SCOALA POSTLICEALA SANITARA ALEXANDRIA

FARMACONOZIE SPECIALA
AN SCOLAR 2020-2021
CLASA AMF II A

HETEROZIDE
Sinonime: GLICOZIDE, GLUCOZIDE
DEF.: sunt compusi organici naturali de origine vegetala, formati dintr-o componenta
glucidica, numita glicon si o componenta neglucidica numita aglicon (genina sau genol). Prin
hidroliza pun in libertate agliconul si una sau mai multe oze. Agliconul este foarte difert si poate fi:
alcool, fenol, sterol, triterpena, antrachinona, flavona, tiol, alcaloid.
Sunt compuşi dominanţi în regnul vegetal, la unele plante se gasesc in toate organele
(Digitalis), la altele numai in anumite organe, fiind localizate în sucul vacuolar sau în celule
specializate.
Structură chimică: heterozidele sunt constituite dintr-o parte glucidică (glicon - reprezentat
de o oză sau oligozidă) şi o parte neglucidică (aglicon, genol, genină - reprezentat de un alcool,
fenol, tiol sau o bază azotată). Legătura dintre aglicon şi glicon se realizează prin intermediul unui
atom de oxigen, sulf, azot sau direct carbon-carbon.
Descriere: Heterozidele sunt substanţe solide, cristalizate, incolore, uşor solubile în apă şi
alcool; agliconii se prezintă sub formă de cristale aciculare, incolore, sublimabile şi antrenabile cu
vapori de apă;
ACTIUNE SI INTREBUINTARI: acţiunea terapeutică, dar şi proprietăţile fizico-chimice
sunt imprimate de către aglicon, partea glucidică are doar rolul de a creşte solubilitatea agliconului şi
de a reduce toxicitatea acestuia.
CLASIFICARE: clasificarea acestor principii active se în funcţie de natura atomului de
legătură dintre aglicon şi partea glucidică şi de structura chimică a agliconului.
A. In functie de atomul de legătură dintre aglicon şi glicon se deosebesc:
 O-heterozide: sunt majoritare;
 C-heterozide: vitexină, aloină;
 S-heterozide : sinigrozidă;
 N-heterozide: adenozină.

1
 B. In functie de structura chimica a agliconului se intalnesc urmatoarele grupe de
heterozide:
a. heterozide fenolice (sunt oxigen heterozide) :
- heterozide care au ca aglicon hidrochinona şi metilhidrochinona, prezintă acţiune
antiseptica urinară;

- heterozide care au ca agliconi derivaţii acidului salicilic (prezintă acţiune

antiinflamatoare, antipiretică, analgezică) şi ai acidului galic (cu acţiune astringentă);
- derivaţi ai acidului cafeic (ortodihidroxifenoli = ODP-uri, acizi polifenolcarboxilixi =
APFC), prezintă acţiune colecistochinetică; cumarine- compuşi cu acţiune de ecranare
împotriva radiaţiilor UV; alti compusi prezintă acţiune antispastică şi coronarodilatatoare;
lignanii au acţiune antitumorală, hepatoprotectoare;
- flavonoide: flavonozide, antocianozide, proantociani, taninuri sunt compuşi cu acţiune
capilaroprotectoare, diuretică, antioxidantă;
- antracenozide: derivaţi oxigenaţi ai antracenului, prezintă acţiune laxativă;
b. heterozide sterolice:
- heterozide cardiotonice: purpureaglicozide, helebrozide, prezintă acţiune cardiotonică;
- saponozide sterolice: digitonină;
c. heterozide triterpenice:
- saponozide triterpenice: asiaticozidă, glicirizină, escine, ginsenozide;
d. heterozide diterpenice: steviozidă;
e. heterozide cianogenetice: sambunigrozidă;
f. tioheterozide : sinigrozidă.

