Tulburările de învățare

TSI reprezintă un concept-umbrelă pentru o varietate de dificultăți de

învățare a cititului,scrisului,calculului și raționamentului matematic.TSI
este inclusă în manualul de diagnostic și statistic al tulburărilor mentale
al American Psychiatric Association. Interacțiunea dintre factorii
genetici,congenitali și mediul afectează abilitatea creierului de a percepe
și procesa informația verbală și non-verbală.TSI co-există frecvent cu
alte tulburări de neurodezvoltare (ADHD,anxietate,diverse afecțiuni
medicale: epilepsie) insă TSI nu sunt o consecință a acestora.

Rezultatele școlare slabe sunt primul semn al TSI,insă trebuie să ne

asiguram că acestea nu sunt datorate unei motivații reduse pentru
invățare.Copii cu TSI prezintă un IQ normal dar diferă ca mod de gândire
și invățare,el nu va avea probleme în invățarea regulilor,informațiilor și
componentelor noi dacă acestea nu implică scrisul,cititul sau calculele.
Semnele pe care le observăm în comportamentul copilului cu TSI:
 Se acomodează greu la regimul școlar;
 Se sustrage de la îndeplinirea unor sarcini, acestea sunt prea grele
și nu le poate indeplini;
 Are greutăți în organizarea activităților zilnice,păstrarea obiectelor în
ordine,pe banca are mereu dezordine;
 Performanțele sunt fluctuante,obosește repede;
 Dezvoltarea slabă a motricității,echilibrului și orientării în spațiu.
 Dificultățile în invățarea școlară sunt cauzate de mai mulți factori:

 Factori primari care influențează procesul invățării sunt factorii

personali ce țin de rata de dezvoltari individuale(înalțime,greutate);
 Factori psihologici individuali de origine endogena cum ar fi: nivelul
redus al inteligenței individuale,autismul infantil;
 Factorii psihologici individuali de origine exogenă pun elevul în
situații severe de conflict și frustrare,elevul fiind expus realizării unor
stări depresive și de insecuritate (anxietate);
 Factorii școlari : volumul sarcinilor școlare,lipsa de obiectivitate în
apreciere;
 Factorii familiali favorizează/defavorizează copilul prin climatul din
familie,relațiile dintre părinți,relațiile copilului care învață cu ceilalți
membri ai familiei;
 Factorii sociali atrag atenția asupra rolului contextului social în care
se face educația respectivă asupra valorii și importanței pe care
statul și diferite alte instituții o acordă învățământului în ceea ce
privește integrarea,succesul profesional și social al elevilor.

Diagnosticarea TSI este un proces complex care implică o echipă

multidisciplinară și presupune următoarele etape :

 Evaluare psihologică complexă a funcțiilor cognitive implicate în

invățare și evaluarea comportamentală și emoțională pentru
diagnostic clinic diferențiat;
 Evaluare medicală ( neurologică,psihiatrică) în baza evaluării
psihologice, medicul va pune diagnosticul oficial de TSI după
eliminarea oricăror alte ipoteze/diagnostice.
 Astfel, identificăm 3 tipuri de TSI,fiecare având simptome specifice:

Dislexia este tulburarea de citire,se manifestă prin:

 Greșeli de citire,confundă literele,omite sau adaugă
litere,silabe,citește cuvintele distorsionate,incomplete;
 Lipsa capacității de a distinge între literele m și n sau b și p, sau
între grupurile de litere che și ghe;
 Pronunția greșită a cuvintelor( eliminarea unor litere din cuvânt
pentru a forma unul nou,mai ușor);
 Dificultăți la ințelegerea și povestirea unui text.
Copilul dislexic are o integrare școlară și socială normală, problemele
lui apărând doar atunci când trebuie să citească. Simptomele
predispoziției spre dislexie pot fi observate încă din perioada preșcolară
în vorbire, motricitate, abilități de orientare în spațiu și timp.
 Disgrafia, tulburarea de scriere, se manifestă prin:

 Scrisul format din propoziții scurte și sărace în exprimare;

 Scriere dezordonată și cu multe greșeli gramaticale;
 Depășirea rândului (scris prea mic sau prea mare) rezultată din
incapabilitatea de a reda corect literele și numerele în scris.

