuri surprinzătoare. Este un oraș
care celebrează multiculturalismul, un oraș în care civilizația orientală se întâlnește și se
împletește cu cea occidentală pentru a genera un spirit spectaculos și plin de viață.
Acordă timp vacanței tale în Constanța pentru a descoperi orașul vechi, porturile
Constanței, clădirile cu poveștile lor, salba de stațiuni, mănăstirile și vestigiile romane de pe tot
cuprinsul Dobrogei, plajele virgine de la Grindul Chituc și nu în ultimul rând acorda-ți timp să
cunoști oamenii, cu obiceiurile lor, cu tradițiile lor. Și când vorbim despre Constanța nu putem
să nu vorbim despre Stațiunea Mamaia, care este practic o prelungire a orașului și care își
întâmpină oaspeții într-o atmosferă veselă și primitoare în orice anotimp.
Mărturii documentare incontestabile de natură arheologică atestă existenţa – încă din
secolul VI i. H. – a oraşului Tomis, pe promontoriul care reprezintă vatra Constanţei de astăzi.
Tomisul – gazda poetului exilat Publius Ovidius Naso, a fost întemeiat în cadrul unui amplu
proces de colonizări greceşti pe ţărmul Pontului Euxin, căpătând atributele unui oraş începând
din secolul IV i. H. Importanţa Tomisului a crescut considerabil în vremea împăratului
Constantin cel Mare – din al cărui nume derivă numele actual al oraşului. Supus cavalcadelor
popoarelor migratoare, apoi aflat sub stăpânirea Imperiului Otoman, oraşul a fost prefăcut în
ruine de nenumărate ori.
Despre o reală dezvoltare a sa poate fi vorba numai după victoria României în Războiul de
Independenţă (1878), când provincia a revenit la patria – mamă. O a doua etapă a procesului de
evoluţie spectaculoasă a Constanţei a reprezentat-o perioada interbelică, următorul moment
marcant în evoluţia sa constituind-l Revoluţia din 1989. Viaţa spirituală a oraşului se
concretizează prin activitatea a 5 teatre, 5 muzee, o serie de filiale a unor societăţi de cercetări
ştiinţifice, la care se adaugă contribuţia importantă pe care o au cotidienele şi televiziunile locale.
În Zona Metropolitană Constanța turiștii beneficiază de turismul estival, turismul balnear,
turismul de afaceri, turismul de croazieră și itinerar, precum și de o multitudine de atracții care
combină vestigiile istorice și arhitectura contemporană. Motivațiile turiștilor de a vizita zona
Metropolitană Constanța sunt foarte diverse: unii turiști caută odihna și relaxarea, alții aventura,
unii turiști preferă natura, în timp ce alți turiști vor să descopere locuri noi sau sunt interesați de
obiectivele cultural-istorice sau de manifestările culturale. Refacerea sănătății se numără de
asemenea, printre motivațiile turistice frecvent întâlnite. Există o segmentare destul de bine
conturată a pieței turismului în funcție de caracteristici ale turiștilor precum vârsta, situația
familială, nivelul de instruire, nivelul veniturilor. Dacă tinerii preferă turismul activ ( turismul
sportiv și cel de aventură) și optează pentru durate mai scurte ale sejurului, familiile cu copii se
îndreaptă cu precădere spre turismul rural și cel balnear. Vârstnicii sunt interesați îndeosebi de
turismul balnear și într-o măsură ceva mai mică de turismul cultural.

3
II.Caracterizare fizico-geografică
2.1. Poziție geografică
Orașul Constanța este situat în sectorul meridional al țărmului românesc al Mării Negre,
în partea de est a Podișului Dobrogei Centrale, având centrul plasat pe coordonatele 44º10’24″
latitudine nordică și 28º38’18″ longitudine estică, și se suprapune peste o zonă lagunară la est,
deluroasă la nord și în partea centrală, și de câmpie la sud și vest. Orașul Constanța posedă o
plajă proprie în lungime de 6 km. Partea de nord a municipiului, Mamaia, cea mai populată
stațiune turistică de pe litoral, se află pe malul unei lagune, având o plajă de 7 km lungime.
Portul Constanța este principalul port al României la mare, fiind întins pe o suprafață de 3182 ha
(uscat și acvatoriu).

2.2.Relief
Relieful se prezintă ca un podiș suspendat, în raport cu valea Dunării și bazinul Mării
Negre. Podișul are aspect tabular, este ușor înclinat spre nord-vest și are o pantă mai înclinată în
apropierea litoralului, pe valea Carasu el coboară până la 50 metri, pe aripa nordică și sudică se
ridică până la 200 metri. Ca principale unități naturale se disting: podișul, care cuprinde aproape
întreg teritoriu (podișul Dobrogei), litoralul Mǎrii Negre (Dobrogea maritimă) și valea Dunării.

2.3.Solurile
Deși înconjurat de ape, județul Constanța se caracterizează printr-o largă răspândire de
climat arid. Factorii care imprimă caracterele generale ale învelișurilor de sol al județului sunt
relieful acestei regiuni, roca de solificare, precum și situarea geografică a regiunii într-o zonă de
tranziție de la climatul continental al Europei estice la climatul temperat premediteraneean al
Peninsulei Balcanice, ce condiționează o serie de trăsături specifice ale solurilor Constanței,
soluri ce aparțin grupei pedogeografice danubiano-pontic.
Solurile automorfe ocupă aproape toată suprafața județului, solurile hidromorfe și cele
halomorfe având o răspândire neglijabilă.
Așadar, solurile județului Constanța sunt specifice numai pentru această zonă, datorită
așezării geografice și reliefului de aici. O mare valorificare turistică aici o au apele mineralizate,
care atrag mii de turiști pentru tratament.

2.4.Clima
Regimul climatic temperat-continental caracteristic județului Constanța este influențat de
poziția geografică, situându-se între Dunare și Marea Neagră, precum și de particularitățile
fizico-geografice ale teritoriului. În zona litorală, climatul temperat-continental prezintă o
influență marină. Climatul maritim este caracterizat prin veri a căror caldură este atenuată de
briza mării și ierni blânde, marcate de vânturi puternice și umede ce bat dinspre mare.
Valorile temperaturilor medii anuale variază între 10ºC în nordul și centrul județului și
peste 11ºC în sud. Variațiile multianuale nu depășesc 4ºC. Precipitațiile anuale variază între 400
litri/m² si 500 litri/m², zona cea mai săracă în precipitații fiind litoralul unde valoarea cantității de
precipitații se situează sub 400 litri/m².

4
 În nord este un climat de deal jos, cu temperaturi de 10-11º și precipitații de 400-500 mm,
în partea de vest climat de câmpie moderată, iar în partea de sud climat de câmpie accentuată.
Influența mării nu patrunde în interiorul regiunii mai mult de 12-20 km, datorită predominării
circulației atmosferice din sectorul de vest. În partea de est, clima are influențe pontice cu ierni
blânde, veri lipsite de canicul. Datorită caracterului continental secetos al climei, în Constanța se
înregistrează temperaturile cele mai ridicate din țară și timpul este în cea mai mare parte a verii
senin, ceea ce influențează pozitiv valorificarea litoralului românesc în timpul verii.

