Cuarț și Dolomit

1. Cuarț

1.A. Clasificare

Mineralul Cuarț aparține clasei oxizilor cu un raport metal/oxigen de 1/2. La

grupa cuarțului aparține:

-Tridimit

-Cristobalit

-Coesit

-Stishovit

-Melanophlogit

-Seifertit

-Lechatelierit

-Opal.

Cuarțul este plasat în grupa silicaților

1.B. Modul de formare

Cuarțul este mineralul cel mai răspândit pe scoarța terestră. Cristalele se

formează după răcirea soluțiilor bogate în SiO2 și frecvent întâlnit în roci ca:
Plutonit, Granite, Granitoide, Granodiorite, Tonalite, Sienite, Quarz-Monzonite,
Quarz-Diorite, minerale de gangă (steril) ca: Aplite ca și din grupa vulcanitelor
Riolite, Dacite, Andezite, Trahite, Quarz-Latite.

Un criteriu folosit în clasificarea rocilor este conținutul în cuarț. Cuarțul este

frecvent mineral de gangă în filoanele de aur.

1.C. Proprietati fizico-mecanice

 În stare pură cuarțul este incolor, impuritățile din cristal determină culoarea
mineralului. Cuarțul cristalizează frecvent în goluri existente în roci numite geode.
Clivajul este inexistent în spărtură având o culoare sidefie, are valoarea 7 pe scara
de duritate Mohs.

Înainte de descoperirea proprietății sale piezoelectrice, cuarțul era utilizat ca

piatră în bijuterii.

Din punct de vedere optic poate fi ușor confundat cu calcitul, de care se

deosebește prin duritatea sa mai mare, valoarea refracției duble mai reduse și lipsa
de reacție, ca și calcitul, cu acidul clorhidric.

1.D. Utilizare

-proprietatea piezoelectrică presiunea pe cristal la un anumit punct produce

polarizarea electrică a acestuia, important în producerea semiconductorilor, tactul
de frecvență la computer, televiziune, celulă solară.

-proprietatea de deviere a luminii polarizate o deviație de 27,71°/nm.ca prisme

optice lentile.

-proprietatea de a nu reacționa cu acizii (excepție acidul clorhidric) se folosesc ca

vase pentru reactivi.

-la fel utlizat la producera instrumentelor de precizie ca de exemplu cântar cu fir de

torsiune.

-folosit în acustica electronică, sau lampa de cuarț.

-foarte frecvent folosit ca bijuterie, sunt varietățile colorate ale cuarțului .

-o varietate a sa a fost și încă este folosit în societățile umane primitive ca și uneltă.

-în amestec cu caolinul și feldspatul este folosit la obținerea porțelanului.

2. Dolimit

2.A. Clasificare
 Singura varietate de mineral care conține rar ioni străini este „dolomitul-cobalt”
și care datorită conținutului în cobalt are o culoare roză.

2.B. Modul de formare

Dolomitul ia naștere prin combinarea alternativă a soluțiilor bogate în magneziu

cu sedimentele de calcită din calcar coraligen, astfel au luat naștere munții Dolomiți
din nordul Italiei. Cele mai frumoase cristale de dolomit provin din Sankt Gotthard,
pasul Brenner, Alpii din Tirol și Traversella din Piemontul italian. Alte locuri unde
s-a găsit mineralul sunt Dietfurt (Oberfranken), Wachenzell (Oberbayern),
Salzhemmendorf (Ostfälisches Bergland), Nüxei (Harz/Südharz), Meskalith
(Trier/Rheinland-Pfalz), Massenkalk (Bergisches Land, Sauerland); Hösbach-
Rottenberg (Unterfranken) din Germania.

2.C. Proprietati fizico-mecanice

Caracterul sfărămicios, sau plasticitatea redusă a mineralului, se explică

mineralogic prin faptul că la calcită care are o structură cristalină asemănătoare cu
o suprafață netedă a cristalelor, dar cu grupări de legături ionice mai mari, spre
deosebire de dolomit unde ionii de Mg blochează formarea unor legături ionice mai
mari de Ca.

Intensitatea și viteza de reacție cu acizii a dolomitului este cu peste 100 de ori

mai lentă ca și calcitei, aceasta fiind cauzată de mărimea redusă a grupărilor ionice
de Ca.

Dacă se dizolvă dolomit în acid sulfuric, se va obține în cantități egale gips și

sulfat de magneziu (sare amară). Această reacție are loc până la capăt numai în
prezența căldurii și dacă dolomitul în prealabil a fost măcinat.

2.D. Utilizare

Roca dolomit este folosit la pavare, piatră decorativă, sau la fabricarea

cimentului în construcții, în metalurgie la obținerea unor oțeluri dure, în industria
sticlei. La accidentul produs cu reactorul nuclear de la Cernobil s-a folosit dolomită
la acoperirea reactorului pentru diminuarea radiațiilor după accident.

