Sunteți pe pagina 1din 7

Reticulul edoplasmatic

• Este prezent numai la eucariote și lipsește la procariote


• Se prezintă ca un sistem de canalicule și buzunare uneori
aplatizate și anastomozate într-o rețea
• Aceste canalicule pot traversa și peretele scheletic de la o celulă
la alta, la nivelul plasmodesmelor, fiind numit sistem circulator
al celulei
• Este mai rarefiat în celulele meristematice și mai dens în cele
mature

Ultrastructura
• Pe secțiune longitudinală prezintă două membrane de 50 Å cu
structură tripartită, iar spatiul cuprins între ele se numește
enchilem și este mai puțin dens decât hialoplasma
• Conținutul reticulului este în continuare cu spațiul perinuclear,
membrana externă a nucleului se racordează în anumite zone cu
reticulul
• Unele canalicule prezintă asociați pe membrana externă
numeroși ribozomi
• Acest tip de reticul se numește reticul endoplasmatic rugos
• Alte zone ale reticulului au pereții externi netezi lipsiți de
ribozomi, acesta este numit reticul endoplasmatic neted
• Între cele două tipuri de reticul există continuitate
• În zona externă a citoplasmei și în cea perinucleara reticulul are
o structură granulară, iar în zona mediana are o structură netedă

Origine si rol biologic

• RE derivă fie din membrana externă nucleară, fie din


invaginarea plasmalemei
• Rol:
• intervine în metabolismul glucidelor, lipidelor, proteinelor
și în procese de detoxifiere
• funcții de segregare și transport intra- și intercelular (ex:
proteinele sintetizate de ribozomii din RER trec foarte
rapid in interiorul REN și de aici în dictiozomi)
• intervine în sinteza acizilor grași, fosfolipidelor și
steroidelor
• în celulele canalelor secretoare rezinifere de pin RE este
foarte abundent ceea ce sugereaza rolul acestuia în sinteza
și secreția terpenelor

Ribozomii
• Se mai numesc și granulele lui Palade
• Au aspect sferic si diametrul cuprins intre 140-300 Å, deci sunt
vizibili numai în ME
• Prima dată au fost izolați sub formă de microzomi prin
ultracentrifugare diferențiată; dupa analiza secțiunilor prin
microzomi prin ME s-a constatat că ei sunt formați din două
părți distincte ribozomi si vezicule ale RE
• Sunt prezenți în toate celulele atât la eucariote cât și la procariote
• Pot fi liberi în citoplasmă sau fixați pe membrana RE sau pe
membrana nucleară
• Se găsesc și în mitocondrii și plastide
• Numărul lor este de 500 000 într-o celulă eucariotă și 10 000
într-o celulă procariotă, numărul lor scăzând odată cu
îmbătrânirea celulei

Ultrastructura

• Fiecare ribozom este alcătuit din două subunități inegale numite


subunitatea mică și subunitatea mare
• Se pot izola prin ultracentrifugare cei care se găsesc liberi în
citoplasmă sau după distrugerea membranei microzomilor
pentru cei ce sunt fixați pe RE
• Dacă ribozomii izolați sunt plasați într-un mediu cu concentrația
scăzută de ioni de Mg, ei disociază în cele două subunități care
reprezintă 2\3 respectiv 1\3 din masa totală
• Ribozomii de tip procariot au dimensiuni de 140-270 Å, prezinta
un coeficient de sedimentare 70S
• Ribozomii de tip eucariot au diametrul de 200-300 Å si prezinta
un coeficient de sedimentare de 80S
• Cele doua subunitati au si ele constante de sedimentare diferite
pentru procariote(50 S si 30 S) si pentru eucariote (60S si 40 S)
• In hialoplasma se gasesc grupati in mici lanturi care constituie
poliribozomii, legatura dintre ei facandu-se prin ARNm; sub
acesta forma realizeaza sinteza proteica

Rolul biologic

• Sinteza proteinelor
• Ribozomii reprezinta complexul macromolecular (ARN r si
proteine ribozomale) care ghideaza acest proces
• Pentru biosinteza proteinelor sunt necesare mai multe
componente, intre care:
• ribozomii constituie suportul intregului proces,
• ARN m care contine informatia genetica,
• ARN t care transporta AA ce trebuie inserati,
• precum si o serie de factori si enzime

Aparatul Golgi
• Cuprinde totalitatea dictiozomilor dintr-o celula.
• Lipseste la procariote, fiind prezent numai in celula
eucariota
• Este format din saculi in forma de disc curbat, aplatizati,
avand un diametru de 1-3 μm
• Intr-un dictiozom sunt prezenti 3-8 saculi, in mod
exceptional 20
• Membranele acestor saculi au structura tripartita,
grosimea de 50 Å si sunt analoage celor ale RE
• Cavitatea fiecarui sacul si spatiul ce separa doi saculi ai
unui dictiozom au fiecare o grosime de 60-150 Å
• Spre extremitati saculii emit vezicule caracteristice
numite vezicule golgiene care raman o perioada atasate
apoi se desprind in citoplasma
• Majoritatea veziculelor au suprafata neteda in timp ce
altele sunt imbracate

