Test nr.

1.1. Reproduceți noțiunea de raport juridic execuțional penal si caracterizați

trăsăturile acestuia.
Raporturile de drept execuțional penal reprezintă raporturile sociale reglementate
de normele dreptului execuțional penal ce apar între organele și instituțiile de stat
care execută sancțiunile cu caracter penal, pe deoparte, și persoana condamnată în
legătură cu executarea și ispășirea sancțiunilor de drept public, care înglobează atât
sancțiunile de drept penal, cum ar fi pedeapsă penală și măsurile de siguranță, cat și
măsurile preventive cu caracter procesual penal și arestul contravențional.
Trăsături:
1. Subiectul principal este statul iar persoanele supuse executării raportului
execuțional penal sunt pe treapta de subordonare catre stat.
2. Între raportul juridic execuţional penal şi raportul juridic penal există o strânsă
legătură. Mai întâi se naşte raportul juridic penal de conflict ca urmare a transformării
lui din raport juridic penal de conformare.
3. Raportul juridic execuţional penal se referă la relaţiile de executare a sancţiunilor
penale care se deosebesc de relaţiile de tragere la răspundere penală care conduc la
formarea raportului juridic penal.

1.2. Clasificati raporturile juridice executional penale.

Faptele juridice sunt acele acțiuni sau evenimente în legătură cu care apar, se
modifică sau încetează rapoartele de drept execuțional penal. Ele pot fi clasificate în
funcție de mai multe criterii.
1. În funcție de caracterul efectelor juridice: generatoare de drept; modificatoare; de
stingere;
2. În funcție de momentul volitiv: evenimente; acțiuni care depind de voința
subiectului;
3. În funcție de numărul împrejurărilor: simple și complexe.
Analiza corectă a faptelor juridice ce pot apărea în raporturile execuțional penal e
ne permite să determinăm corect și natura juridică a rapoartelor juridice ce pot apărea
pe parcursul executării pedepselor și a altor sancțiuni.

1.3. Decideți asupra momentului apariției raportului juridic execuțional-penal.

Apariție a raporturilor execuțional penale este legată de dispoziție de executare a
hotărârii judecătorești, ceea ce rezultă din alin.(1) art.468 CPP RM. Astfel, trimiterea
spre executare a hotărârii judecătorești se pune în sarcina instanței care a judecat
cauza în primă instanță. Dispoziție de executare a hotărârii judecătorești, în termen de
10 zile de la data când hotărârea a rămas definitivă, se trimite de către președintele
instanței, împreună cu o copie de pe hotărâre definitivă, organului însărcinat cu
punerea în executare a sentinței conform prevederilor legislației de executare. În
cazul în care cauză a fost judecată în apel sau în recurs, la copie de pe sentința se
anexează copia de de pe decizia instanței de apel sau de recurs.
 Din acest moment statutul juridic al persoanei față de care se emite sentința de
condamnare se schimbă, persoana încetează am mai fi inculpată, ci devine
condamnată.

2.1. Enumerați modalități de executarea a pedepsei sub forma de amendă

Amenda se achită de către condamnat în mod benevol în termen de 30 de zile de la
data stabilirii ei.
În cazul infracţiunilor ușoare sau mai puțin grave, condamnatul este în drept să
achite jumătate din amenda stabilită dacă o plăteşte în cel mult 3 zile lucrătoare din
momentul în care hotărârea devine executorie. În acest caz, se consideră că
sancţiunea amenzii este executată integral.
În caz de eschivare cu rea-voinţă a condamnatului de la achitarea amenzii stabilite
ca pedeapsă principală sau complementară, instanţa de judecată poate să înlocuiască
suma neachitată a amenzii cu închisoare în limitele termenelor pedepsei maximale.
Suma amenzii se înlocuieşte cu închisoare, calculându-se o lună de închisoare pentru
100 unităţi convenţionale.
În cazul în care condamnatul nu este în stare să plătească amenda stabilită ca
pedeapsă principală sau complementară, instanţa de judecată poate, să înlocuiască
suma neachitată a amenzii cu muncă neremunerată în folosul comunităţii, calculându-
se 60 de ore de muncă neremunerată în folosul comunităţii pentru 100 unităţi
convenţionale de amendă.

2.2. Faceți o generalizare asupra executării forțate a pedepsei sub forma de

amenda.
Instanţa de judecată verifică în Registrul debitorilor dacă amenda a fost achitată. În
cazul în care condamnatul nu a achitat amenda, instanţa, în decursul a 30 de zile de la
rămânerea definitivă a hotărârii, trimite executorului judecătoresc documentul
executoriu pentru încasarea silită a amenzii.
Executorul judecătoresc verifică în Registrul debitorilor dacă amenda a fost achitată
şi, în cazul în care nu a fost achitată de către condamnat, intentează procedura de
executare şi execută documentul executoriu în conformitate cu prevederile cărţii întîi
a prezentului cod. Concomitent cu amenda, se vor încasa şi cheltuielile de executare
În cazul în care executarea silită nu a fost posibilă din cauza lipsei sau insuficienţei
de bunuri sau din cauza eschivării cu rea-voinţă de la achitarea amenzii, executorul
judecătoresc solicită instanţei care a judecat cauza în fond să adopte o încheiere în
condiţiile art.64 din Codul penal.

2.3. Propuneti o situatie practica cand amenda se inlocuieste cu inchisoarea.

Exemplu(face fiecare aparte o situație) : În urma hotărârii judecătorești lui X i sa
aplicat amenda in marine de 400 u.c , el cu rea credință sa eschivat de achitarea
amenzii, judecătorul a decis sa înlocuiască amenda cu privarea de libertate. În caz de
eschivare cu rea-voinţă a condamnatului de la achitarea amenzii stabilite ca pedeapsă
principală sau complementară, instanţa de judecată poate să înlocuiască suma
neachitată a amenzii cu închisoare în limitele termenelor pedepsei maximale. Suma
amenzii se înlocuieşte cu închisoare, calculându-se o lună de închisoare pentru 100
unităţi convenţionale.

Test nr.2

1.1. Definiți conceptul și caracteristicile dreptului execuțional-penal.

Pentru prima dată expresia „politică penală” a fost folosită la începutul secolului al
XIX-lea de către autorul Feuerbach, manualul său de drept penal. Dintre instituțiile
penale, pedeapsa și celelalte sancțiuni de drept penal ocupă locul cel mai important în
cadrul politicii penale, deoarece aplicarea corectă a acestora de către instanțele de
judecată contribuie la realizarea unei eficiente politici penale a statului, într-o
anumită perioadă. Politica execuțional penală constituie parte componentă a politicii
penale axată pe orientările politice penale în domeniul executării sancțiunilor de drept
penal, atâta pedepselor penale, cat și a măsurilor de siguranță, precum și a măsurilor
de constrângere cu caracter penal. Dreptul execuțional fiind o instituție
interramurală premergătoare dreptul execuțional penal, în cadrul sistemelor juridice
de ramură, a contribuit la perceperea mai pe larg a înțelesului și caracteristicilor
activității de realizare a dreptului și a evoluției sale începând cu primele legiuiri
privind activitatea de executare și respectarea legilor. Dreptul execuțional penal se
impunea fi o ramură de drept alcătuită din totalitatea normelor juridice prin care se
reglementează apariția, modificare și stingere relațiilor sociale privind executarea
pedepselor penale, măsurilor de siguranță, precum și aplicarea măsurilor de
constrângere cu caracter penal, în scopul asigurării unei influențe educative eficiente
asupra persoanelor supuse executării, în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni
și al apărării ordinii de drept. Această ramură de drept a avut diferite denumiri: drept
execuțional penal, drept executiv penal și drept penitenciar.
Caracteristice generale ale dreptului execuțional penal sunt:
1. DEP reprezintă o ramură de drept unitară, precum și autonomă;
4. Relațiile acestei ramuri de drept au un caracter public, derivat;
5. Această ramură de drept reglementează raporturi aferente raporturilor dreptului
penal;
6. Metoda caracteristică acestei ramuri este metoda imperativă și dispozitivă;
7. Domeniul de activitate al dreptului execuțional penal îl constituie relațiile sociale
speciale privind executarea sancțiunilor de drept penal, precum și a măsurilor de
constrângere de natură penală;
8. Obiectul dreptului execuțional penal îl formează relațiile sociale cu privire la
activitatea de executare, ispășire sau aplicarea sancțiunilor de drept penal;
9. Dreptul execuțional penal are un sistem de norme juridice proprii.