Mineralul mai este folosit mai rar ca bijuterie din cauza clivajului bun și durității
reduse.
 Cuarț și Dolomit

1. Cuarț

1.A. Clasificare

Mineralul Cuarț aparține clasei oxizilor cu un raport metal/oxigen de 1/2. La

grupa cuarțului aparține:

-Tridimit

-Cristobalit

-Coesit

-Stishovit

-Melanophlogit

-Seifertit

-Lechatelierit

-Opal.

Cuarțul este plasat în grupa silicaților

1.B. Modul de formare

Cuarțul este mineralul cel mai răspândit pe scoarța terestră. Cristalele se

formează după răcirea soluțiilor bogate în SiO2 și frecvent întâlnit în roci ca:
Plutonit, Granite, Granitoide, Granodiorite, Tonalite, Sienite, Quarz-Monzonite,
Quarz-Diorite, minerale de gangă (steril) ca: Aplite ca și din grupa vulcanitelor
Riolite, Dacite, Andezite, Trahite, Quarz-Latite.

Un criteriu folosit în clasificarea rocilor este conținutul în cuarț. Cuarțul este

frecvent mineral de gangă în filoanele de aur.

1.C. Proprietati fizico-mecanice

 În stare pură cuarțul este incolor, impuritățile din cristal determină culoarea
mineralului. Cuarțul cristalizează frecvent în goluri existente în roci numite geode.
Clivajul este inexistent în spărtură având o culoare sidefie, are valoarea 7 pe scara
de duritate Mohs.

Înainte de descoperirea proprietății sale piezoelectrice, cuarțul era utilizat ca

piatră în bijuterii.

Din punct de vedere optic poate fi ușor confundat cu calcitul, de care se

deosebește prin duritatea sa mai mare, valoarea refracției duble mai reduse și lipsa
de reacție, ca și calcitul, cu acidul clorhidric.

1.D. Utilizare

-proprietatea piezoelectrică presiunea pe cristal la un anumit punct produce

polarizarea electrică a acestuia, important în producerea semiconductorilor, tactul
de frecvență la computer, televiziune, celulă solară.

-proprietatea de deviere a luminii polarizate o deviație de 27,71°/nm.ca prisme

optice lentile.

-proprietatea de a nu reacționa cu acizii (excepție acidul clorhidric) se folosesc ca

vase pentru reactivi.

-la fel utlizat la producera instrumentelor de precizie ca de exemplu cântar cu fir de

torsiune.

-folosit în acustica electronică, sau lampa de cuarț.

-foarte frecvent folosit ca bijuterie, sunt varietățile colorate ale cuarțului .

-o varietate a sa a fost și încă este folosit în societățile umane primitive ca și uneltă.

-în amestec cu caolinul și feldspatul este folosit la obținerea porțelanului.

2. Dolimit

2.A. Clasificare
 Singura varietate de mineral care conține rar ioni străini este „dolomitul-cobalt”
și care datorită conținutului în cobalt are o culoare roză.

2.B. Modul de formare

Dolomitul ia naștere prin combinarea alternativă a soluțiilor bogate în magneziu

cu sedimentele de calcită din calcar coraligen, astfel au luat naștere munții Dolomiți
din nordul Italiei. Cele mai frumoase cristale de dolomit provin din Sankt Gotthard,
pasul Brenner, Alpii din Tirol și Traversella din Piemontul italian. Alte locuri unde
s-a găsit mineralul sunt Dietfurt (Oberfranken), Wachenzell (Oberbayern),
Salzhemmendorf (Ostfälisches Bergland), Nüxei (Harz/Südharz), Meskalith
(Trier/Rheinland-Pfalz), Massenkalk (Bergisches Land, Sauerland); Hösbach-
Rottenberg (Unterfranken) din Germania.

2.C. Proprietati fizico-mecanice

Caracterul sfărămicios, sau plasticitatea redusă a mineralului, se explică

mineralogic prin faptul că la calcită care are o structură cristalină asemănătoare cu
o suprafață netedă a cristalelor, dar cu grupări de legături ionice mai mari, spre
deosebire de dolomit unde ionii de Mg blochează formarea unor legături ionice mai
mari de Ca.

Intensitatea și viteza de reacție cu acizii a dolomitului este cu peste 100 de ori

mai lentă ca și calcitei, aceasta fiind cauzată de mărimea redusă a grupărilor ionice
de Ca.

Dacă se dizolvă dolomit în acid sulfuric, se va obține în cantități egale gips și

sulfat de magneziu (sare amară). Această reacție are loc până la capăt numai în
prezența căldurii și dacă dolomitul în prealabil a fost măcinat.

2.D. Utilizare

Roca dolomit este folosit la pavare, piatră decorativă, sau la fabricarea

cimentului în construcții, în metalurgie la obținerea unor oțeluri dure, în industria
sticlei. La accidentul produs cu reactorul nuclear de la Cernobil s-a folosit dolomită
la acoperirea reactorului pentru diminuarea radiațiilor după accident.