2.5.Hidrografia
Pe teritoriul județului Constanța, litologia, relieful, precipitațiile, evapo-transpirația și
vegetația sunt factorii principali ce determină caracteristicile apelor (subterane și de suprafață).
Apele subterane sunt reprezentate prin pânze freatice aproape de suprafață și prin ape de
adâncime, iar cele de suprafață prin pârâie cu caracter permanent și intermitent, dar și prin lacuri
(limane fluviatile, fluvio-maritime și lagune).
Constanţa se află practic pe o insulă, municipiul fiind mărginit la nord şi nord-vest de
Canalul Poarta Albă-Midia Năvodari, la est de Marea Neagră, iar la sud şi vest de Canalul
Dunăre Marea Neagră. Deşi la suprafaţă nu există nici o sursă de apă curgătoare, pe sub
Constanţa trece un fluviu subteran prin acviferul Jurasic-superior barremian, care curge cu doi
metri pe zi din direcţia sud-vest spre nord-est şi al cărui debit este comparabil cu al Dunării, fiind
cel mai important zăcământ de apă potabilă din România. Toată apa potabilă furnizată populaţiei
Constanţei este extrasă prin câteva zeci de puţuri din acest fluviu subteran şi numai consumul
industrial se face din sursa de suprafaţă „Galeşu” aflată pe Canalul Poarta Albă-MidiaNăvodari.
Din acest motiv municipiul nu s-a aflat niciodată în situaţia de a restricţiona consumul de apă
potabilă, chiar şi în vârf de sezon turistic, pe caniculă sau secetă prelungite. De asemenea,
Constanţa este singurul municipiu din România şi printre puţinele oraşe din lume care tratează
apa potabilă destinată populaţiei prin raze ultraviolete în locul clorului.

III.Analiza potențialului turistic

Turismul se bazează în principiu pe trei componente fundamentale: geografie (relief,
clima), infrastructura (incluzand aici si obiectivele turistice) și oameni (respectiv servicii).
Valorificarea resurselor turistice, elemente ale cadrului cultural-istoric în turism s-a
realizat încă din cele mai vechi timpuri, fie ca ne referim numai la apele minerale sau
așezămintele religioase din antichitate și evul mediu, care generau anumite fluxuri de vizitatori.
Dezvoltarea turismului presupune existența unui potențial turistic care, prin atractivitatea sa, are
menirea să incite și să asigure integrarea unei zone, cu vocație turistică internă și internațională,
și care să permită accesul turiștilor prin amenajări corespunzătoare.
Potențialul turistic, în sens larg, cuprinde dotarile tehnico-edilitare, servicii turistice și
structura tehnică generală. Printre componentele potențialului turistic a unei zone litorale
trebuiesc menționate resursele naturale, în primul rand: frumusețile litoralului, clima, relief,
vegetație, fauna, factori de cură din stațiunile balneo-climaterice. Într-un sens determinat,

5
valorile naturale, sau oferta primară, constituie baza ofertei turistice potențiale a unei zone,
considerate ca apte pentru a fi introduse în circuitul turistic. Resursele naturale sunt completate
cu resursele antropice, create de mâna omului, sau oferta turistică secundară, menite să
îmbogațească și să faciliteze valorificarea rațională a potențialului turistic natural, asigurand
premisele transformării acestei oferte potențiale într-o ofertă turistică efectivă.
Potențialul turistic poate fi definit astfel: totalitatea valorilor naturale, economice, și
culturale, care în urma unei activități umane, pot deveni obiective de atracție turistică. Prin
urmare, este vorba de acele valori, a caror punere în funcțiune necesită lucrări de amenajare și
echipare, investiții de capital și un volum considerabil de cheltuieli, de muncă umană.
Turismul pe litoralul romanesc a aparut într-un cadru organizat în a doua parte a secolului
19, dar a căpătat o mare amploare după 1956, cand s-a început realizarea unor mari complexe
hoteliere, în baza unui plan general de sistematizare.
Fiind principalul oraș - turistic și oraș - port, Constanța este considerată în mod
tradițional, capitală a Dobrogei și metropolă a litoralului românesc, atât pe planul demografic, cât
și economic și cultural. Pe planul administrativ este reședința județului Constanța iar pe planul
economic, este cel mai mare oraș al regiunii de dezvoltare Sud-Est. Vocaţia turistică a
municipiului Constanţa este conferită în egală măsură de situarea sa geografică şi de profilul
cultural-istoric al zonei. Predispoziţia naturală pentru dezvoltarea activităţilor turistice în zona
este accentuată atât de patrimoniul antropic de care dispune regiunea, cât şi de resursele umane
calificate, cu o experienţă în acest domeniu.
Acesta este un obiectiv turistic mai ales pe durata sezonului estival, fiind în măsură să
ofere atracţii turistice deosebit de variate.
Municipiul Constanţa concentrează numeroase atracţii turistice naturale şi antropice,
transformându-se în decursul timpului într-o importantă destinaţie turistică pentru iubitorii de
cultură şi natură. Constanța este cel mai mare și mai frumos oraș al litoralului nostru, port
maritim, important centru turistic și balnear. Orașul este așezat aproximativ la jumătatea distanței
dintre extremitățile litoralului românesc și în același timp la jumătatea distanței dintre cele două
mari porturi ale Mării Negre, Odessa și Istanbul.

3.1. Turismul de litoral

Litoralul Mării Negre reprezinta o zona turistică de mare importanţă pentru România care
oferă o gamă largă de atracţii: staţiuni cu plaje întinse, acvarii, spaţii de distracţie parcuri de
agrement, dar şi staţiuni cu potenţial balneo-climateric şi care atrage anual un număr însemnat de
turişti români şi străini. Forma principală de turism practicată aici este cea balnear-maritimă,
pentru cura heliomarină (băi de mare, însoţite de tratamente cu nămol terapautic) şi cea
climaterică.
Condiţiile oferite sunt de bună calitate: hoteluri de toate categoriile dotate cu toate
facilităţile moderne, o viaţă de noapte activă (discoteci, restaurante, baruri, unele concerte în aer
liber), o mare varietate de terenuri şi săli de sport şi numeroase obiective de interes turistic pe
coastă, de la castele la podgorii.
Analiza S.W.O.T. a turismului litoral al României:

6
Puncte tari:
 orientarea geografică a plajei – spre răsărit - permite cura benefică de raze ultraviolete;
 situri istorice din perioada Greciei şi Romei antice;
 poziţia în teritoriu: regiunea Dobrogea în general şi Litoralul, în particular, au o importantă
poziţie strategică, politică şi economică, fiind situate la interferenţa a două mari zone geopolitice:
Europa Central-vestică şi Orientală şi Asia de Vest şi Sud – Vest;
 drumurile europene E 60 şi E 87, magistrala feroviară Bucureşti - Constanţa,
 aeroportul internaţional Mihai Kogălniceanu şi porturile maritime Constanţa şi Mangalia
permit un acces facil spre şi dinspre Europa şi Asia;
 canalul Dunăre - Marea Neagră;
 potenţialul natural şi antropic al litoralului;
 numărul mare de structuri de primire turistice ( 42 % din capacitatea totală de cazare a
României);
 importanţa Mării Negre în politica internaţională la nivel regional.

Puncte slabe:
 poluarea mediului şi procesele de degradare a plajei şi falezei ţărmul Marii Negre;
 absenţa politicilor şi programelor coerente de dezvoltare integrată a litoralului românesc
(infrastructură şi echipare tehnico-edilitară, protecţia şi reabilitarea mediului natural şi
construit etc.;
 absenţa politicilor de dezvoltare economică şi turistică unitară a judeţului, în cele trei unităţi
teritoriale specifice: zona litorală, zona centrală şi zona dunăreană, dar toate strâns legate de
zona litorala;
 oferta de agrement săracă din punct de vedere cantitativ (număr redus al facilitaţilor) şi uzată
moral din punct de vedere al echipamentelor/instalaţiilor;
 necolaborarea la nivel regional a factorilor implicaţi în gestionarea turismului respectiv a
autorităţilor publice locale şi autorităţilor publice centrale;
 nivelul de pregătire al personalului în scădere ca urmare a migraţiei forţei de munca.
 durata foarte redusă a sezonului turistic estival, de multe ori de numai două luni;
 absenţa curselor aeriene directe spre aeroportul internaţional Constanţa;
 calitatea scăzută a serviciilor în raport cu preţurile practicate;
 accesul dificil spre litoral, îndeosebi pe calea rutieră;
 imaginea defavorabilă a României în străinătate, ca potenţială destinaţie turistică.