1.2. Determinați obiectul și metoda de reglementare a dreptului execuțional-

penal.
Obiectul dreptului execuțional penal îl formează relațiile sociale cu privire la
activitatea de executare, ispășire sau aplicarea sancțiunilor de drept penal, precum și a
măsurilor de constrângere de natură penală. Relațiile sociale reglementate de această
ramură de drept sunt relații de constrângere proprii acestei ramuri, ce presupun
drepturi și obligații pentru participanți. Drepturile și obligațiile pe care le au
participanții diferă în funcție de felul sancțiunii aplicate. Obiectul de studiu al științei
dreptului execuțional penal este mai larg decât obiectul legislație execuțional penale,
incluzând nu doar normele de drept și raporturile juridice privitoare la executarea
hotărârilor judecătorești cu caracter penal, ci și politica statului în sfera executării
sancțiunilor de drept penal, istoria mondială și cea națională a legislației execuțional
penale, practica de creare și de executarea normelor de drept penal, sursele și normele
dreptului execuțional penal.
Ținând cont de faptul că sancțiunilor de drept penal, precum și alte măsuri de
constrângere cu caracter preventiv, constituie cea mai severă formă a constrângerii
statale, metodă principală de reglementare are raporturilor sociale în dreptul
execuțional penal este metoda imperativă. Anume această metodă presupune relații
de subordonare strictă între subiecți. Metoda imperative nu acceptă de vie sau abateri
de la regulile de conduită expres prevăzute în actul normativ . subiecții sunt îndrept să
săvârșească doar acțiuni care sunt express pe permise de lege . mijloacele principale
de influențare asupra relațiilor sociale constau în exclusivitate din prohibiției uni,
obligații, responsabilități, pedepsit și alte măsuri restrictive și privative. Cu toate că
metoda imperativă este una fundamentală în dreptul execuțional penal, în unele
situații poate fi aplicată și metoda dispozitivă de reglementare a relațiilor sociale din
sfera executării sancțiunilor de drept public . astfel, metoda dispozitive se bazează pe
un anumit volum de permisiuni, pe egalitatea părților, care într-o anumită măsură
permite subiecților alegere a comportamentului . Spre exemplu, persoana condamnată
se bucură de un anumit volum de drepturi, în special de dreptul de adresa plângeri și
petiții.
1.3. Argumentați care în opinia Dvs sunt direcțiile de baza ale politicii
execuțional-penale contemporane în RM.
Condițiile de finanțare, perfecționare a activității sistemului penitenciar,
ameliorarea condițiilor de detenție, aplicarea de măsuri de rigoare în vederea
promovării proiectelor de legi și hotărâri. Se observă o tendință de creștere a
numărului de persoane în penitenciare îndeosebi în izolatoarele de anchetă penală, a
mai sporit și ponderea persoanelor condamnate pentru infracțiuni grave. Una din
direcțiile este activitatea educativă, care are menirea de a contribui la reintegrarea
persoanelor care au încălcat regimul de comportament în societate.Direcția de bază
este elaborarea concepției lucrului educativ cu condamnații și reformarea sistemului
de detașament ale condamnaților.
Cea mai mare problemă a sistemului penitenciar este maladia tuberculoză pulmonară,
direcțiile de bază sunt îndreptate spre soluționarea acestei probleme prin deschiderea
spitalului republican de tuberculoză - Rezina. Departamentul instituției penitenciare
tinde spre perfecționarea cadrului legislativ.

2.1. Descrieți principalele forme ale instituțiilor penitenciare din RM.

Instituțiile penitenciare sunt organele în care, în baza hotărârii instanței de judecată,
își execute pedeapsa persoanele condamnate la închisoare sau la de tensiune pe viață,
se asigură detenție provizorie a persoanelor față de care a fost aplicată măsura
arestului preventiv sau sancțiunea arestului contravențional. Într-o instituție
penitenciare pot fi create cu respectarea particularităților prevăzute de Codul de
executare al Republicii Moldova, mai multe sectoare distincte de detenție. Instituției
penitenciare sunt persoane juridice de drept public, au ștampilă cu stema de stat,
conturi trezoreriale, precum și conturi valutare, iar penitenciarele dislocate în
municipiul Bender – și conturi bancare.
În Republica Moldova putem întâlni următoarele forme ale instituțiilor penitenciare:
1. Penitenciarele de tip deschis;
10. penitenciarele de tip semiînchis
11. penitenciarele de tip închis
12. penitenciarele pentru minori
13. penitenciarele pentru femei
14. izolatoarele de urmărire penală
15. casele de arest
16. spitalele penitenciare.

2.2. Demonstrați că sistemul penitenciar din RM este un sistem progresiv.

Astăzi sistemul penitenciar a devenit deschis. În tendinţa continuă de deschidere şi
democratizare a sistemului penitenciar, s-au depus eforturi considerabile cu privire la
sporirea gradului de transparenţă a activităţii sistemului, în mod special cu mass-
media, urmărindu-se scopul creării unei imagini veridice şi corecte a sistemul
penitenciar. Sistemul penitenciar a trăit o perioadă dificilă cu multe obstacole, însă cu
eforturi comune s-a obţinut ca activitatea sistemului să fie consecventă, constructivă,
iar reformele ireversibile, asigurându-se o continuitate în realizarea lor.Conducerea
Departamentului împreună cu angajaţii săi contribuie la realizarea sarcinilor  puse de
către conducerea statului, la renovarea sistemului de funcţionare a
instituţiilor  penitenciare, precum şi, la reeducarea şi resocializarea deţinuţilor.
Realizarea procesului de resocializare în instituţiile penitenciare este condiţionat
de personalul implicat în acest proces, de particularităţile personalităţii deţinutului şi
utilizarea celor mai potrivite programe de educaţie socială şi metode de tratament. În
mare măsură acest obiectiveste realizat de către serviciul educaţie, psihologie şi
asistenţă socială din instituţiile penitenciarece a fost instituit în scopul reabilitării
psihosociale şi reintegrării în societate a deţinuţilor.Activităţile ce sunt desfăşurate de
serviciul nominalizat sunt orientate spre atenuarea influenţeinegative a privării de
libertate asupra personalităţii şi comportamentului condamnaţilor precumşi
identificarea şi dezvoltarea aptitudinilor şi abilităţilor care să le permită integrarea
într-o viaţă socială normală după liberarea din penitenciar.

2.3. Argumentați necesitatea executării pe etape a pedepselor privative de

libertate.
Planificarea principalelor etape ale executării pedepsei urmăreşte adaptarea
normelor privative de libertate la profilul psihosocial al persoanei în cauză,
implicarea responsabilă a acesteia în propria reabilitare socială şi creşterea şanselor
de reinserţie socială.Etapele ar trebui să fie lansate sub forma unui proces.Acest
proces se va numi proces de reintegrare socială – succesiune de demersuri educative,
de asistență psihologică și asistență socială, care au ca finalitate reintegrarea socială a
persoanelor private de libertate și care se realizează în două etape:
1. etapa executorie – debutează la încarcerare și se derulează pe perioada executării
măsurii preventive/măsurii educative/pedepsei privative de libertate;
2. etapa post-executorie – începe de la data liberării condiționate sau a liberării la
termen, iar beneficiarii sunt persoanele din detenție puse în libertate, identificate cu
nevoi de asistență în perioada post-detenție și care accesează serviciile corespondente
de la nivel de comunitate.

