PREDAREA LIMBII ENGLEZE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR CONSIDERAŢII GENERALE

În contextul societății moderne actuale, apare nevoia ca, încă de la cele mai fragede vârste, copiii să
fie capabili să comunice într-o limbă străină de circulație internațională, limba engleză fiind cea mai
utilizată dintre acestea. Reforma educațională din România se orientează spre stimularea unor
demersuri interactive care să conducă la o mai mare eficientizare a învățării școlare și la plasarea
elevului în centrul actului educațional.

Stăpânirea limbii engleze deschide noi perspective de cunoaștere elevului, care va avea astfel acces la
informații pe scară largă, precum și cale deschisă spre utilizarea calculatorului, devenit un accesoriu
necesar în zilele noastre.

Limbajul reprezintă una dintre cele mai importante aptitudini pe care le achiziționează elevii, acesta
fiind totodată un element cheie în însușirea unei bune educații în școală și mai apoi în mediul
universitar. Dezvoltarea limbajului include următoarele aspecte: evoluția în plan fonetic, lexical,
gramatical și semantic.

Se știe deja că școlarii mici sunt niște parteneri de conversație excelenți - nu doar că pun o mulțime de
întrebări, dar le și place foarte mult să povestească. Această caracteristică îi ajută foarte mult pe
părinți și învățători în activitățile de dezvoltare a vocabularului și a competențelor de comunicare la
copii.

Dacă până la vârsta de 3 ani copiii înțeleg mult mai multe cuvinte decât pot să reproducă, situația
începe să se schimbe la vârsta școlară mică, când limbajul se dezvoltă în același timp cu gândirea și
copilul reușește să reproducă aproximativ toate cuvintele cunoscute. Vocabularul acumulat și
aptitudinile de comunicare ale copilului depind în cea mai mare parte de mediul de dezvoltare –
stimularea copilului în cadrul conversațiilor cu adulții.

Dezvoltarea limbajului în perioada școlară se caracterizează prin evoluția pronunției și a structurilor

gramaticale, vorbirea este tot mai clară și gesturile se transformă în comunicare verbală. Însuşirea
corectă a sistemului complex al limbii constituie o primă şi esenţială treaptă în formarea cognitivă,
afectivă, comportamentală a copilului. Totodată este și principalul instrument de lucru în integrarea şi
adaptarea social-afectivă a şcolarului.

Dezvoltarea vorbirii şi învăţarea corectă a limbajului constituie din partea noastră, a învățătoarelor, o
preocupare permanentă. În școală, parcurgând cele cinci clase primare, copiii dobândesc un bagaj de
cunoştinţe, iar vorbirea devine mai bogată, mai clară, mai corectă, asigurând dezvoltarea intensă a
gândirii. Accentul principal în această privinţă este pus pe activităţile de comunicare, pe dialogul liber,
pe formarea deprinderilor de exprimare ordonată a gândurilor, de însuşire treptată a structurii
gramaticale a limbii.

Cunoaşterea unei limbi străine, înseamnă pentru viitor o capacitate sporită de a comunica, înseamnă
un acces mai larg la sursele de documentare şi e încărcată, în plus, de o pregnantă valenţă educativă.
Se deschid porţi către istoria, geografia, cultura şi spiritul altor naţiuni. Este astfel facilitată
cunoaşterea reciprocă, înţelegerea, toleranţa, preţuirea diversităţii. Învățarea unei limbi străine
impune formarea unor deprinderi auditive și articulatorii noi, care se dezvoltă doar parțial pe baza
sistemului de sunete ale limbii materne.
Trebuie precizat că la vârstă școlară, deprinderile auditive și articulatorii din limba maternă sunt în
general formate. Învățarea unei limbi străine nu este posibilă fără însușirea, în primul rând, a
pronunțării specifice acelei limbi. Întrucât însușirea vocabularului face parte integrantă din studiul
limbii, trebuie să se acorde timp suficient acestei probleme de bază. În explicarea materialului lexical
nu se recurge numai la traducerea cuvintelor în limba maternă, ci se folosește în orice împrejurare
materialul ajutător, precum și mimica, gestul, care vor ajuta la denumirea obiectelor, la sugerarea
sensului prin diferite acțiuni executate.

Este bine cunoscut faptul că la această vârstă este predominantă gândirea concretă a copilului. De
aceea, este absolut indispensabil ca pentru explicarea și asimilarea materialului lingvistic să se
folosească în mod frecvent materialul intuitiv. Pentru a răspunde acestei cerințe didactice, trebuie
procurat material didactic (desene, imagini) care să ilustreze întreaga tematică abordată. Astfel copiii
intuiesc imagini ale unor obiecte din cadrul unei teme date pe care sunt obligați să le denumească
după ce ele au fost însușite în contexul unui enunț. Pentru ca însușirea cuvintelor să fie cât mai
conștientă, pornind de la necesitatea vitală a unei comunicări, ele vor fi plasate într-un cadru
situațional, care să stimuleaze gândirea copilului și să-i trezească interesul.

