Mereu m-am gândit cum e să mori.

Când părăsești apartamentul vecinei de

la etajul al șaselea, în loc să iei liftul sau să
cobori alene pe scări, să sari balustrada în
golul întunecat spre parter.
Când durerea de cap ce vine o dată pe
lună să fie tratată cu un întreg flacon de pastile
de inimă, ca prevenție impotriva oricărei boli
ce ar putea veni în următorii zece ani de zile.
Când haosul orașului e mult prea mult
în jurul orei prânzului și te decizi să faci o
scurtă plimbare prin suburbii, pe lângă șina de
tren, plimbare ce se sfârșește cu declarația
unui polițist obosit: „Victima a avut parte de
un sfârțit ghinionist, prea puține părți ale
corpului putându-i fiind recuperate și puse cap
la cap. Ne rugăm pentru familia îndurererată
alături de toți cei...”.
Atât de spontan și simplu. Fără scrisori
de rămas bun pentru familia care te urăște, fără
testemente pentru copii pe care nu ți-ai dorit
1
să-i ai vreodată. Fără sinucideri cu dovezi
incriminatorii față de soțul care a stat prea
multe ore plecat „în sâmbăta cu băieții”.
Din fericire pentru cei ce mă cunosc,
poate și pentru cei ce mă vor cunoaște în de
acum încolo, ideea doar îmi joacă prin cap. Nu
am și timpul necesar de a o pune în practică,
ocupându-mă în fiecare zi de morțile altor
oameni mai curajoși, sau mai proști, decât
mine.
Atât de simplu ar fi... și atât de
distractiv.

2
 Victima unui atac urmat de omor
Leziuni grave multiple la nivelul
craniului si a gatului (vanatai)
Fara urme de agresare sexuala sau
lupta

De verificat hainele victimei!: blugi

mulati pe picior – negri, o bluza albastra –
sfasiata cu urme de sange

Mi-am aruncat ochii peste notițele

scrise cu o seară înainte, exact după ce am
primit corpul, în timp ce mi-am strecurat
mâinile în munișile chirurgicale.
Lucia Henz a fost o femeie frumoasă.
Păcat de gura ei mult prea mare și tupeul
nemărginit. Sau cel puțin asta am citit în
declarațiile date de cunoscuții ei. Stând întinsă
pe masă, trăsăturile odată pline de viață și
căldură, îmi arătau că cel puțin zâmbetul ei era
de milioane. Deschizându-i gura, m-am
3
convins că Lucia chiar avea o gură prea mare,
cu dinții mult prea mari și împinși în față. Cu
pomeții ascuțiți dar fața rotundă, dacă lumina
îi bătea peste chip dintr-o parte, era frumoasă
ca o rusoaică, dar dacă mutai lumina oriunde
altundeva, nu puteai spune că era o pierdere
intrarea ei în neființă.
Am chicotit scurt la comentariul meu
extrem de nepotrivit și mi-am concentrat
atenția pe vânătăile de la baza gâtului. Seara
trecută am fost prea grăbită să le mai notez
poția, tipul, dar acum le observam la fel de
clar. Puteau fi ușor confundate cu urmele unei
tentative de sufocare – deși Lucia nu a murit
strânsă de gât – dar dacă te uitai doar puțin la
direcția lor, era evident.

Pozitia vanatailor – sufocare cu

propriile maini – sufocare pe calea aerului .

4
 Nu putea fi plauzibil ca victima unei
lovituri craniere severe să se fi strâns singură
de gât încât să devină inconștientă. Deși ar fi
fost un caz interesant de pasat colegilor mei de
pe teren.
Fără să mă mișc din loc am început să-i
verific mâinile, luând monstre de sub unghii și
dintre degete și punându-le deoparte.
- Singură ca de obicei? răsună în
camera de examinare vocea stridentă a lui Jarl.
- Parcă ziceai că nu vrei să mai vezi
cadavre în viața ta, iar acum dai pe aici?
- Din fericire pentru mine, doamna
aceasta nu are mațele pe afară și plămâni
înghesuiți în cap. s-a răstit într-un ton amuzant
gardianul fără să se apropie de mine și de
masa de lucru.
- Ah! Ăla da caz interesant a mai fost!
Jarl a făcut o pauză scurtă cât a dat un
ocol la întreaga încăpere. Mi-am stabilit
impulsul de a da cearceaful jos de pe cadavru
5
și să-l stânjenesc pe bărbatul aflat la vârsta a
treia.
- Drăguțică, hă?
- Dacă ești orb da, poate.
- Nu există standarde aici, draga mea!
Toate sunt frumoase până intră în frigiderele
alea! a spus și mi-a gesticulat cu degetul către
ușa metalică ce duce către camera frigorifică.
- O să-mi aduc aminte de ce ai spus
tocmai acum când mai primesc una
desfigurată.
- Îmi iau liber în ziua aia, să fi sigură!
Îmi dau mânușile jos și le arunc în
coșul de gunoi special.