Test nr.3

1.1. Reproduceți noțiunea de norma juridica execuțional-penala si caracterizați

tipurile lor.
Normele de drept execuțional penal devin instrumente de îndrumare și orientare a
relațiilor sociale de executare a sancțiunilor penale și a altor măsuri de constrângere
ce se țin în hotărârile judecătorești cu caracter penal spre scopurile fixate de politica
penală a statului. Norma de drept execuțional penal constituie o variantă de conduită
corespunzătoare a participanților la raporturile juridice care apare în legătură cu și în
procesul de executarea sancțiunilor de drept penal.
Analizând norma juridică execuțional penal, rezultă că ea este o regulă sau o
normă socială alături de alte norme sociale cum sunt și cele morale, religioase, etice.
Dar, spre deosebire de celelalte norme sociale, norma de drept are un caracter
obligatoriu. Norma juridică, se poate spune că ea este o regulă socială de comportare,
obligatorie, generală și impersonală. Norma juridică execuțional penală este o regulă
generală și obligatorie de conduită a cărei scop este de a asigura executarea hotărârii
judecătorești cu caracter penal.
Luând în considerare faptul că executarea sancțiunilor de drept penal implică și
anumite reguli de educație și comportament unele norme de drept execuțional penal
au un conținut psihopedagogic, nu doar juridic. Astfel de norme sunt cu caracter
special . cu toate că majoritatea normelor de drept execuțional penal constituie un
model special de conduită prescrisă pentru cei condamnați, un etalon psihosocial
determinat, este de remarcat faptul că unele norme ale dreptului execuțional penal
sunt cu caracter general conținând scopurile, obiectivele și principiile legislație
execuțional penale prin urmare putem contura: normele dreptului execuțional penal
general; normele dreptului execuțional penal special.

1.2. Clasificati raporturile juridice execuțional-penale,

Raporturile de drept execuțional penal reprezintă raporturile sociale reglementate
de normele dreptului execuțional penal ce apar între organele și instituțiile de stat
care execută sancțiunile cu caracter penal, pe deoparte, și persoana condamnată în
legătură cu executarea și ispășirea sancțiunilor de drept public, care înglobează atât
sancțiunile de drept penal, cum ar fi pedeapsă penală și măsurile de siguranță, cat și
măsurile preventive cu caracter procesual penal și arestul contravențional.
Faptele juridice sunt acele acțiuni sau evenimente în legătură cu care apar, se
modifică sau încetează rapoartele de drept execuțional penal. Ele pot fi clasificate în
funcție de mai multe criterii.
1. În funcție de caracterul efectelor juridice: generatoare de drept; modificatoare; de
stingere;
17. În funcție de momentul volitiv: evenimente; acțiuni care depind de voința
subiectului;
18. În funcție de numărul împrejurărilor: simple și complexe.
Analiza corectă a faptelor juridice ce pot apărea în raporturile execuțional penal e
ne permite să determinăm corect și natura juridică a rapoartelor juridice ce pot apărea
pe parcursul executării pedepselor și a altor sancțiuni.

1.3. Decideți asupra momentului apariției raportului juridic execuțional-penal.

Apariție a raporturilor execuțional penale este legată de dispoziție de executare a
hotărârii judecătorești, ceea ce rezultă din alin.(1) art.468 CPP RM. Astfel, trimiterea
spre executare a hotărârii judecătorești se pune în sarcina instanței care a judecat
cauza în primă instanță. Dispoziție de executare a hotărârii judecătorești, în termen de
10 zile de la data când hotărârea a rămas definitivă, se trimite de către președintele
instanței, împreună cu o copie de pe hotărâre definitivă, organului însărcinat cu
punerea în executare a sentinței conform prevederilor legislației de executare. În
cazul în care cauză a fost judecată în apel sau în recurs, la copie de pe sentința se
anexează copia de de pe decizia instanței de apel sau de recurs.
Din acest moment statutul juridic al persoanei față de care se emite sentința de
condamnare se schimbă, persoana încetează am mai fi inculpată, ci devine
condamnată.

2.1. Relatați despre categoriile de mijloace de asigurare a regimului penitenciar.

Mijloacele de asigurare sunt destinate pentru a asigura modul și condițiile de
executare a pedepsei cu închisoarea. Mijloacele de asigurare sunt divizate în mijloace
cu caracter general și mijloace speciale de asigurare a regimului.
La mijloacele cu caracter general se atribuie la educație, care asigură comportamentul
corespunzător și respectare legislației a persoanei aflate în penetenciar. La mijloacele
speciale se atribuie acele mijloace care asigură profilaxia crimei în penetenciar,
preîntâmpinarea și curmarea altor componente interzise în penetenciar. Mijloacele cu
caracter general: respectarea din partea personalului penetenciarului prevederile legii
ce țin de relațiile cu condamnații.
Codul Execuțional garantează față de condamnați că nu va fi aplicat tratamentul
inuman și degradant, colaboratorii instituției penetenciare trebuie să ia toate măsurile
necesare pentru a asigura securitatea acestuia.

2.2. Caracterizați mijloacele special de asigurare a regimului penitenciar.

Conform codului execuțional al RM există următoarele mijloace speciale de
asigurare a regimului penitenciar:
- mijloace tehnice de pază,
- supraveghere și control,
- activitatea operativă de investigații,
- măsuri de siguranță,
- măsuri de stimulare.
Pentru controlul și siguranța de a nu evada, administrația este în drept să
folosească mijloace tehnice de pază și control. În partea de sus a îngrădirii
penetenciarelor de tip semi-închis sau închis poate fi curent electric. În scopul
asigurării securității sunt în drept să înfăptuiască măsuri operative de investigații. La
măsurile de siguranță aplicate condamnaților se atribuie forța fizică, mijloace speciale
și arma de foc (în cazuri exepționale). În cazuri excepționale ca mijloc de apărare
pasiv se pot folosi (căști, scuturi, măști), mijloace de apărare activă (bastoane de
cauciuc, cătușe, grenade cu gaze, plase speciale ș.a). Tipul mijlocului special se
stabilește de către colaboratorul sistemului penetenciar în funcție de situație. Față de
condamnați se aplică și măsuri de stimulare dacă au conduită bună și eforturi la
învățământ, instruire profesională. Există măsuri de stimulare cu caracter moral-
organizațional (acordarea unor întrevederi suplimentare de scurtă durată și lungă
durată, permisiunea de a avea convorbiri telefonice suplimentare) și măsuri de
stimulare cu caracter material–financiar (premierea pentru obținera unor indicatori
înalți în muncă. Măsurile de stimulare se aplică în scris de către șeful penitenciarului.
La fel și sancțiunile disciplinare se aplică în scris de către șeful instituției
penitenciare. Sanctiunea disciplinară se aplică cel mult 10 zile de la data depistării ei,
în cazul necesității 30 zile. Sancțiunile disciplinare pot fi stinse sau anulate, se sting
după expirarea termenului de un an. Sancțiunea poate fi anulată de către instanța de
judecată, Comitetul de Plângeri sau șeful instituției penitenciare. În caz de anulare a
sancțiunii disciplinare, condamnatul se consideră nesancționat.