Abilitatea de a scrie este o componentă foarte importantă a

procesului de invățare și de aceea părinții trebuie să ii acorde atenție
încă din primii ani de școală.

Un copil poate fi diagnosticat ca având disgrafie abia în clasa a-II-a

după ce a parcurs învățarea scrierii tuturor literelor și a avut suficient
timp pentru exersarea acestora.
 Discalculia, tulburarea de calcul, se manifestă prin :
 Dificultăți în învățarea numerelor și scrierea lor;
 Dificultăți de a numara din 2 în 2 pentru ca nu isi poate reprezenta
mental axa numerelor;
 Dificultăți în folosirea semnelor matematice și operarea cu numere;
 Greseli de calcul și socotitul cu greu în minte;
 Dificultăți în ințelegerea conceptului de valoare și modul de
ordonare a numerelor (dificultate de a ordona crescător sau
descrescător).
Copilul cu discalculie are o integrare școlară și socială normală,
problema lui apărând doar atunci când se confruntă cu probleme de
calcul și raționament matematic. Un copil poate fi diagnosticat abia în
clasa a-III-a după ce a parcurs învățarea operațiilor de bază.

TSI este o tulburare de prelucrare a informațiilor care nu se rezolvă

odată cu creșterea copilului, există însă terapii specifice cu ajutorul
cărora simptomele pot fi ameliorate și se pot preveni tulburări în
dezvoltarea personalității.
Terapia logopedică de prevenție și recuperare cuprinde jocuri și
exerciții pentru dezvoltarea capacităților deficitare, terapie în care sub
îndrumarea logopedului, părintele poate deveni partener în
terapie,continuând dezvoltarea copilului și acasă. Terapia logopedică de
prevenire este foarte utilă, în majoritatea cazurilor ușoare asigură
succesul școlar al copilului. Teoria logopedică recuperatorie constă în
intervenții care ușurează însușirea scrisului, cititului sau a operațiunilor
matematice și asigură dezvoltarea acelor capacități deficitare care
cauzează instalarea tulburărilor specifice de învățare.
Terapia Meixner are ca scop prevenirea dislexiei și reeducarea citit-
scris. Este o metodă complexă fonetico-analitico-sintetico-logopedică în
care se pune accent pe emiterea, analiza și sinteza sunetelor.
Terapia Sindelar vizează identificarea și dezvoltarea acelor
capacități cognitive a căror disfuncționalitate cauzează apariția
tulburărilor de invățare. Cuprinde o serie de exerciții de dezvoltare care
vizează diferențierea auditivă, memoria vizuală, memoria auditivă,
orientarea în spațiu. Nu există încă adaptarea în limba română a acestei
terapii.
Terapia Ayres încearcă să amelioreze disfuncția de integrare
senzorială prin diferite stimulări ale copiilor. Prin impulsuri senzoriale
variate se dezvoltă sistemul de echilibru, reflexele primitive dispar,
mișcările ochilor devin normale, se organizează mai bine integrarea celor
două părți ale corpului, adică se maturizează sistemul nervos. Terapeutul
va folosi diverse jocuri,mingi uriașe, oglinzi mari, etc.
Terapia prin mișcare contribuie la funcționarea armonioasă a
sistemului nervos. Prin această terapie, începută în grădiniță, se pot
dezvolta aptitudinile necesare în procesul educațional ca: atenția
distributivă, concentrarea, perseverența în muncă, gândirea logică.
Psihoterapia este utilizată în dezvoltarea unei imagini de sine reale,
autoacceptarea, creșterea încrederii de sine, reducerea problemelor
emoționale sau de comportament. Se folosesc mai multe metode prin
jocuri structurate, art-terapia, psihoterapia experiențială.
Bibliografie : http://dislexia.ro/ https://www.dislexie.org.ro/
https://isjgiurgiu.ro/jcms/attachments/article/1437/20170515%20-%20CJRAE%20-
%20revista%20tendinte%20-%207,%202017.pdf