De dus probele la laborator! AZI

Jarl s-a apropiat doi pași de Lucia și a

privit-o cu ceea ce s-a vrut un surâs stânjenit.
- Poți să-i spui că nu-i stă părul bine
azi, nu se va supăra.
6
 - Dar știi ce a pățit, cumva?
Jarl nu era cel mai strălucit individ
alături de care trebuie să lucrez, dar
curiozitatea inocentă îl face sigur unul
suportabil.
- Vrei să ghicești?
Jarl a murmurat o zicală religioasă și a
dat ocol mesei până în dreptul meu.
Pregătindu-mă pentru marea revelație, mi-am
pus din nou o mănușă albă pe mâna dreaptă.
- A murit de mâna unui soț bețiv? Un
amand, poate? a adăugat el ultimele cuvinte
mai în șoaptă.
Mi-am permis să surâd și să dau din
cap dezaprobator. Cu mâna sterilizată i-am
indicat amicului meu să privească atent
leziunile din zona gâtului.
- Vezi vânătăile astea?
- Cum să nu?
- Distanța și dimensiunea lor nu se
potrivește cu cele lăsate de obicei de mâna
7
unui bărbat. Nici intensitatea lor nu arată o
presiune ce ar putea fi aplicată de un soț
răzbunător. Sau un amant. i-am explicat și l-
am privit scurt înainte să-i mut atenția spre
craniu.
- Iar aici – spun și dau puțin la o parte
din părul Luciei – capul i-a fost spart cel mai
probabil cu un bolovan, drept fiind urmele de
pământ pe care le-am găsit ieri când a fost
adusă. Sunt slabe șanse să fi fost sufocată de
un bărbat și apoi lovită tot de el cu o piatră
uriașă în mijlocul capului.
- Poate a vrut să se asigure că e
moartă?
- Slabe șanse.
- Păi și atunci?
- Atunci nu un soț sau un amant i-a
făcut felul dragei noastre victime aici de față
pe care o consideri drăguță.
- Păi cum?

8
 Am dat din cap amuzată și am aruncat
și mănușa folosită a doua oară.
- Cel ce îi e criminal i-a folosit
propriile mâini ca să o lase inconștientă și apoi
a întors-o pe burtă și i-a spart craniul.
Jarl a făcut o grimasă scârbită și s-a
îndepărtat de Lucia.
- De ce ar face așa ceva cineva? Cum
te-ar putea-
- Ca să ne inducă în eroare. Doar că
semnele de pe mâini din cauza luptei arată clar
metoda aleasă.
- Unii oameni chiar sunt bolnavi pe
pământul ăsta! a spus Jarl și și-a făcut o cruce
de trei ori cu ochii ațintiți în tavan.
- Din păcate fața ei drăguță și nu prea
nu a salvat-o de ura celui ce a omorât-o.
Când m-am întors către Jarl, el era deja
în dreptul ușilor glisante, pe picior de plecare.
- Deja pleci?

9
 - Venisem să te anunț că o să mai
primești unul azi, ca să știi.
Am văzut urma de tristețe din ochii lui
înainte să plece și regretul față de viitorul
pierdut al Luciei care mă aștepta să termin cu
cadavrul ei și să fac loc pentru următorul.
- Atât de simplă pentru mințiile simple.
Bravo, Lucia.
Am terminat rapid de cules toate datele
pentru raportul ce urma făcut și am acoperit-o
cu bucata largă de pânză albă, apoi am sunat
alarma ce trebuia să-i anunțe pe Jarl și celălalt
gardian de serviciu să vină și să o ridice pentru
transfer.

10