2.3. Formulați părerea proprie asupra garantării drepturilor condamnaților la

aplicarea față de ei a sancțiunilor disciplinare.
În caz de abateri disciplinare, condamnatului i se aplica sancțiuni disciplinare.
Acestea pot fi grupate în sancțiuni disciplinare unimomentane executarea cărora nu
durează în timp (mustrarea, antrenarea peste rând la îngrijirea sau amenajarea
teritoriului penitenciarului) și cele care dureaza în timp (încarcerarea, retragerea
dreptului de a se deplasa fără escortă).
Aplicarea sancţiunilor disciplinare nu pot îngrădi dreptul la apărare, dreptul de
petiţionare, dreptul la corespondenţă, dreptul la asistenţă medicală, dreptul la hrană,
la lumină şi dreptul la plimbare zilnică.
Dacă abaterea disciplinară îmbracă forma unei infracţiuni, personalul
penitenciarului va sesiza obligatoriu organele de cercetare penală şi provizoriu va
aplica o sancţiune disciplinară. Abaterile disciplinare se constată de către personalul
administraţiei penitenciarului şi se consemnează într-un raport de incidente cere se
depune în 24 de ore de şeful secţiei unde este încarcerată persoana respectivă.

Test nr.4
1.1. Definiţi statutul juridic al condamnatului
Statutul juridic al condamnatului reprezintă un ansamblu al normelor de drept
execuțional penal care reglementează drepturile, obligațiile și interdicțiile persoanei
condamnate în baza unei hotătâri judiciare penale definitive.

1.2. Determinaţi drepturile şi obligaţiile de bază ale condamnatului

Drepturile și obligațiile fundamentale ale condamnaților reies din codul
execuțional al RM și din statutul executării pedepselor de către condamnați.
Drepturile fundamentale ale condamnaților sunt:
- dreptul la apărarea și respectarea de către instituția care asigură executarea
pedepsei, a demnității,
- dreptul de a nu fi supus la tortură și pedepse sau tratamente inumane, degradante,
- posibilitatea obținerii informației în limba pe care o înțelege,
- să beneficieze de asistență medicală,
- să comunice familiei locul detenției,
- să dispună de timp liber, conform programului zilei,
- de a avea cont personal de peculiu,
- sa primească pachete cu provizii, banderole, colete,
- dreptul la întrevederi, convorbiri telefonice,
- să participe la acțiuni culturale și sportive,
- să se întâlnească cu avocații,
- să expedieze pachete,
- dreptul la hrană și spațiu locativ,
- să procure literatură, hrană,
- dreptul la asigurare socială, pensie.
Obligații:
- să respecte legislația execuțional-penală,
- să respecte demnitatea celorlati condamnați, a personalului instituției,
- să execute cerințele legale ale administrației,
- să se prezinte la solicitarea administrației, să dea explicații pe anumite chestiuni,
- să se supună percheziției,
- să se abținp de la înjosirea altor detinuți,
- să aibă exteriorul îngrijit,
- să mențină curățenia în încăperile de serviciu și să poarte ecuson,
- să păstreze mobilierul, hainele, instalațiile și mecanismele din dotare.

1.3. Propuneţi modalităţi de perfecţionare a statutului juridic al condamnatului.

Efectuarea de materiale informative exacte privind totalitatea drepturilor și
obligațiilor pe care le au detinuții. Condiţiile de deţinere create trebuie să contribuie
la realizarea scopului suprem al pedepsei penale de educare şi corijare în vederea
reîntoarcerii în societate a unei persoane conştiente de obligativitatea respectării
normelor de drept stabilite în stat.
Ca de exemplu:
- organizarea unei ocupaţii profesionale, urmărindu-se formarea unui om apt de a
exercita o activitate de muncă după eliberare;
- încadrarea în viaţa socială;
- regenerarea valorilor unei vieţi parti-culare şi familiale;
- organizarea timpului liber, diversificarea ocupaţiilor culturale.
Se recomandă planificarea şi realizarea unor programe culturale, programe de
reintegrare socială care ar contribui la implicarea deţinuţilor, la trezirea interesului
pentru anumite acţiuni, la ameliorarea relaţiilor sociale din mediul penitenciarului şi
la pregătirea pentru revalorificarea raporturilor cu semenii după eliberare.
Organizarea pregătirii profesionale şi a activităţilor de muncă urmăreşte scopul
integrării într-un mod de viaţă nou.

2.1. Relataţi despre tipurile întrevederilor condamnaților

Se acordă suplimentar cel mult 4 întrevederi de scurtă durată şi 2 întrevederi de
lungă durată pe an în calitate de stimulare.
Întrevederile condamnaților pot fi grupate în 3 categorii:
- întrevederi de scurtă durată, ( cu soţul, rudele până la gradul al IV-lea inclusiv, iar
în cazurile prevăzute de Statutul executării pedepsei de către condamnaţi, cu
aprobarea scrisă a şefului instituţiei penitenciare, cu o altă persoană indicată de
condamnat se acordă pe o durată de 1-4 ore. Aceste întrevederi se desfăşoară în
spaţii special amenajate, sub supravegherea vizuală sau prin intermediul sistemelor
video de către reprezentanţii administraţiei instituţiei penitenciare. )
- întrevederi de lungă durată, ( cu soţul, părinţii, copiii, fraţii, surorile, bunicii şi
nepoţii condamnatului, iar în cazurile prevăzute de Statutul executării pedepsei de
către condamnaţi, având aprobarea scrisă a şefului instituţiei penitenciare, cu o altă
persoană indicată de condamnat se acordă pe o durată de la 12 ore la 3 zile.
Condamnatul achită cheltuielile suportate de către instituţia penitenciară în
legătură cu întrevederea de lungă durată. )
- întrevederi de lungă durată cu dreptul de conlocuire cu familia sa în afara
penetenciarului.

2.2. Explicaţi modul de desfăşurare a diferitor tipuri de întrevederi

Întrevederile de scurtă durată au loc cu soțul, rudele, iar în cazuri exepționale cu
administrația penitenciarului sau cu o altă persoană indicată de condamnat, se acordă
pe o durată de la 1-4 ore și o singură dată pe lună. Întrevederile de scurtă durată se
desfășoară în prezența unui reprezentant al instituiei penetenciarului.
Întrevederile de lungă durată au loc de 4 ori pe an, cu o durată de la 12 ore la 3 zile.
Acest tip de întrevederi se acordă cu dreptul de conlocuire cu soțul, rudele sau o altă
persoană menționată de către condamnat în locuri special amenajate ale
penetenciarului. Întrevederile de lungă durată nu se acordă condamnaților pe viață și
celor bolnavi de tuberculoză.
Au dreptul la întrevederi și cu avocatul, au loc în timpul liber al condamnatului, pe
o durată și o frecvență nelimitată.
În caz de căsătorie condamnatului i se acordă o întrevedere de scurtă durată și una
de lungă durată, care nu intră în numărul total de întrevederi.
2.3. Decideţi asupra faptului dacă întrevederile condamnaţilor pot să se
desfăşoare în afara instituţiei penitenciare
Da pot, se acordă întrevederi de lungă durată cu dreptul de conlocuire în afara
penetenciarului. Se acordă condamnaților ce se bucură de dreptul de a se deplasa fără
escortă și celor aflați în regim comun și de resocializare ale penetenciarelor de tip
deschis. Aceste întrevederi se acordă fără dreptul de a părăsi localitatea. Permisul la
întrevedere se acordă de către șeful instituției penitenciare. Încalcarea modului stabilit
de desfășurare a întrevederii atrage după sine întreruperea ei.

