Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Timişoara
Definiţie
O funcţie f : M ⊆ Rp → R se numeşte funcţie reală de variabilă vectorială.
Definiţie
O funcţie f : M ⊆ Rp → R se numeşte funcţie reală de variabilă vectorială.
x2
Exemplu: f : R2 → R, f (x, y) = x2 +y2
.
Definiţie
O funcţie f : M ⊆ Rp → R se numeşte funcţie reală de variabilă vectorială.
x2
Exemplu: f : R2 → R, f (x, y) = x2 +y2
.
Definiţie
O funcţie f : M ⊆ Rp → Rm se numeşte funcţie vectorială de variabilă vectorială.
Definiţie
O funcţie f : M ⊆ Rp → R se numeşte funcţie reală de variabilă vectorială.
x2
Exemplu: f : R2 → R, f (x, y) = x2 +y2
.
Definiţie
O funcţie f : M ⊆ Rp → Rm se numeşte funcţie vectorială de variabilă vectorială.
x2 1
Exemplu: f : R2 → R3 , f (x, y) = x2 +y2
, x + y, 2
x + 3y2 − 5 .
l = lim f (x),
x→a
dacă şi numai dacă oricare ar fi ε > 0, există δ > 0, (δ = δ(ε)) astfel încât pentru orice x ∈ M,
cu kx − ak < δ, are loc |f (x) − l| < ε.
l = lim f (x),
x→a
dacă şi numai dacă oricare ar fi ε > 0, există δ > 0, (δ = δ(ε)) astfel încât pentru orice x ∈ M,
cu kx − ak < δ, are loc |f (x) − l| < ε.
(
x3
, dacă x2 + y2 > 0
Exemplu: fie funcţia f : R2 → R, dată de f (x, y) = x2 +y2 .
0, dacă x = y = 0.
l = lim f (x),
x→a
dacă şi numai dacă oricare ar fi ε > 0, există δ > 0, (δ = δ(ε)) astfel încât pentru orice x ∈ M,
cu kx − ak < δ, are loc |f (x) − l| < ε.
(
x3
, dacă x2 + y2 > 0
Exemplu: fie funcţia f : R2 → R, dată de f (x, y) = x2 +y2 .
0, dacă x = y = 0.
Aplicând definiţia anterioară vom arăta că l = 0 este limita funcţiei f în punctul
a = (0, 0).
l = lim f (x),
x→a
dacă şi numai dacă oricare ar fi ε > 0, există δ > 0, (δ = δ(ε)) astfel încât pentru orice x ∈ M,
cu kx − ak < δ, are loc |f (x) − l| < ε.
(
x3
, dacă x2 + y2 > 0
Exemplu: fie funcţia f : R2 → R, dată de f (x, y) = x2 +y2 .
0, dacă x = y = 0.
Aplicând definiţia anterioară vom arăta că l = 0 este limita funcţiei f în punctul
a = (0, 0).
Fie ε > 0, arbitrar ales şi fie δ = ε.
l = lim f (x),
x→a
dacă şi numai dacă oricare ar fi ε > 0, există δ > 0, (δ = δ(ε)) astfel încât pentru orice x ∈ M,
cu kx − ak < δ, are loc |f (x) − l| < ε.
(
x3
, dacă x2 + y2 > 0
Exemplu: fie funcţia f : R2 → R, dată de f (x, y) = x2 +y2 .
0, dacă x = y = 0.
Aplicând definiţia anterioară vom arăta că l = 0 este limita funcţiei f în punctul
a = (0, 0).
Fie ε > 0, arbitrar ales şi fie δ = ε.
Pentru orice (x, y) ∈ R2 , cu proprietatea
p
k(x, y) − (0, 0)k < δ = ε, adică x2 + y2 < δ = ε,
l = lim f (x),
x→a
dacă şi numai dacă oricare ar fi ε > 0, există δ > 0, (δ = δ(ε)) astfel încât pentru orice x ∈ M,
cu kx − ak < δ, are loc |f (x) − l| < ε.
(
x3
, dacă x2 + y2 > 0
Exemplu: fie funcţia f : R2 → R, dată de f (x, y) = x2 +y2 .
0, dacă x = y = 0.
Aplicând definiţia anterioară vom arăta că l = 0 este limita funcţiei f în punctul
a = (0, 0).
Fie ε > 0, arbitrar ales şi fie δ = ε.
Pentru orice (x, y) ∈ R2 , cu proprietatea
p
k(x, y) − (0, 0)k < δ = ε, adică x2 + y2 < δ = ε,
avem:
x3 x2
p
|f (x, y) − l| = − 0 = · |x| ≤ |x| ≤ x2 + y2 < ε.
x 2 + y2 x2 + y2
l = lim f (x),
x→a
dacă şi numai dacă oricare ar fi ε > 0, există δ > 0, (δ = δ(ε)) astfel încât pentru orice x ∈ M,
cu kx − ak < δ, are loc |f (x) − l| < ε.
