Luna - Wikipedia

1/19/22, 9:39 PM Luna - Wikipedia
Luna
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Luna este un corp astronomic

care orbitează planeta Pământ, Luna
fiind singurul său satelit
natural permanent. Este al cincilea
cel mai mare⁠(d) satelit natural din
Sistemul Solar, și cel mai mare
dintre sateliți planetari relativ la
dimensiunea planetei pe care o
orbitează (obiectul său primar).
După satelitul lui Jupiter, Io, Luna
este al doilea cel mai dens satelit
dintre cei ale căror densități sunt
cunoscute.
Se consideră că Luna s-a format Lună plină văzută din emisfera nordică a Pământului
acum circa 4,51 miliarde de ani, nu Nomenclatură
mult după Pământ. Există mai Denumit după lumină
multe ipoteze pentru originea sa; Caracteristici orbitale
cea mai acceptată explicație este că Perigeu 362 600 km
(356 400–370 400 km)

Luna s-a format din resturile
Apogeu 405 400 km
rămase după un impact uriaș între (404 000–406 700 km)

Pământ și un corp de dimensiunile
Axa semimajoră 384 399 km (0.002 57 UA)[1]
lui Marte, numit Theia.
Excentricitatea 0.0549[1]
Luna este în rotație sincronă cu Perioada orbitală 27.321 661 z
Pământul, adică arată întotdeauna (27 z 7 h 43 min 11.5 s[1])

aceeași față către el, partea Perioada sinodică 29.530 589 z
vizibilă fiind marcată de mări (29 z 12 h 44 min 2.9 s)

lunare vulcanice întunecate, care Viteza orbitală
umplu spațiile dintre zonele înalte 1.022 km/s
medie
ale scoarței și craterele de Înclinația 5.145° față de ecliptică[2][a]
impact mai proeminente. Văzută
de pe Pământ, este al doilea obiect Longitudinea
În regresie cu o revoluție la 18,61 ani
nodului ascendent
ceresc vizibil de pe Pământ ca
strălucire, după Soare. Suprafața Argumentul de la
În progresie cu o revoluție la 8,85 ani
perigeu
sa este de fapt întunecată, deși
Satelit pentru Pământ[b][3]
prin comparație cu cerul nopții
pare foarte luminoasă, reflectanța Caracteristici fizice
ei fiind doar puțin mai mare decât Raza medie 1 737.1 km (0,273 din a Pământului)[1][4][5]
cea a asfaltului⁠(d) uzat. Influența ei Raza ecuatorială 1 738.1 km (0,273 din a Pământului)[4]
gravitațională produce mareele Raza polară 1 736.0 km (0,273 din a Pământului)[4]
oceanice, mareele de uscat⁠(d), și o Turtire 0.0012[4]
ușoară prelungire⁠(d) a zilei. Circumferință 10 921 km (ecuatorial)
Aria suprafeței⁠(d) 3.793 × 107 km2 (0,074 din a Pământului)
https://ro.wikipedia.org/wiki/Luna 1/43
Distanța orbitală actuală a Volum 2.1958 × 1010 km3 (0,020 din al Pământului)[4]

Lunii este de 384.400 km, [10][11] Masă 7.342 × 1022 kg (0 012 300 din a Pământului)[1][4]
sau 1,28 secunde-lumină. Această Densitate medie 3.344 g/cm3[1][4]
valoare este de aproximativ 0.606 × Pământ

treizeci de ori mai mare ca Gravitație 1.62 m/s2 (0.1654 g⁠(d))[4]
diametrul Pământului, mărimea
Factor de moment
aparentă pe cer fiind aproape la fel 0.3929 ± 0.0009[6]
de inerție⁠(d)
de mare ca cea a Soarelui, ca
Viteza de ieșire 2.38 km/s
urmare Luna acoperă Soarele
aproape perfect în Perioada de
27.321 661 d (sincronă)
timpul eclipselor totale de Soare. rotație siderală
Această potrivire de aparență Viteza de rotație
4.627 m/s
vizuală nu va continua în viitorul ecuatorială
îndepărtat, pentru că distanța Înclinația axei 1.5424° față de ecliptică
între Lună și Pământ este într-o 6.687° față de planul orbital⁠(d)[2]
lentă creștere. Albedo 0.136[7]
Programul Luna⁠(d) al Uniunii Temp. la suprafață min med max

Ecuator 100 K 220 K 390 K
Sovietice a fost primul care a ajuns
pe Lună cu nave spațiale fără 85°N 150 K 230 K[8]
echipaj⁠(d) în 1959; Programul Magnitudinea −2.5 to −12.9[c]
Apollo al NASA din Statele Unite aparentă
−12.74 (lună plină medie)[4]
ale Americii a realizat singurele
Diametru
misiuni umane până în prezent, unghiular 29.3 to 34.1 arcminute⁠(d)[4][d]
începând cu prima orbită a Lunii
Atmosfera[9]
efectuată de misiunea Apollo 8, în
1968, și continuând cu șase Presiunea la 10−7 Pa (1 picobar) (ziua)
suprafață
aselenizări între 1969 și 1972, 10−10 Pa (1 femtobar) (noaptea)[e]
prima fiind a misiunii Apollo 11. Compoziția
He ·Ar ·Ne ·Na ·K ·H ·Rn
Aceste misiuni au adus rocă volumetrică
lunară⁠(d) care a fost folosită pentru Modifică date / text (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Luna&action=edit&se
a dezvolta o înțelegere geologică a ction=0)

originii Lunii, a structurii ei
interne⁠(d), și a istoriei mai recente.
De la misiunea Apollo 17 din 1972, Luna a fost vizitată doar de nave spațiale fără echipaj.
În cultura umană, atât proeminența naturală a Lunii pe cerul Pământului, cât și ciclul ei regulat de
faze așa cum apare de pe Pământ, au oferit referințe culturale și influențe pentru societățile și
culturile umane din timpuri imemoriale. Astfel de influențe culturale pot fi găsite în limbă,
sistemele de calendare lunare, artă⁠(d) și mitologie⁠(d).
Cuprins
Numele și etimologia
Formarea
Caracteristici fizice
Structura internă
Geologia suprafeței
Caracteristici vulcanice
Craterele de impact
Vârtejuri lunare
Prezența apei
Câmpul gravitațional
Câmpul magnetic
Atmosfera
Praf
Anotimpuri
Relația cu Pământul
Orbita
Dimensiunea relativă
Aspectul de pe Pământ
Efecte mareice
Eclipse
Observarea și explorarea
Studiile antice și medievale
Cu navele spațiale
Secolul al XX-lea
Misiunile sovietice
Misiunile americane
Anii 1980–2000
Secolul al XXI-lea
Planuri de misiuni comerciale
Astronomie de pe Lună
Statutul legal
În cultură
Mitologie
Calendar
Lunaticii
Note
Note de completare
Citări
Bibliografie
Lectură suplimentară
Legături externe
Resurse cartografice
Unelte de observare
General
Numele și etimologia
Termenul românesc „Luna” (scris cu inițială mică atunci când e utilizat cu sensul de unitate de
timp sau ca sinonim pentru „satelit”, dar nu și cu referire la satelitul Pământului) provine din
latinescul lūna, dintr-un mai vechi *louksna, la rândul său provenit din radicalul indoeuropean
leuk- cu sensul de „lumină” sau „lumină reflectată”;[12][13] din același radical provine și cuvântul
avestic raoxšna („strălucitoare”),[14] și alte forme din limbile baltice, slave, din armeană și din
limbile toharice;[13] se pot găsi paralele semantice și în sanscrită, unde apare chandramā
(„luna”,[15] considerată divinitate[16]) și în greaca antică, cu

σελήνη selḗnē (de la σέλας sélas, „strălucire”, „splendoare”),
exemple care păstrează sensul de „luminos”, deși cu etimologii
diferite.[12]
În limbile germanice, numele Lunii provine din termenul

proto-germanic *mǣnōn[17], asimilat probabil din cuvântul
grecesc antic μήν și din latinescul mensis, care provin din
radicalul indoeuropean comun *me(n)ses.[18] De la *mǣnōn
rezultă probabil și anglo-saxonul mōna (atestat în documente
scrise de la 725 e.n.), transformat succesiv în mone (pe la 1135)
de unde a devenit cuvântul actual moon.[17] Termenul german
Luna, colorată în roșu, în timpul unei
actual Mond este direct legat etimologic cu cel de Monat (lună,
eclipse lunare
ca interval de timp) și se referă la perioada fazelor Lunii.[19]
Formarea
Au fost propuse mai multe variante de mecanisme care ar fi dus la formarea Lunii cu 4,51 miliarde
de ani în urmă, [f] și la circa 60 de milioane de ani după originea Sistemului Solar.[20] Printre
aceste mecanisme s-au numărat fisiunea Lunii din scoarța Pământului, prin forța centrifugă⁠(d)[21]
(care ar necesita un moment cinetic inițial al Pământului prea mare),[22] capturarea gravitațională
a unui corp anterior format[23] (care ar necesita atmosferă a Pământului mult prea întinsă, pentru
a disipa energia corpului aflat în trecere),[22] și formarea Pământului și Lunii împreună din discul
de acreție primordial (care nu explică însă lipsa de metale de pe Lună).[22] Aceste ipoteze nu pot
explica nici momentul cinetic mare al ansamblului Pământ–Lună.[24]
Ipoteza predominantă este că sistemul Pământ–Lună s-a format ca rezultat al impactului unui
corp de dimensiunile lui Marte (numit Theia) cu proto-Pământul (impactul gigant), care a scos
material pe orbita Pământului, material care apoi s-a adunat prin acțiunea gravitației pentru a
forma actualul sistem Pământ-Lună.[25][26]
Partea îndepărtată a Lunii are o scoarță, cu 48 km mai groasă decât cea dinspre Pământ. Se
consideră că aceasta este din cauza faptului că Luna a rezultat din amalgamarea a două corpuri
diferite.
Această ipoteză, deși nu este perfectă, explică probabil cel mai bine dovezile găsite. Cu optsprezece
luni înainte de o conferință ținută în octombrie 1984 despre originile Lunii, Bill Hartmann, Roger
Phillips și Jeff Taylor i-au provocat pe colegii cercetători ai Lunii: „Aveți optsprezece luni.
Întoarceți-vă la datele de la Apollo, mergeți înapoi la calculatoare, faceți tot ce trebuie, dar
hotărâți-vă. Nu veniți la conferința noastră dacă nu aveți ceva de spus despre nașterea Lunii.” La
conferința din 1984 de la Kona, Hawaii, ipoteza impactului gigantic a devenit cea mai populară.
Înainte de conferință, erau partizani ai celor trei ipoteze „tradiționale”, plus câțiva
care începeau să ia în serios impactul gigant, și între ei era un mare grup apatic care
nu credea că se poate ajunge la vreo concluzie. După aceea, mai erau, în esență,
numai două grupuri: tabăra impactului gigant și agnosticii.[27]
Se crede că impacturile-gigant erau ceva frecvent în Sistemul Solar timpuriu. Simulările pe

calculator ale unui impact-gigant au produs rezultate în concordanță cu masa miezului lunii și cu
momentul cinetic actual al sistemului Pământ–Lună. Aceste simulări arată și că mare parte din
Lună a rezultat din corpul cu care s-a ciocnit proto-Pământul, și nu din proto-
Pământ.[28] Simulările mai recente sugerează că o fracțiune mai mare din Lună a rezultat din
masa inițială a Pământului.[29][30][31][32] Studiul meteoriților proveniți din corpuri din Sistemului
Solar interior, cum ar fi Marte și Vesta arată că au compoziții pe izotopi de oxigen și wolfram
foarte diferite în comparație cu Pământul, în timp ce Pământul și Luna au compoziții izotopice
aproape identice. Egalizarea izotopică a sistemului Pământ-Lună ar putea fi explicată prin
amestecul post-impact a materialelor vaporizate care le-au format pe cele două,[33] deși această
ipoteză încă se mai discută.[34]
Cantitatea mare de energie eliberată din impact și din re-acreția ulterioară a acelor materiale în
sistemul Pământ-Lună ar fi topit învelișul exterior al Pământului, formând un ocean de
magmă.[35][36] Similar, Luna nou-formată ar fi fost și ea afectată și a avut propriul său ocean de
magmă lunar⁠(d); estimările adâncimii sale variază de la circa 500 km la întreaga sa adâncime
(1.737 km).[35]
În timp ce ipoteza impactului gigantic ar explica multe linii de dovezi, există încă unele probleme
nerezolvate, dintre care cele mai multe implică compoziția Lunii.[37]
În 2001, o echipă de la Institutul Carnegie din Washington a raportat cea mai precisă măsurare a
semnăturilor izotopice ale rocilor lunare.[38] Spre surprinderea lor, echipa a constatat că rocile din
programul Apollo purtau o amprentă izotopică identică cu pietrele de pe Pământ, și că erau
diferite de aproape toate celelalte corpuri din Sistemul Solar. Deoarece se credea că mare parte din
materialul care a intrat pe orbită pentru a forma Luna provenea de la Theia, această observație a
fost neașteptată. În 2007, cercetătorii de la California Institute of Technology au anunțat că sunt
mai puțin de 1% șanse ca Theia și Pământul să fi avut semnături izotopice identice.[39] Publicată în
2012, o analiză a izotopilor de titan din probele recoltate de pe Lună de misiunea Apollo au arătat
că Luna are aceeași compoziție ca și Pământul,[40] ceea ce contrazice ceea ce era de așteptat în
cazul în care Luna s-ar fi format departe de orbita Pământului sau de Theia. Variațiile ipotezei
impactului-gigant pot explica aceste date.
Caracteristici fizice
Structura internă
Compoziția chimică a regolitului suprafeței

lunare (calculată din rocile de scoarță)[41]
Compoziție (% masă)
Compus Formulă
Mări Munți
siliciu SiO2 45.4% 45.5%
alumină Al2O3 14.9% 24.0%
oxid de calciu CaO 11.8% 15.9%
oxid de fier (II) FeO 14.1% 5.9%
magnezie MgO 9.2% 7.5%
dioxid de titan TiO2 3.9% 0.6%
Structura Lunii oxid de sodiu Na2O 0.6% 0.6%
Total 99.9% 100.0%
Luna este un corp diferențiat⁠(d): are o scoarță, o
manta și un nucleu distincte din punct de
vedere geochimic. Luna are un miez interior bogat în fier cu o rază de 240 kilometri (150 mi) și un
lichid de bază exterior, în principal format din fier lichid, cu o rază de aproximativ 300 km. În
jurul miezului este un strat limită parțial topit cu o rază de aproximativ 500 km.[42][43] Se
consideră că această structură s-ar fi dezvoltat prin cristalizarea fracționată⁠(d) a unui ocean
global de magmă⁠(d) la scurt timp după ce s-a format Luna acum 4,5 miliarde de ani.[44]
Cristalizarea acestui ocean de magmă ar fi creat o manta mafică⁠(d) din precipitarea și scufundarea
mineralelor olivină, clinopiroxen și ortopiroxen; după ce aproximativ trei sferturi din magma
oceanului a cristalizat, s-ar fi format minerale plagioclase mai mici în densitate, care au plutit
deasupra, formând o scoarță.[45] Ultimele lichide care au cristalizat ar fi fost inițial prinse între
scoarță și manta, cu o abundență mare de elemente incompatibile⁠(d) și producătoare de căldură.
În
concordanță cu acest punct de vedere, cartografierea geochimică făcută din orbită sugerează că
scoarța este în cea mai mare parte anortosit⁠(d). Eșantioanele de rocă lunară ale lavelor care au
erupt pe suprafață din topirea parțială în manta confirmă compoziția mafică a mantalei, care este
mult mai bogată în fier decât cea a Pământului.[1]
Scoarța este, în medie, de aproximativ 50
kilometri grosime.[1]
Luna este al doilea cel mai dens satelit din Sistemul Solar, după Io.[46] Cu toate acestea, miezul
interior al Lunii este mic, cu o rază de aproximativ 350 kilometri sau mai puțin,[1] în jur de 20%
din raza Lunii. Compoziția sa nu este bine definită, dar este probabil fier metalic aliat cu o
cantitate mică de sulf și nichel; analizele rotației variabile în timp a Lunii sugerează că este cel
puțin parțial topit.[47]
Geologia suprafeței
Topografia Lunii a fost măsurată cu altimetrie laser⁠(d) și analiză

a imaginilor stereo⁠(d).[48] Cele mai vizibile caracteristici
topografice⁠(d) sunt uriașul bazin Polul Sud–Aitken⁠(d) de pe fața
ascunsă, cu circa 2.240 km în diametru, cel mai mare crater de
pe Lună și al doilea cel mai mare crater de impact confirmat
din Sistemul Solar⁠(d).[49] La 13 km adâncime, fundul său este
cel mai jos punct de pe suprafața Lunii.[50] Cele mai mari
înălțimi de pe suprafața Lunii sunt situate direct la nord-est, și Topografia Lunii
s-a sugerat că ar putea să fi fost îngroșate de impactul oblic
care a dus la formarea bazinului Polul Sud–Aitken.[51] Alte
mari bazine de impact, cum ar fi Imbrium⁠(d), Serenitatis⁠(d), Crisium⁠(d), Smythii⁠(d), și Orientale⁠(d),
posedă și ele altitudini joase și muchii ridicate la nivel regional.[52] Partea ascusă a suprafaței
lunare este, în medie, cu aproximativ 1,9 kilometri mai sus decât cea vizibilă.[1]
Descoperirea unor povârnișuri de falie⁠(d) de către Lunar Reconnaissance Orbiter⁠(d) sugerează că

Luna s-a micșorat în ultimele miliarde de ani, cu circa 90 m.[53] Caracteristici similare de
contracție există și pe Mercur.
Caracteristici vulcanice
Câmpiile lunare mai întunecate și relativ lipsite de trăsături

vizibile în mod clar cu ochiul liber, sunt numite mări, întrucât
odinioară se credea că sunt pline de apă;[54] acum se știe că
sunt vaste bazine de lavă bazaltică solidificată. Deși similare
bazalturilor terestre, bazalturile lunare au mai mult fier și le
lipsesc mineralele modificate de apă.[55][56] majoritatea
acestor lave au erupt sau au curs în depresiuni
asociate craterelor de impact. Mai multe provincii geologice⁠(d)
care conțin vulcani-scut⁠(d) și domuri vulcanice se găsesc în Fața vizibilă a Lunii cu mările și
apropiere de mările de pe emisfera vizibilă.[57] craterele mai importante etichetate
Aproape toate mările sunt pe partea vizibilă a Lunii, și acoperă 31% din
suprafața acestei emisfere, față de 2% din emisfera
ascunsă. [58] Se consideră că aceasta este cauzată de concentrația de
elemente producătoare de căldură⁠(d) de sub scoarța din partea vizibilă,
văzută pe hărțile geochimice obținute de către spectrometrul cu raze
gamma al lui Lunar Prospector⁠(d), elemente care ar fi provocat încălzirea
mantalei de dedesubt, topirea ei parțială, ridicarea ei la suprafață și
erupția.[59][60] Mare parte din bazalturile marine ale Lunii au erupt în
Dovezi ale vulcanismului perioada imbriană, acum circa 3–3,5 miliarde de ani, deși unele probe
din tinerețea Lunii⁠(d)
datate radiometric sunt chiar și de 4,2 miliarde de ani.[61] Până de
curând, cele mai vechi erupții, datate prin numărarea craterelor⁠(d), par să
fi fost acum doar 1,2 miliarde de ani.[62] În 2006, un studiu al craterului Ina⁠(d), o mică depresiune
în Lacus Felicitatis⁠(d), a găsit niște forme de relief ascuțite și relativ lipsite de praf care, din cauza
lipsei de eroziune prin propagată de materialele în cădere, păreau a fi vechi de doar 2 milioane de
ani.[63] Cutremurele lunare⁠(d) și emisiile de gaze indică și ele continuarea activității pe Lună. În
2014, NASA a anunțat „dovezi pe scară largă ale vulcanismului lunar tânăr” în 70 de porțiuni de
mare neregulate⁠(d) identificate de Lunar Reconnaissance Orbiter⁠(d), unele de mai puțin de 50 de
milioane de ani. Aceasta ridică posibilitatea ca mantaua lunară să fie mult mai caldă decât se
credea anterior, cel puțin în emisfera apropiată, unde scoarța adâncă este substanțial mai caldă din
cauza unei mai mari concentrații de elemente radioactive.[64][65][66][67] Puțin înainte de aceasta,
au fost prezentate dovezi ale unui vulcanism bazaltic tânăr de 2-10 milioane de ani în interiorul
craterului Lowell,[68][69] Marea Orientale, situată în zona de tranziție între emisferele vizibilă și
ascunsă ale Lunii. O manta inițial mai fierbinte și/sau o îmbogățire locală a elementelor
producătoare de căldură în manta ar putea fi responsabilă pentru o durată mai lungă a acestor
activități și în partea îndepărtată a Mării Orientale.[70][71]
Regiunile de culoare mai deschisă ale Lunii sunt numite terrae, sau mai frecvent munți, deoarece
acestea sunt mai înalte decât majoritatea mărilor. Datarea radiometrică indică o vârstă de 4,4
miliarde de ani, și poat reprezenta plagioclase⁠(d) acumulate⁠(d) din oceanul lunar de
magmă⁠(d).[61][62] Spre deosebire de Pământ, se crede că nu s-au format munți mari pe Lună ca
urmare a unor evenimente tectonice.[72]
Concentrația mărilor din emisfera vizibilă reflectă probabil scoarța substanțial mai groasă din
munții emisferei ascunse, care s-ar putea sa se fi format într-un impact de viteză redusă cu un al
doilea satelit al Pământului la câteva zeci de milioane de ani după formarea lor.[73][74]
Craterele de impact
Celălalt proces geologic important care a afectat suprafața

