UNIVERSITATEA BABEȘ-BOLYAI

Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației

Specializarea: CȘAP

IDEI DOCTRINE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI

Nume și prenume masterand:

Șimon Ileana-Firuța

Anul de studiu II/ Semestrul II

 ROLUL ACTIVITĂŢILOR DE GRUP ÎN EDUCAREA
SOCIALĂ ŞI MORALĂ A ELEVILOR

Caracterul social al educaţiei este dat de interdependenţa şi corelaţiile ce se stabilesc între

educaţie şi societate. La acest nivel de generalitate educaţia poate fi definită ca activitatea prin
care sistemele socio-umane asigură transferul între generaţii a informaţiilor, abilităţilor,
limbajelor, regulilor şi valorilor necesare supravieţuirii respectivelor sisteme. Din această
perspectivă, educaţia poate fi privită ca strategia utilizată de sistemele sociale pentru a rezolva
contradicţia dintre discontinuitatea existenţei indivizilor şi continuitatea existenţei sistemelor
socio-umane.
Educaţia are menirea de a favoriza dezvoltarea individualului prin intermediul socialului şi
asocialului prin intermediul individualului. Fiecare persoană, fiecare comunitate beneficiază de
educaţie şi generează la rândul ei potenţial educativ: fiecare membru al societăţii, în fiecare
moment al existenţei sale poartă efectele educaţiei de care a avut parte şi acţionează în
consecinţă; fiecare persoană contribuie la educarea celorlalţi, direct sau indirect: educă
explicit în roluri profesionale sau parentale, produce cunoştinţe noi, produce mijloace de stocare 
sau transmitere de cunoştinţe, realizează spaţii destinate educaţiei, alimentează baza financiară
necesară educaţiei, stimulează educaţia. Dependenţa societăţii de educaţie face ca eficienţa şi
calitatea morală a unei generaţii să fie explicabilă inclusiv prin calitatea educaţiei de care a avut
parte. Dependenţa educaţiei de societate generează sisteme educaţionale distincte marcate mai
ales de valorile societăţii respective.
Modernizarea şi perfecţionarea metodologiei didactice presupune sporirea caracterului
activ al metodelor de învăţământ, adică aplicarea acelor metode care au un pronunţat caracter
formativ. Pentru a realiza o educaţie de calitate centrată pe copil este necesar ca activităţile de
învăţare să fie combinate cu activităţile de cooperare, de învăţare în grup şi de muncă
interdependentă. Adevărata învăţare este aceea care permite transferul achiziţiilor în contexte
noi. Lucrul în echipă oferă copiilor posibilitatea de a-şi împărtăşi părerile, experienţa, ideile,
strategiile personale de lucru, informaţiile, iar timpul de soluţionare al problemelor este de cele
mai multe ori mai scurt.
 Activităţiile de grup contribuie la gândirea şi completarea procesului de învăţare, la
dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor elevilor, la organizarea raţională şi plăcută a timpului lor
educational. Având un caracter atractiv, copiii  participă într-o atmosferă relaxantă, cu însufleţire
şi dăruire, la astfel de activităţi.
Potenţialul larg al activităţilor de grup este generator de căutări şi soluţii variate. Succesul
este garantat dacă ai încredere în imaginaţia, bucuria şi în dragostea din sufletul copiilor, dar să îi
laşi pe ei să te conducă spre acţiuni frumoase şi valoroase. Activităţile au menirea de a valorifica
timpul elevilor într-un mod plăcut şi util şi de a-l transforma într-o sursă educaţională.
  Scopul activităţilor de grup este dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea elevilor în
activităţi cât mai variate şi bogate în conţinut, cultivarea interesului pentru activităţi socio-
culturale, facilitarea integrării în mediul şcolar, oferirea de suport pentru reuşita şcolară în
ansamblul ei, fructificarea talentelor personale şi corelarea aptitudinilor cu atitudinile
caracteriale.
Activităţile de grup au un rol important în cultivarea gustului pentru lectura, pentru carte.
Elevii pot fi stimulaţi să citească prin vizionarea de piese de teatru, filme istorice, comedii,
participând la lansări de cărţi, prin dramatizarea unor opere literare cu diferite ocazii, prin
implicarea în desfăşurarea sezătorilor literare, a cercurilor de lectură şi a atelierelor de scriere
creativă.
Activităţiile extracurriculare moral-civice, alături de celelalte activităţi desfăşurate în
învăţământ pe nivele de vârstă, contribuie, prin trăirile afective, emoţii puternice, generate de
exemplele oferite de eroii neamului, la formarea , în sufletul copiilor, a unor sentimente morale ,
care se vor transforma în convingeri ferme pe parcursul procesului instructiv-educativ.