Oportunităţi:

 creşterea numărului de hoteluri cu standarde de confort de trei şi patru stele în detrimentul

celor nemodernizate;

7
 creşterea numărului de structuri turistice cu funcţiuni de cazare în conformitate cu tendinţele
pe plan internaţional: all inclusive, de dimensiuni reduse, personalizate
 implicarea touroperatorilor importanţi pe piaţa internaţionala în incoming pe litoral;
 legislaţia coerentă în gestionarea plajelor, managementul integrat al zonei costiere;
 proiecte internaţionale de asistenta în conservarea şi mărirea plajelor, conservare a zonei
costiere.

Ameninţări:

 scăderea puterii de cumpărare a populaţiei;

 dezvoltarea net superioară a produsului similar în Bulgaria, Croaţia şi Slovenia şi alte ţări din
zonă;
 posibila scădere a veniturilor din turism ca urmare a accentuării sezonalităţii şi a tendinţei de
turism de weekend;
 tendinţa de migrare a forţei de muncă în străinătate;

3.2.Turismul de agrement
În ultimii ani şi oferta de agrement a staţiunilor de litoral s-a diversificat, în componenţa
acesteia intrând agrementul terestru de interior şi în aer liber şi agrementul acvatic cu agrementul
de plajă şi cel nautic. Agrementul de interior este reprezentat de discoteci, săli de jocuri
distractive şi de noroc şi baruri de noapte, iar ca principala funcţie a acestuia este cea de
divertisment care se adresează în special turiştilor tineri. Cu unele excepţii, baza materială este în
general bună, beneficiind de modernizări sau construcţii recente şi dotări de bună calitate.
O formă superioară de agrement de incintă o constituie hotelul organizat pe sistem „club
de vacanţă” care începe să prindă contur şi în România, care pun la dispoziţia turiştilor terenuri
de tenis, volei, fotbal, minigolf, cluburi, discoteci, terenuri de joacă pentru copii, cazinouri.
Agrementul în aer liber este foarte vast, axându-se în special pe activităţile sportive. În
această categorie se încadrează terenurile de sport, parcurile de distracţii, închirierea de biciclete,
plimbările cu trăsura, echitaţie, plimbări cu helicopterul sau cu avionul şi salturi cu paraşuta.
Acest tip de agrement este cel mai bine reprezentat de staţiunea Mamaia, în celelalte staţiuni
numărul acestor echipamente fiind prea redus, unele sunt vechi, cum ar fi teatrele de vară pentru
care nu s-au făcut deloc investiţii de modernizare, sau parcurile de distracţii care au produs chiar
şi victime omeneşti. În staţiunea Mamaia s-a construit parcul de distracţii acvatic Aqua Magic
plus alte 8 baze de agrement nautic, 4 pe malul mării şi 4 pe malul lacului Siutghiol precum şi
telegondolă care a atras un număr foarte mare de turişti dornici să admire panorama staţiunii.
Salinitatea redusă a mării (16g/l) permite practicarea unor sporturi marine şi nautice în
cele mai bune condiţii; nivelul scăzut al mării la malurile sale (1-1,5m) şi absenţa oricărui animal
periculos acvatic permit băi în apă şi asigură securitate în zilele toride de vară. În ceea ce priveşte
sportul, sunt opţiuni diverse, având de ales între ski nautic, surf, ski-jet, hidrobicicleta, plimbare
cu barca, pescuit, tennis, volei pe plajă, popice, minigolf. Noaptea turistul beneficiază de viaţa

8
animată a staţiunilor: baruri, localuri de noapte, discoteci - locuri de dansat şi de petrecut alături
de prieteni şi familie.
Constanţa este unul dintre cele mai vechi oraşe ale României, dar şi cel mai important de
pe litoral. Cea mai apropiată staţiune de municipiu este Mamaia, situată între o magnifică plajă
de 7km, cu un nisip foarte fin, şi Lacul Siutghiol. Croazierele pe acest lac sunt deosebite,
deoarece dau ocazia acostării pe Insula lui Ovidiu, locul de exil al marelui poet latin.
Obiective turistice:
1. Aqua Magic Proiect realizat în premieră în România şi care poate primi zilnic 2.500
de vizitatori. Întins pe 27.200 mp şi amplasat în dreptul zonei de acces spre Teatrul de Vară,
Aqua Magic este dotat cu instalaţii moderne, toboganele, piscinele, căderile de apă şi bazinele
însumând o suprafaţă activă de 4.000 mp apa. În interiorul parcului există restaurante, baruri,
fast-food-uri, cofetării, magazine de suveniruri, presa, ilustrate. Aqua Magic este şi locul perfect
pentru spectacole şi petreceri nocturne.
2.Delfinariul deţine 2 bazine unul în aer liber şi altul acoperit. În Delfinariu trăiesc specii
de delfini din Marea Neagră şi lei de mare, aici apa din bazin fiind luată direct din Marea Neagră.
Zilnic sunt programate demonstraţii cu delfinul Mark şi cei doi lei de mare - Lorry si John.
3. Acvariul din Constanţa a fost inaugurat la 1 Mai 1958 şi de atunci s-a remarcat
printr-o activitate ştiinţifică complexă, dedicată nevoii umane de a se apropia de natură. Situat
chiar în faţa cazinoului din Constanţa, acvariul invită turismul la o incursiune fascinantă în
minunata lume subacvatică. Aici se pot admira fauna acvatică formată din peşti exotici şi
autohtoni, atât de apa dulce cât şi de apa sărată. Totodată la acvariul din Constanţa puteţi vedea
specii de nevertebrate de apa dulce. Se pot admira aici, specii de peşti din lacurile de pe coasta
Mării Negre din Delta Dunării, din Marea Neagră, din zonele tropicale şi subtropicale. Aici se
află o importantă colecţie de sturioni, cu toate speciile care populează Marea Neagră.
Reprezentativi sunt peştii mari ( 1.5 - 2 m) care trăiesc în captivitate de peste 15 ani. Tot la
acvariul constănţean pot fi admirate specii interesante de pe coasta mării negre (vulpe de mare,
pisica de mare, caluţul de mare, peştele dragon, peştele scorpion) precum şi specii migratoare din
Mediterană (hering/macrou).
4. Planetariul Primul obiectiv public de acest gen din ţară, luând fiinţă în anul 1969, în
care omul a reuşit să atingă pentru prima dată cu piciorul Lună. Planetariul din Constanţa
destăinuie şi astăzi misterele greu de pătruns ale cerului. O lume de dincolo de noi alcătuită din
stele, planete, meteoriti, galaxii se dezvaluie, dar eşti şi ajutat să înveţi să călătoreşti printre ele
folosindu-te de constelaţii, cele care contribuie la realizarea acestui tablou, care nu a suferit nici
o restaurare în ultimii 2000 de ani. Planetariul din Constanţa este dotat cu un observator
astronomic şi cu o staţie de observaţii solare.
5. "Satul de Vacanţă" este un loc pitoresc care găzduieşte 31 de restaurante tradiţionale
româneşti, decorate în stil rustic, conform regiunii pe care o reprezintă fiecare. În satul de
vacanţă găseşti cele mai frumoase suveniruri din scoici facute manual. Aceste suveniruri sunt
lucrate manual din scoici adunate iarna de pe malul marii. Micii tarabagii din satul de vacanta
muncesc iarna din greu ca vara sa ofere mici cadouri de o valoare foarte mare.

