Sunteți pe pagina 1din 9

Lipidele

Grup complex de substante, caracterizate prin prezenta in molecula lor a unei functii ester a unui
acid gras superior cu diferite tipuri de alcooli.

• Comportare chimica:

- insolubile in apa si alcool

- solubile in solventi organici

Clasificare

- lipide simple sunt formate numai din acizi grasi si alcooli

- lipide complexe contin in molecula lor pe langa acizi grasi si alcooli, acid fosforic, glucide,
aminoalcooli

LIPIDELE SIMPLE

• Gliceridele sunt triesteri ai glicerolului cu acizi grasi

• Ceridele esteri ai unui alcool monovalent (alcool cerilic) cu greutate moleculara ridicata cu acizi
grasi

• Steridele esteri ai unor alcooli policiclici (steroli) cu acizi grasi

GLICERIDELE
• Triesteri ai glicerolului cu acizi grasi

• In lipidele vegetale (lichide) acizii grasi ce participa la esterificarea glicerolului sunt acizi grasi
nesaturati (cu duble legaturi) in timp ce grasimile animale (solide) sunt formate prin esterificarea
glicerolului cu acizi grasi saturati.

• Acizi grasi nesaturati: acidul oleic (18 C 1 dublă legătură), acidul linoleic (18 C și 2 duble legături),
acidul γ-linolenic, (18 C și 3 duble legături), acidul arahidonic (20 C și 4 duble legături)

• Acizi grasi saturati: acidul lauric (12 C), acidul miristic (14 C), acidul palmitic (16 C), acidul stearic (18
C)

• Acizii grasi sunt sintetizati in cloroplaste, foarte bogate in acizi grasi polinesaturati si in desaturaze –
enzime ce participa la procesul de desaturare si apoi lipidele se depun in oleosomi

• In celula vegetala gliceridele formeaza substante de rezerva sub forma de incluziuni uleioase sau
oleosomi

• Prezenți în:

– semintele plantelor oleaginoase (floarea soarelui, soia, dovleac, rapita),

– in fructe (maslin)

– dar lipsesc in radacini, tulpini, frunze (indicate ca legume pentru o dieta saraca in lipide)
Ceridele
• Esteri ai unor acizi grasi cu numar mare de atomi de carbon (26-30) si monoalcooli cu catena mare
liniara

• Ex: ceara, prezenta alaturi de cutina in straturile externe protectoare ale frunzelor si fructelor,
constituind cuticula dispusa la exteriorul peretelui scheletic al celulelor epidermice.

• Stratul de ceara poate depasi cutina si se depune la exterior sub forma de bastonase, solzi (ex:
palmierul de ceara), iar la noi in cazul frunzelor de varza, la unele fructe.

• Ceridele indeplinesc un rol protector, fiind insolubile in apa si impermeabile

STERIDELE
• Esteri ai unor acizi grasi cu alcooli policiclici monovalenti cunoscuti sub numele de steroli

• Ex. de steroli vegetali: sitosterolul, ergosterolul, stigmasterolul, colesterolul

Acizi grasi esentiali


• Celula vegetala se caracterizeaza prin:

– capacitatea de sinteza a acizilor grasi nesaturati (polinesaturati) si

– prin transformarea lipidelor de rezerva in glucide in timpul germinarii semintelor

• acizi grasi polinesaturati, produsi numai de plante (si unele microorganisme) de unde sunt preluati
impreuna cu hrana de catre animale

• Cei mai importanti :

– acidul linoleic,

– acidul linolenic;

– din acestia prin intermediul acidului arachidonic se sintetizeaza si prostaglandinele si leucotrienele,


mediatori celulari cu rol important in agregarea plachetara

• Acizii grasi esentiali intra si in compozitia fosfolipidelor, asigurand fluiditatea membranei celulare

• Cele mai importante uleiuri grase vegetale sunt:

- folosite in alimentatie: de masline, arahide, floarea soarelui, rapita

- folosite in medicina: de luminita noptii (Oenothera biennis), de Borrago officinalis

LIPIDELE COMPLEXE

• FOSFOLIPIDE

• FOSFOAMINOLIPIDE

• GLICOLIPIDE

Fosfolipidele
• Deriva de la glicerol in care un OH este esterificat cu acidul fosforic, iar ceilalti cu 2 acizi grasi
alifatici

• Acidul fosfatidic a fost pus in evidenta la inceput in frunzele de varza in care acidul αglicerofosforic
este esterificat cu 2 acizi grasi diferiti

FOSFOAMINOLIPIDELE
Deriva de la fosfolipide in care acidul fosforic este esterificat cu un aminoalcool, cel mai frecvent
colina, ansamblul acestora formand lecitina, cel mai comun fosfoaminolipid cu rol important in
constructia membranelor biologice.