REPREZENTANTI:
1. Tioheterozide: Sinapis nigrae semen, Sambuci flos, Vitis idaeae folium;
2. Antracenozide: Rhei rhizoma, Frangulae cortex, Aloe;
3. Heterozide cardiotonice: Digitalis purpureae folium, Strophanti semen, Adonidis
herba, Convallariae herba;
4. Saponozide: Primulae radix, Saponariae radix, Equiseti herba, Liquiritiae radix;
5. Taninuri: – Quercus cortex, Gei rhizoma, Potentillae herba, Myrtilli fructus;
6. Substante amare: – Gentianae radix, Centauri herba, Absinthii herba, Taraxaci
radix;

2
 TIOHETEROZIDE

Tioheterozidele sunt heterozide in care agliconul este un tiol.

a. SINAPIS NIGRAE SEMEN = seminte de mustar negru- FR X

Sunt semintele plantei Brassica nigra. Creste in Europa centrala si meridionala; la noi o
intalnim in marginea araturilor, prin semanaturi. Este o planta anuala, tulpina inalta, frunze lirat-
penate; florile grupate in racen, de culoare galbena; fructul este o silicva. Infloreste in iunie si iulie.
Semintele se separa dupa recoltare, uscare si vanturare.
DESCRIERE: seminte sferice sau ovoide, brun-negricioase sau rosii-negricioase la exterior,
galbene la interior; fara miros, gust mucilaginos; prin sfarmarea semintelor gustul devine intepator,
arzator.
INTREBUINTARI: ca rubefiant sub forma de faina de mustar in cataplasme.
- Spirtus sinapis cu un continut de 2% oleum sinapis pentru frectii.
- in industria alimentara pentru obtinerea mustarului.
FR X nu admite inlocuirea cu seminte galbene sau cenusii (provenite de la mustarul alb).

3
 b. SMBUCI FLOS = flori de soc. Sunt florile plantei Sambucus nigra (Soc
negru – fam. Adoxaceae)

Socul este un arbust inalt de 4-5 m, care creste de la campie pana in zona montana inferioara,
la marginea padurilor si drumurilor, cu tulpina ramificata, frunze mari opuse compuse din 5-7 foliole
dintate pe margini. Florile apar in lunile mai si iunie si sunt marunte, alb-galbui, foarte parfumate,
incarcate de polen, dispuse in cime, formeaza la maturitate mici drupe negre cu suc violaceu si 3
seminte alungite. Fructele sunt sferice, de culoare neagra lucioasa, cu diametru de 6-7 mm si au gust
dulceag. In scop medicinal, de la soc se recolteaza florile (Flos Sambuci).
RECOLTAREA: se culeg inflorescentele la completa inflorire si se usuca repede pentru a
evita brumificarea.
PRINCIPII ACTIVE: sambunigrina (heterozida), mucilag, ulei volatil, tanin, acizi organici,
flavonozide. Florile contin ulei volatil, rutozid, compusi aminici, glicozizi, substante glucidice, tanin,
saponine, mucilagii. Fructele contin antociani, vitaminele A si C.
INTREBUINTARI:
Preparatele din flori de soc au actiune sudorifica, diuretica, emolienta, antireumatica,
antinevralgica si stimuleaza rezistenta organismului. Fructele si sucul obtinut din fructe au o actiune
laxativa si antinevralgica.
Precautii - Fructele folosite ca laxativ nu trebuie administrate in cantitate mare, deoarece pot
sa apara efecte adverse: greata, voma, arsuri la stomac, ingreunarea respiratiei, convulsii.
4
 c. VITIS IDAEAE FOLIUM - reprezintă frunzele uscate după recoltare de
la specia Vaccinium vitis-idaea L., merişor, coacăz-de-munte (Ericaceae).

Denumiri populare: afin, afin roșu, bujor, coacăz, coacăz de munte, cununiță s.a.

Merișorul este o plantă nativă în Europa, Asia și America de Nord. În Europa, specia crește în
păduri de confiere, în zone de mlaștină și în soluri acide, montane chiar și la altitudini de peste 2000
m. Merișorul (Vaccinium vitis idaea) este un arbust peren pitic care face parte din familia
Ericaceae. Frunzele ovate au o lungime de 1-3 cm, o suprafață lucioasă și puncte negre pe spate.
Florile campanulate au o culoare albă sau roz pal și sunt formate din 4 petale. Fructele sunt boabe
rotunde de o culoare roșie vie, un pic mai mari decât afinele.
RECOLTARE: frunzele se recoltează în perioada de înflorire şi după, uscarea se realizează
în aer liber pentru a evita brunificarea produsului vegetal.
Produsul vegetal se caracterizează prin prezenţa de frunze mici, scurt-peţiolate, cu vârf obtuz-
rotunjit sau emarginat, margine întreagă, culoare verde închisă, lucioasă, pe faţa superioară, verde
mai deschisă şi cu puncte brun-roşietice, pe faţa inferioară; gust amar, astringent, fără miros.

