Organizarea spaţiului mondial

Procesul dezvoltării economiilor naţionale prezintă trăsături specifice de la o ţară

la alta, fapt reflectat de marea diversitate a tabloului mondoeconomic
actual. Datorită caracterului neunitar, există diferenţe notabile între naţiunile lumii
din punct de vedere al dezvoltării economice.

În funcţie de locul pe care îl deţin în sistemul economiei mondiale şi în relaţiile

internaţionale, convenţional, ţările lumii pot fi clasificate în trei grupuri:

1. Ţări cu economie puternic dezvoltată;

2. Ţări cu un nivel mediu al dezvoltării economice;
3. Ţări în dezvoltare (conform terminologiei ONU – Ţări în curs de dezvoltare).

Ţările economice cu economie puternic dezvoltată

Aceste ţări reprezintă, practic, societăţi postindustriale, unde ponderea industriei

este în scădere, ponderea agriculturii fiind la cote minime (2-5%), iar ponderea
serviciilor ajunge la valori de 60-75%.

În relaţiile externe, exporturile sunt foarte diversificate şi cu eficienţă economică

foarte mare, au un rol hotărâtor în economia şi politica mondială contemporană.

De asemenea, acest tip de ţări concurează între ele în lupta pentru creşterea
ponderii controlului economiei şi a pieţei mondiale.

Ţări din această categorie: SUA, Japonia, Germania, Franţa, Italia, Marea Britanie;
Elveţia, Austria, Belgia, Olanda, Suedia, Norvegia, Danemarca; Canada, Australia,
Noua Zeelandă, Republica Africa de Sud, Israel.
Ţările cu nivel mediu al dezvoltării economice

Aceste ţări care se caracterizează prin condiţii istorice de dezvoltare foarte diferite
şi se grupează în: Ţări cu nivel mediu al dezvoltării economice din Europa
Occidentală şi Ţări cu nivel mediu al dezvoltării economice din Europa Centrală şi
de Est.

Ţări din această categorie: Spania, Portugalia, Grecia, Irlanda, Finlanda; Cehia,
Ungaria, Slovenia, Polonia; Slovacia, România, Bulgaria, Croaţia, Macedonia, Bosnia
şi Herţegovina, Serbia, Muntenegru; Letonia, Estonia, Lituania; Rusia.

Ţările în curs de dezvoltare (ţări subdezvoltate, ţări în dezvoltare)

Aceste ţări reprezintă o pondere mare din populaţia mondială (70%) şi o producţie
industrială, care abia depăşeşte 17% din producţia mondială.

Ţările din această categorie se găsesc pe continentele: Asia, Africa, America Latină
şi Oceania şi au o serie de trăsături comune: economia dispune de variate sectoare
de activitate cu rămăşiţe ale relaţiilor feudale, cu o dezvoltare a capitalului naţional
relativ redus, cu rol relativ sporit al sectorului de stat în economie, cu dependenţă
ştiinţifică şi tehnologică de statele dezvoltate etc.

Ţări din această categorie: Brazilia, Mexic, China, India; Argentina, Uruguay,
Venezuela, Chile, Algeria, Columbia, Ecuador, Peru, Bolivia, Paraguay, Malaezia,
Thailanda, Iordania, Egipt, Maroc, Tunisia, Costa Rica, Nicaragua, Salvador,
Honduras, Guatemala; Emiratele Arabe Unite, Qatar, Quweit, Arabia Saudită;
Indonezia, Pakistan, Bangladesh, Nigeria; Ucraina, Belarus, Republica Moldova,
Georgia, Armenia, Kazahstan, Uzbekistan, Coreea de Nord, Cuba etc.