TEXTUL LIRIC

FIGURILE DE STIL

Figurile de stil sunt procedee literare utilizate pentru a crește expresivitatea unui text, care
nu definește, ci sugerează, pentru că lumea prezentată în textul liric este imaginară.

EPITETUL este figura de stil care constă în detrminarea unui subtsantiv sau a unui verb
prin cuvinte ce evidențiază însusiri deosebite ale obiectului sau ale acțiunii.
Clasificare:
A. După partea de vorbire determinată:
a) epitet al substantivului: „ Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă”;
”Răspândind fiori de gheață pe ai țării umeri dalbi”(V. Alecsandri)
„ Văl de brumă argintie mi-a împodobit grădina”( O. Goga)

b) epitet al verbului: „Codru-şi bate frunza lin”

„ Melancolic cornul sună” ( M. Eminescu)
„ Cu frâul pe coamă el fuge nebun”. (G. Coşbuc)
”În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi”(V. Alecsandri)

B. După numărul de termeni din care este alcătuit:

a) epitet simplu: „ Sub palida lumină apar misterios”, ”Se văd satele perdute sub
clăbuci albii de fum” ( V. Alecsandri)
b) epitet dublu: „Gerul aspru şi sălbatic strânge-n braţe cu jălire”;
”Soarele rotund și palid se prevede pintre nori”;
„ În păduri trăsnesc stejarii! E un ger amar, cumplit” ( V. Alecsandri)
c) epitet triplu: „ Pe câmpia înălbită, netedă, strălucitoare” (V. Alecsandri)
d)epitet în cumul: ”Rece, fragilă, nouă, virginală,/ Lumina duce omenirea-n
poală.”(T. Arghezi)

C. După valoarea stilistică:

a) epitet cromatic (se referă la culoare): „Luminile biruite, decolorate, palide, albe,
ofilesc, descresc şi dispar”( D. Anghel)
„ Pe câmpi un val de argintie ceaţă” (M. Eminescu)
Răspândind fiori de gheață pe ai țării umeri dalbi”(V. Alecsandri)

b) epitet personificator: „Codrii se zvârcoleau neputincioşi” (C. Hogaş)

”Cu o zale argintie se îmbracă mândra țară”:
„ În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi”. ( V. Alecsandri)
c) epitet metaforic: „ Cu ochii de sânge, cu barba vâlvoi” ( G. Coșbuc)
 „ De treci codrii de aramă, de departe vezi albind/ Ș-auzi mândra glăsuire
a pădurii de argint” ( M. Eminescu)
„ La pământ mai că ajunge al ei păr de aur moale” ( M. Eminescu)

d) epitet hiperbolizator: „Sălbatecul vodă e-n zale si-n fier

Şi zalele-i zuruie crunte
Gigantică poart-o cupolă pe frunte…” (G. Coşbuc)
D. După poziţie:
a) epitet postpus: „Căci vodă ghiaurul în toţi a băgat
O groază nebună” (G. Coşbuc)
„Valuri străvezii de aburi sclipitori se ridicau în unde creţe” (C. Hogaş)
b) epitet antepus: „Privesc focul, scump tovarăş, care vesel pâlpâieşte”. (V.
Alecsandri)
„ Blând îngânat de-al valurilor glas.” ( M. Eminescu)
„Căci pretutindeni murmurul l-auzi
Asemenea unui tainic călăuz” (D. Anghel)

PERSONIFICAREA este figura de stil prin care se atribuie însuşiri și acțiuni omeneşti
unor fiinţe necuvântătoare, unor lucruri sau unor fenomene ale naturii.
Personificarea se obține combinând:
 un substantiv cu un verb care arată o acțiune omenească :” lacul …
tresărind”(M.Eminescu);
„ Gerul vine de la munte, la fereastră se opreşte
Şi privind la focul vesel care-n sobe străluceşte”;
„ El depune flori de iarnă pe cristalul îngheţat
Crini şi roze de zăpadă ce cu drag le-a sărutat.” ( V. Alecsandri)
 un substantiv cu un adjectiv care arată o însușire omenească (”blândei lune”) ;
 punând substantivul în cazul vocativ : ”Codrule, codruțule,/ Ce mai faci,
drăguțule”(M. Eminescu); ”Ce-ai cu mine, vântule?!” (T.Arghezi)

COMPARAȚIA- figura de stil prin care se alătură doi termeni, termenul comparat A (sens
propriu) cu termenul comparant B (sens figurat), stabilindu-se un raport de asemănare
între două persoane, obiecte sau acțiuni, cu scopul de a evidenţia unul dintre termeni.
Între cei doi termeni ai comparaţieiapar prepoziții sau locuțiuni
prepoziționale: ca, cum, precum, cât, asemenea, la fel ca, asemănător cu, întocmai ca etc.
„ Precum un râu de munte când gheața s-a topit / Se varsă peste
maluri…”(V. Alecsandri)
Exemple: a) „Şi eu eram vesel ca vremea cea bună şi șturlubatic şi copilăros ca vântul în
tulburarea sa.” ( I. Creangă)
b) „Să nu zică leahul c-a intrat într-o cetate românească ca într-o ţarină
pustie.” (C. Negruzzi)
c) „Şi ca nouri de aramă, şi ca ropotul de grindeni
Orizontu – ntunecându-l, vin săgeţi de pretutindeni” ( M. Eminescu)
d) „Nalt cât casa/ Verde ca mătasea” ( folclor)
e) „Fulgii zbor, plutesc în aer, ca un roi de fluturi albi”. (V. Alecsandri)
„Căci pretutindeni murmurul l-auzi/
Asemeni unui tainic călăuz” .(D. Anghel)