Mineralul mai este folosit mai rar ca bijuterie din cauza clivajului bun și durității
reduse.
 Cuarț și Dolomit

1. Cuarț

1.A. Clasificare

Mineralul Cuarț aparține clasei oxizilor cu un raport metal/oxigen de 1/2. La

grupa cuarțului aparține:

-Tridimit

-Cristobalit

-Coesit

-Stishovit

-Melanophlogit

-Seifertit

-Lechatelierit

-Opal.

Cuarțul este plasat în grupa silicaților

1.B. Modul de formare

Cuarțul este mineralul cel mai răspândit pe scoarța terestră. Cristalele se

formează după răcirea soluțiilor bogate în SiO2 și frecvent întâlnit în roci ca:
Plutonit, Granite, Granitoide, Granodiorite, Tonalite, Sienite, Quarz-Monzonite,
Quarz-Diorite, minerale de gangă (steril) ca: Aplite ca și din grupa vulcanitelor
Riolite, Dacite, Andezite, Trahite, Quarz-Latite.

Un criteriu folosit în clasificarea rocilor este conținutul în cuarț. Cuarțul este

frecvent mineral de gangă în filoanele de aur.

1.C. Proprietati fizico-mecanice

 În stare pură cuarțul este incolor, impuritățile din cristal determină culoarea
mineralului. Cuarțul cristalizează frecvent în goluri existente în roci numite geode.
Clivajul este inexistent în spărtură având o culoare sidefie, are valoarea 7 pe scara
de duritate Mohs.

Înainte de descoperirea proprietății sale piezoelectrice, cuarțul era utilizat ca

piatră în bijuterii.

Din punct de vedere optic poate fi ușor confundat cu calcitul, de care se

deosebește prin duritatea sa mai mare, valoarea refracției duble mai reduse și lipsa
de reacție, ca și calcitul, cu acidul clorhidric.

1.D. Utilizare

-proprietatea piezoelectrică presiunea pe cristal la un anumit punct produce

polarizarea electrică a acestuia, important în producerea semiconductorilor, tactul
de frecvență la computer, televiziune, celulă solară.

-proprietatea de deviere a luminii polarizate o deviație de 27,71°/nm.ca prisme

optice lentile.

-proprietatea de a nu reacționa cu acizii (excepție acidul clorhidric) se folosesc ca

vase pentru reactivi.

-la fel utlizat la producera instrumentelor de precizie ca de exemplu cântar cu fir de

torsiune.

-folosit în acustica electronică, sau lampa de cuarț.

-foarte frecvent folosit ca bijuterie, sunt varietățile colorate ale cuarțului .

-o varietate a sa a fost și încă este folosit în societățile umane primitive ca și uneltă.

-în amestec cu caolinul și feldspatul este folosit la obținerea porțelanului.

2. Dolimit

2.A. Clasificare
 Singura varietate de mineral care conține rar ioni străini este „dolomitul-cobalt”
și care datorită conținutului în cobalt are o culoare roză.

2.B. Modul de formare

Dolomitul ia naștere prin combinarea alternativă a soluțiilor bogate în magneziu

cu sedimentele de calcită din calcar coraligen, astfel au luat naștere munții Dolomiți
din nordul Italiei. Cele mai frumoase cristale de dolomit provin din Sankt Gotthard,
pasul Brenner, Alpii din Tirol și Traversella din Piemontul italian. Alte locuri unde
s-a găsit mineralul sunt Dietfurt (Oberfranken), Wachenzell (Oberbayern),
Salzhemmendorf (Ostfälisches Bergland), Nüxei (Harz/Südharz), Meskalith
(Trier/Rheinland-Pfalz), Massenkalk (Bergisches Land, Sauerland); Hösbach-
Rottenberg (Unterfranken) din Germania.

2.C. Proprietati fizico-mecanice

Caracterul sfărămicios, sau plasticitatea redusă a mineralului, se explică

mineralogic prin faptul că la calcită care are o structură cristalină asemănătoare cu
o suprafață netedă a cristalelor, dar cu grupări de legături ionice mai mari, spre
deosebire de dolomit unde ionii de Mg blochează formarea unor legături ionice mai
mari de Ca.

Intensitatea și viteza de reacție cu acizii a dolomitului este cu peste 100 de ori

mai lentă ca și calcitei, aceasta fiind cauzată de mărimea redusă a grupărilor ionice
de Ca.

Dacă se dizolvă dolomit în acid sulfuric, se va obține în cantități egale gips și

sulfat de magneziu (sare amară). Această reacție are loc până la capăt numai în
prezența căldurii și dacă dolomitul în prealabil a fost măcinat.

2.D. Utilizare

Roca dolomit este folosit la pavare, piatră decorativă, sau la fabricarea

cimentului în construcții, în metalurgie la obținerea unor oțeluri dure, în industria
sticlei. La accidentul produs cu reactorul nuclear de la Cernobil s-a folosit dolomită
la acoperirea reactorului pentru diminuarea radiațiilor după accident.

Mineralul mai este folosit mai rar ca bijuterie din cauza clivajului bun și durității
reduse.