Prezentarea materialelor în natură este însă primul lucru care trebuie avut în vedere pentru explicarea
cuvintelor.

Înainte de a arăta obiectele în imagini, trebuie să fie prezentate copiilor spre a fi intuite și denumite
numai cu ajutorul gestului. La fel se va proceda cu mobilierul din sala de clasă, cu îmbrăcămintea.

Pentru alte categorii de cuvinte, cum sunt cele care denumesc legumele, fructele, animalele, se vor
folosi obiecte confecționate din plastelină sau din materiale textile.

Pe lângă conversație, care constituie mijlocul de bază pentru comunicarea cuvintelor, de o mare
eficiență în vederea realizării unei pronunții corecte a copiilor sunt recitările, jocurile didactice și
cântecelele.

În condiţiile transformărilor pe care le cunoaşte lumea contemporană, în perioada globalizării, a

interferenţelor şi interdependenţelor de tot felul, învăţarea, cunoaşterea şi folosirea limbilor străine
reprezintă o condiţie a progresului, a unei integrări reuşite, atât la nivel individual, cât şi la scară
socială, în structurile de succes ale mileniului III. Cu cât primii pași în această direcţie sunt făcuţi mai
devreme, cu atât şansele de succes sunt mai mari. Din acest motiv activităţile care au succes la acest
nivel sunt jocurile şi cântecele cu acţiune, sarcinile de a colora, de a învăţa poezii, precum şi activităţile
de repetiţie cu valoare comunicativă.

Învăţarea limbii engleze poate să pară un plan prea ambiţios pentru vârsta şcolară mică, dar acum,
maleabilitatea structurilor operaţionale mentale, încă nedefinitivate, poate constitui un avantaj pentru
un învățător avizat. De fapt, limba străină nu „se învaţă” într-un an, iar apoi nu ne propunem ca
şcolarii mici să vorbească cursiv în limba engleză. Tot ce ne dorim este să-şi dezvolte un mod specific
de articulare a sunetelor şi să cunoască câteva elemente de bază ale exprimării în această limbă.

Învăţarea limbii engleze poate să pară grea, însă acum este momentul propice pentru realizarea
acestuia, întrucât structurile operaţionale mentale sunt ușor de modelat şi încă nedefinitivate, fapt ce
contituie un mare avantaj. De fapt, nu ne propunem ca şcolarii să înveţe limba engleză pentru a vorbi
cursiv, ci urmărim ca principale obiective următoarele:
 Dezvoltarea unui mod de articulare a sunetelor, specific limbii engleze;

 Pronunţarea corectă a sunetelor şi a complexelor sonore;

 Cunoaşterea câtorva elemente de bază ale exprimării în această limbă;

 Dezvoltarea spiritului de observaţie, a gândirii reproductive şi creative;

 Însușirea corectă a sunetelor în limba engleză;

 Reproducerea verbală a unui mesaj audiat;

 Identificarea elementelor din universul familiar;

 Însuşirea noţiunilor referitoare la numeraţie;

 Îmbogățirea vocabularului cu ajutorul cântecelor și a poeziilor;

 Stimularea calităților de voință și afective;

 Folosirea dialogului cu colegii exersând expresiile învăţate;  Dezvoltarea încrederii în capacitatea de

a învața o limbă străină, începând de la grupa mică;

 Stimularea interesului pentru o altă cultură și civilizație.

Mai pot preciza şi faptul că activităţile au rolul de a plasa școlarii în situaţii de comunicare similare
celor din viaţa reală, stimulându-le astfel apetitul de a interacţiona verbal cu cei din jur şi totodată
încrederea în sine. Predarea limbii engleze la vârsta școlară, urmărește educarea auzului copiilor
pentru perceperea vorbirii în ritm normal și formarea capacității de exprimare în limitele unui
vocabular activ.

Imposibilitatea de a comunica prin limbaj ar produce o stagnare în dezvoltarea personalităţii copiilor,

ar modifica relaţiile lui cu oamenii, cu realitatea înconjurătoare, l-ar singulariza şi l-ar împiedica în
mare măsură să participe la o activitate sau alta dacă nu s-ar organiza munca instructiv-educativă
specială. Școala permite parcurgerea unor cercuri de cuvinte, pronunţia și vorbirea corectă,
reproducerea de povestiri, poezii, familiarizarea cu situaţia de comunicare.