Test nr.5

2.1. Descrieți principalele forme ale instituțiilor penitenciare din RM.

Instituțiile penitenciare sunt organele în care, în baza hotărârii instanței de judecată,
își execute pedeapsa persoanele condamnate la închisoare sau la de tensiune pe viață,
se asigură detenție provizorie a persoanelor față de care a fost aplicată măsura
arestului preventiv sau sancțiunea arestului contravențional. Într-o instituție
penitenciare pot fi create cu respectarea particularităților prevăzute de Codul de
executare al Republicii Moldova, mai multe sectoare distincte de detenție. Instituției
penitenciare sunt persoane juridice de drept public, au ștampilă cu stema de stat,
conturi trezoreriale, precum și conturi valutare, iar penitenciarele dislocate în
municipiul Bender – și conturi bancare.
În Republica Moldova putem întâlni următoarele forme ale instituțiilor penitenciare:
1. Penitenciarele de tip deschis;
19. penitenciarele de tip semiînchis
20. penitenciarele de tip închis
21. penitenciarele pentru minori
22. penitenciarele pentru femei
23. izolatoarele de urmărire penală
24. casele de arest
25. spitalele penitenciare.

2.2. Demonstrați că sistemul penitenciar din RM este un sistem progresiv.

Astăzi sistemul penitenciar a devenit deschis. În tendinţa continuă de deschidere şi
democratizare a sistemului penitenciar, s-au depus eforturi considerabile cu privire la
sporirea gradului de transparenţă a activităţii sistemului, în mod special cu mass-
media, urmărindu-se scopul creării unei imagini veridice şi corecte a sistemul
penitenciar. Sistemul penitenciar a trăit o perioadă dificilă cu multe obstacole, însă cu
eforturi comune s-a obţinut ca activitatea sistemului să fie consecventă, constructivă,
iar reformele ireversibile, asigurându-se o continuitate în realizarea lor.Conducerea
Departamentului împreună cu angajaţii săi contribuie la realizarea sarcinilor  puse de
către conducerea statului, la renovarea sistemului de funcţionare a
instituţiilor  penitenciare, precum şi, la reeducarea şi resocializarea deţinuţilor.
Realizarea procesului de resocializare în instituţiile penitenciare este condiţionat
de personalul implicat în acest proces, de particularităţile personalităţii deţinutului şi
utilizarea celor mai potrivite programe de educaţie socială şi metode de tratament. În
mare măsură acest obiectiveste realizat de către serviciul educaţie, psihologie şi
asistenţă socială din instituţiile penitenciarece a fost instituit în scopul reabilitării
psihosociale şi reintegrării în societate a deţinuţilor.Activităţile ce sunt desfăşurate de
serviciul nominalizat sunt orientate spre atenuarea influenţeinegative a privării de
libertate asupra personalităţii şi comportamentului condamnaţilor precumşi
identificarea şi dezvoltarea aptitudinilor şi abilităţilor care să le permită integrarea
într-o viaţă socială normală după liberarea din penitenciar.

2.3. Argumentați necesitatea executării pe etape a pedepselor privative de

libertate.
Planificarea principalelor etape ale executării pedepsei urmăreşte adaptarea
normelor privative de libertate la profilul psihosocial al persoanei în cauză,
implicarea responsabilă a acesteia în propria reabilitare socială şi creşterea şanselor
de reinserţie socială.Etapele ar trebui să fie lansate sub forma unui proces.Acest
proces se va numi proces de reintegrare socială – succesiune de demersuri educative,
de asistență psihologică și asistență socială, care au ca finalitate reintegrarea socială a
persoanelor private de libertate și care se realizează în două etape:
1. etapa executorie – debutează la încarcerare și se derulează pe perioada executării
măsurii preventive/măsurii educative/pedepsei privative de libertate;
2. etapa post-executorie – începe de la data liberării condiționate sau a liberării la
termen, iar beneficiarii sunt persoanele din detenție puse în libertate, identificate cu
nevoi de asistență în perioada post-detenție și care accesează serviciile corespondente
de la nivel de comunitate.

2.1. Relatați despre durata și limitele sunetelor telefonice ale condamnaților

Deținuții au dreptul la convorbiri telefonice de la telefonul public, din cont propriu,
în modul şi în condiţiile stabilite de Codul de executare.. Plata pentru convorbirile
telefonice se efectuează cu cartele preplătite, iar în cazul unui telefon conectat la
reţeaua publică de telefonie fixă, conform tarifelor stabilite, de pe contul de peculiu al
deţinutului. Numărul, periodicitatea şi durata convorbirilor telefonice care pot fi
efectuate sau primite de condamnat se stabilesc de către administraţia penitenciarului
în conformitate cu regulile stabilite de ministrul justiţiei. Convorbirile telefonice au
loc sub controlul administraţiei. .Pentru acordarea convorbirii telefonice, deţinutul
depune o cerere, în care indică adresa, numărul de telefon al abonatului şi durata
convorbirii. Cererea urmează a fi aprobată de către şeful penitenciarului, după ce a
fost vizată de şeful de detaşament (sector), contabil şi persoana responsabilă de fişele
de evidenţă a convorbirilor telefonice, precum şi după coordonarea cu curatorul din
serviciul securitate. Persoanele condamnate la pedeapsa închisorii sau detențiunii pe
viață au dreptul la convorbiri telefonice cu durata de:
a) 10 minute pe săptămână, în cazul celor aflați la regim iniţial aplicat în calitate
de sancțiune disciplinară;
b) 10 - 20 minute pe săptămână, în cazul celor aflați la regim inițial;
c) 15 - 30 minute pe săptămână, în cazul celor aflați la regim comun;
d) 20 - 40 minute pe săptămână, în cazul celor aflați la regim de resocializare.
Condamnații minori, care execută pedeapsa în penitenciare pentru minori și
tinerii care au împlinit vârsta de 18 ani şi care au fost lăsați în penitenciarul pentru
minori, în temeiul hotărârii instanței de judecată, au dreptul la convorbiri telefonice
cu durata de:
a) 20 minute pe săptămână, în cazul celor aflați la regim iniţial aplicat în calitate
de sancțiune disciplinară;
b) 20 - 30 minute pe săptămână, în cazul celor aflați la regim inițial;
c) 25 - 40 minute pe săptămână, în cazul celor aflați la regim comun;
d) 30 - 60 minute pe săptămână, în cazul celor aflați la regim de resocializare.
Adulții aflați în arest preventiv au dreptul la convorbiri telefonice cu durata de
15 - 30 minute pe săptămână, iar minorii de 30 - 60 minute pe săptămână.

2.2. Determinați condițiile în care poate fi cenzurată corespondența

condamnaților
Pentru asigurarea exercitării dreptului la convorbiri telefonice, administraţia
penitenciarului va asigura instalarea telefoanelor publice în penitenciar în locuri
speciale, destinate acestui scop. Deţinutul are dreptul la convorbiri telefonice cu
soţul/soţia, o rudă sau cu o altă persoană la alegerea lui. Corespondenţa deţinuţilor cu
rudele şi alte persoane fizice sau juridice este supusă controlului sau cenzurii doar în
cazurile prevăzute de lege şi dacă constituie o măsură care, într-o societate
democratică, este necesară pentru apărarea ordinii, prevenirea infracţiunilor penale,
protecţia moralei şi protecţia drepturilor şi libertăţii altor persoane. Corespondenţa
deţinuţilor este supusă controlului sau cenzurii dacă administraţia instituţiei
penitenciare consideră că prin conţinutul scrisorii poate fi ameninţată securitatea
statului, securitatea instituţiei, funcționarilor publici cu statut special acesteia sau a
altor persoane, a bunurilor acestora ori că scrisoarea conţine informaţii despre unele
fapte ce ar putea avea un caracter infracţional, precum şi dacă există presupuneri că în
aceasta există un element ilicit. Corespondenţa deţinuţilor poate fi supusă controlului
sau cenzurii în condiţiile stipulate de Codul de procedură penală însă aceasta se
deschide de către condamnat în prezenţa reprezentantului instituţiei penitenciare, fără
a fi citită, în scopul prevenirii introducerii în penitenciar, prin intermediul
corespondenţei a drogurilor, substanţelor toxice, explozibilelor sau a altor obiecte a
căror deţinere, conform prezentului statut, sînt interzise.

