UNIVERSITATEA COOPERATIST-COMERCIALĂ DIN MOLDOVA

FACULTATEA BUSINESS, ADMINISTRARE ȘI DREPT

DEPARTAMENTUL DREPT

Biletul nr. 10

1. Enumerați actele judecătorului de pregătire a pricinii pentru

dezbaterile judiciare. Descrieți procedura;
2. Enumerați categoriile de pretenții în temeiul cărora poate fi eliberată o
ordonanță judecătorească;
3. Descrieți procedura preparatorie și procedura examinării admisibilității
recursului împotriva actelor judecătorești de dispoziție, emise de
instanța de apel;

Lector universitar Aurelia Bagrin Șef Departament Drept Liliana Dandara

1) Enumerați actele judecătorului de pregătire a pricinii pentru dezbaterile judiciare. Descrieți
procedura;
Conform Articolul 185 CPC. Actele judecătorului de pregătire a cauzei
pentru dezbateri judiciare
(1) Judecătorul, în faza de pregătire a cauzei pentru dezbateri judiciare, îndeplineşte următoarele
acte:
a) soluţionează problema intervenirii în proces a coreclamanţilor, copîrîţilor şi intervenienţilor;
a1) concretizează dacă reclamantul a prezentat toate probele, oferind, la solicitare, un termen suficient
pentru prezentarea sau reclamarea probelor;
b) expediază pîrîtului şi, după caz, intervenientului copiile de pe cererea de chemare în judecată şi
de pe înscrisurile anexate la ea întru confirmarea pretenţiilor reclamantului şi stabileşte data pînă la care
pîrîtul şi, după caz, intervenientul urmează să prezinte o referinţă scrisă privind acţiunea reclamantului şi
toate probele necesare;
c) remite reclamantului şi, după caz, intervenientului copiile de pe referinţă şi de pe înscrisurile
anexate la ea şi stabileşte data pînă la care urmează să fie prezentate toate probele suplimentare;
c1) remite pîrîtului şi, după caz, intervenientului principal copiile de pe înscrisurile prezentate
suplimentar de către reclamant sau intervenientul principal după studierea referinţei;
d) ia măsuri pentru concilierea părţilor, explică părţilor dreptul de a recurge la mediere, le
informează despre esenţa, avantajele şi efectele medierii sau le propune să participe la o şedinţă de
informare cu privire la soluţionarea litigiilor prin mediere;
e) explică părţilor dreptul de a recurge la arbitraj pentru soluţionarea litigiului şi efectele unui
astfel de act;
f) soluţionează problema citării în şedinţă de judecată a martorilor sau îi interoghează la locul
aflării lor, conform art.136 alin.(1);
g) în condiţiile prevăzute de lege, reclamă organizaţiilor şi persoanelor fizice probele necesare;
h) la solicitarea părţilor sau în cazurile prevăzute de lege, dispune din oficiu efectuarea expertizei;
i) rezolvă problema introducerii în proces a specialistului sau interpretului;
j) în caz de urgenţă, la cererea părţilor, cercetează la faţa locului înscrisurile şi probele materiale,
cu înştiinţarea participanţilor la proces;
k) trimite delegaţii judecătoreşti;
l) soluţionează problema asigurării acţiunii;
m) soluționează, la cerere sau din oficiu, problema strămutării cauzei la o altă instanță
judecătorească;
n) la cerere, soluționează excepția de tardivitate a pretențiilor;
 o) soluționează primirea cererii de modificare a cererii de chemare în judecată sau, după caz, a
cererii reconvenționale, în condițiile art. 60 alin. (21) şi (3) sau, respectiv, art. 173;
p) explică participanților la proces consecințele încălcării termenelor de efectuare a actelor de
procedură;
q) soluționează cererile participanților la proces privind încetarea procesului sau scoaterea cererii
de pe rol;
r) coordonează cu părţile stabilirea datei şedinţei de judecată, inclusiv prin intermediul
Programului integrat de gestionare a dosarelor;
s) stabilește ordinea și durata necesară pentru audierea martorilor, a experților, a specialiștilor,
precum și pentru efectuarea altor acte procedurale;
t) stabilește locul, data, ora și durata şedinţei de judecată;
u) efectuează alte acte procedurale.