La dezvoltarea vorbirii trebuie să punem accentul pe realizarea pronunţării clare, precise, sigure, a
sunetelor şi cuvintelor, pe înţelegerea semanticii cuvintelor, pe formarea capacităţii de a combina
cuvinte în propoziţii şi fraze prin exerciţii organizate în acest scop, pe capacitatea de a citi o imagine şi
de a face legătura între elementele ei componente şi ceea ce vrea să reprezinte și nu în ultimul rând
pe capacitatea de a crea poveşti.

METODE ŞI TEHNICI MODERNE DE PREDARE-ÎNVĂŢARE A LIMBII ENGLEZE

„A instrui pe tineri cum se cuvine nu constă în a le vârî în cap mulţime de cuvinte, fraze, expresiuni şi
opiniuni din diferiţi autori, ci a le deschide calea cum să priceapă lucrurile.”- John Amos Comenius Se
spune că nevoia de a învăţa o limbă străină este aproape atât de veche ca însăşi istoria umană. Iar
însuşirea unei limbi se află în relaţie cu senzaţiile şi experienţa, spune John Amos Comenius, profesor,
educator şi scriitor ceh, considerat părintele educaţiei moderne.
“Predarea trebuie să fie orală”, continuă acesta. Metodele tradiţionale de predare, caracterizate
printr-o relaţie de autoritate şi bazate pe principiul conform căruia profesorul aducea cunoştinţe
elevului care, se presupune, era pregătit să le primească, astăzi par nepotrivite pentru educaţia de
masă.

Astăzi, stilul tradiţional de predare nu mai reprezintă o cale eficientă de a transmite informaţii. Sunt
dezvoltate diferite metode de predare-învăţare având în minte nevoile elevului. Un proces de predare-
învăţare eficient şi real presupune folosirea metodologiei şi pedagogiei potrivite cerinţelor generaţiei
actuale de elevi, folosirea noilor tehnologii şi a unui mediu educaţional în continuă schimbare.

Provocarea o reprezintă găsirea de noi căi de a stimula şi motiva abilităţile creative ale generaţiei
actuale care are vederi asupra învăţării diferite de cele pe care le aveam noi atunci când eram ca ei.
Adolescenţii care intră astăzi în etapa gimnazială şi liceală de învăţământ provin dintr-un mediul
familial care nu i-a pregătit pentru rolul de elev şi care sunt tot mai expuşi eşecului şcolar.

Teorii educaţionale actuale plasează elevul în centrul actului educaţional şi ne recomandă ca să

pornim de la centrele de interes ale elevului pentru a reuşi să-l aducem în poziţia de a învăţa. Aceste
teorii mediatoare încearcă, de asemenea, să lupte împotriva plictiselii în şcoală, care se manifestă nu
doar prin lipsa de interes(una din principalele cauze ale eşecului şcolar), dar şi prin violenţă. Potrivit
profesorului elveţian de Istoria educaţiei, Charles Magnin, plictiseala elevilor de astăzi vine de la
pierderea înţelesului educaţiei în societate: “Şcoala nu mai este necesar legitimă. Astăzi, cunoştinţele
sunt percepute ca fiind, mai întâi, funcţionale şi imediat utilizabile.”

Şcoala singură nu poate restabili valoarea socială a educaţiei, totuşi, poate, însă, să dea un sens nou
cunoştinţelor primite în şcoală. Abordarea unei predări de tipul “cretă-tablă”(care a avut meritele ei),
cu elevul participant pasiv, nu mai pare să fie potrivită pentru generaţia de astăzi. Dascălii apelează la
o gamă largă de strategii ca să încurajeze participarea activă a elevului la activităţile din clasă. Să înveţi
prin “a face”, să aduci problemele din viaţa reală în sala de clasă şi să ajuţi elevul să descopere
informaţia cerută ca să rezolve aceste probleme sunt metode care fac parte din abordarea învăţării
centrată pe elev.

Profesorul ghidează şi facilitează învăţarea, mai degrabă decât o controlează, ajută elevii să
interpreteze, să organizeze cunoştinţele, astfel ca aceştia să formeze aptitudini nu doar în conţinutul
studiat, ci şi în învăţarea propriu-zisă. Un proces de predare-învăţare activ, interactiv oferă
oportunităţi de interacţiune profesorelev, elev-elev şi elev-resurse(studiu de caz, proiecte, jocuri de
rol, excursii). Folosirea unor metode şi strategii moderne, active de predare-învăţare este importantă
pentru că are un mai mare impact asupra elevilor.