Lunii sunt craterele de impact,[75] cratere formate atunci când
asteroizii și cometele se ciocnesc cu suprafața lunii. Pe Lună se
estimează a fi aproximativ 300.000 de cratere mai mari
de 1 km numai pe fața vizibilă a Lunii.[76] Scala geologică
lunară⁠(d) se bazează pe cele mai importante evenimente de
impact, între care Nectaris⁠(d), Imbrium⁠(d), și Orientale⁠(d),
structuri caracterizate prin mai multe inele de material înălțat,
de diametre între sute și mii de kilometri și asociate cu o
centură largă de depozite de materiale ejectate care formează
un orizont stratigrafic regional.[77] Lipsa unei atmosfere, a
Craterul lunar Daedalus⁠(d) pe
factorilor de eroziune asociați acesteia și lipsa unor procese
emisfera ascunsă a Lunii
geologice recente înseamnă că multe dintre aceste cratere sunt
bine conservate. Deși au fost datate cu precizie doar câteva
bazine multi-inel, ele sunt utile pentru atribuirea erelor geologice respective. Pentru că craterele de
impact se acumulează în ritm aproape constant, numărarea craterelor pe unitatea de suprafață
poate fi folosită pentru a estima vârsta suprafeței.[77] Vârstele radiometrice ale rocilor topite la
impact colectate în timpul misiunilor Apollo⁠(d) se înscriu mai ales între 3,8 și 4,1 miliarde de ani:
pornind de la această informație, s-a lansat ipoteza unui mare bombardament târziu.[78]
Pe partea superioară a scoarței Lunii este o pătură de rocă extrem de mărunțită⁠(d) (spartă în
particule mai mici) și prelucrată de impacte⁠(d), numită regolit, modelată de procesele de impact.
Cel mai fin regolit, sol lunar⁠(d) din sticlă de dioxid de siliciu, are o textură asemănătoare zăpezii și
un miros asemănător prafului de pușcă ars.[79] Regolitul de pe suprafețele mai vechi este, în
general, mai gros decât cel de pe suprafețele mai tinere: variază în grosime de la 10–20 kilometri
în munți la 3–5 kilometri în mări.[80]
Sub regolitul fin mărunțit este megaregolitul, un strat de
piatră puternic fracturată de mulți kilometri grosime.[81]
Compararea imaginilor de înaltă rezoluție obținute de Lunar Reconnaissance Orbiter⁠(d) a relevat o

rată contemporană a productiei de cratere semnificativ mai mare decât se estimase anterior. Se
crede că un proces secundar de formare de cratere cauzat de materiale ejectate distale⁠(d) frământă
primii doi centimetri de regolit de o sută de ori mai rapid decât sugerau modelele anterioare–într-
un interval de timp de 81.000 de ani.[82][83]
Vârtejuri lunare
Vârtejurile lunare sunt niște forme de relief enigmatice găsite pe

suprafața Lunii, care sunt caracterizate printr-un albedo mare,
care apar optic imature (adică au caracteristicile optice ale unui
regolit relativ tânăr), și de multe ori, prezintă o formă sinuoasă.
Forma lor curbilinie este adesea accentuată de regiunile de albedo
scăzut care meandrează în jurul vârtejurilor strălucitoare.
Vârtejuri lunare în Reiner
Gamma⁠(d)
Prezența apei
Apa lichidă nu poate persista pe suprafața Lunii. Atunci când este expusă la radiații solare, apa se
descompune rapid printr-un proces cunoscut sub numele de fotodisociere și se pierde în spațiu. Cu
toate acestea, începând cu anii 1960, oamenii de știință au emis ipoteza că gheața ar poate fi
depusă de impactul cometelor sau, eventual, produs de reacție între rocile lunare bogate în oxigen
și hidrogenul din vântul solar, lăsând urme de apă care ar putea supraviețui în locurile reci din
craterele permanent umbrite de la polii Lunii.[84][85] Simulări pe calculator sugerează că până la
14.000 km² din suprafață ar putea fi în umbră permanentă.[86] Prezența unor cantități utile de
apă pe Lună este un factor important în a face din colonizarea Lunii un plan realizabil din punct de
vedere al costurilor; alternativa de a transporta apă de pe Pământ ar avea un cost prohibitiv.[87]
Ulterior, s-au găsit urme de apă pe suprafața Lunii.[88] În 1994, experimentul radar bistatic⁠(d) aflat
pe nava spațială Clementine⁠(d) a indicat existența unor buzunare mici, înghețate, de apă aproape
de suprafață. Observațiile radar ulterioare efectuate de Arecibo sugerează însă că aceste
descoperiri sunt mai degrabă roci ejectate din craterele de impact recente.[89] În 1998,
spectrometrul cu neutroni⁠(d) al navei spațiale Lunar Prospector a arătat că sunt prezente
concentrații mari de hidrogen în primul metru de adâncime al regolitului de lângă regiunile
polare.[90] Bile vulcanice de lavă aduse pe Pământ la bordul navei Apollo 15, prezintă mici cantități
de apă în interiorul lor.[91]
Nava spațială Chandrayaan-1 lansată în 2008 a confirmat ulterior existența apei la suprafață, cu
instrumentul său Moon Mineralogy Mapper⁠(d). Spectrometrul a observat linii de absorbție comune
radicalului hidroxil în lumina solară reflectată, ceea ce este un indiciu de prezență a unor mari
cantități de gheață pe suprafața Lunii. S-a arătat că concentrațiile ar putea ajunge chiar la
1000 ppm⁠(d).[92] În 2009, LCROSS⁠(d) a trimis un obiect de impact cu masa de 2.300 kg într-un
crater polar permanent umbrit, și a detectat cel puțin 100 kg de apă într-o coloană de materiale
ejectate.[93][94] O altă examinare a datelor de la LCROSS a arătat că apa detectată ar putea fi mai
degrabă în cantitate de 155±12 kg.[95]
În mai 2011, s-au raportat 615–1410 ppm de apă încastrate în eșantionul lunar 74220,[96] celebrul
„sol sticlos portocaliu” bogat în titan, de origine vulcanică, adus de misiunea Apollo 17 în 1972.
Acestea s-au format în timpul unor erupții explozive pe Lună acum circa 3,7 miliarde de ani.
Această concentrație este comparabilă cu cea a magmei din mantaua superioară a Pământului.
Deși prezintă un considerabil interes selenologic, acest anunț nu îi consolează pe amatorii de
colonizare a Lunii—proba provine de la o adâncime de mulți kilometri, iar substanța este atât de
dificil de accesat încât s-a găsit abia după 39 de ani, cu un instrument sofisticat de microextracție
cu ioni.
Câmpul gravitațional
Câmpul gravitațional al Lunii a fost măsurat prin urmărirea

deplasării Doppler a semnalelor radio emise de o navă spațială
de pe orbită. Gravitația lunară prezintă masconi⁠(d), mari
anomalii gravitaționale pozitive asociate unora dintre craterele
de impact, produse în parte de fluxul mai dens de lavă
bazaltică din mări care umple aceste cratere.[97][98] Anomaliile
influențează mult orbita navelor în jurul Lunii. Există și câteva
enigme: fluxul de lavă nu poate explica de unul singur întreaga
signatură gravitațională, și există masconi care nu sunt puși în Hartă gravitațională a Lunii realizată
legătură cu vulcanismul din mări.[99] de GRAIL⁠(d)
Câmpul magnetic
Luna are un câmp magnetic extern de circa 1–100 nanotesla, de peste o sută de ori mai mic decât
cel al Pământului⁠(d). Actualmente, nu are un câmp magnetic dipolar global, ci doar o magnetizare a
scoarței, dobândită probabil în istoria timpurie, când încă mai funcționa ca dinam.[100][101] O
parte din magnetizarea rămasă până acum ar putea proveni și de la câmpurile magnetice
temporare generate în timpul unor mari evenimente de impact prin extinderea unui nor de plasmă
generat de impact în prezența unui câmp magnetic ambiental. Această ipoteză este susținută de
aparenta poziționare a celor mai mari magnetizări ale scoarței la antipozii⁠(d) celor mai mari cratere
de impact.[102]
Atmosfera
Luna are o atmosferă atât de rarefiată încât este aproape vid, cu o masă totală mai mică de
10 tone.[105] Presiunea acestei mase mici asupra suprafeței este de circa 3 × 10−15 atm (0.3 nPa);
ea variază de-a lungul zilei lunare. Printre sursele sale se numără emanațiile de gaze⁠(d) și
pulverizarea⁠(d), produs al bombardmentului solului lunar de către ioni din vântul solar.[9][106]
Printre elementele detectate în ea se numără sodiul și potasiul, produse prin pulverizare (și care se
găsesc și în atmosferele lui Mercur și Io); heliu-4 și neon[107] din vântul solar; și argon-40, radon-
222, și poloniu-210⁠(d), emanate după formarea lor prin

dezintegrare radioactivă în interiorul scoarței și
mantalei.[108][109] Nu se știe de ce lipsesc unele specii (atomi
sau molecule) neutre, cum ar fi oxigenul, azotul, carbonul,
hidrogenul și magneziul, și care sunt prezente în regolit.[108]
Vapori de apă au fost detectați de către Chandrayaan-1 și
concentrația lor a fost observată a varia cu latitudinea, cu un
maxim la circa 60–70 de grade; este posibil ca aceștia să fie
generați prin sublimarea gheții din regolit.[110] Aceste gaze fie
revin în regolit datorită gravitației Lunii, fie se pierd în spațiu
în urma acțiunii presiunii radiației solare sau, dacă sunt
ionizate, prin atracția exercitată de câmpul magnetic al
vântului solar.[108]
Praf
Schiță realizată de astronauții din
Un nor permanent și asimetric de praf lunar⁠(d) există în jurul Apollo 17. Atmosfera lunară a fost
Lunii, el fiind format din mici particule provenite de la comete. ulterior studiată de Lunar
Se estimează că 5 tone de particule de comete lovesc suprafața Atmosphere and Dust Environment
Lunii în fiecare zi. Particulele lovesc suprafața Lunii, Explorer⁠(d).[103][104]
antrenând praful deasupra Lunii. Praful rămâne deasupra
Lunii circa 10 minute, ridicându-se 5 minute și coborând timp
de alte 5. În medie, 120 kilograme de praf sunt prezente deasupra Lunii, ridicându-se până la 100
kilometri înălțime. Măsurători ale acestui praf au fost făcute de către LADEE⁠(d) prin Lunar Dust
EXperiment (LDEX), între 20 și 100 kilometri deasupra suprafeței, într-o perioadă de șase luni.
LDEX a detectat o medie de o particulă lunară de 0,3 micrometri în fiecare minut. Numărul
particulelor de praf atingea apogeul în timpul ploilor de meteori Geminid, Quadrantid, Taurid de
Nord, și Omicron Centaurid⁠(d), când Pământul și Luna trec prin cozile unor comete. Norul este
asimetric, mai dens lângă limita între partea luminată și cea neluminată a Lunii.[111][112]
Anotimpuri
Înclinația axei Lunii în raport cu ecliptica este de doar 1,5424°,[113] mult mai puțin decât a
Pământului, care are 23,44°. Din acest motiv, iluminarea solară a Lunii diferă mult mai puțin de la
anotimp la anotimp, iar detaliile topografice joacă un rol crucial asupra efectelor sezoniere.[114]
Din imaginile realizate de Clementine⁠(d) în 1994, se pare că patru regiuni muntoase de pe creasta
craterului Peary⁠(d) de la polul nord al Lunii s-ar putea să rămână iluminate toată durata zilei
lunare, formând vârfuri de lumină permanentă⁠(d). Nu există astfel de regiuni la polul sud. Similar,
există locuri care rămân permanent umbrite pe fundul multor cratere polare;[86] aceste cratere
întunecate sunt extrem de reci: Lunar Reconnaissance Orbiter⁠(d) a măsurat cea mai scăzută
temperatură de vară în craterele de la polul sud, la 35 K (−238 °C)[115] și doar 26 K (−247 °C)
aproape de solstițiul de iarnă în craterul Hermite⁠(d) de la polul nord. Aceasta este cea mai scăzută
temperatură din Sistemul Solar măsurată vreodată de o navă spațială, fiind mai scăzută chiar decât
suprafața lui Pluto.[114] Sunt înregistrate și temperaturi medii ale suprafeței Lunii, dar acestea
diferă mult de la loc la loc și de la umbră la expunerea la soare.[116]
Relația cu Pământul
Orbita
Luna efectuează o orbită completă în jurul Pământului în

raport cu stelele fixe o dată la fiecare 27,3 zile[g] (perioada sa
siderală). Întrucât Pământul se deplasează și el în același timp
pe orbita sa în jurul Soarelui, durează puțin mai mult până
când Luna ajunge în aceeași fază în raport cu Pământul, adică
circa 29,5 zile[h] (perioada sa sinodică).[117] Spre deosebire de
majoritatea sateliților altor planete, orbita Lunii este mai
aproape de planul ecliptic decât de planul ecuatorial al
Schemă a sistemului Pământ–Lună
planetei. Orbita Lunii este perturbată⁠(d) subtil de Soare și
Pământ cu influențe mici, complexe și în interacțiune
reciprocă. De exemplu, planul orbitei Lunii se rotește treptat⁠(d)
o dată la fiecare 18,61[118] de ani, ceea ce afectează alte aspecte
ale mișcării acesteia. Aceste efecte sunt descrise matematic de
legile lui Cassini⁠(d).[119]
Dimensiunea relativă
Luna este excepțional de mare relativ la Pământ: un sfert din

diametrul lui și 1/81 din masa lui.[117] Este cel mai mare satelit
din Sistemul Solar în raport cu planeta pe care o orbitează,[i]
rapoarte superioare găsindu-se doar la planetele pitice: Charon Satelitul DSCOVR⁠(d) observă Luna
este mai mare relativ la planeta pitică Pluto, având 1/9 din trecând prin fața Pământului
masa acesteia.[j][120] Pământul și Luna sunt totuși considerate
un sistem planetă–satelit, și nu o planetă dublă, deoarece
baricentrul⁠(d) lor, adică centrul comun de masă, se află la 1.700 km (circa un sfert din raza
Pământului) sub suprafața Pământului.[121]
Aspectul de pe Pământ
Luna se află în rotație sincronă: ea se rotește în jurul axei în

aproximativ aceeași durată de timp cât îi ia să efectueze o
revoluție în jurul Pământului. Aceasta are ca urmare faptul că
are în permanență aproape aceeași față întoarsă către Pământ.
Datorită efectului librației, circa 59% din suprafața lunii se
poate vedea de pe Pământ.
Luna apunând pe cerul de vest
Luna se rotea cu viteză mai mare în trecut, dar la începutul
peste High Desert⁠(d) din California
istoriei ei, rotația a încetinit și a devenit sincronă în această
orientare ca urmare a efectelor de frecare asociate cu
deformările mareice produse de Pământ.[122] Cu timpul, energia de rotație a Lunii în jurul propriei
axe s-a disipat sub formă de căldură, până când nu a mai rămas nicio rotație a Lunii relativ la
Pământ. Fața Lunii îndreptată spre Pământ se numește fața vizibilă, iar cea îndreptată în direcția
opusă se numește fața ascunsă. Fața ascunsă este adesea denumită inexact „fața întunecată”, în
realitate însă ea fiind iluminată la fel de des ca cea vizibilă: o dată în fiecare zi lunară, în timpul
fazei de lună nouă, observăm pe Pământ că fața apropiată este întunecată.[123] În 2016, folosind
datele strânse de mai vechea misiune NASA Lunar Prospector⁠(d), oamenii de știință au găsit două
zone bogate în hidrogen pe părți opuse ale Lunii, probabil sub formă de gheață. Se speculează că
aceste porțiuni ar fi fost polii Lunii acum câteva miliarde de ani, înainte de a-și sincroniza
mișcarea cu a Pământului.[124]
Luna are un albedo excepțional de scăzut, ceea ce face ca ea să aibă o reflectanță doar puțin mai
mare ca a asfaltului uzat. În ciuda acestui fapt, ea este cel mai strălucitor obiect de pe cer după
Soare.[117][k] Aceasta se datorează parțial augmentării strălucirii dată de efectul de opoziție⁠(d); la
pătrar, Luna este doar cu o zecime mai luminoasă decât la lună plină, și nu la jumătate.[125]
În plus, constanța coloristică⁠(d) din sistemul vizual⁠(d) recalibrează relațiile între culoarile unui
obiect și spațiul înconjurător, și deoarece cerul din jur este comparativ mai întunecat, Luna
luminată de Soare este percepută ca obiect strălucitor. Muchiile lunii pline par la fel de
strălucitoare ca centrul, fără întunecare laterală⁠(d), datorită proprietăților reflective⁠(d) ale solului
lunar⁠(d), care reflectă mai multă lumină înapoi spre Soare decât în alte direcții. Luna pare mai
mare când este aproape de orizont, dar acesta este un efect pur psihologic, denumit iluzia Lunii⁠(d),
descrisă pentru prima oară în secolul al VII-lea î.e.n.[126] Luna plină subîntinde un arc de circa
0,52° (în medie) pe cer, aproximativ aceeași mărime aparentă ca a Soarelui (vezi § Eclipse).
Cea mai mare altitudine a Lunii pe cer variază cu faza lunară și cu anotimpul. Luna plină este la
punctul cel mai ridicat pe cer iarna. Ciclul nodurilor, de 18,61 ani are și el o influență: când nodul
ascendent al orbitei lunare este la echinocțiul de iarnă, declinația lunară poate ajunge la circa 28°
în fiecare lună. Aceasta înseamnă că Luna poate ajunge deasupra capului la latitudini de până la
28° de la ecuator, în loc de doar 18°. Orientarea semilunii depinde și ea de latitudinea de la
punctul de observare: mai aproape de ecuator, un observator poate vedea o semilună cu partea
luminată în jos.[127]
Lunea este vizibilă timp de două săptămâni la fiecare 27,3 zile la Polul Nord și Polul Sud. Lumina
Lunii este utilizată de zooplanctonul din Oceanul Arctic atunci când Soarele este sub orizont timp
de mai multe luni consecutiv.[128]
Distanța dintre Lună și Pământ variază de la circa 365.400 km

la 406.700 km la perigeu și, respectiv, apogeu. La 14 noiembrie
2016, s-a aflat mai aproape de Pământ la lună plină decât a mai
fost vreodată după 1948, cu 14% mai aproape decât cea mai
îndepărtată poziție la apogeu.[131] Denumit „superlună”, acest
punct coincide cu luna plină la un interval de o oră, și a fost cu
30% mai luminoasă decât atunci când s-a aflat la cea mai mare
distanță, întrucât diametrul său unghiular a fost cu 14% mai
mare, deoarece .[132][133][134] La niveluri mai scăzute,
percepția umană a reducerii strălucirii ca procentaj este dată
de formula:[135][136]
Superluna din 14 noiembrie 2016 a

ă
ă fost la 365.511 km depărtare[129] de
centrul Pământului, cea mai
apropiată distanță de după 26
Când reducerea reală este de 1,00 / 1,30, sau de circa 0,770, ianuarie 1948. Se va mai apropia la
reducerea percepută este de 0,877, sau de 1,00 / 1,14. Aceasta o distanță similară abia la 25
dă o creștere maximă percepută de 14% între apogeu și perigeu noiembrie 2034.[130]
la aceeași fază.[137]
Au existat controverse istorice dacă trăsăturile de pe suprafața Lunii se schimbă sau nu în timp.
Astăzi, multe din aceste afirmații sunt considerate iluzorii, rezultate fiind din observații efectuate
în condiții de iluminare diferită, din slaba vedere astronomică⁠(d), sau din desene inadecvate.
Erupțiile de gaze⁠(d) au însă loc uneori și ar putea fi responsabile pentru un procentaj minor al
fenomenelor lunare tranzitive. Recent, s-a sugerat că o regiune cu un diametru de circa 3 km de pe
suprafața lunară s-a modificat printr-o erupție de gaze de acum un milion de ani.[138][139] Aspectul
Lunii, ca și cel al Soarelui, poate fi afectat și de atmosfera Pământului: printre efectele comune se
numără un halou⁠(d) de 22° format când lumina Lunii este refractată prin cristalele de gheață ale
norilor cirrostratus aflați la mare altitudine, și alte inele coronale⁠(d) care apar când Luna este
observată prin nori subțiri.[140]
Schimbările lunare ale unghiului între direcția de iluminare din partea Soarelui și aspectul de
pe Pământ, și fazele Lunii care rezultă, așa cum sunt ele observate din emisfera nordică.
Distanța Pământ–Lună nu este la scară.
Zona iluminată a sferei vizibile (gradul de iluminare) este dată de formula