Pregătirea pricinii pentru dezbateri judiciare constituie o fază obligatorie deosebit de importantă pentru
buna desfăşurare a procesului, care se declanşează după intentarea procesului civil. Ea constă dintr-o
totalitate de acte procesuale pe care le efectuează părţile dirijate de către instanţa de judecată, care au
drept scop soluţionarea justă şi rapidă a pricinilor civile. Legislaţia în vigoare specifică sarcinile pregătirii
pricinii pentru dezbateri judiciare (art.183 CPC RM), subliniind necesitatea emiterii încheierii
judecătoreşti respective, cu enumerarea actelor ce urmează a fi efectuate pentru pregătirea pricinii (art.184
CPC RM). În cadrul pregătirii pricinii poate apărea necesitatea efectuării actelor procedurale în afara
celor menţionate în încheiere. În aşa situaţie judecătorul nu este legat cu lista actelor procesuale formulate
în încheierea generală de pregătire a pricinii, ci este obligat să exercite toate actele procesuale necesare
pentru asigurarea soluţionării pricinii în termen rezonabil şi corect, pronunţînd pentru aceasta încheieri
separate. Deşi legislaţia procesuală conţine enumerarea aproximativă a actelor judecătorului de pregătire a
pricinii pentru dezbateri judiciare (art.185 CPC RM), actele evidenţiate nu întotdeauna trebuie exercitate
pentru toate pricinile. Pregătirea pricinii pentru dezbateri judiciare este diversă după conţinutul actelor pe
care trebuie să le exercite participanţii la proces sau instanţa de judecată. Ea depinde de specificul
examinării diferitelor categorii de pricini civile, care la rîndul lor depind de caracterul raportului material
litigios, de complexitatea cazului, de amploarea procesului de probaţiune, de modalităţile de apărare
împotriva acţiunii exercitate de către pîrît. Citarea în judecată a pîrîtului este unul din actele de reper ale
acestei faze, or, în acest mod instanţa asigură eficacitatea principiului contradictorialităţii. Astfel, ea
propune pîrîtului de a prezenta probele necesare şi îi explică dreptul de a prezenta referinţă. instanţele
judecătoreşti economice referinţa este obligatorie în condiţiile art.186 alin.(2) CPC RM. Pentru studenţi
este important să cunoască temeiurile şi procedura conexării pretenţiilor (art.187 CPC RM), precum şi a
separării acestora (art. 188 CPC RM). Finalizarea fazei de pregătire a pricinii pentru dezbateri judiciare
este marcată de fixarea termenului pentru judecarea pricinii, printr-o încheiere judecătorească (art.190
CPC RM).
3)Descrieți procedura preparatorie și procedura examinării admisibilității recursului împotriva
actelor judecătorești de dispoziție, emise de instanța de apel;
Recursul împotriva deciziilor instanţei de apel este o cale de atac prin intermediul căreia se efectuează
controlul legalităţii deciziilor şi încheierilor pronunţate de curţile de apel în calitate de instanţă de apel.
Importanţa acestei căi de atac constă în verificarea deciziilor instanţei de apel din punctul de vedere al
aplicării corecte a normelor de drept material şi al normelor de drept procedural, remedierea greşelilor
comise şi asigurarea aplicării uniforme a legislaţiei de către toate instanţele judecătoreşti. La studierea
prezentei teme, este necesar a evidenţia şi a caracteriza deosebirile şi asemănările dintre recursul
împotriva hotărîrilor şi încheierilor pentru care nu este prevăzută calea apelului şi recursul împotriva
deciziilor instanţei de apel. Deciziile care pot fi atacate cu recurs sunt prevăzute în art. 429 CPC. Acest
articol prevede şi deciziile care nu pot fi supuse nici unei căi de atac. Spre deosebire de celelalte căi de
atac, recursul împotriva deciziilor instanţei de apel poate fi declarat doar în cazul în care se invocă
încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural
prevăzute în alin. (2) şi (3) art. 400 CPC. Sistemul acestor temeiuri nu ar trebui să fie exhaustiv. Este
necesar a avea în vedere temeiurile stabilite pentru încetarea procesului (art. 265 al CPC) şi scoaterea
cererii de pe rol (art. 267 al CPC), alte încălcări esenţiale comise în instanţa de apel. Judecînd recursul
împotriva deciziilor instanţei de apel, instanţa verifică doar legalitatea hotărîrii atacate, fără a administra
noi dovezi şi fără a constata circumstanţe noi ale pricinii. Este necesar a caracteriza particularităţile
depunerii recursului, precum şi necesitatea achitării taxei de stat (art. 436, 437 CPC). Printr-un anumit
specific se caracterizează şi termenul de declarare a recursului (art. 434 CPC). O atenţie deosebită trebuie
să fie acordată procedurii de examinare a admisibilităţii recursului, împuternicirilor completului care
decide asupra admisibilităţii, precum şi temeiurilor inadmisibilităţii recursului (art. 433, 440 al CPC)
2) Enumerați categoriile de pretenții în temeiul cărora poate fi eliberată o ordonanță
judecătorească; (A. 344, A.345 al CPC)
Procedura în ordonanţă reprezintă în sine forma simplificată de apărare a drepturilor şi intereselor
creditorilor, a căror pretenţii se întemeiază pe documente incontestabile. Putem defini procedura în ordonanţă
ca fiind o procedură simplificată în faţa primei instanţe, de apărare a drepturilor şi intereselor creditorilor,
alternativă procedurii contencioase, bazată pe probe scrise, autentice şi incontestabile, condiţionată de natura