Compoziția chimică:
- fosfolipide
- proteine
- mucopoliozide
- poliozide
- enzime: fosfataze si peroxidase

Rol biologic
• În citodiereză
• acumulează unii compuși în vezicule în vederea excreției
• Compușii ce se acumulează în vezicule pot fi secretati de RE
și numai transformați în aparatul Golgi sau pot fi secretati de
aparatul Golgi;
• ex: la plantele parazite (Cuscuta) dictiozomii
concentrează enzimele ce intervin în distrugerea
peretelui celular și a protoplasmei celulelor gazdă
• Intervine în elaborarea peretelui scheletic la celulele
vegetale
• În procesul de gelificare a peretelui scheletic și în
producerea de mucilagii la algele rosii si la Malvaceae,
dictiozomii sunt foarte abundenti si produc vezicule golgiene
ce se indreapta spre peretele scheletic, eliberand mucilagiile
si gumele (poliholozide); aceste celule sfarsesc prin moarte
ca urmare a izolarii lor prin mucilagiile abundente produse
• In celulele animale intervin in procesele de secretie celulara
si in transportul substantelor secretate, in procesele de
detoxifiere

Formarea aparatului Golgi

• Are relatii stranse cu REN si cu


lizozomii
• Din traecte ale REN se pot forma noi
saculi golgieni ce se aliniaza
intotdeauna la partea externa in timp
ce saculii de la partea interna iau
aspect de vezicule si se destrama
• Numarul de saculi din dictiozomi
creste odata cu diferentierea
• S-a observat si formarea de nou a
dictiozomilor care la inceput au
aspect de canalicul circular si apoi se
deschid si emit vezicule
• Dictiozomii se pot divide
Lizozomii
• Se mai numesc corpusculi litici
• Sunt bogati in enzime hidrolizante (hidrolaze)
• Au forma unor granule cu diametrul de 0,25-0,5μm cu un
continut dens, fiind protejati de o membrana simpla
• In interiorul acestor organite, enzimele se gasesc in stare
latenta, membrana lor fiind aceea care ii stabilizeaza
• Formarea lizozomilor se aseamana cu cea a veziculelor de
secretie
• Hidrolazele iau nastere la nivelul RER trec apoi in REN si in
veziculele emise de dictiozomi

Rol biologic
• Considerati agenti ai fenomenului de digestie intracelulara
• Intervin in:
– fagocitoza indeplinind functia lor heterofagica
– autoliza indeplinind functia lor autofagica
• Functia heterofagica:
– particulele solide patrund in citoplasma prin
endocitoza si dau nastere in interiorul celulei la un
fagozom in care particula este inconjurata de
plasmalema;
– acest fagozom fuzioneaza apoi cu un lizozom primar si
va da nastere unui lizozom secundar;
– astfel substantele exogene sunt supuse actiunii
enzimelor hidrolizante din lizozomi si degradate la
molecule mai mici, asimilabile, reziduurile fiind
eliminate in exterior prin exocitoza;
– functia este comparata cu aceea a unui tub digestiv
discontinuu

• Functia autofagica:
– digestia de catre lizozomi a unor teritorii din propria
citoplasma;
– acest fenomen are loc in caz de stres metabolic (prin
infometare) sau in celule pe cale de diferentiere cand apar
spatii intercelulare;
– aceste zone supuse degradarii de catre lizozomi sunt
inconjurate la inceput de catre traecte ale REN numite
vezicule de autofagie sau citolizomi; acestea fuzioneaza cu
lizozomii primari dupa care incepe procesul de digestie
intracelulara
• Dupa moartea celulelor, membranele lizozomilor se distrug si
enzimele hidrolizante se elibereaza declansand autolize “post-
mortem”, de aceea lizozomii au mai fost numiti si saci de
sinucidere
• Dereglarea functionarii lizozomilor sau distrugerea membranei
acestora la celulele animale declanseaza maladii celulare grave
numite boli lizozomale

Microcorpii vegetali
• Fac parte din citolizomii vegetali dar se deosebesc de lizozomi
prin natura enzimelor pe care le contin
• Au dimensiuni apropiate de a lizozomilor, dar contin enzime
specifice
Clasificare:
• - peroxizomii
• - glioxizomii

Peroxizomii
• Contin oxidaze producatoare de peroxid de
hidrogen si catalaza
• Se gasesc in acele celule care sunt capabile sa
transforme compusii neglucidici (uleiurile
grase) in compusi glucidici; ex: seminte de
floarea soarelui, soia, ricin
• Peroxizomii din frunze participa la
fotorespiratie, absorb O2 si elimina CO2 in
prezenta luminii si independent de respiratie