, unde este elongația (adică unghiul între Lună, observator (de pe
Pământ) și Soare).
Efecte mareice
Atracția gravitațională pe care o exercită masele una față de

cealaltă scade invers proporțional cu pătratul distanței între
cele două mase. Ca urmare, atracția puțin mai puternică
exercitată de Lună asupra părții Pământului aflată mai aproape
de ea în comparație cu cea opusă conduce la forțele mareice.
Forțele mareice afectează atât scoarța Pământului, cât și
oceanele.
Cel mai evident efect al forțelor mareice este formarea a două

umflături pe oceanele Pământului, una pe partea de Pământ
dinspre lună, cealaltă pe cea opusă Lunii. Aceasta conduce la o
creștere a nivelului mărilor, numită maree oceanică.[141] Cum Librația Lunii de-a lungul unei luni.
Pământul se învârte în jurul propriei axe, una dintre aceste Se observă și ușoara variație a
umflături oceanice (fluxul) ridică apa de „sub” Lună, în timp ce dimensiunii vizuale a Lunii față de
cealaltă este exact invers. Ca urmare, există două fluxuri și Pământ.
două refluxuri în circa 24 de ore.[141] Întrucât Luna orbitează
Pământul în aceeași direcție ca și rotația Pământului, fluxurile
au loc la distanțe de 12 ore și 25 de minute; cele 25 minute se datorează timpului pe care îl petrece
Luna pe orbita Pământului. Soarele are același efect mareic asupra Pământului, dar forțele sale de
atracție sunt doar 40% din cele ale Lunii; combinația de forțe dată de pozițiile relative la Pământ
ale Lunii și Soarelui este responsabilă pentru mareele vii și mareele moarte.[141] Dacă Pământul ar
fi o planetă de apă (fără continente) ar produce o maree de doar un metru, foarte previzibilă, dar
mareele oceanice sunt modificate puternic de alte efecte: cuplarea prin frecare a apei cu rotația
Pământului prin intermediul fundului oceanului, inerția mișcării apei, bazinele oceanice care sunt
mai puțin adânci spre țărm, trecerea apei dintr-un bazin oceanic în altul.[142] Ca urmare,
temporizarea mareelor în diferitele puncte ale Pământului este în primul rând determinat empiric
și explicat teoretic.
Deși gravitația produce accelerație și mișcare în cadrul oceanelor lichide de pe Pământ, cuplajul
gravitațional între Lună și masa solidă a Pământului este elastic și plastic. Rezultatul este un efect
mareic mai pronunțat al Lunii asupra Pământului, care produce o umflătură a porțiunii solide a
Pământului aflată cel mai aproape de Lună, care acționează ca un cuplu de forțe în opoziție față de
rotația Pământului. Acest cuplu „consumă” moment cinetic și energie cinetică de rotație,
încetinind rotația Pământului.[141][143] Acest moment cinetic pierdut de Pământ este transferat
Lunii într-un proces care îndepărtează Luna, reducându-i viteza orbitală în jurul Pământului.
Astfle, distanța între Pământ și Lună crește⁠(d), și viteza de rotație a Pământului scade.[143]
Măsurătorile făcute cu reflectoare laser în timpul misiunilor Apollo au relevat că distanța între
Lună și Pământ crește cu 38 mm pe an[144] (aproximativ viteza cu care cresc unghiile
oamenilor).[145] Ceasurile atomice arată și ele că ziua pe Pământ crește cu circa 15 microsecunde⁠(d)
pe an,[146] crescând usor viteza cu care se ajustează UTC prin secunde suplimentare. Lăsat să
decurgă nestingherit, acest fenomen va continua până când rotația Pământului și perioada orbitală
a Lunii se sincronizează. Ca urmare, Luna va ajunge să fie suspendată pe cer deasupra unui singur
meridian, cum este actualmente cazul cu Pluto și satelitul său, Charon. Soarele însă va deveni o
gigantă roșie care va cuprinde sistemul Pământ-Lună cu mult înainte să se întâmple
aceasta.[147][148]
Similar, mareele acționează și asupra suprafeței Lunii cu o amplitudine de circa 10 cm și o

perioadă de 27 de zile, cu două componente: una fixă datorată Pământului, întrucât se află în
rotație sincronă, și una variabilă, produsă de Soare.[143] Componenta indusă de Pământ rezultă
din librație, un rezultat al excentricității orbitale a Lunii (dacă orbita Lunii ar fi perfect circulară,
ar exista doar maree solare).[143] Librația modifică și unghiul din care se vede Luna, permițând
observarea de-a lungul timpului, de pe Pământ, a unui total de 59% din suprafața ei.[117] Efectele
cumulative ale acumulării de tensiune prin aceste forțe mareice produce cutremure lunare⁠(d).
Cutremurele lunare sunt mult mai rare și mai slabe decât cele de pământ, deși cutremurele lunare
pot dura până la o oră—durată semnificativ mai mare decât cutremurele terestre—din cauza
absenței apei care atenuează vibrațiile seismice. Existența cutremurelor lunare este o descoperire
neașteptată realizată cu ajutorul seismometrelor puse pe Lună de astronauții misiunilor Apollo
între 1969 și 1972.[149]
Eclipse
De pe Pământ, Luna și SOarele par a fi de aceeași dimensiune, după cum se observa la eclipsa de Soare din
1999 (stânga), în timp ce de pe nava spațială STEREO-B⁠(d) aflată pe o orbită în urma Pământului, Luna pare
mult mai mică decât Soarele (dreapta).[150]
Eclipsele pot avea loc atunci când Soarele, Pământul și Luna sunt toate într-o linie dreaptă (așa-
numita „sizigie”). Eclipsele de Soare au loc la lună nouă, când Luna este între Soare și Pământ.
Eclipsele de Lună au în schimb loc la lună plină, când Pământul este între Soare și Lună.
Dimensiunea aparentă a Lunii este aproximativ egală cu cea a Soarelui, ambele având o lățime de
circa o jumătate de grad. Soarele este mult mai mare decât Luna, dar distanța exact de atâtea ori
mai mare este cea care face să pară de aceeași dimensiune când sunt privite de pe Pământ.
Variațiile de dimensiune aparentă, datorate orbitelor necirculare sunt și ele aproape la fel de mari,
dar ciclurile diferă. De aceea, sunt posibile atât eclipse de Soare totale (în care Luna pare mai mare
decât Soarele) cât și inelare (în care Luna pare mai mică decât Soarele).[151] La o eclipsă totală,
Luna acoperă complet discul Soarelui și coroana devine vizibilă cu ochiul liber. Deoarece distanța
între Lună și Pământ crește treptat în timp,[141] diametrul unghiular aparent al Lunii este în
scădere. De asemenea, în evoluția sa către faza de gigantă roșie, dimensiunea reală a Soarelui,
împreună cu diametrul său aparent pe cer, cresc încet.[l] Combinația acestor două schimbări
înseamnă că acum câteva sute de milioane de ani, Luna acoperea întotdeauna complet Soarele la
eclipsele de Soare, și nu era posibilă nicio eclipsă inelară. La fel, peste câteva sute de milioane de
ani, Luna nu va mai acoperi complet Soarele, și nu vor mai avea loc eclipse totale de Soare.[152]
Întrucât orbita Lunii în jurul Pământului este înclinată cu circa 5,145° (5° 9') față de orbita
Pământului în jurul Soarelui, eclipsele nu au loc la fiecare lună plină și lună nouă. Pentru a avea
loc o eclipsă, Luna trebuie să fie în apropierea intersecției celor două plane orbitale.[153]
Periodicitatea și recurența eclipselor de Soare și de Lună sunt descrise de saros, care are o
perioadă de aproximativ 18 ani.[154]
Deoarece Luna ne blochează permanent vederea pe o zonă circulară de pe cer cu diametrul de o

jumătate de grad,[m][155] fenomenul asociat de ocultație are loc atunci când o stea strălucitoare sau
o planetă trece prin spatele Lunii și nu mai este vizibilă. Astfel, o eclipsă de Soare este o ocultație a
Soarelui. Deoarece Luna este comparativ mai aproape de Pământ, ocultațiile stelelor individuale
nu sunt vizibile peste tot pe planetă în același timp. Din cauza precesiei orbitei Lunii, în fiecare an
sunt ocultate alte stele.[156]
Observarea și explorarea
Studiile antice și medievale
Înțelegerea ciclurilor Lunii a fost una din primele evoluții ale

astronomiei: înainte de secolul al V-lea î.e.n., astronomii
babilonieni înregistraseră ciclul Saros de 18 ani al eclipselor de
Lună,[157] iar astronomii indieni⁠(d) descriseseră elongația
lunară a Lunii.[158] Astronomul chinez⁠(d) Shi Shen⁠(d)
(fl. secolul al IV-lea î.e.n.) dădea instrucțiuni pentru prezicerea
eclipselor de Lună și de Soare.[159] Mai târziu, au fost înțelese
forma fizică a Lunii și cauza luminii Lunii. Filosoful grec antic
Anaxagoras (d. 428 î.e.n.) gândea că Soarele și Luna sunt
ambele pietre sferice gigantice, și că cea din urmă reflecta
lumina primului.[160][161] Deși chinezii din timpul dinastiei Hartă a Lunii de Johannes Hevelius
Han credeau că Luna este energie echivalentă cu qi, teoria din Selenographia, sive Lunae
„influenței radiante” recunoștea și că lumina Lunii este doar o descriptio⁠(d) (1647), prima hartă care
cuprinde și zonele de librație
reflecție a celei de la Soare, iar Jing Fang⁠(d) (78–37 î.e.n.)
observa sfericitatea Lunii.[162] În secolul al II-lea e.n., Lucian
din Samosata a scris un roman în care eroii călătoreau pe Lună, care era locuită. în 499 e.n.,
astronomul indian Aryabhata menționa în Āryabhaṭīya⁠(d) că lumina solară reflectată este cauza
strălucirii Lunii.[163] Astronomul și fizicianul Alhazen (965–1039) a constatat că lumina solară nu
este reflectată de Lună ca o oglindă, ci că lumina este emisă în toate direcțiile de fiecare parte a
suprafeței luminate de Soare a Lunii.[164] Shen Kuo (1031–1095) din dinastia Song a creat o
alegorie care echivala creșterea și descreșterea Lunii cu o

minge mare de argint reflectiv care, atunci când este îmbibată
cu pulbere albă și observată dintr-o parte, arată ca o
semilună.[165]
În descrierea universului⁠(d)
a lui Aristotel (384–
322 î.e.n.), Luna marca
limita între sferele
elementelor muabile
(pământ, apă, aer și foc), și
stelele nemuritoare de eter,
o filosofie influentă care
avea să domine gândirea
umană timp de secole.[166]
În secolul al II-lea î.e.n.
însă, Seleucus din
Seleucia ⁠(d)
a emis ipoteza Studiu al Lunii în Micrographia⁠(d) de
corectă că mareele sunt Robert Hooke, 1665
produse de atracția Lunii,
și că înălțimea lor depinde de poziția Lunii în raport cu
Schițele Lunii, după Galileo, din Soarele.[167] În același secol, Aristarh a calculat dimensiunea
Sidereus Nuncius (Anunțul stelar) Lunii și distanța de la ea la Pământ⁠(d), obținând pentru distanță
o valoare de circa douăzeci de ori raza Pământului. Aceste
rezultate au fost mult îmbunătățite de Ptolemeu (90–168 e.n.):
valorile obținute de el, distanță medie egală cu de 59 de ori raza Pământului și diametru egal cu
0,292 diametrul Pământului erau aproape de valorile exacte, de circa 60 și, respectiv, 0,273.[168]
Arhimede (287–212 î.e.n.) proiectase un planetariu care putea calcula mișcările Lunii și ale altor
corpuri din Sistemul Solar.[169]
În Evul Mediu, înainte de inventarea telescopului, Luna a fost din ce în ce mai mult recunoscută ca
sferă, deși mulți credeau că este „perfect netedă”.[170]
În 1609, Galileo Galilei a realizat unul dintre primele desene telescopice ale Lunii în cartea sa
Sidereus Nuncius (Anunțul stelar) și a observat că nu este netedă, ci are munți și cratere. A urmat
cartografierea telescopică a Lunii: mai târziu în secolul al XVII-lea, eforturile lui Giovanni Battista
Riccioli și Francesco Maria Grimaldi au condus la sistemul de denumire a reliefului Lunii folosit și
astăzi. Lucrarea mai exactă din anii 1834–36 Mappa Selenographica de Wilhelm Beer⁠(d) și Johann
Heinrich von Mädler⁠(d), și cartea lor asociată din 1837 Der Mond, primul studiu trigonometric
precis al reliefului Lunii, cuprindea altitudinile a peste o mie de munți, și introducea studiul Lunii
la precizii echivalente cu cele din geografia Pământului.[171] Se credea că craterele lunare,
observate pentru prima oară de Galileo, sunt vulcanice. Aceasta până la când Richard Anthony
Proctor⁠(d) a avansat în anii 1870 ideea că sunt formate de coliziuni.[117] Această ipoteză a căpătat
susținere în 1892 prin experimentele geologului Grove Karl Gilbert⁠(d), și prin studiile comparative
din deceniile anilor 1920 până în anii 1940,[172] care au dus la dezvoltarea stratigrafiei lunare⁠(d),
care în anii 1950 devenea o ramură nouă și emergentă a astrogeologiei⁠(d).[117]
Cu navele spațiale
Secolul al XX-lea
Misiunile sovietice
Luna 2⁠(d), primul obiect făcut de om care a ajuns pe suprafața Lunii (stânga) și roverul lunar sovietic Lunohod
1⁠(d)
Cursa Spațială instigată de Războiul Rece între Uniunea Sovietică și Statele Unite au dus la o
accelerare a interesului pentru explorarea Lunii. După ce lansatoarele au căpătat capabilitățile
necesare, aceste țări au trimis sonde fără echipaj uman în misiuni de observare din zbor, cu impact
și cu aselenizare. Navele din programul Luna⁠(d) al Uniunii Sovietice au fost primele care au realizat
mai multe obiective: după trei misiuni eșuate, fără nume, din 1958,[173] primul obiect făcut de om
care a scăpat de gravitația Pământului și a trecut pe lângă Lună a fost Luna 1⁠(d); primul obiect făcut
de om care a lovit suprafața Lunii a fost Luna 2⁠(d), și primele fotografii ale părții normal ascunse a
Lunii au fost realizate de Luna 3⁠(d), toate în 1959.
Prima navă spațială care a efectuat o aselenizare ușoară a fost Luna 9 și primul vehicul fără echipaj
care a orbitat în jurul Lunii a fost Luna 10⁠(d), ambele în 1966.[117] Eșantioane de rocă și sol⁠(d) au
fost aduse înapoi pe Pământ de trei misiuni Luna de colectare de probe⁠(d) (Luna 16⁠(d) în 1970,
Luna 20⁠(d) în 1972, și Luna 24⁠(d) în 1976), care au adus în total 0,3 kg.[174] Două rovere realizate în
premieră au aselenizat în 1970 și 1973 în cadrul programului sovietic Lunohod.
Misiunile americane
Articol principal: Programul Apollo.
La sfârșitul deceniului anilor 1950, la apogeul Războiului Rece,

Forțele Terestre ale Statelor Unite (US Army) au efectuat un studiu
de fezabilitate⁠(d) secret care propunea construcția pe Lună a unui
avanpost militar cu echipaj uman denumit Proiectul Horizon⁠(d), cu
potențialul de a efectua o gamă largă de misiuni, de la cercetări
științifice până la bombardament nuclear asupra Pământului. Studiul
includea posibilitatea de a efectua un test nuclear pe Lună.[175][176]
Forțele Aeriene, care la acea dată erau în competiție cu Forțele
Terestre pentru rolul de vârf de lance al programului spațial, și-a
Răsărit de Pământ⁠(d) (Apollo dezvoltat propriul plan similar cu numele Lunex⁠(d).[177][178][175] La
8, 1968) ambele propuneri s-a renunțat în cele din urmă după ce programul
spațial a fost în mare parte transferat de la armată la agenția civilă
NASA.[178]
După angajamentul președintelui John F. Kennedy în 1961 de a

realiza o aselenizare a unui echipaj uman înainte de sfârșitul
deceniului, Statele Unite, în frunte cu NASA, au lansat o serie de
sonde fără echipaj uman pentru a dezvolta înțelegerea suprafeței
Rocă lunară⁠(d) (Apollo 17, lunare pentru a pregăti misiunile umane: Programul Ranger⁠(d) al lui
1972)
Jet Propulsion Laboratory a produs primele fotografii de detaliu;
programul Lunar Orbiter⁠(d) a produs hărți ale întregii Luni;
programul Surveyor a aselenizat cu prima sa navă spațială⁠(d) la patru luni după Luna 9. În paralel,
s-a dezvoltat Programul Apollo cu echipaje umane; după o serie de teste cu și fără echipaj ale navei
spațiale Apollo pe orbita Pământului, și împins înainte de perspectiva unui zbor lunar sovietic⁠(d),
în 1968 Apollo 8 a efectuat prima misiune cu echipaj uman pe orbita Lunii. Aselenizarea ulterioară
a primilor oameni în 1969 este considerată punctul culminant al Cursei Spațiale.[179]
Neil Armstrong a devenit primul om care a mers pe Lună, în

calitate de comandant al misiunii americane Apollo 11 punând
piciorul pe Lună la ora 02:56 UTC în ziua de 21 iulie 1969.[180]
Circa 500 de milioane de oameni din toată lumea au urmărit
transmisiunea directă a camerei de televiziune Apollo, cea mai
mare audiență de televiziune din istoria de până
atunci.[181][182] Misiunile Apollo de la 11 la 17 (cu excepția lui
Apollo 13, care a renunțat la aselenizarea planificată) au adus
380,05 kg de rocă și sol lunar în 2196 de eșantioane
separate.[183] Aselenizarea și revenirea pe pământ au fost
posibile datorită considerabilelor progrese tehnologice din Neil Armstrong lucrând la modulul
prima parte a deceniului anilor 1960, în domenii cum ar fi lunar
chimia ablației, ingineria software și tehnologia de reintrare în
atmosferă, precum și de managementul extrem de competent
al enormei întreprinderi tehnice.[184][185]
În timpul misiunilor Apollo cu aselenizare, au fost instalate pe suprafața Lunii pachete de

instrumente științifice. Stații temporare de instrumente⁠(d), cuprinzând sonde de flux termic,
seismometre și magnetometre, au fost instalate la punctele de aselenizare Apollo 12, 14, 15, 16 și
17. Transmisiunile în direct de date către Pământ au fost sistate spre sfârșitul lui 1977 din
considerente financiare,[186][187] dar, întrucât tablourile de retroreflectoare colț-de-cub pentru
telemetrie lunară laser⁠(d) de la acele stații sunt instrumente pasive, ele sunt încă utilizate.
Telemetria acestor stații este calculată periodic din stații terestre cu o precizie de câțiva centimetri,
iar datele din acest experiment sunt utilizate pentru a calcula limitele dimensiunii nucleului
Lunii.[188]
Anii 1980–2000
După prima cursă spre Lună, au urmat niște ani de liniște, dar, începând cu deceniul anilor 1990,
multe alte țări s-au implicat în exporarea directă a Lunii. În 1990, Japonia a devenit a treia țară
care a dus un obiect pe orbita Lunii, cu nava spațială Hiten⁠(d). Aceasta a lansat o sondă mai mică,
Hagoromo, pe orbita Lunii, dar transmițătorul s-a defectat, iar misiunea nu a mai fost utilă.[189]
În 1994, SUA au trimis pe orbita lunară nava spațială Clementine⁠(d) dezvoltată într-un proiect
comun NASA-Departamentul Apărării. Această misiune a obținut prima hartă topografică
cvasiglobală a Lunii, și primele imagini globale multispectrale⁠(d) ale suprafeței lunare.[190] În 1998,
aceasta a fost urmată de misiunea Lunar Prospector⁠(d), ale cărei instrumente au indicat prezența
unui exces de hidrogen la polii Lunii, care probabil a fost produs de prezența gheții pe o adâncime
de câțiva metri în regolitul din craterele permanent umbrite.[191]
India, Japonia, China, Statele Unite ale Americii și Agenția Spațială Europeană au trimis fiecare
orbiteri lunari. Dintre aceștea în special Chandrayaan-1 al Indian Space Research Organisation⁠(d)
a contribuit la confirmarea descoperirii de gheață lunară în craterele permanent umbrite de la poli
și legată de regolitul lunar. Epoca post-Apollo a fost marcată și de două misiuni cu rover: ultima
misiune sovietică Lunohod din 1973, și misiunea chinezească curentă Chang'e 3⁠(d), care a pus în
funcțiune roverul Yutu⁠(d) la 14 decembrie 2013. În conformitate

cu Tratatul Spațiului Extraterestru⁠(d), Luna rămâne liberă pentru
explorare în scopuri pașnice pentru toate țările.
Secolul al XXI-lea
Nava spațială europeană SMART-1⁠(d), a doua navă cu propulsie cu

ioni, s-a aflat pe orbita Lunii din 15 noiembrie 2004 până la
impactul său cu Luna la 3 septembrie 2006, și a efectuat primul
studiu detaliat al elementelor chimice de pe suprafața Lunii.[192]
Ambițiosul Program Chinez de Explorare Lunară⁠(d) a început cu

Mozaic în culori artificiale⁠(d)
Chang'e 1⁠(d), care a reușit să orbiteze Luna din 5 noiembrie 2007 construit dintr-o serie de 53 de
până la impactul controlat din 1 martie 2009.[193] El a obținut o imagini realizate prin trei filtre
hartă completă a Lunii. Chang'e 2, începând cu octombrie 2010, a spectrale de sistemul de
ajuns la Lună mai repede, a cartografiat Luna cu o rezoluție imagistică al navei Galileo în
superioară de-a lungul unei perioade de opt luni, apoi a ieșit de pe timp ce aceasta trecea peste
orbita Lunii pentru a rămâne pentru o perioadă mai mare în regiunile nordice ale Lunii la 7
punctul Lagrange L2 Pământ-Soare, înainte de a trece pe lângă decembrie 1992.
asteroidul 4179 Toutatis la 13 decembrie 2012, după care s-a
îndepărtat în spațiu. La 14 decembrie 2013, Chang'e 3⁠(d) a
aselenizat cu un lander lunar, care la rândul său a desfășurat
un rover lunar⁠(d), denumit Yutu (Chinese: 玉兔 ; în traducere
literală „iepurele de jad”). Aceasta a fost primul soft landing⁠(d)
de după Luna 24⁠(d) din 1976, și prima misiune cu rover lunar
de la Lunohod 2⁠(d) din 1973. China intenționează să lanseze o
altă misiune cu rover (Chang'e 4⁠(d)) înainte de 2020, urmată de
o misiune de revenire cu probe⁠(d) (Chang'e 5⁠(d)) puțin după Reprezentare artistică a unei
aceea.[194] viitoare colonii lunare
Între 4 octombrie 2007 și 10 iunie 2009, misiunea Kaguya a

Agenției de Explorare Aerospațială a Japoniei, un orbiter lunar dotat cu o cameră video de înaltă
definiție⁠(d), și doi sateliți radio-transmițători mici, a obținut date geofizice și a realizat primele
filme HD din afara orbitei Pământului.[195][196]
Prima misiune lunară a Indiei, Chandrayaan I, a
orbitat din 8 noiembrie 2008 până la pierderea contactului la 27 august 2009, timp în care a
realizat o hartă chimică, mineralogică și foto-geologică de înaltă rezoluție a suprafeței lunare și a
confirmat prezența moleculelor de apă în solul lunar.[197] Indian Space Research Organisation⁠(d)
intenționa să lanseze în 2013 Chandrayaan-2⁠(d), care urma să cuprindă și un rover lunar robotic
rusesc.[198][199] Eșecul misiunii rusești Fobos-Grunt⁠(d) a amânat și acest proiect.
SUA a contribuit la lansarea Lunar Reconnaissance Orbiter⁠(d) (LRO), a impactorului LCROSS⁠(d) și

la observațiile ulterioare începând cu 18 iunie 2009; LCROSS și-a îndeplinit misiunea realizând un
impact planificat și atent observat în craterul Cabeus⁠(d) la 9 octombrie 2009,[200] pe când LRO
încă mai funcționează, adunând date precise de altimetrie lunară și realizând imagini de mare
rezoluție. În noiembrie 2011, LRO a trecut peste craterul uriaș și puternic luminat Aristarh. NASA
a publicat fotografii ale craterului la 25 decembrie 2011.[201]
Două nave GRAIL⁠(d) ale NASA au început să orbiteze Luna pe la 1 ianuarie 2012,[202] într-o
misiune de a afla mai multe despre structura internă a Lunii. Sonda LADEE⁠(d) a NASA, gândită
pentru a studia exosfera lunară, a intrat pe orbită la 6 octombrie 2013.
Printre misiunile planificate se numără cea rusească Luna 25⁠(d): un

lander fără echipaj și cu un set de seismometre, și un orbiter bazat
pe misiunea marțiană eșuată Fobos-Grunt⁠(d).[203][204]
Explorările
lunare cu finanțare privată au fost promovate de Google Lunar X
Prize, anunțat la 13 septembrie 2007, care oferă 20 de milioane de
dolari oricui poate să aselenizeze cu un rover robotic pe Lună și să
îndeplinească anumite criterii.[205] Shackleton Energy Company⁠(d)
lucrează la un program de a iniția operațiuni la polul sud al Lunii
pentru extragerea de apă și aprovizionarea depozitelor de
combustibili⁠(d).[206]
Vârfurile centrale ale
⁠(d)
NASA a început un plan de a relua misiunile umane după apelul craterului lunar Copernic
președintelui SUA George W. Bush la 14 ianuarie 2004, în care cerea observate de LRO⁠(d), 2012
întoarcerea pe Lună înainte de 2019 și construcția unei baze lunare
până în 2024.[207] S-a aprobat finanțare pentru Programul
Constellation⁠(d) și s-au început teste pentru o navă spațială cu
echipaj uman, pentru un vehicul de lansare⁠(d),[208] și studii în
vederea unui proiect de bază lunară.[209] Programul a fost însă
anulat în favoarea unei misiuni umane pe un asteroid până în 2025
și pentru o misiune umană de orbitare a planetei Marte până în
2035.[210] India și-a exprimat și ea speranța de a trimite o misiune
umană pe Lună până în 2020.[211]
Planuri de misiuni comerciale Formațiunea Ina⁠(d), 2009
În 2007, X Prize Foundation împreună cu Google, au lansat Google