pretenţiilor material – juridice indicate de lege, în al căror temei se eliberează ordonanţa judecătorească, care
pune în aplicare mecanismul de executare silită a obligaţiei. Astfel, procedura în ordonanţă este neconticioasă,
în sensul că este o procedură simplificată, care, nu conţine etapa dezbaterilor judiciare, lipsind
contradictorialitatea examinării pricinii, însă, care se caracterizează prin existenţa părţilor şi a litigiului de
drept dintre acestea.
Esenţa acestei proceduri vizează verificarea formei şi conţinutului materialelor prezentate de creditor şi a
lipsei obiecţiilor din partea debitorului. Intentarea unei astfel de proceduri simplificate rămîne la latitudinea
creditorului, care, are posibilitatea să ceară şi intentarea unei proceduri contencioase.
Ordonanţa judecătorească este o dispoziţiei dată unipersonal de judecător, în baza materialelor prezentate de
creditor, privind încasarea de sume băneşti sau revendicarea de bunuri mobile (şi imobile) de la debitor, în
următoarele categorii de pretenţii:
1. Ce derivă dintr-un act juridic autentificat notarial. În acest caz, se prezintă copia actului juridic autentificat
notarial, iar dacă acesta trebuie înregistrat, şi dovada înregistrării actului.
2. Ce rezultă dintr-un act juridic încheiat printr-un înscris simplu, cînd legea nu dispune altfel. În acest caz, la
cerere se anexează copiile actelor juridice şi înscrisurile care confirmă faptul că debitorul nu-şi onorează
obligaţiiel sale contractuale sau cele prevăzute de lege.
3. Ce sunt întemeiate pe protestul cambiei în neachitarea, neacceptarea sau nedatarea acceptului autentificat
notarial. În caz de refuz total sau parţial de acceptare, posesorul cambiei trebuie să adreseze un protest. Actul
de protest este principala dovadă a prezentării cambiei spre acceptare şi a refuzului trasului. Notarul efectuează
actul de protest al cambiei în caz de neacceptare, neachitare şi nedatare a acceptului. Acest tip de pretenţii se
examinează în procedura în ordonanţă, la cererea beneficiarului cambiei, care trebuie să prezinte protestul
cambiei, în neachitarea, neacceptarea sau nedatarea acceptului autentificat notarial.
4. Pretenţii ce ţin de încasarea pensiei de întreţinere a copilului minor, care nu necesită stabilirea paternităţii,
contestarea paternităţii sau atragerea în proces a altor persoane interesate. În cazul contestării paternităţii,
încasării întreţinerii pentru copilul major inapt de muncă şi necesităţii intervenţiei, judecătorul refuză primirea
cererii de eliberare a ordonanţei şi explică dreptul de a se adresa în procedură contencioasă.
5. Cînd urmăresc perceperea salariului sau altor drepturi calculate, dar neachitate salariatului. Creditorul
trebuie să prezinte acte care ar confirma aflarea raporturilor juridice de muncă cu debitorul şi existenţa datoriei
la plata salariului sau unor altor plăţi calculate.
6. Cînd rezultă din procurarea în credit sau acordarea în leasing a unor bunuri. În acest caz, cererea de
eliberare a ordonanţei este depusă de către vînzătorul care a predat cumpărătorului marfa, conform contractului
de vînzare – cumpărare în credit;
7. Sunt înaintate de organul de poliţie, de organul fiscal sau de organul de executare a acarelor judecătoreşti
privind încasarea cheltuielilor legate de căutarea pîrîtului sau debitorului ori bunurilor lor sau a copilului luat
de la debitor, în temeiul unei hotărîri judecătoreşti precum şi a cheltuielilor de păstrare a bunurilor sechestrate
de la debitor şi a bunurilor debitorului evacuat din locuinţă. Pentur eliberarea ordonanţei vor fi prezentate
înscrisurile care certifică cheltuielile suportate;
8. Care rezultă din nerestituirea cărţilor împrumutate de la bibliotecă. Cererea este depusă nemijlocit de către
bibliotecă (care are statut de persoană juridică), în caz contrar, cererea se va depune de către instituţia în cadrul
căreia funcţionează biblioteca. Pentru eliberarea ordonanţei se prezintă înscrisul care confirmă primirea de
către cititor a cărţii din bibliotecă şi un extras din Registrul de Inventariere a Bibliotecii, certificat de creditor
cu privire la costul cărţii nerestituite;
9. Care decurg din neonorarea de către agentul economic a datoriei faţă de Casa Naţională de Asigurări
Sociale şi agenţiile ei teritoriale;
10. Care rezultă din restanţele din impozite sau asigurarea socială de stat; actul întocmit de către funcţionarul
fiscal prin care se certifică că contribuabilul nu permite accesul în domiciliul sau reşedinţa sa pentru
sechestrarea bunurilor;
11. Care urmăresc deposedarea şi vînzarea forţată a obiectului gajului. Creditorul gajist trebuie să înştiinţeze
debitorul creanţei garantate şi după caz, debitorul gajist şi terţul deţinător al bunului gajat. După notificare,
creditorul gajist depune la Registrul în care a fost înscris gajul un preaviz, anexînd dovada notificării
debitorului gajist;
12. Care rezultă din neachitarea de către persoanele fizice şi juridice a primelor de asigurare obligatorie de
asistenţă medicală.
Ordonanţa judecătorească reprezintă un act executoriu, care poate fi pus în executare fără a se elibera un titlu
executoriu în baza ei. Excepţia o constituie doar încasarea de la debitor la buget a taxei de stat.