           Formarea unui comportament moral pretinde o metodologie şi o strategie complexă,
variată, dinamică şi adecvată numeroaselor componente care trebuie formate şi dezvoltate. Nu
atât numărul metodelor şi procedeelor utilizate în acest proces reprezintă o dificultate, cât
integrarea lor într-un sistem, articularea lor într-o metodologie flexibilă, adaptabile diverselor
situaţii în care se găseşte profesorul şi elevul.
          Principalele metode care stau la dispoziţia oricărui cadru didactic sunt: povestirea,
explicaţia morală, prelegerea morală, convorbirea morală, dezbaterile morale, problematizarea,
studiul de caz, exemplul, exerciţiul moral, aprecierea şi sancţionarea sau aprobarea şi
dezaprobarea. Abilitatea şi măiestria profesorului îl vor ajuta să adapteze fiecare procedeu sau
metodă la specificul situaţiei pe care o are de rezolvat. Metodele verbale se îmbină cu cele
practice. Aprobarea şi dezaprobarea se pot succeda uşor, după cum metoda explicaţiei poate
urma un exerciţiu sau un exemplu, sau analiza unui caz.
           Domeniul educaţiei morale este delicat şi de aceea cere competenţă şi artă pentru a
soluţiona numeroasele probleme pe care le ridică formarea profilului moral al unui copil. Aceasta
înseamnă că un cadru didactic trebuie să ştie să aleagă şi să folosească cu măiestrie metodele
care-i pot oferi şansele cele mai mari de succes.
          Cadrul organizatoric al educaţiei morale are valenţe formative importante în cazul utilizării
metodelor cu abilitate. Se face necesară evaluarea nivelului educaţiei morale  a fiecărui elev,
pentru a putea supraveghea şi dirija permanent acest proces cu privire specială la realizarea
unităţii dintre conştiinţă şi conduită.
Pedagogia modernă propune o mare varietate de strategii şi forme de activitate menite să
genereze în grupul şcolar stări de emulaţie şi dinamism. Cercetarea grupurilor educaţionale a
condus la evidenţierea următoarelor concluzii:
 Grupurile şcolare (grupa de preşcolari, clasa de elevi, cercul de elevi) nu pot fi reduse la
o simplă însumare de individualităţi; ele sunt o realitate socială de sine stătătoare, cu
problematica lor proprie, cu forţele şi disponibilităţile lor distincte, cu destinul lor
specific.
 Grupurile şcolare constituie un mediu în care au loc procese de educaţie; ele sunt
totodată un mediu educogen, adică un mediu care are el însuşi capacitatea de a genera
norme sau relaţii cu valoare educativă.
 Grupurile şcolare reprezintă nu numai structurile în care se desfăşoară viaţa socială a
elevilor, ci şi cadrul în care se desfăşoară activitatea lor, precum şi mijloacele de formare
şi schimbare psihosocială a elevilor.
          Privite în ansamblu, toate metodele educaţiei morale pot avea un aport important la
formarea conştiinţei şi conduitei morale a copiilor dar, recomandabil este să fie utilizate
metodele de întărire pozitivă concomitent cu restrângerea, pe cât posibil, a celor de întărire
negativă.
             Îmbinarea lor armonioasă asigură concordanţa între trebuinţe, tendinţe şi cerinţe morale
cât şi între libertate şi constrângere. Măiestria didactică se va concretiza în acele strategii care
vor da copilului impresia libertăţii chiar în acţiunile şi cerinţele care îi sunt impuse.
  Concluzii
 putem spune că activitatea în grup e o componentă educaţională valoroasă şi eficientă
căreia orice cadru didactic trebuie să-i acorde atenţie, adoptând el, în primul rând, o
atitudine creatoare, atât în modul de realizare al activităţii, cât şi în relaţiile cu elevii,
asigurând astfel o atmosferă relaxantă care să permită stimularea creativă a elevilor;
 prin aceste activităţi, se vede necesitatea de a modifica destul de mult modul de gândire,
să evite critica, să încurajeze elevii şi să realizeze un feed- back pozitiv; 
 se poate spune că grupurile stimulează şi favorizează activitatea individuală, dar ele o şi
pot impiedica în mod deosebit, grupurile îi ajuta pe elevii slabi, care au mai puţine
resurse individuale;
 se cuvine să tratăm cu multă atenţie situaţia colectivă, pentru ca prezenţa celorlalţi poate
fi pozitivă sau negativă, în funcţie de condiţiile în care sunt plasaţi elevii.

BIBLIOGRAFIE

1. Ambrus, Z. Programe educaţionale: Activităţi şi metode de grup pentru formarea moralităţii

şi civismului elevilor. Presa Universitară Clujeană, (2004)
2. Cucoş Constantin, Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 2000;
3. Nicola, I. Tratat de pedagogie şcolară. Ediţia a doua, revizuită. Bucureşti: Editura Aramis,
(2000).