Lunar X Prize pentru a încuraja expedițiile comerciale către Lună. Se va acorda un premiu de 20
de milioane de dolari de împărțit între asocierile private care vor ajunge pe Lună și va efectua
anumite operațiuni până la sfârșitul lui martie 2018.[212][213] În august 2016, participau 16 echipe
la concurs.[214]
În august 2016, guvernul american a acordat start-upului american Moon Express permisiune de a
aseleniza.[215] A fost prima dată când o firmă privată a primit acest drept. Hotărârea este
considerată un precedent care va contribui la definirea standardelor de reglementare a activităților
comerciale în spațiu în viitor, întrucât deocamdată funcționarea companiilor fusese restricționată
la Pământ și spațiul din imediata apropiere.[215]
Astronomie de pe Lună
De mulți ani, Luna este recunoscută drept un loc excelent pentru telescoape.[217] Este relativ în
apropiere; vederea astronomică⁠(d) nu este o problemă; unele cratere din preajma polilor sunt
permanent întunecați și reci, ceea ce este util mai ales pentru telescoapele cu infraroșu; și
radiotelescoapele aflate pe partea îndepărtată vor fi ecranate de zgomotul radio produs de
comunicațiile pământene.[218] Deși solul lunar⁠(d) pune probleme pentru părțile mobile ale
telescoapelor, el poate fi amestecat cu nanotuburi de carbon și poliepoxide⁠(d) și folosit la
construcția de oglinzi de până la 50 metri în diametru.[219] Se poate realiza destul de ieftin un
telescop zenital⁠(d) lunar cu lichid ionic.[220]
În aprilie 1972, misiunea Apollo 16 a înregistrat diferite fotografii astronomice și spectre de

ultraviolet cu Far Ultraviolet Camera/Spectrograph⁠(d).[221]
Statutul legal
Deși landerele Luna⁠(d) au împrăștiat fanioane ale Uniunii
Sovietice pe Lună, și s-au arborat simbolic drapele
americane⁠(d) la locurile aselenizărilor astronauților Apollo,
nicio țară nu revendică vreun teritoriu de pe suprafața
Lunii.[222] Rusia și SUA au semnat în 1967 Tratatul Spațiului
Extraterestru⁠(d),[223] care definește Luna și întreg spațiul
extraterestru drept „provincie a întregii omeniri⁠(d)”.[222] Acest
Imagine în culori false a Pământului
tratat restricționează utilizarea Lunii în scopuri pașnice,
în lumină ultravioletă realizată de pe
interzicând explicit orice instalație militară și orice armă de
suprafața Lunii de misiunea Apollo
distrugere în masă.[224] Acordul Lunii⁠(d) din 1979 a fost 16. Partea dinspre soare reflectă
convenit pentru a restricționa exploatarea resurselor Lunii în multă lumină ultravioletă de la
folosul vreunei singure națiuni, dar în 2014, el era semnat și Soare, dar cea opusă prezintă doar
ratificat de doar 16 țări, dintre care niciuna nu efectuează benzi slabe de emisii UV de la
operațiuni de explorare umană a spațiului⁠(d) și nici nu are aurorele produse de particule
vreun plan de a face aceasta.[225] Deși unii indivizi au încărcate electric.[216]
revendicat Luna⁠(d) în întregime sau parțial, niciuna dintre
aceste revendicări nu este considerată credibilă.[226][227][228]
În cultură
Mitologie
O litografie veche de 5000 de ani găsită la Knowth⁠(d), Irlanda,

ar putea reprezenta Luna, și ar fi astfel cea mai veche
reprezentare a ei descoperită în zilele de astăzi.[229] Contrastul
între zonele mai înalte și mai luminoase și mările mai
întunecate au fost interpretate de diferite culturi printre altele
ca Omul de pe Lună⁠(d), sau ca iepurele⁠(d) și bizonul. În multe Personificare a Lunii într-o ediție din
culturi antice și preistorice, Luna era personificată ca o 1550 a cărții Liber astronomiae de
zeitate⁠(d) sau ca alte fenomene supernaturale, și până astăzi Guido Bonatti⁠(d)
mai persistă vederi astrologice asupra Lunii⁠(d).
În Orientul Apropiat Antic, zeul lunii (Sin/Nanna) era

masculin. În mitologia greco-romană⁠(d), Soarele și Luna sunt
reprezentate ca bărbat și, respectiv, femeie (Helios/Sol și
Selene/Luna). Forma de semilună⁠(d) a fost folosită din vechime
ca simbol pentru Lună. Zeița Selene era reprezentată ca
purtând semiluna pe podoaba de pe cap într-un aranjament ce
face aluzie la coarne. Semiluna și steaua datează și ele din
Epoca Bronzului, reprezentând fie Soarele și Luna, fie Luna și
planeta Venus. A ajuns să reprezinte zeița Artemis sau Hecate,
și, prin patronajul lui Hecate, a ajuns să fie utilizată ca simbol
al Bizanțului. Luna și Soarele cu fețe de om
(xilografie din 1493)
În Evul Mediu, a evoluat o tradiție iconografică de reprezentare
a Soarelui și a Lunii cu chipuri de om.
Divizarea Lunii⁠(d) (în arabă ‫ )انشقاق القمر‬este o minune atribuită de musulmani profetului
Mahomed.[230]
Calendar
Fazele regulate ale Lunii fac ca ea să fie un instrument convenabil pentru marcarea trecerii
timpului, iar perioadele pătrarelor ei stau la baza multora dintre cele mai vechi calendare. Se crede
că niște răboaje cu oase gravate datând încă de acum 20–30.000 de ani ar marca fazele
Lunii.[231][232][233] Luna de circa 30 de zile este o aproximare a ciclului lunar. Cuvintele
germanice provenite din radicalul protogermanic *mǣnṓth-, legat de cuvântul protogermanic
*mǣnōn, indică utilizarea unui calendar lunar de către popoarele germanice (calendarul
germanic⁠(d)) înainte de adoptarea unui calendar solar.[234] Radicalul proto-indo-european pentru
lună, *méh1nōt, derivă din radicalul verbal *meh1-, „a măsura”, „indicând o concepție funcțională
asupra Lunii, respectiv însemn al lunii” (cf⁠(d) cuvintele măsură și menstrual),[235][236][237] și
reflectă importanța Lunii pentru multe culturi antice în domeniul măsurării timpului (vezi
latinescul mensis și grecescul μείς (meis) sau μήν (mēn), cu sensul de „lună”).[238][239][240][241]
Majoritatea calendarelor istorice sunt lunisolare. Calendarul islamic de secol al VII-lea este un
excepțional exemplu de calendar lunar pur. Lunile sunt tradițional denumite după apariția
hilalului⁠(d), sau a primei semiluni, peste orizont.[242]
Lunaticii
Luna a fost de mult timp asociată cu nebunia și lipsa rațiunii;

cuvântul lunatic⁠(d) derivă din numele Lunii. Filosofii Aristotel
și Pliniu cel Bătrân susțineau că luna plină induce nebunia la
persoanele susceptibile, crezând că creierul, care este
predominant apă, trebuie să fie afectat de Lună și de puterea ei „Răsărit de Luna”, 1884, pictură de
asupra mareelor, dar gravitația Lunii este prea slabă pentru a Stanisław Masłowski⁠(d) (Muzeul
afecta o persoană individuală.[243] Chiar și astăzi, oameni care Național, Cracovia, galerie a
cred într-un efect lunar⁠(d) susțin că internările în spitalele de Muzeului Sukiennice)
psihiatrie, accidentele rutiere, omuciderile sau sinuciderile au
o frecvență mai mare la lună plină, dar zeci de studii invalidează aceste
afirmații.[243][244][245][246][247]
Note
Note de completare
a. ^ Între 18,29° și 28,58° față de ecuatorul Pământului:[1]18,29° când longitudinea nodului
ascendent al Lunii este de 180°, 28,58° când este 0°
b. ^ Există mai mulți asteroizi din apropierea Pământului, între care 3753 Cruithne, care sunt
coorbitali⁠(d) cu Pământul: orbitele lor îi aduc aproape de Pământ în unele perioade de timp, dar
apoi se modifică pe termen lung (Morais et al, 2002). Aceștia sunt cvasisateliți – nu sunt
sateliți, pentru că nu orbitează Pământul. Pentru alte informații, vezi Alți sateliți ai Pământului.
c. ^ „Valoarea maximă” este dată pe baza scalării luminozității de la valoarea de −12,74 dată
pentru echivalența cu distanța centru-Lună de 378 000 km în NASA factsheet ca distanța
minimă de referință Pământ–Lună dată acolo, după ce cea din urmă este corectată pentru a
ține cont de raza ecuatorială a Pământului de 6.378 km, dând 350.600 km. „Valoarea minimă”
(pentru o lună nouă îndepărtată) se bazează pe o scalare similară folosind distanța maximă
Pământ–Lună de 407.000 km (dată în factsheet) și calculând strălucirea dată de clarul-de-
Pământ asupra lunii noi. Strălucirea clarului de Pământ este [ albedoul Pământului ×
(raza Pământului / raza orbitei Lunii)2 ] relativ la iluminarea solară directă care are loc la lună
nouă. (albedoul Pământului = 0.367; raza Pământului = (raza polară × raza ecuatorială
radius)½ = 6367 km.)
d. ^ Gama în care variază dimensiunile unghiulare date se bazează pe simpla scalare a
următoarelor valori din factsheet: la o distanță între ecuatorul Pământului și centrul Lunii de
378.000 km, dimensiunea unghiulară este de 1896 arcsecunde⁠(d). Același factsheet dă și
distanțele extreme Pământ–Lună de 407.000 km și 357–0 km. Pentru dimensiunea unghiulară
maximă, distanța minimă trebuie să fie corectată pentru a ține cont de raza ecuatorială a
Pământului de 6.378 km, de unde rezultă 350.600 km.
e. ^ Lucey et al. (2006) dau 107 particule cm−3 ziua și 105 particule cm−3 noaptea. Împreună cu
temperaturile ecuatoriale de la suprafață, de 390 K ziua și 100 K noaptea, legea gazelor ideale
dă presiunea dată în infocasetă (rotunjită la cel mai apropiat ordin de mărime): 10−7 Pa ziua și
10−10 Pa noaptea.
f. ^ Această vârstă este calculată prin datarea cu izotopi a zirconilor lunari.
g. ^ Mai exact, perioada siderală medie a Lunii (de la stea fixă la stea fixă) este de 27,321661 zile
(27 z 07 h 43 min 11,5 s), și perioada sa tropicală medie (de la echinocțiu la echinocțiu) este de
27,321582 zile (27 z 07 h 43 min 04,7 s) (Explanatory Supplement to the Astronomical
Ephemeris, 1961,la p.107).
h. ^ Mai exact, perioada sinodică medie a Lunii (între conjuncțiile solare medii) este
29,530589 zile (29 z 12 h 44 min 02.9 s) (Explanatory Supplement to the Astronomical
Ephemeris, 1961, la p.107).
i. ^ Nu există corelație puternică între dimensiunea planetelor și dimensiunea sateliților lor.
Planetele mai mari tind să aibă doar mai mulți sateliți, mari și mici, decât planetele mai mici.
j. ^ Cu 27% din diametru și 60% din densitatea Pământului, Luna are 1,23% din masa
Pământului. Satelitul Charon este mai mare relativ la primarul său, Pluto, dar Pluto este acum
considerată a fi o planetă pitică.
k. ^ Magnitudinea aparentă a Soarelui este de −26,7, în timp ce a Lunii pline este de −12,7.
l. ^ Vezi graficul din Soare § Etapele evoluției. În prezent, diametrul Soarelui crește într-un ritm
de aproape cinci procente la fiecare miliard de ani. Acesta este foarte similar cu ritmul în care
scade diametrul unghiular aparent al Lunii pe măsură ce se îndepărtează de Pământ.
m. ^ În medie, Luna acoperă o suprafață de 0,21078 grade pătrate pe cerul nopții.
Citări
1. ^ a b c d e f g h i j k Wieczorek, Mark A.; et al. (2006). „The constitution and structure of the
lunar interior”. Reviews in Mineralogy and Geochemistry⁠(d). 60 (1): 221–364.
doi:10.2138/rmg.2006.60.3 (https://doi.org/10.2138%2Frmg.2006.60.3).
2. ^ a b Lang, Kenneth R. (2011), The Cambridge Guide to the Solar System (https://books.googl
e.com/books?id=S4xDhVCxAQIC&pg=PA184), 2nd ed., Cambridge University Press.
3. ^ Morais, M.H.M.; Morbidelli, A. (2002). „The Population of Near-Earth Asteroids in Coorbital
Motion with the Earth”. Icarus⁠(d). 160 (1): 1–9. Bibcode:2002Icar..160....1M (http://adsabs.harva
rd.edu/abs/2002Icar..160....1M). doi:10.1006/icar.2002.6937 (https://doi.org/10.1006%2Ficar.20
02.6937).
4. ^ a b c d e f g h i j Williams, Dr. David R. (2 februarie 2006). „Moon Fact Sheet” (http://nssdc.gsf

