Economia in sapte lectii

Cartea conține în primul rând cele șase prelegeri susținute de Mises la Buenos
Aires în 1958 și publicate postum în limba engleză, în anul 1979, sub titlul Economic
Policy: Thoughts for today and Tomorrow. Prelegerile erau adresate unui public
începător și, de aceea, sunt ideale pentru un prim contact cu modul de gândire al lui
Mises și al Școlii austriece. Aceste lecții argentiniene sunt însoțite de memoriul despre
ciclul economic pe care Mises l-a pregătit în 1946 în calitate de consultant pentru un grup
de oameni de afaceri.

Cele șapte lecții misesiene sunt completate de o concentrată biografie intelectuală

a autorului, publicată inițial de Rothbard în 1973. Prin căldură, strălucire și luciditate,
această scurtă lucrare clasică e depășită doar de exhaustiva biografie misesiană a lui J.G.
Hülsmann. Profunzimea istorică și accentul pus pe praxeologie și pe metoda marginalistă,
aplicate îndeosebi la teoria monetară, recomandă eseul ca pe o necesară lectură timpurie
pentru toți începătorii de orientare misesiană.

Astfel rotunjit, acest volum este important pentru că tratează simplu câteva
chestiuni esențiale pentru conviețuirea oamenilor în societate. Înțelegerea lor sau
schimbarea punctului de vedere asupra lor în direcția sugerată de Mises și Rothbard se
aseamănă unei schimbări bruște de mediu, unei treceri subite de la întuneric la lumină.

Se vor aborda fiecare capitol, dar mai cu seama vor trage niste concluzii mai
profunde in legatura cu primul capitol.

In primul capitol care se numeste Capitalismul. Termenul a fost introdus de către

Karl Marx, el nefiind un adept al acestui sistem. Se prezintă în acest capitol originile
capitalismului, de la așa-numiții “proletari” care au inovat producția de masă, reușind să
echilibreze diferențele de trai dintre clasele sociale. Efectele acestui sistem sunt pozitive,
luând în calcul nivelul de trai al oamenilor în medie, fiind mai ridicat chiar și decât cel al
persoanelor înstărite din epoca precapitalistă, dar și creșterea populației.

In al doilea capitol ne este prezentat Socialisamul. Primele pagini vorbesc despre

libertate, mai precis despre libertatea economică. Se face o paralelă între sistemul
capitalist, în care omul are dreptul de a alege modul de a trăi, și sistemul socialist ce
controlează toate deciziile referitoare la producție, interzicând libertatea fundamentală de
alegere a carierei proprii.

Capitolul trei ne invata despre interventionism. Acest fenomen apare atunci când
guvernul intervine în mersul pieței și se amestecă în formarea prețurilor, a salariilor, a
dobânzilor și a profiturilor.Ludwig von Mises oferă o explicație schematică și teoretică a
efectelor negative datorate impunerii prețurilor maximale, ajungând, treptat, la socialism.

Capitolul patru abordeaza o problema actuala, si anume inflatia. Pentru a-și

rezolva problemele financiare, guvernul are trei modalități la care recurge : prelevă
impozite de la cetățeni, împrumută de la persone care dispun de bani sau tipăresc bani,
fapt ce duce la inflație (creșterea cantității de bani, respectiv creșterea prețurilor).
Nemulțumirea principală a oamenilor în legatură cu acest subiect este faptul că o creștere
a cantității de bani aduce cu sine scăderea puterii de cumpărare a unității monetare.

In al cincilea capitol se discuta despre investitiile straine. În acest capitol, Ludwig

von Mises explică faptul că diferența dintre țările avansate și cele în curs de dezvoltare nu
ține de calitățile muncitorilor sau antreprenorlior, ci de volumul de capital investit pe
unitatea de populație, care este mai mare în țările avansate.În cursul secolului al 19-lea, a
avut loc cel mai important eveniment al secolului – Dezvoltarea Investițiilor Străine-,
eveniment ce a ajutat toate țările mai puțin dezvoltate. Marea Britanie a început a-și
economisi capitalul mai devreme, să acumuleze capital și să îl investească în afaceri, în
alte părți ale lumii. Astfel, toate căile ferate, porturile, fabricile și minele din Asia, și
Canalul Suez, precum și multe alte lucruri din emisfera vestică, nu ar fi fost construite
dacă nu ar fi existat investițiile străine.
 In al saselea capitol ni se vorbeste despre politici si idei. Se descrie pornind de la
secolele 18-19, când existau partide ce aveau ca scop bunăstare întregii țări. Rivalitatea
dintre partide era concepută ca fiind normală, fiecare având dreptul de a avea idei diferite
privind modul optim de gestionare a treburilor unui stat.Persoanele careîmpărțeau idei
similare despre o problemă cooperau, iar această cooperare purta numele de partid.
Discursurile politice, editorialele din ziare, pamfletele și cărțile erau scrise pentru a
convinge, iar statul se presupune că nu se amesteca în condițiile economice ale pieței.
Această filosofie socială și economică a fost inlocuită de intervenționism, potrivit căruia
guvernul are datoria de a subvenționa și privilegia grupurile sociale.