9
 6. Telegondola – Mamaia Realizată în premieră în România, proiectul Telegondola
Mamaia reprezintă o instalaţie complexă de transport pe cablu, destinată turiştilor care doresc să
admire panorama Staţiunii Mamaia. Capacitatea de transport este de 600-1500 de persoane/oră,
iar turiştii se vor îmbarca în două staţii, prima în zona Perla Mamaia, iar cea de-a doua în zona
Cazino Mamaia. În acest fel, turiştii vor avea ocazia excepţională să plutească efectiv pe
deasupra Staţiunii Mamaia, timp de aproximativ şapte minute, la o înălţime maximă de 50 de
metri. Capacitatea unei gondole este de opt locuri, aceasta fiind închisă, cu ventilaţie naturală i
protecţie la soare şi puternic vitrată pentru a asigura o vizibilitate foarte bună. Echipamentele
folosite sunt de ultimă generaţie în conformitate cu standardele internaţionale, gradul de
siguranţă fiind maxim. Lungimea totală a traseului este de 2000 de metri. 29
7. Esplanada – Mamaia Prin eforturile depuse de Primăria Municipiului Constanţa şi
Consiliul Local Municipal, Staţiunea Mamaia a devenit una din cele mai frumoase staţiuni de pe
litoralul Mării Negre şi din Romania. Au fost plantaţi palmieri pe toată lungimea falezei, s-au
construit şi montat fântâni arteziene spectaculoase, iluminate feeric, străzile au fost asfaltate
complet, iar trotuarele au fost decorate cu pavele colorate.

3.3.Turismul de tratament
De peste un secol, staţiunile balneare ale litoralului românesc oferă numeroase
tratamente într-un cadru special pentru recreere. Nămolul sapropelic al lacului Techirghiol, apa
mării, care are o salinitate favorabilă organismului uman (16g/l) şi o temperatură de 21- 23 grade
C vara, apele mezotermale sulfuroase, bioclimatul marin bogat în aerosoli, soarele sunt atuurile
de care beneficiază tratamentele propuse.
Indicaţiile terapeutice pentru care se pot face tratamentele respective sunt: afecţiuni ale
aparatului locomotor, rheumatism degenerativ cronic sau inflamator în perioadele inactive,
sechele post traumatice, afecţiuni neurologice centrale şi periferice, boli ale aparatului respirator,
afecţiuni dermatologice, afecţiuni şi dereglări ale circulaţiei periferice, afecţiuni ginecologice,
afecţiuni endocrine şi metabolice, bronşite cornice, rinite şi sinuzite.
Techirghiol, cel mai bogat lac cu nămol terapeutic din România, compus din elemente
organice amestecate cu substanţe minerale şi constituind principalul element în tratamentul
multiplelor afecţiuni, pentru care este atât de solicitată staţiunea de pe malurile sale. Este cel mai
întins lac salin din ţara noastră (11,7 kmº). Acest liman fluviomaritim (ce a fost cândva un golf
de mare) formează în prezent o rezervaţie faunistică (unde trăiesc, printre altele, peste 124 de
specii de păsări, multe dintre ele rarităţi). Lacul reprezintă şi o însemnată bază de agrement, fiind
dotat cu numeroase bărci şi şalupe.

3.4. Turismul cultural – religios

3.4.1. Monumente istorice de arheologie
1. Antica cetate Tomis - , întemeiată de grecii din Milet, în secolul VI î.Hr s-a menținut ca
așezare umană neîntreruptă timp de 26 de secole, până în zilele noastre, numele actual Cănstanța,
fiind dat de la genovezi în sec al XIV-lea, când construiau aici importante instalații portuare. Se

10
mai păstrează încă vestigiile arheologice grecoromane, din perioada de fondare a oraşului,
respectiv:
- Edificiul roman cu mozaic, sec. IV - VI p. Chr. Epoca romano-bizantină - acoperă o suprafaţă
de 700 m3. Este o parte din mozaicul original care acoperea, în timpul epocii romane, cei 2000
m3 din pardoseala holului imperial. Terasa superioară a acestui vast complex include o sală de
mari dimensiuni, din care se păstrează o parte a peretelui principal, unii dintre pereţii laterali şi
pardoseala în mozaic policrom.
- Bazilica mare şi Bazilica mică din sec. V - VI p. Chr. Epoca romano-bizantină.
- Zidul de incintă al cetăţii Tomis, sec. III - VI p. Chr.
- Amfiteatru, sec. II - III p. Chr., Epoca romană.
- Locuirea citadină Tomis, sec. IV A Chr. – sec V p. Chr. Epoca greacă, romană,
romanobizantină
- Locuire, Neolitic, cultura Gumelniţa, faza a II –a
- Apeducte – galerii. Catacombele Constantei construite de romani nu aveau rolul de aparare a
cetatii, cum s-a crezut initial, ci de alimentare cu apa. Sistemul de apeducte –galerii de sub
Tomis s-a construit in a doua jumatate a sec. II P. Chr., cand cetatea indeplinea functia de
metropola a Pontului Euxin stang.

2. Callatis-ul, orașul antic grecesc, întemeiat în secolul al VI î.Hr, pe urmele căruia se află astăzi
orașul Mangalia, mai păstrează ruinele ziduluide apărare, bine conservate în cadrul Centrului
Român de Afaceri “Marea Neagră” cele trei morminte hipogee paleocreștine cu inscripșii și cruci
precum și o basilică creștină.

3. Cetatea grecească Histria (cea mai veche așezare grecească din țara noastră, întemeiată de
coloniștii greci în secolele VII-VI î.Hr.) a fost construită peste o așezare neolitică și păstrează
până astăzi importante vestigii arheologice.

4. Dinogeția – așezarea getică suprapusă de una romană, din care se păstrează foarte bine zidul
masiv de apărare cu 14 tunuri, parțial restaurat, stradele și ruinele unor clădiri interioare ca
edificiul comandamentului și casa romană a comandantului, o bazilică paleocreștină și, în
exterior, către sud, ruinele băilor romane; descoperirilor romane ce datează din secolele I – VI li
se adaugă cele bizantine din secolele X – XII

5. Ostrov “Păcuiul lui Soare” datând din secolul IV d. Hr.

6. Capidava este o așezare civilă dacică din secolele IV-VII d. Hr

7. Cavoul de Orant „de la Egreta” – sec. IV p. Chr. Epoca Romană

8. Turn de apărare – sec IV – VI p. Chr. Epoca romano-bizantină

9. Therme – sec. III-IV p. Chr. Epoca romană

11
10.Mormântul Hypogeu paleocreştin – sec IV p. Chr. Epoca romană

11. Criptă paleocreştină – sec. V-VI p. Chr. Epoca romano-bizantină

3.4.2.Muzee, palate, case memoriale

1. Muzeul de Istorie Naţională si Arheologie, Constanta a fost înființat în anul 1878 prin grija
primului prefect al administrației românești în Dobrogea: Remus Opreanu și a inspectorului
școlar Ion Bănescu. Este unul dintre cele mai bogate muzee din țară. În acesta, sunt expuse piese
neolitice din culturile Hamangia și Gumelnița, unelte agricole din perioada sclavagistă, sarcofage
datate ca aparținând secolelor I - III, amfore greco-romane, statuete reprezentând zeități grecești
și opere de artă. Șarpele Glykon lucrat în marmură albă și colecția de monede gravate cu regii
sciți sunt cele mai renumite. Clădirea muzeului a fost construită în 1879 și refăcută de Vasile
Pârvan în 1911, fiind în prezent monument istoric. Cea mai importantă piesă din colecția
Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța este șarpele Glykon, statuie unică în
lume, descoperită întâmplător la 1 aprilie 1962 Dintre exponatele celebre enumerăm: Fortuna cu
Pontos, doi protectori ai oraşului si portului, sec. 2-3 d.H., Ganditorul de la Hamangia şi femeia
sa - arta neolitica descoperita la Cernavoda. O sala dedicata poetului Publius Ovidius Naso şi un
amplu lapidarium, in curtea muzeului.

2. Muzeul Edificiul Roman cu Mozaic. Edificiul cu paviment de mozaic se află pe terasa B.

Din paviment s-a păstrat o porţiune de 850 mpxviii. Amenajările muzeistice adăpostesc colecţii
de mărfuri de pe corăbii, găsite în magaziile edificiului: ancore, lingouri, greutăţi, amfore cu
vopsele şi răşini, statuete, colecţii de opaiţe, placaje de marmură, mozaic policrom, capete de
pilastru. În fostele magazii sunt expuse monumentele epigrafice descoperite în diferite centre din
Dobrogea.