Lecitina prezinta un pol hidrofil reprezentat de colina si acidul fosforic si 2 poli hidrofobi reprezentati
de acizii grasi si se reprezinta schematic in forma de diapazon.

Lecitina a fost izolata pentru prima data din galbenusul de ou, apoi din semintele de leguminoase
(soia)

Alte fosfoaminolipide sunt fosfatidiletanolamina si fosfatidilserina

GLICOLIPIDE
Reprezinta o combinatie intre lipide si glucide

Ex: fosfatidilinositolul format din: glicerol, 2 acizi grasi si acid fosforic esterificat cu inositol; este un
constituent membranar

Proteinele
• Sunt substante organice macromoleculare cu rol esential in constructia si functionarea materiei vii
• In molecula lor intra elementele: C, H, O, N si S

Se deosebesc

holoproteine (prin hidroliza elibereaza numai aminoacizi)

heteroproteine (prin hidroliza pun in libertate aminoacizi si substante de alta natura numite grupe
prostetice)

HOLOPROTEINELE
Sunt substante rezultate prin policondensarea aminoacizilor prin legaturi peptidice

Aminoacizii sunt unitati structurale ale proteinelor avand formula generala:

Care implica cel putin o functie aminica si cel putin una carboxilica
In functie de natura lui R exista 20 de aminoacizi naturali ai caror raspandire in speciile de procariote
si eucariote este uniforma

Din cei 20 de aminoacizi, dupa codul genetic propriu, se pot constitui game foarte variate de
proteine cu structura si functii specifice

Dupa natura radicalului aminoacizii pot fi grupati in aminoacizi:

alifatici, sulfurati, hidroxilati, dicarboxilici, diaminici, aromatici, heterociclici

Evolutia a selectionat 20 de aminoacizi numiti constitutivi

Dintre acestia 8-10 sunt numiti esentiali si nu pot fi sintetizati de animale, care-i preiau din hrana
vegetala: leucina, izoleucina, valina, treonina, metionina, lizina, fenilalanina, triptofanul si pentru
unele specii animale si histidina si arginina

Aminoaciziise sintetizeaza din acizii organici printr-un proces de transaminare (ex: alanina din acidul
piruvic; acidul aspartic din acidul oxalic, acidul glutamic din acidul cetoglutaric)

Aminoacizii au un caracter amfoter in solutie,

in mediu bazic se comporta ca un acid si

in mediu acid ca o baza

PEPTIDE SI PROTEINE
• Legatura peptidica (CO - NH) se stabileste intre functia carboxilica a unui aminoacid si cea aminica a
altui aminoacid cu eliminarea unei molecule de apa

• Prin condensarea a n aminoacizi (AA) prin legaturi peptidice si eliminarea a (n-1) molecule de apa
rezulta polipeptide si proteine in functie de numarul de AA condensati

PEPTIDE
• Clasificarea peptidelor

- 2 AA = dipeptida

- 3 AA = tripeptida

- 4 AA = tetrapeptida

- mai putin de 10 AA = oligopeptide

- 50-60 AA = polipeptide (GM=8-10kD)

- peste 60 AA proteine

PEPTIDE

Unele oligopeptide exista in stare naturala si reprezinta etape in cursul sintezei sau catabolismului
proteinelor

ex: - faloidina – oligopeptid toxic din ciuperca Amanita phaloides

- glutationul – un tripeptid cu importante functii biologice format din glicocol, cisteina si acid
glutamic
- alcaloizii din cornul secarii sunt formati din acid lisergic legat prin legatura peptidica (CO-NH) de
un tripeptid

PROPRIETATILE PROTEINELOR
Proprietatile fizico-chimice si functiile biologice ale proteinelor sunt dependente de natura si
numarul AA componenti care creeaza arhitecturi complexe si diverse

Gruparea aminica a primului AA se prezinta in partea stanga a unei proteine numit capat N-terminal,
iar gruparea carboxilica in partea dreapta numita capat C-terminal