METAFORA– figura de stil prin care se trece de la semnificașia obişnuită a unui cuvânt la
o altă semnificație, prin intermediul unei comparaţii subînţelese, cu scopul plasticizării
imaginii.
- figura de stil prin care se înlocuieşte un termen obişnuit (propriu) prin altul
neobişnuit (figurat) pe baza unor asemănări între cei doi termeni.
- este o comparaţie prescurtată, deoarece lipseşte termenul cu care se face comparaţia

Exemple: „ Mircea însuşi mâna-n luptă vijelia-ngrozitoare” ( M. Eminescu)

„Numele Măriei Tale e destul tun” (C. Negruzzi)
„ Toată floarea cea vestită a întregului Apus” ( V. Alecsandri)
„ Un fulger se aprinde în ochii lui pe loc.” ( V. Alecsandri)
„Căci vorba-i e tunet, răsufletul ger
Şi vodă-i un munte.” (G. Coşbuc)

ENUMERAȚIA– figura de stil ce constă în însiruirea unor termeni de acelaşi fel

(substantive, adjective, verbe, etc.) sau cu sensuri apropiate în context, pentru a atrage
atenția asupra aspectelor descrise, pentru a accentua ideea exprimată sau pentru a detalia
imaginea prezentată.

Exemple: „În sfârşit, venea duiumul oştii: trăsuri, bagaje, pedestraşi, şleahtă
pospolită…”(C. Negruzzi)
„ Codrul clocoti de zgomot şi de arme şi de bucium.” ( M. Eminescu)
„ Munţii sloboziră…ploile, trăsnetele şi şuvoaiele.” (G.Galaction)
„ Zbierăt, răget, ţipet, vaiet, mii de glasuri spăimântate
Se ridică de prin codri, de pe dealuri, de prin sate.” ( V. Alecsandri)
„Feţişoara lui/ Spuma laptelui;
Mustăcioara lui / Spicul grâului;
Perişorul lui / Pana corbului;
Ochişorii lui / Mura câmpului” (Mioriţa)
REPETIȚIA– figură de stil ce constă în reluarea unui cuvânt sau a unui grup de cuvinte,
pentru a întări o anumită idee, sau a evidenţia anumite aspecte ale obiectelor sau acţiunilor
prezentate.

Exemplu: „Ziua ninge, noaptea ninge, dimineaţa ninge iar.” ( V. Alecsandri)

„ Ard satele române! ard holdele-n câmpii! Ard codrii…”( V. Alecsandri)
"Stai, paşă, o vorba de aproape să-ţi spun …
Stai, paşă! Să piară azi unul dintre noi “ (G. Coşbuc)
“Cine-i ? strigă Tudor […]
Cine-i ? rânji bătrânul […]
Cine-i ? strigă înăbuşit Şoimaru” (M. Sadoveanu)
“Amurg de toamnă violet…
Doi plopi, în fund, apar în siluete
Apostoli în odăjdii violete –
Oraşul tot e violet” (G. Bacovia)

ALITERAȚIA - figură de stil ce constă în repetarea unor consoane sau a unor grupuri de
consoane sau silabe inițiale pentru a crea un efect imitativ al unor sunete din realitate.

Exemple : “Frunzele-i cad, zbor în aer şi de crengi redezlipesc

Ca frumoasele iluzii dintr-un suflet omenesc “ ( V. Alecsandri)
“Crivăţul din meazănoapte vâjâie prin vijelie”
“Prin vulturi vântul viu vuia” – (G. Coşbuc)
“Şi zalele-i zuruie crunte” – (G. Coşbuc)
“Vâjâind ca vijelia şi ca plesnetul de ploaie” (M. Eminescu)

ASONANȚA – un procedeu artistic ce constă în repetarea aceleiaşi vocale accentuate ce

creează impresia de multiplicare şi acumulare.

Exemple: “Iată craiul socru mare “(M. Eminescu)

“O, dulce–al nopţii mele domn
De ce nu vii tu ? Vină ! “ (M. Eminescu)

INVERSIUNEA – un procedeu artistic care constă în schimbarea ordinii obişnuite a

cuvintelor intr-o propoziţie, cu scopul de a scoate în evidenţă un obiect, o însuşire, o idee.

Exemple: “ În văzduh voios răsună clinchete de zugălăi” ( V. Alecsandri)

“Cu mustaţă răsucită şede-n ea un mire flutur”(M. Eminescu)
“Pe vodă-l zăreşte călare trecând ” (G. Coşbuc)
“El ca pe-o mireasă moartă o-încunună dinspre ziori
C-un văl alb de promoroacă …” ( V. Alecsandri)
“Astfel ades eu nopţi intregi am mas
Blând îngânat de-al valurilor glas” (M. Eminescu)