2.3. Decideți asupra cazurilor când condamnatul poate fi privat de dreptul la

corespondență și la sunete telefonice.
Convorbirile telefonice între deţinuţii diferitelor penitenciare sunt interzise.Deţinuţii
izolaţi disciplinar pot beneficia de convorbiri telefonice doar în cazuri de excepţie.
Convorbirile la solicitarea rudelor sau altor persoane nu se admit, ei pot discuta doar
cu reprezentanţii administraţiei, comunicându-le informaţia excepţională pentru a fi
transmisă deţinutului. Încălcarea modului stabilit de comportare în timpul convorbirii
telefonice implică întreruperea ei imediată. În acest caz, nu se acordă o nouă
convorbire telefonică.
 Test nr.6

1.1. Noțiunea și importanța statutului juridic al condamnatului

Statutul juridic al condamnaţilor desemnează starea condamnaţilor pe timpul
executării diferitor pedepse penale şi se prezintă sub formă de drepturi, libertăţi şi
obligaţii. Indiferent de împrejurările în care s-ar afla orice fiinţă umană, ea are
drepturi fundamentale. Astfel, condamnaţii la pedeapsa cu închisoarea nu sunt lipsiţi
de cetăţenie şi beneficiază de toate drepturile, libertăţile şi obligaţiile proprii tuturor
cetăţenilor, fixate în Constituţie, acte normative ale diferitor ramuri de drept, cu
excepţia restricţiilor rezultate din sentinţa judecăţii şi în funcţie de comportamentul
lor pe parcursul executării acestei pedepse.
Reglementarea minuţioasă a statutului juridic al condamnaţilor reprezintă un
mijloc important în educarea lor juridică şi morală, în cultivarea respectului faţă de
lege, faţă de dreptul altor persoane. Legislaţia de executare a sancţiunilor de drept
penal apără drepturile şi interesele legitime ale condamnatului, asigură condiţii pentru
corijarea acestuia, garantează echitatea socială, protecţia lui juridică şi de altă natură
la punerea în executare a pedepsei şi la neaplicarea condiţionată a pedepsei.

1.2. Determinați structura statutul juridic al condamnatului

Din definitie statului condamnatilor rezulta ca statutul juridic al condamnaţilor
desemnează starea condamnaţilor pe timpul executării diferitor pedepse penale şi se
prezintă sub formă de drepturi, libertăţi şi obligaţii, in acest sens statutul juridic al
condamnatului poate fi structurat in obligatii cum ar fi de ex.   să respecte regulile de
comportare, programul zilei şi regimul de deţinere stabilit în penitenciar;   să
îndeplinească necondiţionat cerinţele legitime ale personalului penitenciar;   să aibă o
atitudine grijulie faţă de bunurile şi altă proprietate a penitenciarului; etc. Drepturi
cum ar fi dreptul   la un tratament decent şi amabil din partea administraţiei
penitenciarului;  la securitatea personală; să comunice familiei şi rudelor apropiate
locul detenţiei; etc. Si interdictii  insultarea sau săvîrşirea acţiunilor care jignesc
demnitatea personalului penitenciar, deţinuţilor şi altor persoane; îndemnarea altor
deţinuţi la săvîrşirea actelor de indisciplină; încălcarea liniei de pază a obiectelor
penitenciarului; etc.

1.3. Decideți asupra importanței menținerii cetățenii după condamnare.

2.1. Definiți regimul condițiilor speciale în penitenciare

În caz de calamităţi naturale, epidemii, epizootii, avarii, tulburări de masă,
nesupunere în grup a condamnaţilor, luare de ostatici, conjunctură externă, război ori
alte cazuri de forţă majoră care pun în pericol viaţa sau sănătatea oamenilor, în
penitenciar poate fi instituit un regim special. În perioada de acţiune a regimului
special, în penitenciar poate fi suspendată realizarea unor drepturi ale condamnaţilor
prevăzute în prezentul cod, introdusă paza şi supravegherea întărită, instituit un mod
special de acces la obiecte, modificat programul zilei, limitată activitatea serviciilor
de producţie, comunale şi de trai, cultural-educative, medico-sanitare şi a altor
servicii. Regimul special se instituie pe un termen de pînă la 30 de zile, prin ordinul
ministrului justiţiei, coordonat cu Procurorul General, cu posibilitatea prelungirii
termenului cu încă 30 de zile.

2.2. Caracterizați temeiurile de introducerea regimului special în instituțiile

penitenciare
In conformitate cu art.220, Regimul special reprezinta regim de detinere a
condamnatilor in penitenciare care se caracterizeaza prin  suspendarea realizarii unor
drepturi ale condamnaţilor prevăzute în prezentul cod, introducerea pazei şi
supravegherei întărită, instituit un mod special de acces la obiecte, modificat
programul zilei, limitată activitatea serviciilor de producţie, comunale şi de trai,
cultural-educative, medico-sanitare şi a altor servicii.
Ca temei a instituirii a regimului special poate fi de calamităţi naturale, epidemii,
epizootii, avarii, tulburări de masă, nesupunere în grup a condamnaţilor, luare de
ostatici, conjunctură externă, război ori alte cazuri de forţă majoră care pun în pericol
viaţa sau sănătatea oamenilor.

2.3. Proiectați o situație de introducerea regimului special în penitenciar generat

de factori externi.
Ca temei a instituirii a regimului special poate fi de calamităţi naturale, epidemii,
epizootii, avarii, tulburări de masă, nesupunere în grup a condamnaţilor, luare de
ostatici, conjunctură externă, război ori alte cazuri de forţă majoră care pun în pericol
viaţa sau sănătatea oamenilor.
În acest sens putem evidential situatia recenta de instituire a regimului special care au
fost mentinute pana 31 august  
Un ordin în acest sens a fost semnat de fostul ministrul Justiției, Fadei
Nagacevschi. Potrivit ordinului, se prelungește interdicția transferurilor deținuților la
cererea personală sau a rudelor în alte instituții penitenciare, cu excepția situaților
când deținuții trebuie duși la spitalul închisorii sau trebuie mutați din motive de
securitate. Primirea coletelor și pachetelor cu provizii se va realiza după ce bunurile
au fost dezinfectate. Totodată, trebuie să existe un număr suficient de echipamente de
protecție pentru personalul care recepționează aceste pachete. Directorii instituțiilor
penitenciare sunt obligați să evalueze riscurile de infectare înainte de a fi luată decizia
de a escorta deținuții.

Test nr.7

1.1. Reproduceți noțiunea de normă juridică execuțional penală și caracterizați

tipurile ei
 Normele de drept execuțional penal devin instrumente de îndrumare și orientare a
relațiilor sociale de executare a sancțiunilor penale și a altor măsuri de constrângere
ce se țin în hotărârile judecătorești cu caracter penal spre scopurile fixate de politica
penală a statului. Norma de drept execuțional penal constituie o variantă de conduită
corespunzătoare a participanților la raporturile juridice care apare în legătură cu și în
procesul de executarea sancțiunilor de drept penal.
Analizând norma juridică execuțional penal, rezultă că ea este o regulă sau o
normă socială alături de alte norme sociale cum sunt și cele morale, religioase, etice.
Dar, spre deosebire de celelalte norme sociale, norma de drept are un caracter
obligatoriu. Norma juridică, se poate spune că ea este o regulă socială de comportare,
obligatorie, generală și impersonală. Norma juridică execuțional penală este o regulă
generală și obligatorie de conduită a cărei scop este de a asigura executarea hotărârii
judecătorești cu caracter penal.
Luând în considerare faptul că executarea sancțiunilor de drept penal implică și
anumite reguli de educație și comportament unele norme de drept execuțional penal
au un conținut psihopedagogic, nu doar juridic. Astfel de norme sunt cu caracter
special. Cu toate că majoritatea normelor de drept execuțional penal constituie un
model special de conduită prescrisă pentru cei condamnați, un etalon psihosocial
determinat, este de remarcat faptul că unele norme ale dreptului execuțional penal
sunt cu caracter general conținând scopurile, obiectivele și principiile legislație
execuțional penale prin urmare putem contura: normele dreptului execuțional penal
general; normele dreptului execuțional penal special.