(
x3
, dacă x2 + y2 > 0
Exemplu: fie funcţia f : R2 → R, dată de f (x, y) = x2 +y2 .
0, dacă x = y = 0.
Aplicând definiţia anterioară vom arăta că l = 0 este limita funcţiei f în punctul
a = (0, 0).
Fie ε > 0, arbitrar ales şi fie δ = ε.
Pentru orice (x, y) ∈ R2 , cu proprietatea
p
k(x, y) − (0, 0)k < δ = ε, adică x2 + y2 < δ = ε,
avem:
x3 x2
p
|f (x, y) − l| = − 0 = · |x| ≤ |x| ≤ x2 + y2 < ε.
x 2 + y2 x2 + y2
mxk2 m
Rezultă că (xk , yk ) → (0, 0), iar şirul valorilor funcţiei f (xk , mxk ) = xk2 +m2 xk2
→ 1+m2
.
mxk2 m
Rezultă că (xk , yk ) → (0, 0), iar şirul valorilor funcţiei f (xk , mxk ) = xk2 +m2 xk2
→ 1+m2
.
Pentru o altă alegere a pantei dreptei de suport a şirului de puncte considerat, limita
şirului valorilor funcţiei diferă de cel de sus (pentru că am schimbat panta m a dreptei),
prin urmare, funcţia nu are limită în punctul a = (0, 0).
Calcul diferenţial şi integral Curs 5. Limite şi continuitatea funcţiilo
Limite şi continuitatea funcţiilor de mai multe variabile
Definiţie
Spunem că funcţia f : M ⊆ Rp → R este continuă în punctul a ∈ M, dacă oricare ar fi ε > 0,
există δ > 0, (δ = δ(ε)) astfel încât pentru orice x ∈ M, cu kx − ak < δ, are loc
|f (x) − f (a)| < ε.
Definiţie
Spunem că funcţia f : M ⊆ Rp → R este continuă în punctul a ∈ M, dacă oricare ar fi ε > 0,
există δ > 0, (δ = δ(ε)) astfel încât pentru orice x ∈ M, cu kx − ak < δ, are loc
|f (x) − f (a)| < ε.
Observaţie: Dacă a ∈ M este un punct de acumulare al lui M atunci f este continuă în a dacă şi
numai dacă
lim f (x) = f (a).
x→a
Definiţie
Spunem că funcţia f : M ⊆ Rp → R este continuă în punctul a ∈ M, dacă oricare ar fi ε > 0,
există δ > 0, (δ = δ(ε)) astfel încât pentru orice x ∈ M, cu kx − ak < δ, are loc
|f (x) − f (a)| < ε.
Observaţie: Dacă a ∈ M este un punct de acumulare al lui M atunci f este continuă în a dacă şi
numai dacă
lim f (x) = f (a).
x→a
Dintre cele două exemple considerate anterior, prima funcţie este continuă în a = (0, 0)
căci egalitatea din observaţie are loc. A doua funcţie nu este continuă în a=(0,0) pentru
că ea nu are limită în acest punct.
Exerciţii:
Exerciţii:
(
x2
, dacă y 6= 0
1 Fie funcţia f : R2 → R, definită prin f (x, y) = y
0, dacă y = 0
Exerciţii:
(
x2
dacă y 6= 0
,
1 Fie funcţia f : R2 → R, definită prin f (x, y) = y
0, dacă y = 0
Considerăm şirurile de puncte xn = 1n , n12 şi yn = 1n , n1 care converg către
a = (0, 0).
Exerciţii:
(
x2
dacă y 6= 0
,
1 Fie funcţia f : R2 → R, definită prin f (x, y) = y
0, dacă y = 0
Considerăm şirurile de puncte xn = 1n , n12 şi yn = 1n , n1 care converg către
a = (0, 0).
Şirul valorilor funcţiei corespunzătoare sunt
Exerciţii:
(
x2
dacă y 6= 0
,
1 Fie funcţia f : R2 → R, definită prin f (x, y) = y
0, dacă y = 0
Considerăm şirurile de puncte xn = 1n , n12 şi yn = 1n , n1 care converg către
a = (0, 0).
Şirul valorilor funcţiei corespunzătoare sunt
( 1 )2
f (xn ) = f n1 , n12 = n1 = 1 → 1, pentru n → ∞
n2
Exerciţii:
(
x2
dacă y 6= 0
,
1 Fie funcţia f : R2 → R, definită prin f (x, y) = y
0, dacă y = 0
Considerăm şirurile de puncte xn = 1n , n12 şi yn = 1n , n1 care converg către
a = (0, 0).