Proteinele sunt substante amfotere, majoritatea grupelor aminice si carboxilice fiind angajate in
legaturi peptidice dar exista si grupari ionizabile reprezentate de capetele N si C terminale precum si
cele din radicalii AA hidrofili

Proprietatile proteinelor depind de pH-ul mediului, difera in functie de natura proteinei

Unele sunt solubile in apa, altele numai in prezenta unor saruri, altele la un pH acid sau bazic

Proprietatile proteinelor
• Proteinele pot fi izolate si purificate prin diferite procedee ca:

– gel-filtrare,

– ultrafiltrare,

– ultracentrifugare,

– precipitare izoelectrica

• Separarea si identificarea proteinelor se poate realiza prin

– electroforeza pe gel de poliacrilamida,

– focalizare izoelectrica,

– cromatografie HPLC

• Solubilitatea proteinelor:

– Majoritatea proteinelor sunt insolubile in alcool in care precipita;

– sunt precipitate si de acizii tari si sarurile neutre si de catre tanin

– si sunt coagulabile la caldura (70oC)

Denaturarea proteinelor reprezinta perturbarea structurii lor cu afectarea proprietatilor


lor biologice;

agentii denaturarii pot fi:

◦ temperatura,

◦ acizii, bazele, oxidantii, unele saruri ale metalelor grele,


◦ solventii organici

Denaturarea afecteaza structurile secundare, tertiare, cuaternare, deci structura lor tridimensionala,
actionand asupra legaturilor ce mentin aceste structuri dar fara sa afecteze structura primara

Denaturarea poate fi reversibila prin eliminarea agentului cauzant proteina se renatureaza

Renaturarea explica dependenta structurii spatiale de structura primara a proteinelor

Reactii de identificare ale proteinelor


• Reactia biuretului – albastru-violaceu cu o solutie de CuSO4 in mediu alcalin

• Reactia xantoproteica – galben cu HNO3

• Cu rectivul Millon – rosu cu azotat mercuric

Rolul proteinelor
• Functional

• Structural

• Substante de rezerva – se depun in citoplasma sub forma granulelor de aleurona in semintele de


leguminoase

CLASIFICAREA PROTEINELOR
• Dupa structura lor:
- fibroase (scleroproteine) au o structura simpla, lineara, sunt insolubile in apa sau solutii saline
diluate, cu rol de sustinere intalnite frecvent in regnul animal (unghii, coarne, pene, par)

- globulare de forma sferica intalnite atat la plante cat si la animale, lantul polipeptidic este compact
astfel incat AA hidrofobi sunt in interiorul moleculei iar cei hidrofili spre exterior, ca urmare aceste
proteine sunt solubile in apa

Proteinele globulare
Dupa greutatea moleculara, caracterul si rolul lor biologic:
- protaminele – mase moleculare mici (2000-5000), contin un procent ridicat de aminoacizi bazici
(arginina), au un caracter bazic, se gasesc in nucleu in combinatie cu ADN

- histonele (GM=5000-7000) se gasesc tot in nucleu si sunt strans legate de ADN formand impreuna
nucleosomii; au un continut ridicat de lizina dar sunt mai putin bazice decat protaminele

- globinele sunt raspandite mai mult in regnul animal avand rol biologic important;

ex: reprezinta partea proteica a hemoglobinei si mioglobinei; sunt bogate in histidina si lizina

- prolaminele si glutelinele (GM=30 000-50 000) sunt proteine caracteristice vegetalelor sunt
localizate in albumenul semintelor de graminee;
ex: gliadina din grau, hordeina din orz; sunt insolubile in apa si solutii saline solubile in acizi si baze
diluate; prolaminele sunt solubile si in alcool de 70; sunt bogate in acid glutamic si prolina dar sarace
in aminoacizi bazici si triptofan

- albuminele si globulinele (GM=70 000-100 000) contin un numar mare si divers de aminoacizi; in
apa sunt solubile numai albuminele, sunt precipitate de solutii saturate de saruri neutre; pot fi
separate prin electroforeza in alfa, beta si gamma globuline

Structura proteinelor
• Structura primara

• Structura secundara

• Structura tertiara

• Structura cuaternara

STRUCTURA PRIMARA
- Este determinata de ordinea de inlantuire a AA care este codificata genetic de succesiunea
codonilor din ADN