3. Muzeul de Arta Constanta, înfiinţat în 1961, deţine valoroase lucrări de pictură, sculptură si
grafică, ale artiştilor noştri de frunte (Nicolae Grigorescu, Theodor Aman, Ion Andreescu,
Theodor Pallady, Corneliu Baba). Patrimoniul muzeului este organizat cronologic si cuprinde
arta româneasca modernă si contemporană, de la finele veacului trecut până in prezent. Înfiinţat
pe baza colecţiei de pictură şi sculptură, provenită de la Pinacoteca Primăriei oraşului Constanţa,
muzeul s-a îmbogăţit cu lucrări transferate de la Muzeul Naţional de Artă şi prin achiziţii şi
donaţii făcute de Marius Bunescu, Ion Jalea, Boris Caragea. Obiectele sunt expuse pe trei nivele
ale celor două clădiri, legate între ele; prima construcţie datată 1895, având elemente de
decoraţie exterioară în stil neoclasic, cealaltă, modernă, ridicată între 1980 - 1982. În prima
clădire, la parter, sunt puse în valoare lucrări de referinţă semnate de Theodor Aman, Nicolae
Grigorescu şi Ioan Andreescu. Ştefan Luchian este prezent cu câteva naturi moarte cu flori.
Expunerea parterului muzeului este completată cu opere semnate de mari sculptori ai aceleiaşi
epoci: Ioan Georgescu, Ştefan Ionescu Valbudea, Friederic Storck, Dimitrie Paciurea. La etajul 1
simeza unei vaste săli Pallady susţine nu mai puţin de 35 de lucrări datorate artistului: naturi
statice şi nuduri de excepţie, ca şi peisaje inspirate de malul mării la Constanţa, semn al prezenţei
sale aici în 1913. Tot aici pot fi întâlnite portrete mici şi compoziţii semnate de Ion Jalea, Cornel

12
Medrea şi de alţi sculptori. Etajul 2 prezintă amplu "Grupul celor 4", alcătuire de referinţă a
artelor anilor 1924 1933: Nicolae N.Tonitza, Ştefan Dimitrescu, Francisc Şirato şi sculptorul
Oscar Han. În clădirea a doua se întâlnesc compoziţii, portrete şi peisaje într-o suită de opere
semnate de Camil Ressu, Sabin Popp, Ion Theodorescu Sion şi alţii. În alte săli sunt prezenţi
Vasile Popescu, Dimitrie Ghiaţă, Ion Ţuculescu, Lucian Grigorescu. Unele opere datorate lui
Corneliu Mihăilescu, M. H. Maxy, Magdalena Rădulescu, Marcel Iancu (aceştia fiind câţiva
dintre reprezentanţii de seamă ai "anvangardei") fac legătura cu arta contemporană a lui Ion
Musceleanu, Spiru Chintilă, Ion Pacea, Ion Sălişteanu.

4. Muzeul de Artă Populară, Constanţa. Clădirea muzeului a fost construită în 1896 în stil
brâncovenesc, fiind adăpostul unei colecţii impresionante de ceramică, costume populare
dobrogene, ţesături, unelte, covoare. În 1975 se constituie colecția de artă populară în cadrul
Muzeului de Artă Constanța, iar în 1980 capătă statut de secție. Începând din 1985 are loc o
orientare a achizițiilor și spre alte zone etnografice din țară. Din 1990 este instituție cu
personalitate juridică. Expoziția de bază cuprinde toate genurile artei populare repartizate pe
zone etnografice, muzeul având caracter național. Clădirea muzeului datează din 1893 și este
monument de arhitectură. A fost inițial primărie, apoi poștă. A fost restaurată în 1973, 1978,
1989. Colecții de artă populară din toate regiunile țării includ: ceramică, icoane pe lemn și sticlă,
metal, port popular, scoarțe, țesături, textile, podoabe. Obiectele pentru uz gospodăresc din
ceramică, lemn, metal se caracterizează printr-o mare bogăție tipologică. Țesăturile de interior -
ștergare, fețe de masă, cearșafuri, așternuturi de pat, scoarțe, păretare, fețe de pernă (din bumbac,
borangic și lână) - sunt de o mare bogăție ornamentală. Ștergarele lungi de 4 m fac parte
integrantă din vechile interioare țărănești. Motivele florale, vegetale, zoomorfe, antropomorfe,
alternate cu dungi de lățimi diferite creează compoziții ornamentale specifice. Țesăturile din lână
pentru decor sau uz gospodăresc au compoziția ornamentală bazată pe alternarea de vărgi, cu
motive geometrice alese, distribuite uniform și continuu.

5. Muzeul Marinei Romane Constanţa a fost deschis oficial la 3 august 1969 la Constanța,
amplasat în sediul fostei Școli Navale și prezintă istoria marinei române. Muzeul Marinei
Romane are un patrimoniu care îi conferă statutul de unicat naţional. Prezintă istoria marinei
militare şi comerciale româneşti, de la simpla luntre cioplită in trunchi de copac, până la navele
moderne de astăzi. Muzeul Marinei este organizat pe criteriu tematico-cronologic și are mai
multe secții prezentate în 30 de săli cu o suprafață de 10 775 m2. Muzeul are un număr total de
37 800 piese, 33 de colecții din care 22 colecții muzeu, 8 fond documentar și 3 diverse.

6. Muzeul Portului Constanţa funcţionează în clădirea cunoscută, în perioada interbelică, sub

numele de Cuibul Reginei sau Pavilionul Regal. Clădirea este amplasată pe fostul dig de intrare
în port şi care a fost proiectată şi realizată de inginerii portului Constanţa sub directa îndrumare a
lui Anghel Saligny, între anii 1909 - 1910. Muzeul prezintă tradiţiile şi activităţile portuare din
perioada anticului Tomis până în zilele noastre.

13
7. Muzeul Mării este închis, urmează să fie refăcut şi reamplasat. Bogata colecţie de animale
acvatice provenite din oceanul planetar (specii de scoici, „melci de porţelan” din apele Africii de
vest, familii de corali, stele şi arici de mare, peşti) este prezentată sub formă de microdiorame şi
vitrine transparente.

8. Complexul Muzeal de Ştiinţe ale Naturii, Constanţa, se constituie un reper important în

peisajul cultural şi ştiinţific al municipiului, cu valoare emblematică pentru oferta estivală a
litoralului românesc.Evoluţia în timp a instituţiei, nevoile diversificării continue a ofertei publice,
însuşi ritmurile alerte de creştere a marelui oraş, au determinat apariţia şi dezvoltarea funcţională
a doua amplasamente, fiecare având domenii diferite ale actului educaţional şi anume: edificiul
cochet al Acvariului, deschis publicului în anul 1958 după renovarea unei vechi clădiri de pe
esplanada falezei, în imediata vecinătate a Cazinoului. Clădirea a suferit o serie de renovări,
ultima în anul 2007, care i-a dat o înfăţişare cu adevărat modernă. Complexul muzeal este
amplasat pe latura de vest a pieţii Soveja, de pe Bulevardul Mamaia, în partea de NE a oraşului.
Alcătuit dintr-o alternanţă de clădiri, complexul este construit în perioada anilor 1972 – 1973 şi
modernizat în perioada anilor 2006 – 2007. În acest spaţiu generos sunt amplasate secţiile:
Microdelta, Delfinariu, Planetariu - Observatorul astronomic şi o Expoziţie permanentă de păsări
exotice. Parcul complexului, este o excelentă zonă de agrement, cu alei şi bănci, amplasate
printre arbori şi aranjamente vegetale, toate constituind o mini grădină dendrologică, cu specii
autohtone şi alohtone. Spaţiul Microrezervaţiei dispune de un luciu de apă, înconjurat de sălcii şi
vegetaţie palustră, o frântură de ecosistem lacustru.