c.nasa.gov/planetary/factsheet/moonfact.html). NASA/National Space Science Data Center.
Accesat în 31 decembrie 2008.
5. ^ Smith, David E.; Zuber, Maria T.; Neumann, Gregory A.; Lemoine, Frank G. (1 ianuarie
1997). „Topography of the Moon from the Clementine lidar”. Journal of Geophysical
Research⁠(d). 102 (E1): 1601. Bibcode:1997JGR...102.1591S (http://adsabs.harvard.edu/abs/19
97JGR...102.1591S). doi:10.1029/96JE02940 (https://doi.org/10.1029%2F96JE02940).
6. ^ Williams, James G.; Newhall, XX; Dickey, Jean O. (1996). „Lunar moments, tides,
orientation, and coordinate frames”. Planetary and Space Science⁠(d). 44 (10): 1077–1080.
Bibcode:1996P&SS...44.1077W (http://adsabs.harvard.edu/abs/1996P&SS...44.1077W).
doi:10.1016/0032-0633(95)00154-9 (https://doi.org/10.1016%2F0032-0633%2895%2900154-
9).
7. ^ Matthews, Grant (2008). „Celestial body irradiance determination from an underfilled satellite
radiometer: application to albedo and thermal emission measurements of the Moon using
CERES”. Applied Optics⁠(d). 47 (27): 4981–93. Bibcode:2008ApOpt..47.4981M (http://adsabs.ha
rvard.edu/abs/2008ApOpt..47.4981M). doi:10.1364/AO.47.004981 (https://doi.org/10.1364%2F
AO.47.004981). PMID 18806861 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/18806861).
8. ^ A.R. Vasavada; D.A. Paige; S.E. Wood (1999). „Near-Surface Temperatures on Mercury and
the Moon and the Stability of Polar Ice Deposits”. Icarus⁠(d). 141 (2): 179–193.
Bibcode:1999Icar..141..179V (http://adsabs.harvard.edu/abs/1999Icar..141..179V).
doi:10.1006/icar.1999.6175 (https://doi.org/10.1006%2Ficar.1999.6175). Parametru
necunoscut |last-author-amp= ignorat (ajutor)
9. ^ a b Lucey, Paul; Korotev, Randy L.; et al. (2006). „Understanding the lunar surface and
space-Moon interactions”. Reviews in Mineralogy and Geochemistry⁠(d). 60 (1): 83–219.
doi:10.2138/rmg.2006.60.2 (https://doi.org/10.2138%2Frmg.2006.60.2).
10. ^ „How far away is the moon? :: NASA Space Place” (http://spaceplace.nasa.gov/moon-distanc
e/en/).
11. ^ Scott, Elaine. Our Moon: New Discoveries About Earth's Closest Companion. Houghton
Mifflin Harcourt (2016) ISBN: 9780544750586. Pagina 7.
12. ^ a b „leuk” (http://www.etymonline.com/index.php?allowed_in_frame=0&search=leuk) (în
engleză). Online etimology dictionary. Accesat în 11 mai 2017.
13. ^ a b Fulvio Fusco (2014). Pianeti e Esopianeti. Nuove scoperte. Youcanprint. p. 217. ISBN 88-
911-5450-4. Parametru necunoscut |pagina= ignorat (posibil, |pages=?) (ajutor)
14. ^ „Online Etymology Dictionary” (http://www.etymonline.com/index.php?term=roxanne).
Accesat în 25 septembrie 2011.
15. ^ „Sanskrit Dictionary for Spoken Sanskrit” (http://spokensanskrit.de/index.php?script=HK&beg
inning=0+&tinput=chandra&trans=Translate&direction=AU). Parametru necunoscut |accesso=
ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor)
16. ^ „Chandra” (http://www.hindunet.org/god/planet_deities/chandra/index.htm). Accesat în 5 mai
2017.
17. ^ a b Barnhart, p. 487.
18. ^ „moon” (http://www.etymonline.com/index.php?term=moon) (în engleză). Accesat în 12 mai
2017. Parametru necunoscut |editore= ignorat (ajutor)
19. ^ Grimm (1854). „MOND”. Deutsches Wörterbuch (http://woerterbuchnetz.de/DWB/) (în
germană) (ed. versiunea digitală). Parametru necunoscut |chapter_url= ignorat (ajutor)
20. ^ Barboni, M.; Boehnke, P.; Keller, C.B.; Kohl, I.E.; Schoene, B.; Young, E.D.; McKeegan, K.D.
(2017). „Early formation of the Moon 4.51 billion years ago”. Science Advances. 3 (1):
e1602365. doi:10.1126/sciadv.1602365 (https://doi.org/10.1126%2Fsciadv.1602365).
21. ^ Binder, A.B. (1974). „On the origin of the Moon by rotational fission”. Luna. 11 (2): 53–76.
Bibcode:1974Moon...11...53B (http://adsabs.harvard.edu/abs/1974Moon...11...53B).
doi:10.1007/BF01877794 (https://doi.org/10.1007%2FBF01877794).
22. ^ a b c Stroud, Rick (2009). The Book of the Moon. Walken and Company. pp. 24–27.
ISBN 978-0-8027-1734-4.
23. ^ Mitler, H.E. (1975). „Formation of an iron-poor moon by partial capture, or: Yet another exotic
theory of lunar origin”. Icarus⁠(d). 24 (2): 256–268. Bibcode:1975Icar...24..256M (http://adsabs.h
arvard.edu/abs/1975Icar...24..256M). doi:10.1016/0019-1035(75)90102-5 (https://doi.org/10.10
16%2F0019-1035%2875%2990102-5).
24. ^ Stevenson, D.J. (1987). „Origin of the moon–The collision hypothesis”. Annual Review of
Earth and Planetary Sciences⁠(d). 15 (1): 271–315. Bibcode:1987AREPS..15..271S (http://adsab
s.harvard.edu/abs/1987AREPS..15..271S). doi:10.1146/annurev.ea.15.050187.001415 (https://
doi.org/10.1146%2Fannurev.ea.15.050187.001415).
25. ^ Taylor, G. Jeffrey (31 decembrie 1998). „Origin of the Earth and Moon” (http://www.psrd.hawa
ii.edu/Dec98/OriginEarthMoon.html). Planetary Science Research Discoveries. Hawai'i Institute
of Geophysics and Planetology. Accesat în 7 aprilie 2010.
26. ^ „Asteroids Bear Scars of Moon's Violent Formation” (http://news.nationalgeographic.com/201
5/04/150416-asteroids-scars-moon-formation-space/). 16 aprilie 2015.
27. ^ Dana Mackenzie (21 iulie 2003). The Big Splat, or How Our Moon Came to Be (https://books.
google.com/books?id=omVaG7u4qG8C&pg=PA166). Wiley⁠(d). pp. 166–168. ISBN 978-0-471-
48073-0.
28. ^ Canup, R.; Asphaug, E. (2001). „Origin of the Moon in a giant impact near the end of Earth's
formation”. Nature. 412 (6848): 708–712. Bibcode:2001Natur.412..708C (http://adsabs.harvar
d.edu/abs/2001Natur.412..708C). doi:10.1038/35089010 (https://doi.org/10.1038%2F3508901
0). PMID 11507633 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/11507633).
29. ^ „Earth-Asteroid Collision Formed Moon Later Than Thought” (http://news.nationalgeographic.
com/news/2007/12/071219-moon-collision.html). National Geographic. 28 octombrie 2010.
Accesat în 7 mai 2012.
30. ^ „2008 Pellas-Ryder Award for Mathieu Touboul” (http://digitalcommons.arizona.edu/objectvie
wer?o=uadc://azu_maps/Volume43/NumberSupplement/Touboul.pdf) (PDF). Meteoritical
Society⁠(d). 2008.
31. ^ Touboul, M.; Kleine, T.; Bourdon, B.; Palme, H.; Wieler, R. (2007). „Late formation and
prolonged differentiation of the Moon inferred from W isotopes in lunar metals”. Nature. 450
(7173): 1206–9. Bibcode:2007Natur.450.1206T (http://adsabs.harvard.edu/abs/2007Natur.450.
1206T). doi:10.1038/nature06428 (https://doi.org/10.1038%2Fnature06428). PMID 18097403
(https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/18097403).
32. ^ „Flying Oceans of Magma Help Demystify the Moon's Creation” (http://news.nationalgeograp
hic.com/2015/04/150408-moon-form-giant-impact-earth). National Geographic. 8 aprilie 2015.
33. ^ Pahlevan, Kaveh; Stevenson, David J. (2007). „Equilibration in the aftermath of the lunar-
forming giant impact”. Earth and Planetary Science Letters⁠(d). 262 (3–4): 438–449.
arXiv:1012.5323 (https://arxiv.org/abs/1012.5323)  . Bibcode:2007E&PSL.262..438P (http://ads
abs.harvard.edu/abs/2007E&PSL.262..438P). doi:10.1016/j.epsl.2007.07.055 (https://doi.org/1
0.1016%2Fj.epsl.2007.07.055).
34. ^ Nield, Ted (2009). „Moonwalk (summary of meeting at Meteoritical Society's 72nd Annual
Meeting, Nancy, France)” (https://web.archive.org/web/20120927034348/http://www.geolsoc.or
g.uk/gsl/geoscientist/geonews/page6072.html). Geoscientist⁠(d) (în engleză). Vol. 19. p. 8.
Arhivat din original (http://www.geolsoc.org.uk/gsl/geoscientist/geonews/page6072.html) la 27
septembrie 2012.
35. ^ a b Warren, P. H. (1985). „The magma ocean concept and lunar evolution”. Annual Review of
Earth and Planetary Sciences⁠(d). 13 (1): 201–240. Bibcode:1985AREPS..13..201W (http://adsa
bs.harvard.edu/abs/1985AREPS..13..201W). doi:10.1146/annurev.ea.13.050185.001221 (http
s://doi.org/10.1146%2Fannurev.ea.13.050185.001221).
36. ^ Tonks, W. Brian; Melosh, H. Jay (1993). „Magma ocean formation due to giant impacts”.
Journal of Geophysical Research⁠(d). 98 (E3): 5319–5333. Bibcode:1993JGR....98.5319T (http://
adsabs.harvard.edu/abs/1993JGR....98.5319T). doi:10.1029/92JE02726 (https://doi.org/10.102
9%2F92JE02726).
37. ^ Daniel Clery (11 octombrie 2013). „Impact Theory Gets Whacked”. Science. 342 (6155):
183–185. Bibcode:2013Sci...342..183C (http://adsabs.harvard.edu/abs/2013Sci...342..183C).
doi:10.1126/science.342.6155.183 (https://doi.org/10.1126%2Fscience.342.6155.183).
PMID 24115419 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/24115419).
38. ^ Wiechert, U.; et al. (octombrie 2001). „Oxygen Isotopes and the Moon-Forming Giant Impact”
(http://www.sciencemag.org/cgi/content/abstract/294/5541/345). Science. 294 (12): 345–348.
Bibcode:2001Sci...294..345W (http://adsabs.harvard.edu/abs/2001Sci...294..345W).
doi:10.1126/science.1063037 (https://doi.org/10.1126%2Fscience.1063037). PMID 11598294
(https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/11598294). Accesat în 5 iulie 2009.
39. ^ Pahlevan, Kaveh; Stevenson, David (octombrie 2007). „Equilibration in the Aftermath of the
Lunar-forming Giant Impact”. Earth and Planetary Science Letters⁠(d). 262 (3–4): 438–449.
arXiv:1012.5323 (https://arxiv.org/abs/1012.5323)  . Bibcode:2007E&PSL.262..438P (http://ads
abs.harvard.edu/abs/2007E&PSL.262..438P). doi:10.1016/j.epsl.2007.07.055 (https://doi.org/1
0.1016%2Fj.epsl.2007.07.055).
40. ^ „Titanium Paternity Test Says Earth is the Moon's Only Parent (University of Chicago)” (http://
www.astrobio.net/pressrelease/4673/titanium-paternity-test-says-earth-is-the-moons-only-pare
nt). Astrobio.net. Accesat în 3 octombrie 2013.
41. ^ Taylor, Stuart Ross (1975). Lunar science: A post-Apollo view (http://articles.adsabs.harvard.
edu//full/1975lspa.book.....T/0000064.000.html). Pergamon Press⁠(d). p. 64.
42. ^ Brown, D.; Anderson, J. (6 ianuarie 2011). „NASA Research Team Reveals Moon Has Earth-
Like Core” (http://www.nasa.gov/topics/moonmars/features/lunar_core.html). NASA. NASA.
43. ^ Weber, R. C.; Lin, P.-Y.; Garnero, E. J.; Williams, Q.; Lognonne, P. (21 ianuarie 2011).
„Seismic Detection of the Lunar Core” (http://www.earth.northwestern.edu/people/seth/351/luna
rcore.2011.pdf) (PDF). Science. 331 (6015): 309–312. doi:10.1126/science.1199375 (https://doi.
org/10.1126%2Fscience.1199375). PMID 21212323 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/212
12323).
44. ^ Nemchin, A.; Timms, N.; Pidgeon, R.; Geisler, T.; Reddy, S.; Meyer, C. (2009). „Timing of
crystallization of the lunar magma ocean constrained by the oldest zircon”. Nature
Geoscience⁠(d). 2 (2): 133–136. Bibcode:2009NatGe...2..133N (http://adsabs.harvard.edu/abs/2
009NatGe...2..133N). doi:10.1038/ngeo417 (https://doi.org/10.1038%2Fngeo417).
45. ^ Shearer, Charles K.; et al. (2006). „Thermal and magmatic evolution of the Moon”. Reviews
in Mineralogy and Geochemistry⁠(d). 60 (1): 365–518. doi:10.2138/rmg.2006.60.4 (https://doi.or
g/10.2138%2Frmg.2006.60.4).
46. ^ Schubert, J. (2004). „Interior composition, structure, and dynamics of the Galilean satellites.”.
În F. Bagenal; et al. Jupiter: The Planet, Satellites, and Magnetosphere. Cambridge University
Press. pp. 281–306. ISBN 978-0-521-81808-7.
47. ^ Williams, J. G.; Turyshev, S. G.; Boggs, D. H.; Ratcliff, J. T. (2006). „Lunar laser ranging
science: Gravitational physics and lunar interior and geodesy”. Advances in Space Research⁠(d).
37 (1): 67–71. arXiv:gr-qc/0412049 (https://arxiv.org/abs/gr-qc/0412049)  .
Bibcode:2006AdSpR..37...67W (http://adsabs.harvard.edu/abs/2006AdSpR..37...67W).
doi:10.1016/j.asr.2005.05.013 (https://doi.org/10.1016%2Fj.asr.2005.05.013).
48. ^ Spudis, Paul D.; Cook, A.; Robinson, M.; Bussey, B.; Fessler, B. (ianuarie 1998).
„Topography of the South Polar Region from Clementine Stereo Imaging”. Workshop on New
Views of the Moon: Integrated Remotely Sensed, Geophysical, and Sample Datasets: 69.
Bibcode:1998nvmi.conf...69S (http://adsabs.harvard.edu/abs/1998nvmi.conf...69S).
49. ^ Pieters, C.M.; Tompkins, S.; Head, J.W.; Hess, P.C. (1997). „Mineralogy of the Mafic
Anomaly in the South Pole‐Aitken Basin: Implications for excavation of the lunar mantle”.
Geophysical Research Letters⁠(d). 24 (15): 1903–1906. Bibcode:1997GeoRL..24.1903P (http://a
dsabs.harvard.edu/abs/1997GeoRL..24.1903P). doi:10.1029/97GL01718 (https://doi.org/10.10
29%2F97GL01718).
50. ^ Taylor, G.J. (17 iulie 1998). „The Biggest Hole in the Solar System” (http://www.psrd.hawaii.e
du/July98/spa.html). Planetary Science Research Discoveries. Hawai'i Institute of Geophysics
and Planetology. Accesat în 12 aprilie 2007.
51. ^ Schultz, P. H. (martie 1997). „Forming the south-pole Aitken basin – The extreme games”.
Conference Paper, 28th Annual Lunar and Planetary Science Conference. 28: 1259.
Bibcode:1997LPI....28.1259S (http://adsabs.harvard.edu/abs/1997LPI....28.1259S).
52. ^ Spudis, Paul D.; Reisse, Robert A.; Gillis, Jeffrey J. (1994). „Ancient Multiring Basins on the
Moon Revealed by Clementine Laser Altimetry”. Science. 266 (5192): 1848–1851.
Bibcode:1994Sci...266.1848S (http://adsabs.harvard.edu/abs/1994Sci...266.1848S).
53. ^ „NASA's LRO Reveals 'Incredible Shrinking Moon' ” (http://www.nasa.gov/mission_pages/LR
O/news/shrinking-moon.html). NASA. 19 august 2010.
54. ^ Wlasuk, Peter (2000). Observing the Moon (https://books.google.com/?id=TWtLIOlPwS4C).
Springer⁠(d). p. 19. ISBN 978-1-85233-193-1.
55. ^ Norman, M. (21 aprilie 2004). „The Oldest Moon Rocks” (http://www.psrd.hawaii.edu/April04/l
unarAnorthosites.html). Planetary Science Research Discoveries. Hawai'i Institute of
Geophysics and Planetology. Accesat în 12 aprilie 2007.
56. ^ Varricchio, L. (2006). Inconstant Moon. Xlibris Books. ISBN 978-1-59926-393-9.
57. ^ Head, L.W.J.W. (2003). „Lunar Gruithuisen and Mairan domes: Rheology and mode of
emplacement” (http://www.agu.org/pubs/crossref/2003/2002JE001909.shtml). Journal of
Geophysical Research⁠(d). 108 (E2): 5012. Bibcode:2003JGRE..108.5012W (http://adsabs.harv
ard.edu/abs/2003JGRE..108.5012W). doi:10.1029/2002JE001909 (https://doi.org/10.1029%2F
2002JE001909). Accesat în 12 aprilie 2007.
58. ^ Gillis, J.J.; Spudis, P.D. (1996). „The Composition and Geologic Setting of Lunar Far Side
Maria”. Lunar and Planetary Science Conference⁠(d). 27: 413. Bibcode:1996LPI....27..413G (htt
p://adsabs.harvard.edu/abs/1996LPI....27..413G).
59. ^ Lawrence, D. J., et al. (11 august 1998). „Global Elemental Maps of the Moon: The Lunar
Prospector Gamma-Ray Spectrometer” (http://www.sciencemag.org/cgi/content/full/281/5382/1
484). Science. 281 (5382): 1484–1489. Bibcode:1998Sci...281.1484L (http://adsabs.harvard.ed
u/abs/1998Sci...281.1484L). doi:10.1126/science.281.5382.1484 (https://doi.org/10.1126%2Fsc
ience.281.5382.1484). PMID 9727970 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/9727970).
Accesat în 29 august 2009.
60. ^ Taylor, G.J. (31 august 2000). „A New Moon for the Twenty-First Century” (http://www.psrd.ha
waii.edu/Aug00/newMoon.html). Planetary Science Research Discoveries. Hawai'i Institute of
61. ^ a b Papike, J.; Ryder, G.; Shearer, C. (1998). „Lunar Samples”. Reviews in Mineralogy and
Geochemistry⁠(d). 36: 5.1–5.234.
62. ^ a b Hiesinger, H.; Head, J.W.; Wolf, U.; Jaumanm, R.; Neukum, G. (2003). „Ages and
stratigraphy of mare basalts in Oceanus Procellarum, Mare Numbium, Mare Cognitum, and
Mare Insularum”. Journal of Geophysical Research⁠(d). 108 (E7): 1029.
Bibcode:2003JGRE..108.5065H (http://adsabs.harvard.edu/abs/2003JGRE..108.5065H).
doi:10.1029/2002JE001985 (https://doi.org/10.1029%2F2002JE001985).
63. ^ Phil Berardelli (9 noiembrie 2006). „Long Live the Moon!” (http://news.sciencemag.org/2006/1
1/long-live-moon). Science.
64. ^ Jason Major (14 octombrie 2014). „Volcanoes Erupted 'Recently' on the Moon” (http://news.di
scovery.com/space/imps-reveal-volcanoes-erupted-recently-on-the-moon-141014.htm).
Discovery Channel.
65. ^ „NASA Mission Finds Widespread Evidence of Young Lunar Volcanism” (http://www.nasa.go
v/press/2014/october/nasa-mission-finds-widespread-evidence-of-young-lunar-volcanism/#.VD
xNw0t3uxo). NASA. 12 octombrie 2014.
66. ^ Eric Hand (12 octombrie 2014). „Recent volcanic eruptions on the moon” (http://news.science
mag.org/space/2014/10/recent-volcanic-eruptions-moon). Science.
67. ^ Braden, S. E.; Stopar, J. D.; Robinson, M. S.; Lawrence, S. J.; van der Bogert, C. H.;
Hiesinger, H.doi=10.1038/ngeo2252. „Evidence for basaltic volcanism on the Moon within the
past 100 million years” (http://www.nature.com/ngeo/journal/vaop/ncurrent/full/ngeo2252.html).
Nature Geoscience⁠(d). 7: 787–791. Bibcode:2014NatGe...7..787B (http://adsabs.harvard.edu/a
bs/2014NatGe...7..787B). doi:10.1038/ngeo2252 (https://doi.org/10.1038%2Fngeo2252).
68. ^ Srivastava, N.; Gupta, R.P. (2013). „Young viscous flows in the Lowell crater of Orientale
basin, Moon: Impact melts or volcanic eruptions?”. Planetary and Space Science⁠(d). 87: 37–45.
Bibcode:2013P&SS...87...37S (http://adsabs.harvard.edu/abs/2013P&SS...87...37S).
doi:10.1016/j.pss.2013.09.001 (https://doi.org/10.1016%2Fj.pss.2013.09.001).
69. ^ Gupta, R.P.; Srivastava, N.; Tiwari, R.K. (2014). „Evidences of relatively new volcanic flows
on the Moon”. Current Science⁠(d). 107 (3): 454–460.
70. ^ Whitten, J.; et al. (2011). „Lunar mare deposits associated with the Orientale impact basin:
New insights into mineralogy, history, mode of emplacement, and relation to Orientale Basin
evolution from Moon Mineralogy Mapper (M3) data from Chandrayaan-1”. Journal of
Geophysical Research⁠(d). 116: E00G09. Bibcode:2011JGRE..116.0G09W (http://adsabs.harvar
d.edu/abs/2011JGRE..116.0G09W). doi:10.1029/2010JE003736 (https://doi.org/10.1029%2F2
010JE003736).
71. ^ Cho, Y.; et al. (2012). „Young mare volcanism in the Orientale region contemporary with the
Procellarum KREEP Terrane (PKT) volcanism peak period 2 b. y. ago”. Geophysical Research
Letters⁠(d). 39: L11203.
72. ^ Munsell, K. (4 decembrie 2006). „Majestic Mountains” (https://web.archive.org/web/20080917
055643/http://sse.jpl.nasa.gov/educ/themes/display.cfm?Item=mountains). Solar System
Exploration (în engleză). NASA. Arhivat din original (http://sse.jpl.nasa.gov/educ/themes/displa
y.cfm?Item=mountains) la 17 septembrie 2008. Accesat în 12 aprilie 2007.
73. ^ Richard Lovett. „Early Earth may have had two moons : Nature News” (http://www.nature.co
m/news/2011/110803/full/news.2011.456.html#B1). Nature. Accesat în 1 noiembrie 2012.
74. ^ „Was our two-faced moon in a small collision?” (http://theconversation.edu.au/was-our-two-fa
ced-moon-in-a-small-collision-2659). Theconversation.edu.au. Accesat în 1 noiembrie 2012.
75. ^ Melosh, H. J. (1989). Impact cratering: A geologic process. Oxford University Press.
ISBN 978-0-19-504284-9.
76. ^ „Moon Facts” (http://planck.esa.int/science-e/www/object/index.cfm?fobjectid=31412).
SMART-1. European Space Agency. 2010. Accesat în 12 mai 2010. Mai multe valori
specificate pentru |lucrare= și |work= (ajutor)
77. ^ a b Wilhelms, Don (1987). „Relative Ages”. Geologic History of the Moon (http://ser.sese.asu.
edu/GHM/ghm_07txt.pdf) (PDF). Serviciul de prospectare geologică al Statelor Unite.
78. ^ Hartmann, William K.; Quantin, Cathy; Mangold, Nicolas (2007). „Possible long-term decline
in impact rates: 2. Lunar impact-melt data regarding impact history”. Icarus⁠(d). 186 (1): 11–23.
Bibcode:2007Icar..186...11H (http://adsabs.harvard.edu/abs/2007Icar..186...11H).
doi:10.1016/j.icarus.2006.09.009 (https://doi.org/10.1016%2Fj.icarus.2006.09.009). Mai multe
valori specificate pentru |DOI= și |doi= (ajutor)
79. ^ „The Smell of Moondust” (https://science.nasa.gov/headlines/y2006/30jan_smellofmoondust.
htm). NASA. 30 ianuarie 2006. Accesat în 15 martie 2010.
80. ^ Heiken, G. (1991). Vaniman, D.; French, B., ed. Lunar Sourcebook, a user's guide to the
Moon. New York: Cambridge University Press. p. 736. ISBN 978-0-521-33444-0.
81. ^ Rasmussen, K.L.; Warren, P.H. (1985). „Megaregolith thickness, heat flow, and the bulk
composition of the Moon”. Nature. 313 (5998): 121–124. Bibcode:1985Natur.313..121R (http://
adsabs.harvard.edu/abs/1985Natur.313..121R). doi:10.1038/313121a0 (https://doi.org/10.103
8%2F313121a0). Mai multe valori specificate pentru |DOI= și |doi= (ajutor)
82. ^ Boyle, Rebecca. „The moon has hundreds more craters than we thought” (https://www.newsc
ientist.com/article/2108929-the-moon-has-hundreds-more-craters-than-we-thought/). Mai multe
valori specificate pentru |nume= și |last= (ajutor)
83. ^ Speyerer, Emerson J.; Povilaitis, Reinhold Z.; Robinson, Mark S.; Thomas, Peter C.; Wagner,
Robert V. (13 octombrie 2016). „Quantifying crater production and regolith overturn on the
Moon with temporal imaging” (http://www.nature.com/nature/journal/v538/n7624/full/nature198
29.html). Nature. 538 (7624): 215–218. doi:10.1038/nature19829 (https://doi.org/10.1038%2Fn
ature19829). PMID 27734864 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/27734864). Mai multe
valori specificate pentru |pmid= și |PMID= (ajutor); Mai multe valori specificate pentru |DOI= și
|doi= (ajutor)
84. ^ Margot, J. L.; Campbell, D. B.; Jurgens, R. F.; Slade, M. A. (4 iunie 1999). „Topography of the
Lunar Poles from Radar Interferometry: A Survey of Cold Trap Locations”. Science. 284
(5420): 1658–1660. Bibcode:1999Sci...284.1658M (http://adsabs.harvard.edu/abs/1999Sci...28
4.1658M). doi:10.1126/science.284.5420.1658 (https://doi.org/10.1126%2Fscience.284.5420.1
85. ^ Ward, William R. (1 august 1975). „Past Orientation of the Lunar Spin Axis”. Science. 189
(4200): 377–379. Bibcode:1975Sci...189..377W (http://adsabs.harvard.edu/abs/1975Sci...189..
377W). doi:10.1126/science.189.4200.377 (https://doi.org/10.1126%2Fscience.189.4200.377).
PMID 17840827 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/17840827). Mai multe valori specificate
pentru |pmid= și |PMID= (ajutor); Mai multe valori specificate pentru |DOI= și |doi= (ajutor)
86. ^ a b Martel, L. M. V. (4 iunie 2003). „The Moon's Dark, Icy Poles” (http://www.psrd.hawaii.edu/J
une03/lunarShadows.html). Planetary Science Research Discoveries. Hawai'i Institute of
87. ^ Seedhouse, Erik (2009). Lunar Outpost: The Challenges of Establishing a Human Settlement
on the Moon (https://books.google.com/?id=ZJm_i3GS4r4C&pg=PA136). Springer-Praxis
Books in Space Exploration. Germany: Springer Science+Business Media⁠(d). p. 136. ISBN 978-
0-387-09746-6.
88. ^ Coulter, Dauna (18 martie 2010). „The Multiplying Mystery of Moonwater” (https://science.nas
a.gov/headlines/y2010/18mar_moonwater.htm?list940097). NASA. Accesat în 28 martie 2010.
89. ^ Spudis, P. (6 noiembrie 2006). „Ice on the Moon” (http://www.thespacereview.com/article/740/
1) (în engleză). The Space Review⁠(d). Arhivat (https://web.archive.org/web/20070222083000/ht
tp://www.thespacereview.com/article/740/1) din originalul de la 22 februarie 2007. Accesat în
12 aprilie 2007.
90. ^ Feldman, W. C.; S. Maurice; A. B. Binder; B. L. Barraclough; R. C. Elphic; D. J. Lawrence
(1998). „Fluxes of Fast and Epithermal Neutrons from Lunar Prospector: Evidence for Water
Ice at the Lunar Poles”. Science. 281 (5382): 1496–1500. Bibcode:1998Sci...281.1496F (http://
adsabs.harvard.edu/abs/1998Sci...281.1496F). doi:10.1126/science.281.5382.1496 (https://doi.
org/10.1126%2Fscience.281.5382.1496). PMID 9727973 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubme
d/9727973).
91. ^ Saal, Alberto E.; Hauri, Erik H.; Cascio, Mauro L.; van Orman, James A.; Rutherford,
Malcolm C.; Cooper, Reid F. (2008). „Volatile content of lunar volcanic glasses and the
presence of water in the Moon's interior”. Nature. 454 (7201): 192–195.
Bibcode:2008Natur.454..192S (http://adsabs.harvard.edu/abs/2008Natur.454..192S).
doi:10.1038/nature07047 (https://doi.org/10.1038%2Fnature07047). PMID 18615079 (https://w
ww.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/18615079).
92. ^ Pieters, C. M.; Goswami, J. N.; Clark, R. N.; Annadurai, M.; Boardman, J.; Buratti, B.;
Combe, J.-P.; Dyar, M. D.; Green, R.; Head, J. W.; Hibbitts, C.; Hicks, M.; Isaacson, P.; Klima,
R.; Kramer, G.; Kumar, S.; Livo, E.; Lundeen, S.; Malaret, E.; McCord, T.; Mustard, J.; Nettles,
J.; Petro, N.; Runyon, C.; Staid, M.; Sunshine, J.; Taylor, L. A.; Tompkins, S.; Varanasi, P.
(2009). „Character and Spatial Distribution of OH/H2O on the Surface of the Moon Seen by M3
on Chandrayaan-1”. Science. 326 (5952): 568–72. Bibcode:2009Sci...326..568P (http://adsabs.
harvard.edu/abs/2009Sci...326..568P). doi:10.1126/science.1178658 (https://doi.org/10.1126%
2Fscience.1178658). PMID 19779151 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/19779151).
93. ^ Lakdawalla, Emily (13 noiembrie 2009). „LCROSS Lunar Impactor Mission: "Yes, We Found
Water!" ” (https://web.archive.org/web/20100122233405/http://www.planetary.org/news/2009/11
13_LCROSS_Lunar_Impactor_Mission_Yes_We.html) (în engleză). The Planetary Society⁠(d).
Arhivat din original (http://planetary.org/news/2009/1113_LCROSS_Lunar_Impactor_Mission_Y
es_We.html) la 22 ianuarie 2010. Accesat în 13 aprilie 2010.
94. ^ Colaprete, A.; Ennico, K.; Wooden, D.; Shirley, M.; Heldmann, J.; Marshall, W.; Sollitt, L.;
Asphaug, E.; Korycansky, D.; Schultz, P.; Hermalyn, B.; Galal, K.; Bart, G. D.; Goldstein, D.;
Summy, D. (1 d.Hr.). „Water and More: An Overview of LCROSS Impact Results”. 41st Lunar
and Planetary Science Conference. 41 (1533): 2335. Bibcode:2010LPI....41.2335C (http://adsa
bs.harvard.edu/abs/2010LPI....41.2335C).
95. ^ Colaprete, Anthony; Schultz, Peter; Heldmann, Jennifer; Wooden, Diane; Shirley, Mark;
Ennico, Kimberly; Hermalyn, Brendan; Marshall, William; Ricco, Antonio; Elphic, Richard C.;
Goldstein, David; Summy, Dustin; Bart, Gwendolyn D.; Asphaug, Erik; Korycansky, Don;
Landis, David; Sollitt, Luke (22 octombrie 2010). „Detection of Water in the LCROSS Ejecta
Plume”. Science. 330 (6003): 463–468. Bibcode:2010Sci...330..463C (http://adsabs.harvard.ed
u/abs/2010Sci...330..463C). doi:10.1126/science.1186986 (https://doi.org/10.1126%2Fscience.
96. ^ Hauri, Erik; Thomas Weinreich; Albert E. Saal; Malcolm C. Rutherford; James A. Van Orman
(26 mai 2011). „High Pre-Eruptive Water Contents Preserved in Lunar Melt Inclusions”.
Science Express⁠(d). 10 (1126): 213–215. Bibcode:2011Sci...333..213H (http://adsabs.harvard.e
du/abs/2011Sci...333..213H). doi:10.1126/science.1204626 (https://doi.org/10.1126%2Fscienc
e.1204626).
97. ^ Muller, P.; Sjogren, W. (1968). „Mascons: lunar mass concentrations”. Science. 161 (3842):
680–684. Bibcode:1968Sci...161..680M (http://adsabs.harvard.edu/abs/1968Sci...161..680M).
98. ^ Richard A. Kerr (12 aprilie 2013). „The Mystery of Our Moon's Gravitational Bumps Solved?”.
Science. 340: 138–139. doi:10.1126/science.340.6129.138-a (https://doi.org/10.1126%2Fscien
ce.340.6129.138-a). PMID 23580504 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/23580504).
99. ^ Konopliv, A.; Asmar, S.; Carranza, E.; Sjogren, W.; Yuan, D. (2001). „Recent gravity models
as a result of the Lunar Prospector mission”. Icarus⁠(d). 50 (1): 1–18.
Bibcode:2001Icar..150....1K (http://adsabs.harvard.edu/abs/2001Icar..150....1K).
doi:10.1006/icar.2000.6573 (https://doi.org/10.1006%2Ficar.2000.6573).
100. ^ Garrick-Bethell, Ian; Weiss, iBenjamin P.; Shuster, David L.; Buz, Jennifer (2009). „Early
Lunar Magnetism”. Science. 323 (5912): 356–359. Bibcode:2009Sci...323..356G (http://adsab
s.harvard.edu/abs/2009Sci...323..356G). doi:10.1126/science.1166804 (https://doi.org/10.112
6%2Fscience.1166804). PMID 19150839 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/19150839).
101. ^ „Magnetometer / Electron Reflectometer Results” (https://web.archive.org/web/20100527121
330/http://lunar.arc.nasa.gov/results/magelres.htm) (în engleză). Lunar Prospector⁠(d) (NASA).
2001. Arhivat din original (http://lunar.arc.nasa.gov/results/magelres.htm) la 27 mai 2010.
Accesat în 17 martie 2010.
102. ^ Hood, L.L.; Huang, Z. (1991). „Formation of magnetic anomalies antipodal to lunar impact
basins: Two-dimensional model calculations”. Journal of Geophysical Research⁠(d). 96 (B6):
9837–9846. Bibcode:1991JGR....96.9837H (http://adsabs.harvard.edu/abs/1991JGR....96.983
7H). doi:10.1029/91JB00308 (https://doi.org/10.1029%2F91JB00308).
103. ^ „Moon Storms” (https://science.nasa.gov/science-news/science-at-nasa/2005/07dec_moonst
orms/) (în engleză). NASA. 27 septembrie 2013. Arhivat (https://web.archive.org/web/2013091
2092057/http://science.nasa.gov/science-news/science-at-nasa/2005/07dec_moonstorms/) din
originalul de la 12 septembrie 2013. Accesat în 3 octombrie 2013.
104. ^ Culler, Jessica (16 iunie 2015). „LADEE - Lunar Atmosphere Dust and Environment Explorer”
(http://www.nasa.gov/mission_pages/ladee/main/#.VXCc0vBdiM8) (în engleză). Arhivat (http
s://web.archive.org/web/20150408015242/http://www.nasa.gov/mission_pages/ladee/main/#.V
XCc0vBdiM8) din originalul de la 8 aprilie 2015.
105. ^ Globus, Ruth (1977). „Chapter 5, Appendix J: Impact Upon Lunar Atmosphere”. În Richard D.
Johnson & Charles Holbrow. Space Settlements: A Design Study (http://settlement.arc.nasa.go
v/75SummerStudy/5appendJ.html) (în engleză). NASA. Arhivat (https://web.archive.org/web/20
100531205037/http://settlement.arc.nasa.gov/75SummerStudy/5appendJ.html) din originalul
de la 31 mai 2010. Accesat în 17 martie 2010.
106. ^ Crotts, Arlin P.S. (2008). „Lunar Outgassing, Transient Phenomena and The Return to The
Moon, I: Existing Data” (http://www.astro.columbia.edu/~arlin/TLP/paper1.pdf) (PDF). The
Astrophysical Journal (în engleză). 687: 692–705. arXiv:0706.3949 (https://arxiv.org/abs/0706.
3949)  . Bibcode:2008ApJ...687..692C (http://adsabs.harvard.edu/abs/2008ApJ...687..692C).
doi:10.1086/591634 (https://doi.org/10.1086%2F591634). Arhivat (https://web.archive.org/web/
20090220081142/http://www.astro.columbia.edu/~arlin/TLP/paper1.pdf) (PDF) din originalul de
la 20 februarie 2009.
107. ^ Steigerwald, William (17 august 2015). „NASA's LADEE Spacecraft Finds Neon in Lunar
Atmosphere” (http://www.nasa.gov/content/goddard/ladee-lunar-neon). NASA (în engleză).
108. ^ a b c Stern, S.A. (1999). „The Lunar atmosphere: History, status, current problems, and
context”. Reviews in Geophysical. 37 (4): 453–491. Bibcode:1999RvGeo..37..453S (http://adsa
bs.harvard.edu/abs/1999RvGeo..37..453S). doi:10.1029/1999RG900005 (https://doi.org/10.10
29%2F1999RG900005).
109. ^ Lawson, S.; Feldman, W.; Lawrence, D.; Moore, K.; Elphic, R.; Belian, R. (2005). „Recent
outgassing from the lunar surface: the Lunar Prospector alpha particle spectrometer”. Journal
of Geophysical Research⁠(d). 110 (E9): 1029. Bibcode:2005JGRE..11009009L (http://adsabs.har
vard.edu/abs/2005JGRE..11009009L). doi:10.1029/2005JE002433 (https://doi.org/10.1029%2
F2005JE002433).
110. ^ R. Sridharan; S. M. Ahmed; Tirtha Pratim Dasa; P. Sreelathaa; P. Pradeepkumara; Neha
Naika; Gogulapati Supriya (2010). „ 'Direct' evidence for water (H2O) in the sunlit lunar
ambience from CHACE on MIP of Chandrayaan I”. Planetary and Space Science⁠(d). 58 (6):
947–950. Bibcode:2010P&SS...58..947S (http://adsabs.harvard.edu/abs/2010P&SS...58..947
S). doi:10.1016/j.pss.2010.02.013 (https://doi.org/10.1016%2Fj.pss.2010.02.013).
111. ^ Drake, Nadia; 17, National Geographic PUBLISHED June. „Lopsided Cloud of Dust
Discovered Around the Moon” (http://news.nationalgeographic.com/2015/06/150617-moon-dus
t-cloud-comet-space). National Geographic News (în engleză). Arhivat (https://web.archive.org/
web/20150619052915/http://news.nationalgeographic.com/2015/06/150617-moon-dust-cloud-c
omet-space/) din originalul de la 19 iunie 2015. Accesat în 20 iunie 2015.
112. ^ Horányi, M.; Szalay, J. R.; Kempf, S.; Schmidt, J.; Grün, E.; Srama, R.; Sternovsky, Z. (18
iunie 2015). „A permanent, asymmetric dust cloud around the Moon” (http://www.nature.com/n
ature/journal/v522/n7556/full/nature14479.html). Nature (în engleză). 522 (7556): 324–326.
Bibcode:2015Natur.522..324H (http://adsabs.harvard.edu/abs/2015Natur.522..324H).
doi:10.1038/nature14479 (https://doi.org/10.1038%2Fnature14479). PMID 26085272 (https://w
ww.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/26085272).
113. ^ Hamilton, Calvin J.; Hamilton, Rosanna L., The Moon, Views of the Solar System (http://ww
w.solarviews.com/eng/moon.htm), 1995–2011.
114. ^ a b Amos, Jonathan (16 decembrie 2009). „ 'Coldest place' found on the Moon” (http://news.b
bc.co.uk/1/hi/8416749.stm). BBC News. Accesat în 20 martie 2010.
115. ^ „Diviner News” (https://web.archive.org/web/20100307031354/http://www.diviner.ucla.edu/blo
g/?p=123) (în engleză). UCLA. 17 septembrie 2009. Arhivat din original (http://www.diviner.ucl
a.edu/blog/?p=123) la 7 martie 2010. Accesat în 17 martie 2010.
116. ^ Rocheleau, Jake. „Temperature on the Moon – Surface Temperature of the Moon –
PlanetFacts.org” (http://planetfacts.org/temperature-on-the-moon/) (în engleză). Arhivat (http
s://web.archive.org/web/20150527194737/http://planetfacts.org/temperature-on-the-moon/) din
originalul de la 27 mai 2015.
117. ^ a b c d e f g Spudis, P.D. (2004). „Moon” (https://web.archive.org/web/20130703162844/http://