5
 Compoziţie chimică: 1-3% arbutozidă şi derivaţii acesteia, tanin, saponozide triterpenice,
glucide şi flavone. Conține vitaminele A, B, C și E, o serie de minerale si flavonoide. Frunzele conțin
taninuri și arbutină.
ACTIUNE: antiseptic urinară, diuretică prin flavone şi triterpene, antiinfecţioasă, antidiareică
şi hemostatică (prin tanin), antiinflamatoare (prin saponozide).
ÎNTREBUINTARI: în tratamentul infecţiilor urinare.

ANTRACENOZIDE
Sunt heterozide naturale cu actiune purgativa, al caror aglicon este un derivat de
antrachinona.
a. RHIZOMA ET RADIX RHEI: - rizomi si radacina de revent provenit de la
specii de Rheum palmatum si Rheum officinale (Polygonaceae).
Denumire populara: revent; rubarba, ravent, robita.

RASPANDIRE: originara din Asia. La noi in tara se cultiva.

Reventul este o planta de cultura (se cultiva in sol nisipos). Este foarte inalt; poate atinge
chiar si 3 metri lungime. Frunzele au dimensiuni mari, de un metru, mai mult late decat lungi.
Florile sunt mici, de culoare alb-verzui. Este o planta perena; in primul an de vegetatie
dezvolta o rozeta cu frunze bazilare, iar in al doilea an tulpinile florifere pe care sunt dispuse

6
 florile mici => panicul foarte bogat; fructul este o alchena triaripata. Infloreste in lunile mai-
iunie. Fructul este o achena de culoare bruna. In scop fitoterapeutic se utilizeaza rizomii sau
radacina de la plantele cu varsta de minim 4 ani, dar si coaja. Planta contine reoantracenazide,
principiu amar si taninuri.
OBTINEREA PRODUSULUI: se recolteaza de la plantele 8-10 ani toamna tarziu sau
inainte de inflorire. Rizomii se decortica prin indepartarea suberului si a unei parti din scoarta.
Rizomii mai grosi se taie longitudinal.
INTREBUNTARI: in functie de doze poate fi: antidiareic datorita continutului in taninuri
(doze mici); laxativ datorita antiaglicozidelor. Se foloseste sub forma de pulbere.
Reventul are actiune tonica asupra organismului, efect astringent, laxativ, este tonic hepatic.
Uz intern: coaja si radacina - alcoolism, colici, constipatie, parazitoze intestinale, astenii -
sub forma de infuzie, decoct.

a. CORTEX FRANGULA = scoarta de crusin, oficinala in FR X

7
 Este scoarta plantei Rhamnus frangula (fam. Rhamnaceae). Este un arbust cu
scoarta neteda, frunze eliptica cu marginea intreaga; florile sunt mici, alb-verzui, grupate cate 2-6;
fructul este o drupa violeta-purpurie, apoi neagra, lucioasa. Infloreste din mai pana in iulie.
RASPANDIRE: Asia, Europa. La noi in zone de deal si campie, in locuri umede, umbroase
din paduri.
OBTINEREA PRODUSULUI: se recolteaza scoarta trunchiului si a ramurilor de 3-4 ani,
primavara cand se desprinde mai usor. Se usuca in locuri adapostite, bine aerisite.
CONTINE: glucofrangulozida, taninuri, mucilag, flavone, ceruri, saruri minerale, principii
amare.
INTREBUINTARI: Scoarta de frangula se administreaza ca laxativ sau purgativ, in functie
de doza, sub forma de decoct. In stare proaspata poseda actiune drastica cu colici şi vomismente, din
care cauza este utilizata numai dupa uscare. Actiunea laxativa se manifesta la cca.10 ore de la
administrare prin stimularea motilitatii intestinului gros.
Frunzele, dar mai ales scoarța de crușin au si efect coleretic și colagog asupra bilei (excită
bila, mărindu-i secreția), proprietăti vermifuge și au o acțiune relaxantă asupra musculaturii
intestinale. Fructele au acțiune protectoare, regenerantă și antioxidantă, fiind bogate în vitamine,
minerale și acizi grași.
Produsul intra in compozitia unor specialitati si anume, sub forma de extract uscat in
Cortelax, Laxatin, ceai de crusin, etc. De asemenea asociat cu alte produse vegetale, face parte din
compozitia ceaiului hepatic, laxativ, laxativ - antihemoroidal si al pulberei laxativ purgativa.