Angina și infarctul miocardic privesc atât inima, cât și funcțiile sale.

Angina
pectorală este un sindrom, iar infarctul miocardic este o afecțiune fatală care
poate duce la moartea bruscă a unei persoane. Infarctul miocardic și angină
pectorală sunt două tulburări semnificativ grave și sunt frecvent schimbate.
Identificarea precoce a anginei pectorale poate preveni tulburarea de a progresa
în infarct miocardic. Această scriere are scopul de a indica direct diferențele
dintre cele două și de a oferi intervențiile necesare pentru a le gestiona.

Angina pectorală poate fi numită din punct de vedere medical ca durere toracică,
rezultatul ischemiei sau reducerea aportului de sânge la miocardul inimii din
arterele coronare. Insuficiența alimentării cu sânge se datorează inadecvării
oxigenului care ajunge în inimă. Durerea din piept este legată de angina
pectorală așa cum este descrisă de pacient ca o senzație de presare, stoarcere,
sufocare, spargere sau arsură simțită la nivelul sternului. Durerea poate fi
bruscă și recurentă, care rezultă frecvent din efortul fizic și este ușurată de
nitroglicerină și odihnă. Factorul predispozant pe care depinde atacul este tipul
de angina pe care o are persoana, deoarece acestea variaza in functie de factorii
de precipitare.

Pe de altă parte, infarctul miocardic este o urgență medicală mai frecvent

numită un atac de cord. Este un rezultat al distrugerii sau morții celulelor
miocardice care se datorează insuficienței oxigenului. Durerea în această stare
este exprimată ca fiind chinuitoare sau zdrobitoare și se răspândește de obicei
de la inimă la umeri, maxilar, gât și spate. Durerea toracică și alte simptome
asociate nu sunt ușurate de nitroglicerină sau de odihnă.

Ambele tulburări pot fi confirmate utilizând o electrocardiogramă sau ECG.

Rezultatele testelor electrocardiogramice ale pacientului cu simptome de angină
pectorală ilustrează depresia segmentului ST. În timp ce pentru pacienții care au
infarct miocardic, aceasta ilustrează o inversare a valurilor T și depresie sau o
creștere a segmentului ST. Angina pectorală poate fi, de asemenea, confirmată
utilizând un test de stres în timpul exercițiului fizic. Spre deosebire de angina
pectorală, infarctul miocardic poate fi confirmat în plus prin teste de laborator,
cum ar fi nivele crescute de fosfokinază creatinină, mioglobină și troponină.

Managementul unui pacient care prezintă angină pectorală implică

administrarea de nitroglicerină pentru ameliorarea durerii. Pacientul poate
aminti senzația de arsură sub limbă după administrarea nitroglicerinei care
poate indica potența sa. Astfel, poate fi și un efect secundar, cum ar fi înroșirea
feței și durerea de cap.

Dimpotrivă, intervențiile pentru pacientul care este complet diagnosticat cu

infarct miocardic implică administrarea de oxigen, administrarea Demerol
pentru a ușura durerea, poziționarea corespunzătoare a pacientului într-un
scaun mediu spre spate pentru a promova odihna, pentru a permite plămânii să
se extindă complet și să mărească consumul de oxigen, precum și să mențină o
dietă cu conținut scăzut de sare, colesterol scăzut și cu conținut scăzut de
grăsimi.

După cum mulți ar spune, o cantitate mică de prevenire este în orice moment
mai bună decât o tonă de vindecare. Într-o societate cu alimente de bază, cum ar
fi mesele instantanee, publicul ar trebui să fie extrem de atent la alegerea
preferințelor alimentare accesibile. O dietă sănătoasă și echilibrată, împreună cu
un exercițiu regulat, îi va ajuta pe oameni să scadă șansele de a avea afecțiuni
cardiovasculare, cum ar fi infarctul miocardic și angină pectorală.

Rezumat:

1. Angina pectorală este un sindrom, iar infarctul miocardic este o afecțiune

fatală care poate duce la moartea bruscă a unei persoane.

2. Infarctul miocardic și angină pectorală sunt două tulburări semnificativ grave

și sunt frecvent schimbate. Identificarea precoce a anginei pectorale poate
preveni tulburarea de a progresa în infarct miocardic.

3. Angina pectorală poate fi numită din punct de vedere medical ca durere

toracică, rezultatul ischemiei sau reducerea aportului de sânge la miocardul
inimii din arterele coronare. Pe de altă parte, infarctul miocardic este o urgență
medicală mai frecvent numită un atac de cord.

4. Insuficiența alimentării cu sânge la angina pectorală se datorează inadecvării

oxigenului care ajunge în inimă. Durerea din piept este legată de angina
pectorală așa cum este descrisă de pacient ca o senzație de presare, stoarcere,
sufocare, spargere sau arsură simțită la nivelul sternului.

5. Infarctul miocardic este un rezultat al distrugerii sau decesului celulelor

miocardice care se datorează insuficienței oxigenului. Durerea în această stare
este exprimată ca fiind chinuitoare sau zdrobitoare și se răspândește de obicei
de la inimă la umeri, maxilar, gât și spate.

6. Pentru angină pectorală, durerea toracică și alte simptome asociate nu sunt

ușurate de nitroglicerină sau de odihnă.

7. Rezultatele testelor electrocardiogramice ale pacientului cu simptome de

angină pectorală ilustrează o depresie a segmentului ST. În timp ce pentru
pacienții care au infarct miocardic, acesta ilustrează o inversare a valurilor T și
depresie sau o creștere a segmentului ST.

8. Angina pectorală poate fi confirmată utilizând un test de stres în timpul

exercițiilor fizice. Spre deosebire de angina pectorală, infarctul miocardic poate fi
confirmat în plus prin teste de laborator, cum ar fi nivele crescute de fosfokinază
creatinină, mioglobină și troponină.

9. Administrarea pentru un pacient care are angină pectorală implică

administrarea de nitroglicerină pentru ameliorarea durerii. Dimpotrivă,
intervențiile pentru un pacient diagnosticat complet cu infarct miocardic implică
administrarea oxigenului, administrarea de Demerol pentru a ușura durerea și
poziționarea corespunzătoare.