9. Muzeul Axiopolis este găzduit într-o clădire veche, îngrijit restaurată şi prezintă în cele circa
6 săli o frumoasă colecţie de arheologie preistorică şi romană, precum şi piese de artă decorativă
din secolul al XIX-lea: servicii de masă şi de birou, paftale şi podoabe. Nu sunt uitate evocarea
unor monumente şi personalităţi care au marcat imaginea oraşului: macheta celebrului pod
construit de Anghel Saligny, obiecte care au aparţinut familiei compozitorului Dumitru Chiriac şi
altele.

10.Muzeul de Sculptură „Ion Jalea” este un muzeu județean din Constanța, înființat cu
lucrările donate de artistul plastic Ion Jalea (1887-1983): sculptură (108 lucrări), desene și schițe,
reliefuri, statui, busturi. Clădirea muzeului este monument istoric, construită în stil neoromânesc,
între 1919 - 1920, avându-l ca arhitect pe Victor Stephănescu. La parter și etaj sunt expuse opere
originale și machete, lucrate în materiale și tehnici diferite. Tematica este variată: opere
alegorice, schițe de front, portrete, compoziții monumentale etc. În fața casei, pe faleză, se află
capodopera sa definitorie "Arcaș odihnindu-se".

11. Muzeul vinului - înființat în anul 1970, sub patronajul Muzeului de Istorie Națională și
Arheologie din Constanța. Exponatele de remarcabila valoare atesta practicarea viticulturii pe
teritoriul dobrogean de peste 2000 de ani.

14
12.Casa Alleon, numita si "casa engleza", fara nicio acoperire faptica sau anecdotica, intregul
edificiu este alcatuit din piatra de talie. Este contruit in stil eclectic cu elemente victoriene si de
gotic venetian si cuprinde demisol, mezanin, etaj, partial mansarda Canarache are o compozitie
asimetrica in partea stanga cu un balcon de colt in stil venetian, iar in dreapta o mansarda cu
fronton.

13.Palatul Comisiei Europene a Dunării este un monument istoric din orașul Sulina. Palatul a
fost sediul Comisiunii Europene a Dunării până în anul 1921, intrând apoi în administrarea
statului român. Clădirea este acum sediul Secției Căi Navigabile Sulina din cadrul Administrației
Fluviale a Dunării de Jos.

14.Casa Barzanescu. Cladirea este construita dupa 1904, in stil Art Nouveau cu structura
neoclasica si unele elemente baroce si detalii Secession. Ctitor este Ion Barzanescu.

15.Casa cu bowindouri. Cladirea este construita dupa planurile arhitectului C. Michaescu in

1911, avandu-l ctitor pe avocatul C. Serienescu. Feroneria de la ferestre este realizata cu motive
Art Nouveau.

16.Casa cu LEI. Construita intre anii 1898-1902 din initiativa unui membru marcant al
Comunitatii Armene, Dircan Emirzian., dupa planurile arhitectului roman Ion Berindei. Cladire
pare deosebit de impunatoare prin stilul in care predomina elemente eclectice, alaturi de
elemente genoveze. Fastuozitatea ii este evidentiata prin cele patru coloane, pe ale caror
capiteluri troneaza cate un leu. Edificiul a fost in 1921 sediu de banca.

17.Casa Manicatide. Denumita asa, dupa numele ctitorului si comerciantlui Take Manicatide,
cladirea este construita in 1899, dupa planurile arhitectului H. N. Mangoianu, in stil eclectic, cu
elemente de decoratie clasicizanta. Este un imobil cu trei nivele - subsol, parter si etaj, avand
fatadele organizate simetric de axa marcata de intrarea cu balcoane deasupra.

18.Casa Pilescu poartă numele ctitorului, dr. Nicolae Pilescu, medic comunal in anul 1911. Este
construit in stil eclectic la inceputul secolului trecut, in 1903, dar cumuleaza si elemente
neoclasice, rococo si Art Nouveau.

3.4.3. Monumente religioase

1. Catedrala ortodoxă „Sf. Apostoli Petru si Pavel” (1884 – 1885) este situată mai jos de Piaţa
Ovidiu în faţa clădirii Arhiepiscopiei Tomisului. Aceasta a fost zidită între anii 1884 - 1885 după
planurile arhitectului I. Mincu. Construcţia, în stil greco-roman, din cărămidă presată, impune
prin monumentalitatea faţadei şi prin turnul înalt de 35 m. Sculptura este bine reprezentată la
catapeteasmă şi strane, ca şi la candelabre, policandre şi sfeşnice (aliaj metalic din bronz cu
alamă) proiectate tot de Ion Mincu şi lucrate la Paris. Pictura a fost lucrată în frescă între
septembrie 1959 şi noiembrie 1965, fiind opera pictorilor Gheorghe Popescu şi Niculina Dona
din Bucureşti. În catedrală sunt depuse la loc de cinste moaştele Sf. Pantilimon (27 iulie) şi părţi
din moaştele sfinţilor cuvioşi Axentiu (14 februarie) şi Simeon Stalpnicul (1 septembrie).

15
2. Palatul Arhiepiscopiei Tomisului, (1924 – 1931). Piatra de temelie a fost pusă de Patriarhul
Miron Cristea împreună cu episcopii Grigore Comsa al Aradului şi Ilarie Puiu al Hotinului, sub
păstorirea episcopului Ilarie Teodorescu.

3. Biserica Ortodoxa Sfinţii Arhangheli Mihail si Gavril a fost ridicata in anul 1939 in vechiul
spirit arheologic romanesc, cu profunde trăsături bizantine. Până in septembrie 1949 a fost
folosita pentru asistenta religioasa a militarilor, slujind apoi drept catedrala episcopala.

4. Biserica Ortodoxa Sfinţii Impăraţi Constantin si Elena, înfiinţată in anul 1919, a fost
sfinţita de însuşi patriarhul României de atunci, Miron Cristea (1919-1939). Catapeteasma este
sculptata in marmură bogat ornamentata cu motive decorative vegetale. Pictura Bisericii a fost
realizata in tehnica frescă si este podoabă a oraşului si una dintre frumoasele noastre clădiri din
ultimul timp.

5. Biserica Ortodoxa Adormirea Maicii Domnului I este aşezata in zona centrala a Constantei,
piatra de temelie fiind pusa in ziua de 13 august 1906. Un farmec aparte îl conferă bisericii,
ferestrele cu vitralii in culori vii, înfăţişând scene din viata Maicii Domnului si mozaicul exterior
al faţadei.

6. Biserica Ortodoxa Sfântul Mina. Piatra de temelie a fost pusa la 31 iulie 1994 de către Înalt
Prea Sfinţitul Lucian, Arhiepiscopul Tomisului. Construita intre anii 1995-1997 in stil autentic
maramureşean, este una dintre cele mai mari biserici de lemn din tara. Biserica Sf. Mucenic
Mina, amplasata pe malul lacului Tabacariei, este o oaza de linişte si spiritualitate autentica intr-
un oraş modern.

7. Biserica Ortodoxa Schimbarea la Față a fost construita intre ani 1867-1868 prin efortul
credincioşilor greci, din oraşul Constanta. Hramul acestui lăcaş de cult este Metamorfosis
(Schimbarea la Fata). Biserica nu are turle datorita restricţiilor impuse de autorităţile otomane
care stăpâneau la acea data teritoriul Dobrogea. In anul 1954, biserica a fost declarata monument
istoric si inclusa in patrimoniul naţional si cultural. In momentul de fata, biserica Schimbarea la
Fata are statut de parohie mixta romano-elena, slujbele fiind ţinute atât in limba romana cat si in
limba greaca.

8. Biserica romano-catolică Sfântul Anton, ce îl are ca patron pe Sf. Anton de Padova, a fost
construita intre 1885-1934 in stil romanic, după planurile arhitectului Romano de Simon fiind
inspirat după bazilicile italiene din secolul XIII. 9. Schitul Sfânta Maria, Techirghiol, a fost
construit în 1750 de meşteri mureşeni, din goruni bătrâni şi împodobit cu pictură naivă, în
tempera. În 1920 biserica a fost adusă din judeţul Mureş la Stâna Regală Sf. Ana din Bucegi, iar
de aici la Techirghiol, în 1951. Aici i s-a modificat silueta, adăugându-i-se un pridvor şi două
turle. Bârnele de gorun îmbinate tradiţional în cuie de lemn, împrejmuite de un brâu răsucit, dau
întregii construcții o notă personală, plină de autenticitate.