1.2. Clasificati raporturile juridice execuțional-penale

Raporturile de drept execuțional penal reprezintă raporturile sociale reglementate
de normele dreptului execuțional penal ce apar între organele și instituțiile de stat
care execută sancțiunile cu caracter penal, pe deoparte, și persoana condamnată în
legătură cu executarea și ispășirea sancțiunilor de drept public, care înglobează atât
sancțiunile de drept penal, cum ar fi pedeapsă penală și măsurile de siguranță, cat și
măsurile preventive cu caracter procesual penal și arestul contravențional.
Faptele juridice sunt acele acțiuni sau evenimente în legătură cu care apar, se
modifică sau încetează rapoartele de drept execuțional penal. Ele pot fi clasificate în
funcție de mai multe criterii.
1. În funcție de caracterul efectelor juridice: generatoare de drept; modificatoare; de
stingere;
26. În funcție de momentul volitiv: evenimente; acțiuni care depind de voința
subiectului;
27. În funcție de numărul împrejurărilor: simple și complexe.
Analiza corectă a faptelor juridice ce pot apărea în raporturile execuțional penal e
ne permite să determinăm corect și natura juridică a rapoartelor juridice ce pot apărea
pe parcursul executării pedepselor și a altor sancțiuni.

1.3. Decideți asupra importanței normelor juridice speciale (atipice) în dreptul

execuțional penal
Normele execuțional penale speciale prezintă unele particularităţi în structura lor care
derivă din faptul că ele sunt norme incriminatorii.
Normele atipice exprimă în conținutul lor o noțiune, un principiu, o sarcină și în
Dreptul execuțional penal ele se manifestă în următoarele tipuri:
a. norma – sarcină – stabilește sarcinile dreptului execuțional penal;
b. norma principu – stabilește ideile de bază a întregului sistem de drept;
c. norma definiție – care stabilește noțiunile cele mai importante din cadrul aplicării
pedepselor penale/măsurile de siguranță/măsurile preventive.
Importanța acestor norme special ( atipice ) este că ele servesc ca legătură între
politica execuțional penală a statului și legislația execuțional penal, adică se
realizează politica execuțional penală a statului.

2.1. Explicați care condamnați au dreptul la deplasare de scurtă durată în afara

penitenciarului
Condamnatului care execută pedeapsa închisorii în regim comun sau de
resocializare sau care este lăsat să efectueze lucrări de deservire gospodărească în
izolatorul de urmărire penală, dacă este caracterizat pozitiv şi conform
recomandărilor psihologului poate beneficia de acest drept, cu aprobarea scrisă a
şefului instituţiei penitenciare, i se poate acorda, în decursul anului, cel puţin o
deplasare de scurtă durată de pînă la 5 zile în afara penitenciarului pentru vizitarea
familiei, rudelor, tutorelui sau curatorului, după caz.
În caz de deces, de boală gravă a soţului sau a unei rude apropiate, de calamitate
naturală, care a cauzat pagube materiale considerabile condamnatului sau familiei lui,
persoanele indicate supra pot beneficia de o deplasare de scurtă durată de pînă la 7
zile.
Persoanele enumerate supra, care au copii în casele de copii ale penitenciarelor pot
beneficia în decursul anului de cel puţin o deplasare de scurtă durată, de pînă la 7
zile, pentru a-şi aranja copiii la rude sau într-o altă casă de copii. Condamnaţii care au
copii cu dizabilităţi pot beneficia, cel puţin de două ori pe an, de o deplasare de scurtă
durată, de pînă la 7 zile, pentru a-i vizita.

2.2. Care sunt cazurile, durata și condițiile deplasării de scurtă durată în afara
penitenciarului
Cazurile sunt următoarele:
În caz de deces, de boală gravă a soţului sau a unei rude apropiate, de calamitate
naturală, care a cauzat pagube materiale considerabile condamnatului sau familiei lui,
persoanele indicate supra pot beneficia de o deplasare de scurtă durată de pînă la 7
zile.
Persoanele enumerate supra, care au copii în casele de copii ale penitenciarelor pot
beneficia în decursul anului de cel puţin o deplasare de scurtă durată, de pînă la 7
zile, pentru a-şi aranja copiii la rude sau într-o altă casă de copii. Condamnaţii care au
copii cu dizabilităţi pot beneficia, cel puţin de două ori pe an, de o deplasare de scurtă
durată, de pînă la 7 zile, pentru a-i vizita.
 Cererea condamnatului privind deplasarea de scurtă durată în afara penitenciarului
se examinează în decurs de 3 zile, iar în legătură cu circumstanţe excepţionale - în
decurs de o zi.
Deplasarea de scurtă durată în afara penitenciarului se acordă prin dispoziţia scrisă
a şefului penitenciarului, ţinîndu-se cont de timpul necesar pentru călătoria dus-
întors. Timpul aflării condamnatului în afara penitenciarului se include în termenul de
executare a pedepsei.
Cheltuielile de deplasare în afara penitenciarului le suportă condamnatul.
Deplasările prevăzute anterior nu se acordă condamnaţilor care au săvîrşit
infracţiuni ce constituie recidivă periculoasă sau deosebit de periculoasă,
condamnaţilor care au săvîrşit infracţiuni deosebit de grave sau excepţional de grave,
condamnaţilor care au sancţiuni disciplinare nestinse, condamnaţilor pentru
infracţiuni intenţionate, săvîrşite în perioada executării pedepsei, condamnaţilor
bolnavi de tuberculoză în formă contagioasă, condamnaţilor care nu au urmat
tratamentul complet al bolii venerice, alcoolismului, toxicomaniei, narcomaniei,
condamnaţilor care suferă de tulburări psihice ce nu exclud responsabilitatea.

2.3. Proiectați o situație în care deplasarea de scurta durata în afara

penetenciarului se acorda doar sub escorta
!!!!!(Situații fiecare aparte proiectează)
Este interzisă deplasarea fără escortă sau însoţire în afara penitenciarului a
condamnatului care a săvîrşit infracţiune ce constituie recidivă periculoasă sau
deosebit de periculoasă, condamnatului care a săvîrşit infracţiune deosebit de gravă
sau excepţional de gravă, condamnatului care are sancţiuni disciplinare nestinse,
condamnatului pentru infracţiune intenţionată, săvîrşită în perioada executării
pedepsei, condamnatului bolnav de tuberculoză în formă contagioasă, condamnatului
care nu a urmat tratamentul complet al bolii venerice, alcoolismului, toxicomaniei,
narcomaniei, condamnatului care suferă de tulburări psihice, ce nu exclud
responsabilitatea.

Test nr.8

1.1. Definiți noțiunea de normă juridică execuțional penal și importanța acesteia

Normele de drept execuțional penal devin instrumente de îndrumare și orientare a
relațiilor sociale de executare a sancțiunilor penale și a altor măsuri de constrângere
ce se țin în hotărârile judecătorești cu caracter penal spre scopurile fixate de politica
penală a statului. Norma de drept execuțional penal constituie o variantă de conduită
corespunzătoare a participanților la raporturile juridice care apare în legătură cu și în
procesul de executarea sancțiunilor de drept penal.
Importanța constă în aceea că normele de drept execuțional penal devin instrumente
de îndrumare și orientare a relațiilor sociale de executarea sancțiunilor penale și a
altor măsuri de constrângere ce se conțin în hotărârile judecătorești cu caracter penal
spre scopurile fixate de politica penală a statului.