www.nasa.gov/worldbook/moon_worldbook.html). World Book Online Reference Center,
NASA. Arhivat din original (http://www.nasa.gov/worldbook/moon_worldbook.html) la 3 iulie
2013. Accesat în 12 aprilie 2007.
118. ^ Global influences of the 18.61 year nodal cycle and 8.85 year cycle of lunar perigee on high
tidal levels, U. of Western Australia (http://research-repository.uwa.edu.au/en/publications/glob
al-influences-of-the-1861-year-nodal-cycle-and-885-year-cycle-of-lunar-perigee-on-high-tidal-le
vels(54ec1689-b2b0-472f-a717-2019f2c6f2b9)/export.html)
119. ^ V V Belet︠ s︡ kiĭ (2001). Essays on the Motion of Celestial Bodies (https://books.google.com/?id
=byWZusmVSecC). Birkhäuser⁠(d). p. 183. ISBN 978-3-7643-5866-2.
120. ^ „Space Topics: Pluto and Charon” (https://www.webcitation.org/66BdV5X0c?url=http://www.pl
anetary.org/explore/topics/pluto/) (în engleză). The Planetary Society⁠(d). Arhivat din original (htt
p://www.planetary.org/explore/topics/pluto/) la 15 martie 2012. Accesat în 6 aprilie 2010.
121. ^ „Planet Definition Questions & Answers Sheet” (http://www.iau.org/static/archives/releases/d
oc/iau0601_q_answers.doc) (DOC) (în engleză). International Astronomical Union. 2006.
Arhivat (https://web.archive.org/web/20140429052436/http://www.iau.org/static/archives/releas
es/doc/iau0601_q_answers.doc) din originalul de la 29 aprilie 2014. Accesat în 24 martie 2010.
122. ^ Alexander, M. E. (1973). „The Weak Friction Approximation and Tidal Evolution in Close
Binary Systems”. Astrophysics and Space Science⁠(d). 23 (2): 459–508.
Bibcode:1973Ap&SS..23..459A (http://adsabs.harvard.edu/abs/1973Ap&SS..23..459A).
doi:10.1007/BF00645172 (https://doi.org/10.1007%2FBF00645172).
123. ^ Phil Plait⁠(d). „Dark Side of the Moon” (http://www.badastronomy.com/bad/misc/dark_side.html)
(în engleză). Bad Astronomy⁠(d): Misconceptions. Arhivat (https://web.archive.org/web/2010041
2192834/http://www.badastronomy.com/bad/misc/dark_side.html) din originalul de la 12 aprilie
2010. Accesat în 15 februarie 2010.
124. ^ „Moon used to spin 'on different axis' ” (http://www.bbc.com/news/science-environment-35883
576) (în engleză). BBC. Arhivat (https://web.archive.org/web/20160323203442/http://www.bbc.
com/news/science-environment-35883576) din originalul de la 23 martie 2016. Accesat în 23
martie 2016.
125. ^ Luciuk, Mike. „How Bright is the Moon?” (http://www.asterism.org/tutorials/tut26-1.htm).
Amateur Astronomers. Accesat în 16 martie 2010.
126. ^ Hershenson, Maurice (1989). The Moon illusion. Routledge. p. 5. ISBN 978-0-8058-0121-7.
127. ^ Spekkens, K. (18 octombrie 2002). „Is the Moon seen as a crescent (and not a "boat") all
over the world?” (http://curious.astro.cornell.edu/our-solar-system/46-our-solar-system/the-moo
n/observing-the-moon/124-is-the-moon-seen-as-a-crescent-and-not-a-boat-all-over-the-world-i
s-the-same-phase-of-the-moon-visible-from-the-northern-and-southern-hemispheres-advance
d) (în engleză). Curious About Astronomy. Arhivat (https://web.archive.org/web/201510160113
56/http://curious.astro.cornell.edu/our-solar-system/46-our-solar-system/the-moon/observing-th
e-moon/124-is-the-moon-seen-as-a-crescent-and-not-a-boat-all-over-the-world-is-the-same-ph
ase-of-the-moon-visible-from-the-northern-and-southern-hemispheres-advanced) din originalul
de la 16 octombrie 2015. Accesat în 28 septembrie 2015.
128. ^ „Moonlight helps plankton escape predators during Arctic winters” (https://www.newscientist.c
om/article/mg22930562-500-moonlight-helps-plankton-escape-predators-during-arctic-
winters/). New Scientist (în engleză). 16 ianuarie 2016. Arhivat (https://web.archive.org/web/20
160130112225/https://www.newscientist.com/article/mg22930562-500-moonlight-helps-plankto
n-escape-predators-during-arctic-winters/) din originalul de la 30 ianuarie 2016.
129. ^ „ "Super Moon" exceptional. Brightest moon in the sky of Normandy, Monday, November 14 -
The Siver Times” (http://sivertimes.com/super-moon-exceptional-brightest-moon-in-the-sky-of-n
ormandy-Monday-November-14/1872) (în engleză). Arhivat (https://web.archive.org/web/20161
114232404/http://sivertimes.com/super-moon-exceptional-brightest-moon-in-the-sky-of-norman
dy-monday-november-14/1872) din originalul de la 14 noiembrie 2016.
130. ^ „Moongazers Delight — Biggest Supermoon In Decades Looms Large Sunday Night” (http://
astrobob.areavoices.com/2016/11/10/moongazers-delight-biggest-supermoon-in-decades-loom
s-large-sunday-night/) (în engleză). 10 noiembrie 2016. Arhivat (https://web.archive.org/web/20
161114170208/http://astrobob.areavoices.com/2016/11/10/moongazers-delight-biggest-superm
oon-in-decades-looms-large-sunday-night/) din originalul de la 14 noiembrie 2016.
131. ^ „Supermoon November 2016” (http://www.space.com/34515-supermoon-guide.html) (în
engleză). Space.com. 13 noiembrie 2016. Arhivat (https://web.archive.org/web/2016111422072
5/http://www.space.com/34515-supermoon-guide.html) din originalul de la 14 noiembrie 2016.
Accesat în 14 noiembrie 2016.
132. ^ Tony Phillips (16 martie 2011). „Super Full Moon” (https://web.archive.org/web/20120507035
348/https://science.nasa.gov/science-news/science-at-nasa/2011/16mar_supermoon/) (în
engleză). NASA. Arhivat din original (https://science.nasa.gov/science-news/science-at-nasa/2
011/16mar_supermoon/) la 7 mai 2012. Accesat în 19 martie 2011.
133. ^ Richard K. De Atley (18 martie 2011). „Full moon tonight is as close as it gets” (https://web.ar
chive.org/web/20110322161600/http://www.pe.com/localnews/stories/PE_News_Local_D_moo
n19.23a6364.html) (în engleză). The Press-Enterprise⁠(d). Arhivat din original (http://www.pe.co
m/localnews/stories/PE_News_Local_D_moon19.23a6364.html) la 22 martie 2011. Accesat în
19 martie 2011.
134. ^ „ 'Super moon' to reach closest point for almost 20 years” (https://www.theguardian.com/scie
nce/2011/mar/19/super-moon-closest-point-years). The Guardian (în engleză). 19 martie 2011.
Arhivat (https://web.archive.org/web/20131225175506/http://www.theguardian.com/science/201
1/mar/19/super-moon-closest-point-years) din originalul de la 25 decembrie 2013. Accesat în
19 martie 2011.
135. ^ Georgia State University, Dept. of Physics (Astronomy). „Perceived Brightness” (http://hyperp
hysics.phy-astr.gsu.edu/hbase/vision/bright.html). Brightnes and Night/Day Sensitivity (în
engleză). Georgia State University⁠(d). Arhivat (https://web.archive.org/web/20140221094605/htt
p://hyperphysics.phy-astr.gsu.edu/hbase/vision/bright.html) din originalul de la 21 februarie
2014. Accesat în 25 ianuarie 2014.
136. ^ Lutron. „Measured light vs. perceived light” (http://www.lutron.com/TechnicalDocumentLibrar
y/Measured_vs_Perceived.pdf) (PDF). From IES Lighting Handbook 2000, 27-4 (în engleză).
Joel Spira⁠(d). Arhivat (https://web.archive.org/web/20130205204351/http://www.lutron.com/Tech
nicalDocumentLibrary/Measured_vs_Perceived.pdf) (PDF) din originalul de la 5 februarie 2013.
Accesat în 25 ianuarie 2014.
137. ^ Walker, John (mai 1997). „Inconstant Moon” (http://www.fourmilab.ch/earthview/moon_ap_pe
r.html). Earth and Moon Viewer (în engleză). Al patrulea paragraf din "How Bright the
Moonlight": John Walker (programator). Arhivat (https://web.archive.org/web/20131214123836/
https://www.fourmilab.ch/earthview/moon_ap_per.html) din originalul de la 14 decembrie 2013.
Accesat în 23 ianuarie 2014. „14% [...] due to the logarithmic response of the human eye.”
138. ^ Taylor, G.J. (8 noiembrie 2006). „Recent Gas Escape from the Moon” (http://www.psrd.hawai
i.edu/Nov06/MoonGas.html). Planetary Science Research Discoveries (în engleză). Hawai'i
Institute of Geophysics and Planetology. Arhivat (https://web.archive.org/web/2007030405551
5/http://www.psrd.hawaii.edu/Nov06/MoonGas.html) din originalul de la 4 martie 2007. Accesat
în 4 aprilie 2007.
139. ^ Schultz, P. H.; Staid, M. I.; Pieters, C. M. (2006). „Lunar activity from recent gas release”.
Nature. 444 (7116): 184–186. Bibcode:2006Natur.444..184S (http://adsabs.harvard.edu/abs/20
06Natur.444..184S). doi:10.1038/nature05303 (https://doi.org/10.1038%2Fnature05303).
140. ^ „22 Degree Halo: a ring of light 22 degrees from the sun or moon” (http://ww2010.atmos.uiuc.
edu/%28Gh%29/guides/mtr/opt/ice/halo/22.rxml). Department of Atmospheric Sciences,
Universitatea Illinois, Urbana-Champaign. Accesat în 13 aprilie 2010.
141. ^ a b c d e Lambeck, K. (1977). „Tidal Dissipation in the Oceans: Astronomical, Geophysical
and Oceanographic Consequences”. Philosophical Transactions of the Royal Society A⁠(d). 287
(1347): 545–594. Bibcode:1977RSPTA.287..545L (http://adsabs.harvard.edu/abs/1977RSPTA.
287..545L). doi:10.1098/rsta.1977.0159 (https://doi.org/10.1098%2Frsta.1977.0159).
142. ^ Le Provost, C.; Bennett, A. F.; Cartwright, D. E. (1995). „Ocean Tides for and from
TOPEX/POSEIDON”. Science. 267 (5198): 639–42. Bibcode:1995Sci...267..639L (http://adsab
s.harvard.edu/abs/1995Sci...267..639L). doi:10.1126/science.267.5198.639 (https://doi.org/10.1
126%2Fscience.267.5198.639). PMID 17745840 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/17745
840).
143. ^ a b c d Touma, Jihad; Wisdom, Jack (1994). „Evolution of the Earth-Moon system”.
Astronomical Journal. 108 (5): 1943–1961. Bibcode:1994AJ....108.1943T (http://adsabs.harvar
d.edu/abs/1994AJ....108.1943T). doi:10.1086/117209 (https://doi.org/10.1086%2F117209).
144. ^ Chapront, J.; Chapront-Touzé, M.; Francou, G. (2002). „A new determination of lunar orbital
parameters, precession constant and tidal acceleration from LLR measurements”. Astronomy
and Astrophysics. 387 (2): 700–709. Bibcode:2002A&A...387..700C (http://adsabs.harvard.ed
u/abs/2002A&A...387..700C). doi:10.1051/0004-6361:20020420 (https://doi.org/10.1051%2F00
04-6361%3A20020420).
145. ^ „Why the Moon is getting further away from Earth” (http://www.bbc.co.uk/news/science-enviro
nment-12311119). BBC News (în engleză). 1 februarie 2011. Arhivat (https://web.archive.org/w
eb/20150925185706/http://www.bbc.co.uk/news/science-environment-12311119) din originalul
de la 25 septembrie 2015. Accesat în 18 septembrie 2015.
146. ^ Ray, R. (15 mai 2001). „Ocean Tides and the Earth's Rotation” (http://bowie.gsfc.nasa.gov/gg
fc/tides/intro.html) (în engleză). IERS Special Bureau for Tides. Arhivat (https://web.archive.or
g/web/20100327084125/http://bowie.gsfc.nasa.gov/ggfc/tides/intro.html) din originalul de la 27
martie 2010. Accesat în 17 martie 2010.
147. ^ Murray, C.D.; Dermott, Stanley F. (1999). Solar System Dynamics. Cambridge University
Press. p. 184. ISBN 978-0-521-57295-8.
148. ^ Dickinson, Terence (1993). From the Big Bang to Planet X. Camden East, Ontario: Camden
House Publishing⁠(d). pp. 79–81. ISBN 978-0-921820-71-0.
149. ^ Latham, Gary; Ewing, Maurice; Dorman, James; Lammlein, David; Press, Frank; Toksőz,
Naft; Sutton, George; Duennebier, Fred; Nakamura, Yosio (1972). „Moonquakes and lunar
tectonism”. Earth, Moon, and Planets⁠(d). 4 (3–4): 373–382. Bibcode:1972Moon....4..373L (htt
p://adsabs.harvard.edu/abs/1972Moon....4..373L). doi:10.1007/BF00562004 (https://doi.org/10.
1007%2FBF00562004).
150. ^ Phillips, Tony (12 martie 2007). „Stereo Eclipse” (https://web.archive.org/web/200806100822
13/https://science.nasa.gov/headlines/y2007/12mar_stereoeclipse.htm). Science@NASA (în
engleză). Arhivat din original (https://science.nasa.gov/headlines/y2007/12mar_stereoeclipse.h
tm) la 10 iunie 2008. Accesat în 17 martie 2010.
151. ^ Espenak, F. (2000). „Solar Eclipses for Beginners” (http://www.mreclipse.com/Special/SEprim
er.html). MrEclip]]. Accesat în 17 martie 2010.
152. ^ Walker, John (10 iulie 2004). „Moon near Perigee, Earth near Aphelion” (http://www.fourmila
b.ch/images/peri_apo/) (în engleză). John Walker (programator). Arhivat (https://web.archive.or
g/web/20131208153430/http://www.fourmilab.ch/images/peri_apo/) din originalul de la 8
decembrie 2013. Accesat în 25 decembrie 2013.
153. ^ Thieman, J.; Keating, S. (2 mai 2006). „Eclipse 99, Frequently Asked Questions” (https://web.
archive.org/web/20070211120127/http://eclipse99.nasa.gov/pages/faq.html) (în engleză).
NASA. Arhivat din original (http://eclipse99.nasa.gov/pages/faq.html) la 11 februarie 2007.
Accesat în 12 aprilie 2007.
154. ^ Espenak, F. „Saros Cycle” (https://archive.is/20120524183445/sunearth.gsfc.nasa.gov/eclips
e/SEsaros/SEsaros.html) (în engleză). NASA. Arhivat din original (http://sunearth.gsfc.nasa.go
v/eclipse/SEsaros/SEsaros.html) la 24 mai 2012. Accesat în 17 martie 2010.
155. ^ Guthrie, D.V. (1947). „The Square Degree as a Unit of Celestial Area” (http://adsabs.harvard.
edu/abs/1947PA.....55..200). Popular Astronomy⁠(d). Vol. 55. pp. 200–203.
Bibcode:1947PA.....55..200G (http://adsabs.harvard.edu/abs/1947PA.....55..200G).
156. ^ „Total Lunar Occultations” (https://web.archive.org/web/20100223022627/http://occsec.wellin