16
10.Mănăstirea Sfânta Elena din Costinești, prin aşezarea ei la ţărm de mare, la 3 km sud de satul
Schitu, mănăstirea de măicuţe "Sfânta Elena de la Mare" este un unicat în peisajul monastic
dobrogean. De la darea în folosinţă, timp de şapte ani, a funcţionat ca mănăstire de maici, după
care, timp de câteva decenii, aici au vieţuit călugări.

11.Biserica de lemn “Adormirea Maicii Domnului”, este construita de batranii maramureseni

din satul Maioresti, jud. Mures, in 1750, din lemn si afost impodobita cu pictura naiva , in
tempera pe lemn.care isi pastreaza aura straveche, desi a fost reabilitata de trei ori, fiind deosebit
de expresiva. Unele lucrari sunt unicat: Sf.Hristofor cu cap de caine, Adam si Eva cu sarpele si
Patimile Mantuitorului. Catapeteasma este bine proportionata la dimensiunea bisericii. Icoanele
imparatesti de pe catapeteasma sunt datate in jurul anului 1830 si au 2 medalioane cu picturi
rafinate, ce le confera o deosebita valoare. In 1934, regele Carol al II-lea a stramutat bisericuta la
castelul Pelisor din Sinaia, urmand ca in 1951, din initiativa Patriarhului Romaniei, Istinian
Marina sa fie stramutata la caminul preotesc de la Techirghiol.

12. Complexul Monastic Basarabi - monument istoric, aşezare călugărească rupestră ce datează
din sec. IX-X d.Hr., constituită dintr-o biserică cu compartimentare specific ortodoxă (altar,
naos, pronaos), o biserică cu plan de bazilică, două paraclise, şase cavouri şi mai multe galerii de
comunicaţie săpate în cretă. Este considerat culturii străvechi româneşti şi atestă influenţa
monahismului cappadocian.

13. Marea Moschee, Constanța, cunoscută și drept Moscheea Carol, este un lăcaș de cult
musulman din Constanța, monument de arhitectură, construit între anii 1910 și 1913. Construcția
a fost începută în anul 1910, din inițiativa regelui Carol I, însemn de omagiu pentru comunitatea
musulmană din orașul Constanța. Lucrările s-au încheiat în 1913. Inaugurarea a avut loc pe data
de 31 mai 1913 în prezența familiei regale și a reprezentaților cultului musulman în România.
Inițial s-a numit Moscheea Carol I, ulterior a fost redenumită Moscheea Mahmud al II-lea.
Totuși, în prezent, credincioșii musulmani o numesc "Kral camisi" sau "Geamia Regelui".
Construcția a fost realizată după planurile ing. Gogu Constantinescu, sub îndrumarea arhitectului
Victor Ștefănescu, luând ca model Moscheea Konya din Anatolia, Turcia. Construcția este din
piatră și cărămidă, exceptând cupola și minaretul care sunt din beton armat. Portalul principal
este din piatră de Dobrogea, iar ușa de marmură neagră cu incrustații de bronz. Coloanele
interioare sunt din marmură de Câmpulung (Mateiaș). Construcția a fost realizată în stil
egipteano-bizantin, cu unele motive arhitecturale românești. Este prima clădire cu elemente de
beton armat construită în România. Moscheea se ridică pe locul fostei Geamii Mahmudia din
1822. Minaretul, construit în stil maur, are înălțimea de 47 metri, iar scara interioară numără 140
de trepte până la locașul muezinului, de unde în trecut se anunța ora de rugăciune. Sala centrală a
moscheii este o încăpere pătrată, cu latura de 14 metri

14. Geamia Hunchiar, ce datează din anul 1862, a fost construită în stil maur de către sultanul
Abdul Haziz şi restaurată în 1945. Geamia are un turn (minaret) înalt de 24 de metrii şi respectă
forma tradiţională a lăcaşelor de rugăciune ale musulmanilor.

17
3.4.4.Festivaluri şi manifestări
Cele mai cunoscute evenimente culturale care se organizează anual pe litoral, cu precădere în
perioada de sezon, sunt:

1. Sărbătoarea Marinei - 15 august

2. Sărbătoarea Mării - 13-15 august
3. Expoziţia de yachturi – mai din Portul Tomis
4. Festivalul Internaţional de Operă şi Balet - septembrie-noiembrie
5. Festivalul Naţional al Teatrelor de Revistă – noiembrie
6. Festivalul Internaţional de Film Fantasio
7. Orăşelul Copiilor – decembrie
8. Zilele Constanţei – mai
9. Expoziţia de maşini de epocă, Faleza Cazinou
10. Sărbătoarea Salcâmului – ultima duminică din luna mai în Pădurea Vadu.

3.4.5. Alte obiective turistice antropice

1. Cazinoul Constanţa, emblema oraşului Constanta, cazinoul de pe malul Marii Negre a fost
construit in 1909 după planurile arhitecţilor Daniel Renard si Petre Antonescu in stil baroc
francez cu elemente de rococo si art nouveau. Clădirea a fost restaurata in 1985 iar in zilele
noastre in clădire funcţionează un restaurant. Cazinoul este una dintre primele clădiri ridicate la
Constanta, aproape imediat după ce acest oraş a fost preluat de către administraţia româneasca si
nu s-a mai numit Kustenge.

2. Farul Genovez a fost construit între anii 1858-1860 de către o companie englezească,în
amintirea negustorilor genovezi atât de prezenţi în port în secolele anterioare. Farul este înalt de
8 m şi are în vârf o cupolă metalică.

3. Portul de agrement Tomis, aflat în vecinătatea Cazinoului, este un acvatoriu aparat de diguri
de beton în care sunt ancorate yahturi, veliere şi vaporaşe de agrement. Amplasamentul Portului
Tomis oferă un potenţial deosebit atât din punct de vedere funcţional (turistic şi de recreere
urban), cât si din punct de vedere estetic-configurativ datorita relaţiei deosebite cu elementele de
cadru natural, marea şi faleza, care determina în bună măsură caracterul peninsulei. Portul Tomis
reprezintă un port turistic, punct de pornire în croazieră spre plajele litoralului. În zona portului
se practică diverse sporturi nautice. Este singurul loc unde se pot vedea yahturi venite din diverse
colţuri ale lumii şi de unde se pot face excursii pe mare pe cele câteva ambarcaţiuni destinate
agrementului.

4. Farul-nou-Constanţa este o cladire functionala dar si un obiectiv turistic. A fost construit in

1960 si are o inaltime de 58 de metri. Raza de lumina a acestui far strabate o lungime de 50 de
kilometri, fiind vizibila de pe intregul teritoriu al Municipiului Constanta. Construcţia are
aspectul unei cupole albastre, piramidale, cu vârful in jos. Raza de lumina a acestuia este vizibila
de pe tot teritoriul Municipiul Constanta.

18
5.Baze de agrement în stațiunea Mamaia pentru plimbări cu hidrobicicleta, ridicări cu
parasuta, windsurfing si yachting, tractari cu banana, plimbari cu skijet, ski nautic, scufundari si
plimbări cu barci cu vele.