Cărţile din care îşi luau informaţia până mai ieri sunt înlocuite astăzi cu noile resurse tehnologice
pentru a crea o învăţare interactivă centrată pe elev. Explicaţia utilizării metodelor interactive vine de
la conceptul “I do and I understand”(Confucius), mai precis, cu cât consumă mai multă energie în
încercarea de a controla o activitate, cu atât mai mult elevul înţelege şi învaţă din această activitate. O
altă explicaţie ar fi aceea că pot modela îndeaproape ceea ce vor face elevii când părăsesc şcoala şi îşi
aleg un loc de muncă. Ca profesor, nu poţi anticipa toate situaţiile specifice cu care se vor confrunta
elevii în viaţa lor şi care le cer să se folosească de aptitudinile lor. Totuşi, putem să-i ajutăm să aplice
aceste competenţe la maximum. Aşadar, să-i ajutăm pe elevi să devină funcţionali înseamnă a le crea
contexte relevante, reale, interesante şi motivaţionale în care să poată să-şi pună în practică
competenţele, a-i ajuta să aleagă metodele potrivite de comunicare, să devină independenţi în
învăţare.

Predarea presupune prezentarea realităţii, oferind elevilor oportunitatea de a câştiga experienţă în

practicarea diversă a unui domeniu. Scopul este acela de a încuraja elevii să demonstreze
competenţele de comunicare şi înţelegere, de citire şi scriere în contexte variate şi cu anumite scopuri.
Noi trebuie să fim preocupaţi de dezvoltarea şi recunoaşterea capacităţii elevilor de a aplica şi
transfera competenţe pe căi care sunt potrivite situaţiilor în care se află. În cadrul orei de Limba
engleză, putem “ataca” diferite abordări de predare-învăţare, utilizarea unei metode sau a alteia
depinzând de abordarea aleasă.

Astfel, abordări şi metode moderne sugerate sunt următoarele: Abordarea centrată pe elev(Person-
Centred Approach), Abordarea comunicativă(Communicative Approach), Calea tăcerii (The Silent
Way), Sugestopedia (Suggestopedia), Învăţarea limbii în comunitate (Community Language Learning),
Metoda răspunsului fizic total (The Total Physical Response Method), Pentru a aplica diferitele
strategii moderne trebuie să ne folosim de materiale, mijloace de predare moderne, cum ar fi: fişe de
lucru(worksheets), imagini(pictures or flashcards), realia (‘from-life’ materials), poveşti în
imagini(picture stories), postere(posters), broşuri(brochures), pliante(leaflets), CDs(muzică),
DVDs( filme, reclame, desen animat), jocuri(games), poezie(poetry), dramă(plays, role-plays),
proiecte(projects). Pentru un act de predare-învăţare eficient este bine să alternăm tipurile de
materiale de predare.

Tehnicile de predare moderne care îşi au temelia pe Teoria inteligenţelor multiple(Howard Gardner,
1983) utilizând exerciţii ce apelează la inteligenţa muzicală/ritmică, inteligenţa vizual/spaţială,
inteligenţa corporală/kinestezică, care solicită toate zonele creierului dau eficienţă actului de instruire.

O altă idee inovatoare care vine în întâmpinarea dificultăţilor cu care ne confruntăm în

contemporaneitate este predarea diferenţiată(Louis Legrand, 1970) care presupune adaptarea
metodelor de predare la diferitele tipuri de elevi cu scopul de a spori egalitatea şanselor şi de a reduce
eşecul şcolar, încă determinat în mare măsură de inegalităţile sociale. Diversitatea elevilor, însă, nu
este doar socială, ci şi afectivă, fiind o posibilă sursă de obstacol în calea învăţării.

Ca urmare, reformatorii educaţionali susţin cu tărie o abordare nouă şi centrată pe elev a predării
învăţării şi o evaluare continuă şi constructivă, capabilă de a sublinia progresul elevului şi de a-l motiva
pe acesta.

Nu în cele din urmă, dacă punând în aplicare cele de mai sus şi avem în minte şi cuvintele Barbarei
Harrell Carson(1996): « "Elevii învaţă ceea ce îi interesează... ", a spus Stanford Ericksen, dar Goethe
ştia altceva: "În toate lucrurile învăţăm doar de la cei pe care îi iubim." Adăugând la acestea declaraţia
lui Emerson: "secretul educaţiei constă în respectarea elevului.", obţinem următoarea formulare:
"Elevii învaţă ce îi interesează de la oamenii pe care îi iubesc şi cărora, ştiu ei, le pasă de ei...", atunci,
cu siguranţă, reuşim să ne atingem ţelul ca profesori, acela de a educa complet, fizic, mental,
emoţional, moral şi social copiii pentru a-i pregăti pentru roluri importante în activităţile statului şi ale
societăţii.(Howatt 1984)
Exemplu de activitate centrată pe elev folosind tehnici şi materiale moderne de predare învăţare
( munca în perechi, muzica, cartoane cu imagini-picture cards-, imaginea video), activitate realizată cu
ocazia Zilei Pamântului-22 aprilie a.c.