gton.net.nz/total/totoccs.htm) (în engleză). Royal Astronomical Society of New Zealand⁠(d).
Arhivat din original (http://occsec.wellington.net.nz/total/totoccs.htm) la 23 februarie 2010.
157. ^ Aaboe, A.; Britton, J. P.; Henderson,, J. A.; Neugebauer, Otto; Sachs, A. J. (1991). „Saros
Cycle Dates and Related Babylonian Astronomical Texts”. American Philosophical Society⁠(d).
American Philosophical Society⁠(d). 81 (6): 1–75. doi:10.2307/1006543 (https://doi.org/10.230
7%2F1006543). JSTOR 1006543 (https://www.jstor.org/stable/1006543). „One comprises what
we have called "Saros Cycle Texts", which give the months of eclipse possibilities arranged in
consistent cycles of 223 months (or 18 years).”
158. ^ Sarma, K. V. (2008). „Astronomy in India”. În Helaine Selin. Encyclopaedia of the History of
Science, Technology, and Medicine in Non-Western Cultures (ed. 2). Springer⁠(d). pp. 317–321.
ISBN 978-1-4020-4559-2.
159. ^ Needham 1986, p. 411.
160. ^ O'Connor, J.J.; Robertson, E.F. (februarie 1999). „Anaxagoras of Clazomenae” (http://www-hi
story.mcs.st-andrews.ac.uk/Biographies/Anaxagoras.html) (în engleză). University of St
Andrews. Arhivat (https://www.webcitation.org/66BhcrUqG?url=http://www-history.mcs.st-andre
ws.ac.uk/Biographies/Anaxagoras.html) din originalul de la 15 martie 2012. Accesat în 12
aprilie 2007.
161. ^ Needham 1986, p. 227.
162. ^ Needham 1986, p. 413–414.
163. ^ Robertson, E. F. (noiembrie 2000). „Aryabhata the Elder” (http://www-history.mcs.st-andrews.
ac.uk/Biographies/Aryabhata_I.html) (în engleză). Scotland: School of Mathematics and
Statistics, University of St Andrews. Arhivat (https://web.archive.org/web/20150711055702/htt
p://www-history.mcs.st-andrews.ac.uk/Biographies/Aryabhata_I.html) din originalul de la 11
iulie 2015. Accesat în 15 aprilie 2010.
164. ^ A. I. Sabra (2008). „Ibn Al-Haytham, Abū ʿAlī Al-Ḥasan Ibn Al-Ḥasan”. Dictionary of Scientific
Biography. Detroit: Charles Scribner's Sons. pp. 189–210, at 195.
165. ^ Needham 1986, p. 415–416.
166. ^ Lewis, C. S. (1964). The Discarded Image. Cambridge: Cambridge University Press. p. 108.
ISBN 978-0-521-47735-2.
167. ^ van der Waerden, Bartel Leendert (1987). „The Heliocentric System in Greek, Persian and
Hindu Astronomy”. Annals of the New York Academy of Sciences⁠(d). 500: 1–569.
Bibcode:1987NYASA.500....1A (http://adsabs.harvard.edu/abs/1987NYASA.500....1A).
doi:10.1111/j.1749-6632.1987.tb37193.x (https://doi.org/10.1111%2Fj.1749-6632.1987.tb37193.
x). PMID 3296915 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/3296915).
168. ^ Evans, James (1998). The History and Practice of Ancient Astronomy. Oxford & New York:
Oxford University Press. pp. 71, 386. ISBN 978-0-19-509539-5.
169. ^ „Discovering How Greeks Computed in 100 B.C” (https://www.nytimes.com/2008/07/31/scien
ce/31computer.html?hp). The New York Times (în engleză). 31 iulie 2008. Arhivat (https://web.
archive.org/web/20131204053238/http://www.nytimes.com/2008/07/31/science/31computer.ht
ml?hp) din originalul de la 4 decembrie 2013. Accesat în 9 martie 2014.
170. ^ Van Helden, A. (1995). „The Moon” (https://web.archive.org/web/20040623085326/http://galil
eo.rice.edu/sci/observations/Moon.html) (în endmy). Galileo Project. Arhivat din original (http://
galileo.rice.edu/sci/observations/moon.html) la 23 iunie 2004. Accesat în 12 aprilie 2007.
171. ^ Consolmagno, Guy J. (1996). „Astronomy, Science Fiction and Popular Culture: 1277 to
2001 (And beyond)”. Leonardo⁠(d). The MIT Press⁠(d). 29 (2): 128. doi:10.2307/1576348 (https://d
oi.org/10.2307%2F1576348). JSTOR 1576348 (https://www.jstor.org/stable/1576348).
172. ^ Hall, R. Cargill (1977). „Appendix A: LUNAR THEORY BEFORE 1964” (https://history.nasa.g
ov/SP-4210/pages/App_A.htm). NASA History Series. LUNAR IMPACT: A History of Project
Ranger. Washington, D.C.: Scientific and Technical Information Office, NASA. Accesat în 13
aprilie 2010.
173. ^ Zak, Anatoly (2009). „Russia's uncrewed missions toward the Moon” (http://www.russianspac
eweb.com/spacecraft_planetary_lunar.html) (în engleză). Arhivat (https://web.archive.org/web/
20100414115710/http://www.russianspaceweb.com/spacecraft_planetary_lunar.html) din
originalul de la 14 aprilie 2010. Accesat în 20 aprilie 2010.
174. ^ „Rocks and Soils from the Moon” (http://curator.jsc.nasa.gov/lunar/index.cfm) (în engleză).
NASA. Arhivat (https://web.archive.org/web/20100527085532/http://curator.jsc.nasa.gov/lunar/i
ndex.cfm) din originalul de la 27 mai 2010. Accesat în 6 aprilie 2010.
175. ^ a b „Soldiers, Spies and the Moon: Secret U.S. and Soviet Plans from the 1950s and 1960s”
(http://nsarchive.gwu.edu/NSAEBB/NSAEBB479/). The National Security Archive (în engleză).
National Security Archive. Arhivat (https://web.archive.org/web/20161219060341/http://nsarchi
ve.gwu.edu/NSAEBB/NSAEBB479/) din originalul de la 19 decembrie 2016. Accesat în 1 mai
2017.
176. ^ Brumfield, Ben (25 iulie 2014). „U.S. reveals secret plans for '60s moon base” (http://www.cn
n.com/2014/07/24/us/1960s-moon-military-base/). CNN (în engleză). Arhivat (https://web.archi
ve.org/web/20140727212259/http://www.cnn.com/2014/07/24/us/1960s-moon-military-base)
din originalul de la 27 iulie 2014. Accesat în 26 iulie 2014.
177. ^ Teitel, Amy (11 noiembrie 2013). „LUNEX: Another way to the Moon” (http://www.popsci.com/
blog-network/vintage-space/lunex-another-way-moon) (în engleză). Popular Science. Arhivat
(https://web.archive.org/web/20151016011356/http://www.popsci.com/blog-network/vintage-sp
ace/lunex-another-way-moon) din originalul de la 16 octombrie 2015.
178. ^ a b Logsdon, John (2010). John F. Kennedy and the Race to the Moon. Palgrave Macmillan.
ISBN 978-0-230-11010-6.
179. ^ Coren, M. (26 iulie 2004). „ 'Giant leap' opens world of possibility” (http://edition.cnn.com/200
4/TECH/space/07/16/moon.landing/index.html). CNN. Accesat în 16 martie 2010.
180. ^ „Record of Lunar Events, 24 July 1969” (https://history.nasa.gov/ap11ann/ap11events.html).
Apollo 11 30th anniversary (în engleză). NASA. Arhivat (https://web.archive.org/web/20100408
213454/http://history.nasa.gov/ap11ann/ap11events.html) din originalul de la 8 aprilie 2010.
181. ^ „Manned Space Chronology: Apollo_11” (http://www.spaceline.org/flightchron/apollo11.html)
(în engleză). Spaceline.org. Arhivat (https://web.archive.org/web/20080214213826/http://www.
spaceline.org/flightchron/apollo11.html) din originalul de la 14 februarie 2008. Accesat în 6
februarie 2008.
182. ^ „Apollo Anniversary: Moon Landing "Inspired World" ” (http://news.nationalgeographic.com/ne
ws/2004/07/0714_040714_moonlanding.html). National Geographic (în engleză). Arhivat (http
s://web.archive.org/web/20080209140059/http://news.nationalgeographic.com/news/2004/07/0
714_040714_moonlanding.html) din originalul de la 9 februarie 2008. Accesat în 6 februarie
2008.
183. ^ Orloff, Richard W. (septembrie 2004) [First published 2000]. „Extravehicular Activity” (https://
history.nasa.gov/SP-4029/Apollo_18-30_Extravehicular_Activity.htm). Apollo by the Numbers:
A Statistical Reference (https://history.nasa.gov/SP-4029/SP-4029.htm). NASA History
Division, Office of Policy and Plans. The NASA History Series (în engleză). Washington, D.C.:
NASA. ISBN 0-16-050631-X. LCCN 00061677 (https://lccn.loc.gov/00061677). NASA SP-
2000-4029. Arhivat (https://web.archive.org/web/20130606114042/http://history.nasa.gov/SP-4
029/SP-4029.htm) din originalul de la 6 iunie 2013. Accesat în 1 august 2013.
184. ^ Launius, Roger D. (iulie 1999). „The Legacy of Project Apollo” (https://history.nasa.gov/ap11a
nn/legacy.htm) (în engleză). NASA History Office]]. Arhivat (https://web.archive.org/web/20100
408213555/http://history.nasa.gov/ap11ann/legacy.htm) din originalul de la 8 aprilie 2010.
185. ^ SP-287 What Made Apollo a Success? A series of eight articles reprinted by permission from
the March 1970 issue of Astronautics & Aeronautics, a publication of the American Institute of
Aeronautics and Astronautics. Washington, D.C.: Scientific and Technical Information Office,
National Aeronautics and Space Administration. 1971.
186. ^ „NASA news release 77-47 page 242” (http://www.nasa.gov/centers/johnson/pdf/83129main_

1977.pdf) (PDF) (Press release) (în engleză). 1 septembrie 1977. Arhivat (https://www.webcitati
on.org/5ziulRAv2?url=http://www.nasa.gov/centers/johnson/pdf/83129main_1977.pdf) (PDF) din
originalul de la 26 iunie 2011. Accesat în 16 martie 2010.
187. ^ Appleton, James; Radley, Charles; Deans, John; Harvey, Simon; Burt, Paul; Haxell, Michael;
Adams, Roy; Spooner N.; Brieske, Wayne (1977). „OASI Newsletters Archive” (https://web.arc
hive.org/web/20071210143103/http://www.ast.cam.ac.uk/~ipswich/Miscellaneous/Archived_sp
aceflight_news.htm). NASA Turns A Deaf Ear To The Moon. Arhivat din original (http://www.as
t.cam.ac.uk/~ipswich/Miscellaneous/Archived_spaceflight_news.htm) la 10 decembrie 2007.
188. ^ Dickey, J.; et al. (1994). „Lunar laser ranging: a continuing legacy of the Apollo program”.
Science. 265 (5171): 482–490. Bibcode:1994Sci...265..482D (http://adsabs.harvard.edu/abs/1
994Sci...265..482D). doi:10.1126/science.265.5171.482 (https://doi.org/10.1126%2Fscience.26
5.5171.482). PMID 17781305 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/17781305).
189. ^ „Hiten-Hagomoro” (http://solarsystem.nasa.gov/missions/profile.cfm?MCode=Hiten&Display=
ReadMore) (în engleză). NASA. Arhivat (https://web.archive.org/web/20110614115823/http://so
larsystem.nasa.gov/missions/profile.cfm?MCode=Hiten&Display=ReadMore) din originalul de
la 14 iunie 2011. Accesat în 29 martie 2010.
190. ^ „Clementine information” (http://nssdc.gsfc.nasa.gov/planetary/cleminfo.html) (în engleză).
NASA. 1994. Arhivat (https://web.archive.org/web/20100925095846/http://nssdc.gsfc.nasa.go
v/planetary/cleminfo.html) din originalul de la 25 septembrie 2010. Accesat în 29 martie 2010.
191. ^ „Lunar Prospector: Neutron Spectrometer” (https://web.archive.org/web/20100527105801/htt
p://lunar.arc.nasa.gov/results/neutron.htm) (în engleză). NASA. 2001. Arhivat din original (htt
p://lunar.arc.nasa.gov/results/neutron.htm) la 27 mai 2010. Accesat în 29 martie 2010.
192. ^ „SMART-1 factsheet” (http://www.esa.int/SPECIALS/SMART-1/SEMSDE1A6BD_0.html) (în
engleză). European Space Agency. 26 februarie 2007. Arhivat (https://web.archive.org/web/20
100323044139/http://www.esa.int/SPECIALS/SMART-1/SEMSDE1A6BD_0.html) din originalul
de la 23 martie 2010. Accesat în 29 martie 2010.
193. ^ „China's first lunar probe ends mission” (http://www.chinadaily.com.cn/china/2009-03/01/cont
ent_7523687.htm). Xinhua. 1 martie 2009. Accesat în 29 martie 2010.
194. ^ Leonard David (17 martie 2015). „China Outlines New Rockets, Space Station and Moon
Plans” (http://www.space.com/28809-china-rocket-family-moon-plans.html) (în engleză).
Space.com. Arhivat (https://web.archive.org/web/20160701055507/http://www.space.com/2880
9-china-rocket-family-moon-plans.html) din originalul de la 1 iulie 2016. Accesat în 29 iunie
2016.
195. ^ „KAGUYA Mission Profile” (http://www.selene.jaxa.jp/en/profile/index.htm) (în engleză).
JAXA. Arhivat (https://web.archive.org/web/20100328223338/http://www.selene.jaxa.jp/en/profi
le/index.htm) din originalul de la 28 martie 2010. Accesat în 13 aprilie 2010.
196. ^ „KAGUYA (SELENE) World's First Image Taking of the Moon by HDTV” (http://www.jaxa.jp/pr
ess/2007/11/20071107_kaguya_e.html) (în engleză). Japan Aerospace Exploration Agency
(JAXA) and NHK⁠(d) (NHK). 7 noiembrie 2007. Arhivat (https://web.archive.org/web/2010031619
0341/http://www.jaxa.jp/press/2007/11/20071107_kaguya_e.html) din originalul de la 16 martie
2010. Accesat în 13 aprilie 2010.
197. ^ „Mission Sequence” (http://www.isro.org/Chandrayaan/htmls/mission_sequence.htm) (în
engleză). Indian Space Research Organisation⁠(d). 17 noiembrie 2008. Arhivat (https://web.archi
ve.org/web/20100706225136/http://www.isro.org/chandrayaan/htmls/mission_sequence.htm)
din originalul de la 6 iulie 2010. Accesat în 13 aprilie 2010.
198. ^ „Indian Space Research Organisation: Future Program” (http://www.isro.org/scripts/futurepro
gramme.aspx#Space) (în engleză). Indian Space Research Organisation⁠(d). Arhivat (https://we
b.archive.org/web/20101125163045/http://isro.org/scripts/futureprogramme.aspx#Space) din
originalul de la 25 noiembrie 2010. Accesat în 13 aprilie 2010.
199. ^ „India and Russia Sign an Agreement on Chandrayaan-2” (https://web.archive.org/web/2007