Structura secundara

• Reprezinta al doilea nivel de organizare structurala a proteinelor

• Se refera la dispunerea spatiala a lantului polipeptidic

• Se datoreaza legaturilor de hidrogen realizate intre gruparile – CO si – NH - apartinand legaturilor


peptidice (-CO–NH-) din lanturile polipeptidice

• Exista doua tipuri de structura secundara:


- structura helicoidala sau de tip α-helix – legaturile de hidrogen se stabilesc intre gruparile – CO – si
– NH – apartinand aceluiasi lant polipeptidic

- structura straturilor plisate sau de tip β – legaturile de hidrogen se stabilesc intre lanturi
polipeptidice diferite

Structura tertiara
 Reprezinta rezultatul interactiunii dintre radicalii aminoacizilor apartinand catenelor polipeptidice
care au deja o structura primara si secundara

 Fortele implicate in mentinerea structurii tertiare sunt: legaturi de H, ionice, punti disulfurice,
legaturi van der Waals si apar intre radicalii nepolari ai aminoacizilor care tind sa se asocieze

 Defineste arhitectura unei proteine care este intotdeauna identica pentru o anumita proteina

 Unele proteine (enzimele) au lanturile nepolare situate la interior astfel ca pot realiza contactul cu
constituentii lipidici ai membranelor

 Ca urmare a acestui nivel de organizare proteinele pot fi fibrilare sau globulare

Structura cuaternara
• Reprezinta cel mai inalt nivel de organizare a proteinelor

• Rezulta din interactiunile lanturilor polipeptidice care au deja o structura tertiara

• Se formeaza agregate de molecule unite prin aceleasi tipuri de legaturi ca si la cea tertiara cu
deosebirea ca ele actioneaza intre proteine diferite

• Se intalneste numai la unele proteine cu activitate biologica importanta

• Ex: complexe enzimatice, hemoglobina, imunoglobuline

HETEROPROTEINELE
• Se mai numesc proteine complexe sau conjugate

• Sunt formate dintr-o parte proteica si una neproteica denumita grupare prostetica

• Clasificare, dupa natura gruparii prostetice:


- glicoproteinele

- lipoproteinele

- cromoproteinele

- fosfoproteinele

- toxalbuminele

GLICOPROTEINELE
 contin oze sau ozide legate covalent de lantul polipeptidic;

 sunt frecvente in regnul animal (mucopeptide)

– in structura glicocalixului avand functie antigenica (in determinarea grupelor sanguine)

LIPOPROTEINELE
• Reprezinta asociatii ale proteinelor cu lipidele prin legaturi necovalente

• Fac parte din constitutia membranelor plasmatice si a serului sanguin

• Lipidele din lipoproteine pot fi extrase cu solventi organici

• Dupa moartea celulelor lipidele se detaseaza de proteine fenomen cunoscut sub numele de
lipofaneroza

CROMOPROTEINELE
• Au ca si grupare prostetica un compus colorat

• Ex: heminele (hemoglobina), flavoproteinele,

• metalo-proteine, caroten-proteinele

FOSFOPROTEINELE
• Sunt proteine bogate in acid fosforic ce se esterifica cu gruparile hidroxilice ale unor aminoacizi din
lantul proteic (serina, treonina)

• Ex: caseina din lapte vitelina din galbenusul de ou

TOXALBUMINELE
• Sunt heteroproteine toxice acest caracter fiind dat de partea proteica (albuminoidica)

• Sunt alergene si pot produce imunitate

• Ex: ricina (din semintele de ricin)

• Ricina este o glicoproteina foarte toxica cu GM 66000 formata din 2 lanturi polipeptidice A si B
legate intre ele printr-o punte disulfurica

• Lantul B permite toxinei sa se fixeze pe peretele celular, si lantul A este responsabil de proprietatile
toxice, prin inhibarea sintezei proteice actionand asupra ARN-ribozomal si determinand moartea
celulei

• Din semintele de ricin se extrage uleiul de ricin, utilizat ca purgativ, sau in industria cosmetica
(pentru ingrijirea parului) si ca lubrifiant

• Extragerea uleiului de ricin se face la rece, prin presare pentru a nu contamina uleiul cu proteine
toxice

• 12 seminte sunt letale pentru om si 20 pentru un cal.

TOXALBUMINE
• Viscotoxina este o proteina toxica din vasc (Viscum album)

• Are unele proprietati anticanceroase

• Intra in produsele medicamentoase : ISCADOR, ISOREL (solutii injectabile)