In ultimul capitol abordeaza problema creditelor si se numeste Ciclul. Mises își

propune să realizeze în acest capitol o schiță simplificată în ceea ce privește problema
expansiunii creditelor. Așadar, începe prin a prezenta cele două tipuri de credite: cele
reale(transferuri de economii din mâinile celui care a economisit inițial, în mainile
antreprenorilor) și cele de circulație(acordat din fondurile bancare special create în acest
scop- inflație directă).

De asemenea, vorbește despre rolul prețurilor, al ratelor salariale și al dobânzilor,

ca indicatori ai gradului de raritate al factorilor de producție, în funcție de care
antreprenorii își planifică adoptarea anumitor proiecte. Mises este de parere că
expansiunea creditelor are un impact negativ asupra pieței, ducând inevitabil la o criză.

Asa cum s-a spus anterior, se va aborba intr-un mod mai special capitolul unu si
anume problema capitalismului. Acest capitol debutează cu o explicație a diferenței
dintre termenul figurativ "rege" atribuit diverșilor întreprinzători și ceea ce reprezintă de
fapt, în cadrul pieței, acești întreprinzători.

Astfel, spre exemplu un "rege al ciocolatei" nu domnește independent de piață și

de clienții săi, ci acesta depinde întru totul de clienții pe care îi servește, fiind în
permanență atent la nevoile acestora .
 În continuare se vorbește despre perioada de dinaintea capitalismului (cu două sute
de ani în urmă). În această perioadă statutul social era fixat de la naștere, nemaiputând fi
schimbat pe parcursul vieții, oamenii din clasele inferioare se ocupau exclusiv cu lucrul
pământului și trăiau în condiții mult inferioare celor din capitalism, iar industriile
produceau numai pentru consumul claselor înalte.

Începuturile capitalismului modern sunt legate de două probleme existente în acea

perioadă: creșterea numărului populației din zona rurală, considerată a fi o "amenințare la
adresa ordinii sociale existente" și lipsa materiilor prime. Astfel, o parte din acești oameni
săraci au început să deschidă mici ateliere care produceau exclusiv pentru producția de
masă, la prețuri relative scăzute, acest fenomen nou fiind considerat "originea
capitalismului". Acum se face și diferența dintre principiile capitaliste de producție și cele
feudale, deoarece se observă faptul că în capitalism muncitorii sunt și consumatori, aceste
"roluri" nemaifiind împărțite pe clase sociale ca în feudalism.

În ciuda tuturor beneficiilor capitalismului, acesta din urmă a fost atacat și criticat
de către aristocrați și posesorii de pământ, deoarece aceștia erau nevoiți să plătească
salarii mult mai mari angajaților. Mult timp și istoricii au falsificat realitatea afirmând că
fabricile angajau femei și copii în ciuda faptului că aceștia ar fi trăit în condiții
satisfăcătoare. În realitate ei trăiau în condiții deplorabile, fabricile oferindu-le astfel
hrana necesară. O îmbunătățire a condițiilor de trai a putut fi observată după Revoluția
Industrială, când numărul populației Angliei s-a dublat .

Tot în această perioadă au început să se realizeze și schimburi de produse între

țări, evitându-se astfel foametea în Anglia deoarece exporturile realizate constituiau plata
pentru hrana importată.

Astăzi, în țările capitaliste, ratele salariale nu sunt stabilite de o clasa diferită de

cea a persoanelor salariate, iar diferențele privind nivelul de trai dintre două clase sociale
este mult redusă față de perioada feudalismului.
 Termenul de "capitalism" a fost dat tocmai de unul dintre dușmanii acestuia, Karl
Marx, care considera capitalismul cel mai rău din toate sistemele, menit " să-i înavuțească
pe cei bogati șisă-i sărăcească pe cei săraci " și care a elaborat o teză despre sosirea
socialismului.

Putem spune in final ca acest volum de sase capitole este important pentru că
tratează simplu câteva chestiuni esențiale pentru conviețuirea oamenilor în societate.
Înțelegerea lor sau schimbarea punctului de vedere asupra lor în direcția sugerată de
Mises și Rothbard se aseamănă unei schimbări bruște de mediu, unei treceri subite de la
întuneric la lumină.