1217203828/http://isro.org/pressrelease/Nov14_2007.htm). Indian Space Research
Organisation⁠(d). 14 noiembrie 2007. Arhivat din original (http://isro.org/pressrelease/Nov14_200
7.htm) la 17 decembrie 2007. Accesat în 13 aprilie 2010.
200. ^ „Lunar CRater Observation and Sensing Satellite (LCROSS): Strategy & Astronomer
Observation Campaign” (https://www.webcitation.org/66BhosrQk?url=http://lcross.arc.nasa.go
v/observation.htm) (în engleză). NASA. octombrie 2009. Arhivat din original (http://lcross.arc.na
sa.gov/observation.htm) la 15 martie 2012. Accesat în 13 aprilie 2010.
201. ^ „Giant moon crater revealed in spectacular up-close photos” (https://www.msnbc.msn.com/id/
45901428#.Twe_flbWxvY) (în engleză). MSNBC⁠(d). Space.com. 6 ianuarie 2012. Arhivat (http
s://web.archive.org/web/20120107072136/http://www.msnbc.msn.com/id/45901428#.Twe_flbW
xvY) din originalul de la 7 ianuarie 2012.
202. ^ Chang, Alicia (26 decembrie 2011). „Twin probes to circle moon to study gravity field” (http://
www.cnsnews.com/news/article/twin-probes-circle-moon-study-gravity-field). CNSNews⁠(d).
Associated Press. Accesat în 18 iunie 2017.
203. ^ Covault, C. (4 iunie 2006). „Russia Plans Ambitious Robotic Lunar Mission” (http://www.aviati
onnow.com/avnow/news/channel_awst_story.jsp?id=news/aw060506p2.xml) (în engleză).
Aviation Week⁠(d). Arhivat (https://web.archive.org/web/20060612215659/http://www.aviationno
w.com/avnow/news/channel_awst_story.jsp?id=news%2Faw060506p2.xml) din originalul de la
12 iunie 2006. Accesat în 12 aprilie 2007.
204. ^ „Russia to send mission to Mars this year, Moon in three years” (https://web.archive.org/web/
20100913073553/http://rt.com/Top_News/2009-02-25/Russia_to_send_mission_to_Mars_this_
year__Moon_in_three_years_.html) (în engleză). RIA Novosti. 25 februarie 2009. Arhivat din
original (http://rt.com/Top_News/2009-02-25/Russia_to_send_mission_to_Mars_this_year__M
oon_in_three_years_.html) la 13 septembrie 2010. Accesat în 13 aprilie 2010.
205. ^ „About the Google Lunar X Prize” (http://www.googlelunarxprize.org/lunar/about-the-prize) (în
endmy). Fundația Premiului X. 2010. Arhivat (https://web.archive.org/web/20100228024532/htt
p://www.googlelunarxprize.org/lunar/about-the-prize) din originalul de la 28 februarie 2010.
206. ^ Wall, Mike (14 ianuarie 2011). „Mining the Moon's Water: Q&A with Shackleton Energy's Bill
Stone” (http://www.spacenews.com/10619-mining-moon-water-bill-stone-110114.html).
SpaceNews⁠(d).
207. ^ „President Bush Offers New Vision For NASA” (http://www.nasa.gov/missions/solarsystem/bu
sh_vision.html) (Press release) (în engleză). NASA. 14 decembrie 2004. Arhivat (https://web.ar
chive.org/web/20070510062228/http://www.nasa.gov/missions/solarsystem/bush_vision.html)
din originalul de la 10 mai 2007. Accesat în 12 aprilie 2007.
208. ^ „Constellation” (http://www.nasa.gov/mission_pages/constellation/main/index.html) (în
engleză). NASA. Arhivat (https://web.archive.org/web/20100412052653/http://www.nasa.gov/m
ission_pages/constellation/main/index.html) din originalul de la 12 aprilie 2010. Accesat în 13
aprilie 2010.
209. ^ „NASA Unveils Global Exploration Strategy and Lunar Architecture” (http://www.nasa.gov/ho
me/hqnews/2006/dec/HQ_06361_ESMD_Lunar_Architecture.html) (Press release) (în
engleză). NASA. 4 decembrie 2006. Arhivat (https://web.archive.org/web/20070823131906/htt
p://www.nasa.gov/home/hqnews/2006/dec/HQ_06361_ESMD_Lunar_Architecture.html) din
originalul de la 23 august 2007. Accesat în 12 aprilie 2007.
210. ^ NASAtelevision (15 aprilie 2010). „President Obama Pledges Total Commitment to NASA” (ht
tps://www.youtube.com/watch?v=3rNn_cUrlmE) (în engleză). YouTube. Arhivat (https://web.arc
hive.org/web/20120428205122/http://www.youtube.com/watch?v=3rNn_cUrlmE) din originalul
de la 28 aprilie 2012. Accesat în 7 mai 2012.
211. ^ „India's Space Agency Proposes Manned Spaceflight Program” (http://www.space.com/news/
061110_india_mannedspace.html) (în engleză). Space.com. 10 noiembrie 2006. Arhivat (http
s://www.webcitation.org/66Bhn0GD7?url=http://www.space.com/3098-indias-space-agency-pro
poses-manned-spaceflight-program.html) din originalul de la 15 martie 2012. Accesat în 23
octombrie 2008.
212. ^ Chang, Kenneth (24 ianuarie 2017). „For 5 Contest Finalists, a $20 Million Dash to the Moon”
(https://www.nytimes.com/2017/01/24/science/google-lunar-xprize-finalists.html). The New
York Times (în engleză). ISSN 0362-4331 (https://www.worldcat.org/issn/0362-4331). Arhivat
(https://web.archive.org/web/20170715065721/https://www.nytimes.com/2017/01/24/science/g
oogle-lunar-xprize-finalists.html) din originalul de la 15 iulie 2017. Accesat în 13 iulie 2017.
213. ^ „Deadline for Google Lunar X Prize Moon Race Extended Through March 2018” (https://ww
w.space.com/37813-google-lunar-x-prize-deadline-extended-march-2018.html),
Https://www.space.com, accesat în 25 septembrie 2017 Legătură externa în |newspaper=
(ajutor)
214. ^ McCarthy, Ciara (3 august 2016). „US startup Moon Express approved to make 2017 lunar
mission” (https://www.theguardian.com/science/2016/aug/03/us-startup-moon-express-2017-lu
nar-mission). The Guardian (în engleză). ISSN 0261-3077 (https://www.worldcat.org/issn/0261-
3077). Arhivat (https://web.archive.org/web/20170730225106/https://www.theguardian.com/sci
ence/2016/aug/03/us-startup-moon-express-2017-lunar-mission) din originalul de la 30 iulie
2017. Accesat în 13 iulie 2017.
215. ^ a b „Moon Express Approved for Private Lunar Landing in 2017, a Space First” (https://www.s
pace.com/33632-moon-express-private-lunar-landing-approval.html). Space.com (în engleză).
Arhivat (https://web.archive.org/web/20170712211615/https://www.space.com/33632-moon-ex
press-private-lunar-landing-approval.html) din originalul de la 12 iulie 2017. Accesat în 13 iulie
2017.
216. ^ „NASA - Ultraviolet Waves” (http://science.hq.nasa.gov/kids/imagers/ems/uv.html) (în
engleză). Science.hq.nasa.gov. 27 septembrie 2013. Arhivat (https://web.archive.org/web/2013
1017235057/http://science.hq.nasa.gov/kids/imagers/ems/uv.html) din originalul de la 17
octombrie 2013. Accesat în 3 octombrie 2013.
217. ^ Takahashi, Yuki (septembrie 1999). „Mission Design for Setting up an Optical Telescope on
the Moon” (https://web.archive.org/web/20151106142659/http://www.ugcs.caltech.edu/~yukimo
on/MoonTelescope/) (în engleză). California Institute of Technology. Arhivat din original (http://
www.ugcs.caltech.edu/~yukimoon/MoonTelescope/) la 6 noiembrie 2015. Accesat în 27 martie
2011.
218. ^ Chandler, David (15 februarie 2008). „MIT to lead development of new telescopes on moon”
(http://web.mit.edu/newsoffice/2008/moonscope-0215.html). MIT News (în engleză). Arhivat (ht
tps://web.archive.org/web/20090304062601/http://web.mit.edu/newsoffice/2008/moonscope-02
15.html) din originalul de la 4 martie 2009. Accesat în 27 martie 2011.
219. ^ Naeye, Robert (6 aprilie 2008). „NASA Scientists Pioneer Method for Making Giant Lunar
Telescopes” (http://www.nasa.gov/centers/goddard/news/topstory/2008/lunar_telescopes.html)
(în engleză). Goddard Space Flight Center. Arhivat (https://web.archive.org/web/20101222142
443/http://www.nasa.gov/centers/goddard/news/topstory/2008/lunar_telescopes.html) din
originalul de la 22 decembrie 2010. Accesat în 27 martie 2011.
220. ^ Bell, Trudy (9 octombrie 2008). „Liquid Mirror Telescopes on the Moon” (https://science.nasa.
gov/science-news/science-at-nasa/2008/09oct_liquidmirror/). Science News (în engleză).
NASA. Arhivat (https://web.archive.org/web/20110323081215/http://science.nasa.gov/science-
news/science-at-nasa/2008/09oct_liquidmirror/) din originalul de la 23 martie 2011. Accesat în
27 martie 2011.
221. ^ „Far Ultraviolet Camera/Spectrograph” (http://www.lpi.usra.edu/lunar/missions/apollo/apollo_
16/experiments/f_ultra/) (în engleză). Lpi.usra.edu. Arhivat (https://web.archive.org/web/20131
203010615/http://www.lpi.usra.edu/lunar/missions/apollo/apollo_16/experiments/f_ultra/) din
originalul de la 3 decembrie 2013. Accesat în 3 octombrie 2013.
222. ^ a b „Can any State claim a part of outer space as its own?” (http://www.unoosa.org/oosa/en/F
AQ/splawfaq.html#Q6). United Nations Office for Outer Space Affairs⁠(d). Accesat în 28 martie
2010.
223. ^ „How many States have signed and ratified the five international treaties governing outer
space?” (http://www.unoosa.org/oosa/en/FAQ/splawfaq.html#Q4). United Nations Office for
Outer Space Affairs⁠(d). 1 ianuarie 2006. Accesat în 28 martie 2010.
224. ^ „Do the five international treaties regulate military activities in outer space?” (http://www.unoo
sa.org/oosa/en/FAQ/splawfaq.html#Q5). United Nations Office for Outer Space Affairs⁠(d).
225. ^ „Agreement Governing the Activities of States on the Moon and Other Celestial Bodies” (htt
p://www.unoosa.org/oosa/en/SpaceLaw/moon.html). United Nations Office for Outer Space
Affairs⁠(d). Accesat în 28 martie 2010.
226. ^ „The treaties control space-related activities of States. What about non-governmental entities
active in outer space, like companies and even individuals?” (http://www.unoosa.org/oosa/en/F
AQ/splawfaq.html#Q7). United Nations Office for Outer Space Affairs⁠(d). Accesat în 28 martie
2010.
227. ^ „Statement by the Board of Directors of the IISL On Claims to Property Rights Regarding The
Moon and Other Celestial Bodies (2004)” (http://www.iislweb.org/docs/IISL_Outer_Space_Trea
ty_Statement.pdf) (PDF). Federația Astronautică Internațională. 2004. Accesat în 28 martie
2010.
228. ^ „Further Statement by the Board of Directors of the IISL On Claims to Lunar Property Rights
(2009)” (http://www.iislweb.org/docs/Statement%20BoD.pdf) (PDF). Federația Astronautică
Internațională. 22 martie 2009. Accesat în 28 martie 2010.
229. ^ „Carved and Drawn Prehistoric Maps of the Cosmos” (http://www.spacetoday.org/SolSys/Eart
h/OldStarCharts.html). Space Today. 2006. Accesat în 12 aprilie 2007.
230. ^ "Muhammad." Encyclopædia Britannica. 2007. Encyclopædia Britannica Online, p.13
231. ^ Marshack, Alexander (1991), The Roots of Civilization, Colonial Hill, Mount Kisco, NY.
232. ^ Brooks, A. S. and Smith, C. C. (1987): "Ishango revisited: new age determinations and
cultural interpretations", The African Archaeological Review, 5 : 65–78.
233. ^ Duncan, David Ewing (1998). The Calendar. Fourth Estate Ltd. pp. 10–11. ISBN 978-1-
85702-721-1.
234. ^ For etymology, see Barnhart, Robert K. (1995). The Barnhart Concise Dictionary of
Etymology. HarperCollins. p. 487. ISBN 978-0-06-270084-1.. For the lunar calendar of the
Germanic peoples, see Birley, A. R. (Trans.) (1999). Agricola and Germany. Oxford World's
Classics. USA: Oxford University Press. p. 108. ISBN 978-0-19-283300-6.
235. ^ Mallory, J. P.; Adams, D. Q. (2006). The Oxford Introduction to Proto-Indo-European and the
Proto-Indo-European World. Oxford Linguistics. Oxford University Press. pp. 98, 128, 317.
ISBN 978-0-19-928791-8.
236. ^ Harper, Douglas. „measure” (http://www.etymonline.com/?term=measure). Online Etymology
Dictionary.
237. ^ Harper, Douglas. „menstrual” (http://www.etymonline.com/?term=menstrual). Online
Etymology Dictionary.
238. ^ Smith, William George (1849). Dictionary of Greek and Roman Biography and Mythology:
Oarses-Zygia (https://books.google.com/?id=PJ0YAAAAIAAJ). 3. J. Walton. p. 768. Accesat în
29 martie 2010.
239. ^ Estienne, Henri (1846). Thesaurus graecae linguae (https://books.google.com/?id=0qQ_AAA
AcAAJ). 5. Didot. p. 1001. Accesat în 29 martie 2010.
240. ^ mensis (http://www.perseus.tufts.edu/hopper/text?doc=Perseus:text:1999.04.0059:entry=me
nsis). Charlton T. Lewis and Charles Short. A Latin Dictionary on Perseus Project.
241. ^ μείς (http://www.perseus.tufts.edu/hopper/text?
doc=Perseus:text:1999.04.0057:entry=mei/s) în Liddell și Scott.
242. ^ „Islamic Calendars based on the Calculated First Visibility of the Lunar Crescent” (http://www.
staff.science.uu.nl/~gent0113/islam/islam_tabcal_hilal.htm) (în engleză). Universitatea din
Utrecht. Arhivat (https://web.archive.org/web/20140111112349/http://www.staff.science.uu.nl/~g
ent0113/islam/islam_tabcal_hilal.htm) din originalul de la 11 ianuarie 2014. Accesat în 11
ianuarie 2014.
243. ^ a b Lilienfeld, Scott O.; Arkowitz, Hal (2009). „Lunacy and the Full Moon” (http://www.scientific
american.com/article.cfm?id=lunacy-and-the-full-moon). Scientific American. Accesat în 13
aprilie 2010.
244. ^ Rotton, James; Kelly, I. W. (1985). „Much ado about the full moon: A meta-analysis of lunar-
lunacy research”. Psychological Bulletin⁠(d). 97 (2): 286–306. doi:10.1037/0033-2909.97.2.286
(https://doi.org/10.1037%2F0033-2909.97.2.286).
245. ^ Martens, R.; Kelly, I. W.; Saklofske, D. H. (1988). „Lunar Phase and Birthrate: A 50-year
Critical Review”. Psychological Reports⁠(d). 63 (3): 923–934. doi:10.2466/pr0.1988.63.3.923 (htt
ps://doi.org/10.2466%2Fpr0.1988.63.3.923).
246. ^ Kelly, Ivan; Rotton, James; Culver, Roger (1986), „The Moon Was Full and Nothing
Happened: A Review of Studies on the Moon and Human Behavior”, Skeptical Inquirer⁠(d), 10
(2): 129–43. Reprinted in The Hundredth Monkey - and other paradigms of the paranormal,
edited by Kendrick Frazier, Prometheus Books. Revised and updated in The Outer Edge:
Classic Investigations of the Paranormal, edited by Joe Nickell⁠(d), Barry Karr⁠(d), and Tom
Genoni, 1996, Committee for Skeptical Inquiry.
247. ^ Foster, Russell G.; Roenneberg, Till (2008). „Human Responses to the Geophysical Daily,
Annual and Lunar Cycles”. Current Biology⁠(d). 18 (17): R784–R794.
doi:10.1016/j.cub.2008.07.003 (https://doi.org/10.1016%2Fj.cub.2008.07.003).
Bibliografie
Needham, Joseph (1986). Science and Civilization in China, Volume III: Mathematics and the
Sciences of the Heavens and Earth (https://books.google.com/?id=jfQ9E0u4pLAC). Taipei:
Caves Books. ISBN 978-0-521-05801-8.
Lectură suplimentară
„Revisiting the Moon” (https://www.nytimes.com/2014/09/09/science/revisiting-the-moon.html).
New York Times. Accesat în 8 septembrie 2014.
The Moon (http://www.bbc.co.uk/worldservice/specials/948_discovery_2008/page4.shtml).
Discovery 2008. BBC World Service.
Bussey, B.; Spudis, P.D. (2004). The Clementine Atlas of the Moon. Cambridge University
Press. ISBN 0-521-81528-2.
Cain, Fraser. „Where does the Moon Come From?” (http://www.astronomycast.com/astronomy/
episode-17-where-does-the-moon-come-from/). Universe Today⁠(d). Accesat în 1 aprilie 2008.
(podcast și stenogramă)
Jolliff, B. (2006). Wieczorek, M.; Shearer, C.; Neal, C., ed. „New views of the Moon” (http://ww
w.minsocam.org/msa/RIM/Rim60.html). Reviews in Mineralogy and Geochemistry⁠(d). Chantilly,
Virginia: Mineralogy Society of America. 60 (1): 721. Bibcode:2006RvMG...60D...5J (http://adsa
bs.harvard.edu/abs/2006RvMG...60D...5J). doi:10.2138/rmg.2006.60.0 (https://doi.org/10.213
8%2Frmg.2006.60.0). ISBN 0-939950-72-3. Accesat în 12 aprilie 2007.
Jones, E.M. (2006). „Apollo Lunar Surface Journal” (http://www.hq.nasa.gov/office/pao/History/
alsj/). NASA. Accesat în 12 aprilie 2007.
„Exploring the Moon” (http://www.lpi.usra.edu/expmoon/). Lunar and Planetary Institute⁠(d).
Mackenzie, Dana (2003). The Big Splat, or How Our Moon Came to Be. Hoboken, New Jersey:
John Wiley & Sons⁠(d). ISBN 0-471-15057-6.
Moore, P.⁠(d) (2001). On the Moon. Tucson, Arizona: Sterling Publishing Co. ISBN 0-304-35469-
4.
„Moon Articles” (http://www.psrd.hawaii.edu/Archive/Archive-Moon.html). Planetary Science
Research Discoveries. Hawai'i Institute of Geophysics and Planetology.
Spudis, P. D. (1996). The Once and Future Moon. Smithsonian Institution Press. ISBN 1-
56098-634-4.
Taylor, S.R. (1992). Solar system evolution. Cambridge University Press. p. 307. ISBN 0-521-
37212-7.
Teague, K. (2006). „The Project Apollo Archive” (http://www.apolloarchive.com/apollo_archive.h
tml). Accesat în 12 aprilie 2007.
Wilhelms, D.E. (1987). „Geologic History of the Moon” (http://ser.sese.asu.edu/GHM/). U.S.
Geological Survey Professional paper. 1348. Accesat în 12 aprilie 2007.
Wilhelms, D.E. (1993). To a Rocky Moon: A Geologist's History of Lunar Exploration (http://ww
w.lpi.usra.edu/publications/books/rockyMoon/). Tucson, Arizona: University of Arizona Press⁠(d).
ISBN 0-8165-1065-2. Accesat în 10 martie 2009.
Legături externe
Imagini și filme produse de NASA despre Lună (https://www.nasa.gov/moon)
Resurse cartografice
The Moon on Google Maps (https://www.google.com/maps/space/moon/@6.1467095,139.275
4359,23010541m/data=!3m1!1e3), redare în 3D a Lunii, similară cu Google Earth
„Consolidated Lunar Atlas” (http://www.lpi.usra.edu/resources/cla/). Lunar and Planetary
Institute⁠(d). Accesat în 26 februarie 2012.
Gazetteer of Planetary Nomenclature (USGS) (http://planetarynames.wr.usgs.gov/jsp/FeatureT
ypes2.jsp?system=Earth&body=Moon&systemID=3&bodyID=11) Listă de toponime.
„Clementine Lunar Image Browser” (http://www.cmf.nrl.navy.mil/clementine/clib/). U.S. Navy.
15 octombrie 2003. Accesat în 12 aprilie 2007.
Globuri 3D zoomabile:
„Google Moon” (http://moon.google.com). Google. 2007. Accesat în 12 aprilie 2007.
„Moon” (http://www.worldwindcentral.com/wiki/Moon). World Wind Central. NASA. 2007.
Aeschliman, R. „Lunar Maps” (http://ralphaeschliman.com/id26.htm). Planetary Cartography
and Graphics. Accesat în 12 aprilie 2007. Hărți și panorame ale locurilor de aselenizare Apollo
Japan Aerospace Exploration Agency (JAXA) (https://web.archive.org/web/20120305055023/h
ttps://wms.selene.jaxa.jp/index_e.html), imagini Kaguya (Selene)
Imagine mare a zonei de la polul nord al Lunii (http://home.bt.com/techgadgets/technews/expl
ore-the-lunar-north-pole-11363885909226?s_intcid=con_RL_LunarNorthPole)
Unelte de observare
„Find moonrise, moonset and moonphase for a location” (http://www.timeanddate.com/worldcl
ock/moonrise.html). 2008. Accesat în 18 februarie 2008.
„HMNAO's Moon Watch” (http://www.crescentmoonwatch.org/nextnewmoon.htm). 2005.
Accesat în 24 mai 2009. Când va fi vizibilă următoarea semilună, din orice locație.
General
Lunar shelter (http://www.esa.int/var/esa/storage/images/esa_multimedia/images/2013/01/luna
r_base_made_with_3d_printing/12501019-1-eng-GB/Lunar_base_made_with_3D_printing.jpg)
(building a lunar base with 3D printing (http://www.esa.int/Our_Activities/Technology/Building_a
_lunar_base_with_3D_printing))
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Luna&oldid=14747443
Ultima editare a paginii a fost efectuată la 13 ianuarie 2022, ora 23:08.
Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice;
pot exista și
clauze suplimentare.
Vedeți detalii la Termenii de utilizare.

Luna - Wikipedia

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Luna - Wikipedia

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1/19/22, 9:39 PM Luna - Wikipedia

Luna este un corp astronomic

(356 400–370 400 km)

rămase după un impact uriaș între (404 000–406 700 km)

Pământul, adică arată întotdeauna (27 z 7 h 43 min 11.5 s[1])

vizibilă fiind marcată de mări (29 z 12 h 44 min 2.9 s)

Distanța orbitală actuală a Volum 2.1958 × 1010 km3 (0,020 din al Pământului)[4]

valoare este de aproximativ 0.606 × Pământ

Programul Luna⁠(d) al Uniunii Temp. la suprafață min med max

(„luna”,[15] considerată divinitate[16]) și în greaca antică, cu

În limbile germanice, numele Lunii provine din termenul

Se crede că impacturile-gigant erau ceva frecvent în Sistemul Solar timpuriu. Simulările pe

Compoziția chimică a regolitului suprafeței

Topografia Lunii a fost măsurată cu altimetrie laser⁠(d) și analiză

Descoperirea unor povârnișuri de falie⁠(d) de către Lunar Reconnaissance Orbiter⁠(d) sugerează că

Câmpiile lunare mai întunecate și relativ lipsite de trăsături

Celălalt proces geologic important care a afectat suprafața

Compararea imaginilor de înaltă rezoluție obținute de Lunar Reconnaissance Orbiter⁠(d) a relevat o

Vârtejurile lunare sunt niște forme de relief enigmatice găsite pe

Câmpul gravitațional al Lunii a fost măsurat prin urmărirea

222, și poloniu-210⁠(d), emanate după formarea lor prin

Luna efectuează o orbită completă în jurul Pământului în

Luna este excepțional de mare relativ la Pământ: un sfert din

Luna se află în rotație sincronă: ea se rotește în jurul axei în

Distanța dintre Lună și Pământ variază de la circa 365.400 km

Superluna din 14 noiembrie 2016 a

Zona iluminată a sferei vizibile (gradul de iluminare) este dată de formula

Atracția gravitațională pe care o exercită masele una față de

Cel mai evident efect al forțelor mareice este formarea a două

Similar, mareele acționează și asupra suprafeței Lunii cu o amplitudine de circa 10 cm și o

Deoarece Luna ne blochează permanent vederea pe o zonă circulară de pe cer cu diametrul de o

Studiile antice și medievale

Înțelegerea ciclurilor Lunii a fost una din primele evoluții ale

alegorie care echivala creșterea și descreșterea Lunii cu o

La sfârșitul deceniului anilor 1950, la apogeul Războiului Rece,

După angajamentul președintelui John F. Kennedy în 1961 de a

Neil Armstrong a devenit primul om care a mers pe Lună, în

În timpul misiunilor Apollo cu aselenizare, au fost instalate pe suprafața Lunii pachete de

funcțiune roverul Yutu⁠(d) la 14 decembrie 2013. În conformitate

Nava spațială europeană SMART-1⁠(d), a doua navă cu propulsie cu

Ambițiosul Program Chinez de Explorare Lunară⁠(d) a început cu

Între 4 octombrie 2007 și 10 iunie 2009, misiunea Kaguya a

SUA a contribuit la lansarea Lunar Reconnaissance Orbiter⁠(d) (LRO), a impactorului LCROSS⁠(d) și

Printre misiunile planificate se numără cea rusească Luna 25⁠(d): un

Planuri de misiuni comerciale Formațiunea Ina⁠(d), 2009

În 2007, X Prize Foundation împreună cu Google, au lansat Google

În aprilie 1972, misiunea Apollo 16 a înregistrat diferite fotografii astronomice și spectre de

O litografie veche de 5000 de ani găsită la Knowth⁠(d), Irlanda,

În Orientul Apropiat Antic, zeul lunii (Sin/Nanna) era

Luna a fost de mult timp asociată cu nebunia și lipsa rațiunii;

4. ^ a b c d e f g h i j Williams, Dr. David R. (2 februarie 2006). „Moon Fact Sheet” (http://nssdc.gsf

117. ^ a b c d e f g Spudis, P.D. (2004). „Moon” (https://web.archive.org/web/20130703162844/http://

156. ^ „Total Lunar Occultations” (https://web.archive.org/web/20100223022627/http://occsec.wellin

186. ^ „NASA news release 77-47 page 242” (http://www.nasa.gov/centers/johnson/pdf/83129main_

199. ^ „India and Russia Sign an Agreement on Chandrayaan-2” (https://web.archive.org/web/2007

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 13 ianuarie 2022, ora 23:08.

S-ar putea să vă placă și