1.2. Clasificați normele juridice execuțional penale .

 Normele execuțional penale se clasifică, la fel ca și normele de procedură penală,
în funcție de următoarele criterii:
- întindere a cîmpului de aplicare;
- obiectul reglementării,
- caracterul obligatoriu sau susceptibil de derogare al normei.
În funcție de destinație, putem distinge următoarele norme execuțional penale:
programate spre un scop; de instruire; de garantare.
În funcție de forma manifestării, evidențiem: norme-definiții; norme-constatări;
norme-principii; norme-sarcini; norme-prohibiției; norme-obligații.
În funcție de ierarhia actelor normative în care normele execuțional penale sunt
expuse, distingem: norme prevăzute în legi organice; normele ce se conțin în actele
normative subordonate legii.
În funcție de conținut, se disting: norme execuțional penal e ce oferă subiectului un
anumit drept, o împuternicire; norme execuțional penal e ce conțin obligații; norme
execuțional penal e ce conțin prohibițiuni.
În funcție de rolul normelor de drept execuțional penal în reglementarea relațiilor
sociale, normele pot fi de reglementare, de ocrotire, specializate și definiție.
În funcție de caracterul obligațiilor, normele dreptului execuțional penal cu caracter
de reglementare pot fi de două tipuri: dispozitive și imperative.
În funcție de acțiune a normelor în spațiu, acestea pot fi norme cu acțiune generală
adică comună, și norme cu acțiune locală care se conțin în actele normative.

1.3. Decideți asupra importanței normelor juridice speciale (atipice) în dreptul

execuțional penal.
Normele execuțional penale speciale prezintă unele particularităţi în structura lor
care derivă din faptul că ele sunt norme incriminatorii.
Normele atipice exprimă în conținutul lor o noțiune, un principiu, o sarcină și în
Dreptul execuțional penal ele se manifestă în următoarele tipuri:
a. norma – sarcină – stabilește sarcinile dreptului execuțional penal;
b. norma principu – stabilește ideile de bază a întregului sistem de drept;
c. norma definiție – care stabilește noțiunile cele mai importante din cadrul aplicării
pedepselor penale/măsurile de siguranță/măsurile preventive.
Importanța acestor norme special ( atipice ) este că ele servesc ca legătură între
politica execuțional penală a statului și legislația execuțional penal, adică se
realizează politica execuțional penală a statului.

2.1. Faceți caracteristica generală a pedepsei sub formă de privare de dreptul de

a ocupa o anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate
Privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate
constă în interzicerea de a ocupa o funcţie sau de a exercita o activitate de natura
aceleia de care s-a folosit condamnatul la săvîrşirea infracţiunii.
Privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate
poate fi stabilită de instanţa de judecată pe un termen de la 1 la 5 ani, iar în cazurile
expres prevăzute – pe un termen de la un an la 15 ani.
 Privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită
activitate poate fi aplicată ca pedeapsă complementară şi în cazurile cînd nu este
prevăzută în calitate de pedeapsă pentru infracţiunile din Partea specială a Codului
Penal, dacă, ţinînd cont de caracterul infracţiunii săvîrşite de cel vinovat în timpul
îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în timpul exercitării unei anumite activităţi,
instanţa de judecată va considera imposibilă păstrarea de către acesta a dreptului de a
ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate.
La aplicarea pedepsei privative de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a
exercita o anumită activitate în calitate de pedeapsă complementară la amendă sau
muncă neremunerată în folosul comunităţii, termenul ei se calculează de la data
rămînerii definitive a hotărîrii, iar la aplicarea ei în calitate de pedeapsă
complementară la închisoare, termenul ei se calculează din momentul executării
pedepsei principale.

2.2. Elucidați condițiile de executare a pedepsei sub formă de privare de dreptul

de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate
Executarea pedepsei privative de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita
o anumită activitate se asigură de către organul de probaţiune în a cărui rază
teritorială îşi desfăşoară activitatea sau îşi are domiciliul condamnatul.
Instanţa de judecată trimite hotărîrea privind privarea de dreptul de a ocupa anumite
funcţii sau de a exercita o anumită activitate şi dispoziţia de executare organului de
probaţiune în a cărui rază teritorială îşi desfăşoară activitatea sau îşi are domiciliul
condamnatul.
Organul de probaţiune trimite hotărîrea judecătorească organului abilitat cu dreptul
de a dispune eliberarea condamnatului din funcţie sau de a-i interzice exercitarea unei
anumite activităţi. Organul abilitat adoptă, în termen de 3 zile, actul de eliberare din
funcţie sau de interzicere de a exercita o anumită activitate şi îl remite, împreună cu
hotărîrea judecătorească, organului de probaţiune.Organul de probaţiune, în termen
de 5 zile, informează instanţa de judecată despre executarea hotărîrii ei.
Indiferent de faptul dacă persoana condamnată ocupă o anumită funcţie sau exercită o
anumită activitate, organul de probaţiune ţine evidenţa condamnaţilor, efectuează
controlul respectării de către condamnaţi a interdicţiei, stabilite în hotărîrea
judecătorească, de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate,
verifică îndeplinirea prescripţiilor hotărîrii judecătoreşti de către administraţia
organizaţiei în care lucrează condamnatul, precum şi de către organele împuternicite
să anuleze autorizaţia privind exercitarea unei anumite activităţi.
Administraţia organizaţiei în care lucrează condamnatul este obligată:
a) în cel mult 3 zile de la primirea copiei de pe hotărîrea judecătorească şi a avizului
organului de probaţiune, să elibereze condamnatul din funcţie sau să îi interzică să
exercite o anumită activitate şi să expedieze organului de probaţiune înştiinţarea
despre îndeplinirea prescripţiilor hotărîrii;
b) să prezinte, la solicitarea organului de probaţiune, documentele ce ţin de
executarea pedepsei;
c) în caz de concediere a condamnatului pînă la executarea definitivă a pedepsei, să
înscrie în carnetul lui de muncă interdicţia stabilită în hotărîrea judecătorească, durata
şi caracterul funcţiei ce nu poate fi ocupată şi/sau ale activităţii ce nu poate fi
exercitată;
d) să comunice, în termen de 3 zile, organului de probaţiune despre modificarea sau
încetarea contractului individual de muncă cu condamnatul.

2.3. Dezvoltați ideea că ne executarea pedepsei sub formă de privare de dreptul

de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate atrage după
sine consecințe negative pentru condamnat și care anume?
Executarea pedepsei reprezinta un proces important in cadrul politicii atat penale cat
si executional penale, executarea efectiva a pedepsei este atat un element de stingere
a raportului executional penal, cat si principala metodica de atingere a scopului
normei penale si anume curmarea, preventia predelictuala si postdelictuala si in
primul rand resocializarea condamnatului. Astfel neexecutarea pedepsei reprezinta un
impediment in mijloacele de corjijare si reeducarea condamnatului, in primul rand
executarea pedepsei penale urmeaza drept scop reintegrarea persoanei in socieatea
sanatoasa, iar ca urmare prin neexecutarea pedepsei condamnatul doar amana
atingerea scopului finalment mentinanduse in etapa negativa. Privarea dreptului de a
ocupa sau exercita anumita functie are anumite premise si anume, executarea
neglijenta a atributiilor de serviciu, incompetenta, lipsa de cunostinte in executarea
atributiilor sale, prin urmare daca faptuitorul va continua sa execute activitatea sau sa
ocupe functia data fara a fi privat de acest drept, el risca sa provoace daune
suplimentare, ceea ce la fel este in contradictie cu scopul legei penale de curmare a
activitatii infractionale.