Şirul valorilor funcţiei corespunzătoare sunt
( 1 )2
f (xn ) = f n1 , n12 = n1 = 1 → 1, pentru n → ∞
n2
( 1 )2
f (yn ) = f n1 , 1n = n1 = 1n → 0, pentru n → ∞
n
Deoarece şirul valorilor funcţiei are valori diferite, rezultă conform criteriului lui
Heine că f nu are limită în punctul a = (0, 0).
p
x = r sin ϕ cos θ, y = r sin ϕ sin θ, z = r cos ϕ, r= x2 + y2 + z2 ,
p
x = r sin ϕ cos θ, y = r sin ϕ sin θ, z = r cos ϕ, r= x2 + y2 + z2 ,
p
x = r sin ϕ cos θ, y = r sin ϕ sin θ, z = r cos ϕ, r= x2 + y2 + z2 ,
şi observând că (x, y, z) → (0, 0, 0), dacă şi numai dacă r → 0+ , calculaţi
√
2 2 2
e x +y +z
lim p .
(x,y,z)→(0,0,0) x + y + z2
2 2
4 Făcând substituţia z = x2 + y2 şi observând că z → 0+ dacă (x, y) → (0, 0), calculaţi
limitele de mai jos:
4 Făcând substituţia z = x2 + y2 şi observând că z → 0+ dacă (x, y) → (0, 0), calculaţi
limitele de mai jos:
(a).
sin(x2 + y2 )
lim ;
(x,y)→(0,0) x 2 + y2
4 Făcând substituţia z = x2 + y2 şi observând că z → 0+ dacă (x, y) → (0, 0), calculaţi
limitele de mai jos:
(a).
sin(x2 + y2 )
lim ;
(x,y)→(0,0) x 2 + y2
(b).
1 − cos(x2 + y2 ) r
lim , 1 − cos r = 2 sin2 ;
(x,y)→(0,0) x2 + y2 2
4 Făcând substituţia z = x2 + y2 şi observând că z → 0+ dacă (x, y) → (0, 0), calculaţi
limitele de mai jos:
(a).
sin(x2 + y2 )
lim ;
(x,y)→(0,0) x 2 + y2
(b).
1 − cos(x2 + y2 ) r
lim , 1 − cos r = 2 sin2 ;
(x,y)→(0,0) x2 + y2 2
(c).
−1
lim e x2 +y2 ;
(x,y)→(0,0)
4 Făcând substituţia z = x2 + y2 şi observând că z → 0+ dacă (x, y) → (0, 0), calculaţi
limitele de mai jos:
(a).
sin(x2 + y2 )
lim ;
(x,y)→(0,0) x 2 + y2
(b).
1 − cos(x2 + y2 ) r
lim , 1 − cos r = 2 sin2 ;
(x,y)→(0,0) x2 + y2 2
(c).
−1
lim e x2 +y2 ;
(x,y)→(0,0)
(d).
√ −1
2 2
e x +y
lim p .
(x,y)→(0,0) x + y2
2
5 Analizaţi, în fiecare caz în parte, dacă este posibil să determinăm α ∈ R astfel încât
funcţia f : R2 → R să fie continuă în punctul a = (0, 0), unde f este dată de:
5 Analizaţi, în fiecare caz în parte, dacă este posibil să determinăm α ∈ R astfel încât
funcţia f : R2 → R să fie continuă în punctul a = (0, 0), unde f este dată de:
(a).
sin(x2 +y2 )
(
x2 +y2
, (x, y) 6= (0, 0)
f (x, y) = ;
α, (x, y) = (0, 0)
5 Analizaţi, în fiecare caz în parte, dacă este posibil să determinăm α ∈ R astfel încât
funcţia f : R2 → R să fie continuă în punctul a = (0, 0), unde f este dată de:
(a).
sin(x2 +y2 )
(
x2 +y2
, (x, y) 6= (0, 0)
f (x, y) = ;
α, (x, y) = (0, 0)
(b). (
x2
x2 +y2
, (x, y) 6= (0, 0)
f (x, y) = ;
α, (x, y) = (0, 0)
5 Analizaţi, în fiecare caz în parte, dacă este posibil să determinăm α ∈ R astfel încât
funcţia f : R2 → R să fie continuă în punctul a = (0, 0), unde f este dată de:
(a).
sin(x2 +y2 )
(
x2 +y2
, (x, y) 6= (0, 0)
f (x, y) = ;
α, (x, y) = (0, 0)
(b). (
x2
x2 +y2
, (x, y) 6= (0, 0)
f (x, y) = ;
α, (x, y) = (0, 0)
(c).
xy ln(x2 + y2 ),
(x, y) 6= (0, 0)
f (x, y) = .
α, (x, y) = (0, 0)
Noţiunile:
limită a unei funcţii reale de variabilă vectorială;
criteriul lui Heine;
continuitate a unei funcţii reale de variabilă vectorială.
Probleme:
să se studieze dacă o funcţie reală de variabilă vectorială dată are limită într-un punct dat,
respectiv dacă este continuă în acel punct.
Mihail Megan, "Analiză matematică. Volumul 1", Editura Mirton Timişoara, 1999.
Mihail Megan, B. Sasu, M. Neamţu, A. Crăciunescu, "Analiză matematică în exerciţii şi
probleme. Vol. I", Timişoara 2001.
M. Megan, D. R. Laţcu, M. Neamţu, "Analiză matematică în Rp prin Exerciţii şi
probleme", Editura Mirton, Timişoara, 2003.