IV. Structuri de primire turistice cu funcțiuni de cazare

4.1.Unități de cazare
Legătura dintre activitatea turistică și industria hotelieră este complexă, de profunzime și
se desfășoară în ambele sensuri. Pe de-o parte, industria hotelieră se dezvoltă ca urmare a
circulației turistice și, pe de alta parte, dezvoltarea turismului este condiționată de exigența unor
spații de cazare, de gradul lor de echipare, de calitatea și varietatea prestațiilor oferite.
Într-o localitate, stațiune, turismul se poate dezvolta satisfăcator numai în ipoteza că
există suficiente posibilități de cazare și odihnǎ a vizitatorilor. De aceea, dintre formele de bază
tehnico-materială, capacitățile de cazare condiționează poate în cea mai mare masură volumul
activității turistice, deși anumite categorii de vizitatori sosiți într-o stațiune nu recurg la
serviciile obiectivelor de cazare.
Capacitățile de cazare rămân elementul cel mai caracteristic al bazei tehnico - materiale a
turismului și pentru considerentul că celelalte elemente ale bazei materiale îndeplinesc funcții
mult mai eterogene și deci participă cu ponderi relativ oscilante la încasările provenite din
activitatea turistică.
În general, prin capacități de cazare se înțeleg acele dotări de baza materială care asigură
înnoptarea și odihna turiștilor pe o anumită durată de timp, în baza unor tarife determinate,
diferențiate în funcție de gradul de confort oferit pe perioada de an (sezonaliatea) în care sunt
solicitate. Capacitățile de cazare (hoteluri, moteluri, hanuri, cabane, popasuri turistice etc.) care,
în vederea asigurării unui sejur cât mai atractiv, oferă turiștilor condiții optime de adăpostire
(înnoptare), îndeplinind, după caz, și alte funcții caracteristice odihnei în domiciliu temporar
(alimentație, agrement, igienă).
În cadrul stațiunilor de pe litoralul Mării Negre , ponderea cea mai mare în rețeaua de
cazare o deține hotelul, unitate formată dintr-o clădire sau un ansamblu de clădiri, care asigură
cazarea în camere special amenajate corespunzator dotate. Hotelul oferă, de asemenea
posibilitatea de servire a mesei, posibilitatea de distracție, și pune la dispoziția turiștilor o gamă
largă sau mai restrânsă de servicii.
Urmatoarea formă de cazare, ca pondere este constituită din campinguri și sate de
vacanță. Acestea au fost înființate și s-au dezvoltat ca urmare a avântului ce l-a luat turismul
neorganizat și cel semiorganizat. Ca formă de cazare complementară a reușit să satisfacă în bună
masură cererile individuale sau de grup ale turiștilor posesori de autovehicule, adepți ai unui
contact cât mai direct cu natura și ai unui program cât mai rigid. Practica a demonstrat că aceste
spații de cazare sunt foarte solicitate, ele fiind în prezent insuficiente în vârf de sezon, nereușind
să satisfacă pe deplin cererea existentă.

19
 Vilele și casuțele constituie o formă complementară, mai puțin utilizată pe litoral.
Acestea sunt amplasate izolat sau grupate sub forma satului de vacanță, constituind o formă
intermediară, din punct de vedere al confortului, între hotel și camping.

4.2.Coeficientul de ocupare ale unităților de cazare

Unul dintre avantajele economice ale formei de cazare principale, hotelul, este
coeficientul de utilizare a capacității.
Acest coeficient indică gradul de ocupare a unității hoteliere într-o perioadă determinată,
de obicei un an calendaristic sau un sezon turistic. Hotelul are cel mai ridicat și constant
coeficient de utilizare. Aceasta se datorează, în primul rând faptului ca el oferă cel mai ridicat
grad de confort posibilității de cazare în tot timpul sezonului, indiferent de starea vremii, iar ca
număr de turiști cazați în aceeași perioadă de timp deține ponderea cea mai mare.
Unitățile hoteliere de pe litoral se caracterizează prin faptul ca ele funcționează sau pot
funcționa întreaga perioadă a sezonului estival, dar numai cel mult patru luni dintr-un an
calendaristic. Din cauza acestui fapt ele suferă o uzura exagerată, ceea ce conduce la cheltuieli
suplimentare pentru întreținere, la menținerea unui personal insuficient utilizat, la degradarea
prematură a construcției și instalațiilor aferente.
Cu toate acestea, hotelul rămâne singura formă de cazare capabilă să preia un numar
masiv de turiști, mai ales în vârful sezonului, când afluența turistică este maximă.
Casuțele și vilele sunt folosite aproximativ în aceeași perioadă ca și hotelurile, dar au un
coeficient de utilizare mai mic. Față de forma principală de cazare, ele se deosebesc și prin tarife
mai mici practicate.
Campingul, ca formă complementară de cazare, are cel mai mic coeficient de utilizare.
Din practică s-a constatat că un teren de campare este ocupat în întregime o perioada mult mai
scurtă de timp față de hoteluri și chiar față de vile și căsuțe. El este solicitat mai mult în vârf de
sezon, când timpul este călduros și nu sunt ploi. Din punct de vedere administrativ și
organizatoric, campingul este ultimul deschis și primul închis în timpul unui sezon estival, față
de celelalte forme de cazare. Avantajul de baza al campingului este acela că necesită cheltuieli
mai mici pentru amplasare și întreținere, se exploatează ușor și completează cererea de locuri de
cazare, mai ales în cazul turismului neorganizat.

V.Concluzii
Constanţa este cel mai vechi oraş locuit din România. Este un important municipiu şi un
centru cultural, economic şi social de referinţă. Ca turist, principalul obiectiv este marea si plaja.
Însa, nici dacă te străduieşti nu poţi sa-ţi petreci tot timpul pe plaja. Aşa că, intre doua băi de
soare o plimbare este binevenită. Şi, aşa ajungi sa te îndrepţi spre Piaţa Ovidiu, în zona
peninsulară a oraşului Constanţa cu dorinţa de a ajunge la Faleza de la Cazino.
Turismul influenţează modul de viață al locuitorilor și acţionează în vederea lărgirii
orizontului lor spiritual, încurajând păstrarea elementelor tradiţionale, eliminând tendinţele de
uniformizare si generalizare, favorizând păstrarea identităţii socio-culturale și asumarea unei
personalităţi distincte ce individualizează turismul românesc în cadrul turismului mondial.
20
 În plan social activitatea turistică are un impact pozitiv, evidenţiat prin creşterea şansei
sociale si profesionale, prin crearea de noi locuri de munca, atât în serviciile turistice, cât si în
infrastructura generală, apariţia unor locuri de munca sezoniere, mai ales pentru tineri si femei,
asigurarea progresului social, de creştere a curăţeniei si igienei publice, a confortului general în
localităţile turistice si prin scăderea diferenţelor dintre categoriile socioprofesionale în ceea ce
priveşte veniturile realizate.

21
 Bibliografie
ADAM, Ioan. Constanţa pitorească cu împrejurimile ei : Călăuză descriptivă cu ilustraţii.
ANTIPA, Grigore.Marea Neagră. - Bucureşti ; Monitorul Oficial, 1941.
DĂNESCU, Grigore Gr. : Dicţionarul geografic şi statistic, economic şi istoric al Judeţului
Constanţa. Bucureşti: Tipografia şi Fonderia de Litere Thoma Vasilescu, 1897. BENONE
ZOTTA, Geografia municipiului Constanţa, Editura Muntenia, 1995
IELENICZ, M., Comanescu Laura, (2006), Romania, potential turistic, Editura Universitara,
Bucuresti;
MELINDA, C., ERDELI, G., (2006), Potențialul turistic al României și amenajarea turistică a
spațiului, Editura Universitaria, București;
http://www.zmc.ro/municipiul-constanta/
https://ro.wikipedia.org/wiki/Constan%C8%9Ba
https://www.litoralulromanesc.ro/descriere_constanta.htm
https://ecomareaneagra.wordpress.com/litoralul-romanesc/constanta/
https://www.meteoblue.com/ro/vreme/historyclimate/climatemodelled/constan%C8%9Ba_rom
%C3%A2nia_680963
http://www.cjc.ro/sectiune.php?s=55
http://www.primaria-constanta.ro/docs/default-source/documente-pwpmc/librarie-
proiecte/strategia-de-dezvoltare-si-promovare-a-turismului-in-municipiul-constanta.pdf?sfvrsn=2
http://www.cjc.ro/dyn_doc/turism/Strategia_jud.Constanta_Faza1.pdf

22