STRUCTURAL EURO FOND & TRAINING

Bucuresti

LUCRARE DE ABSOLVIRE

A CURSULUI DE INSPECTOR ÎN DOMENIUL

SECURITATII SI SANATATII ÎN MUNCA

LECTOR :

ing. Tiberiu TUDOR

CURSANT:
Ionela PAVEL

CONSTANTA

2015

1
 TEMA :

INSTRUIREA LUCRĂTORILOR
ÎN DOMENIUL S.S.M.
IN CADRUL „SC TIAB SA”

CONSTANTA
2
 2015

CUPRINS

CAPITOLUL I : ACTE NORMATIVE ………………………………..……………………………....pag 4

CAPITOLUL II : INSTRUIREA LUCRATORILOR ………………………………………..……...pag 22

CAPITOLUL III : PROCEDURA - INSTRUIREA ELECTRICIANULUI INDOMENIUL S.S.M. IN

CADRUL S.C. TIAB S.A. …..…………………………............................................................. pag 29

Anexa 1 - Test cunostinte in domeniul SSM ………………………………………………….. pag 34

Anexa 2 - Fisa de instruire ................................................................................................... pag 36
Anexa 3 - Acordarea primului ajutor in caz de electrocutare ........................................... pag 39
Anexa 4 - Fisa postului ......................................................................................................... pag 41
Anexa 5 - Fisa instruire colectiva ........................................................................................ pag 43

BIBLIOGRAFIE ..……………………………………………………………………………………. pag 45

3
 CAPITOLUL I

Acte Normative ce Reglementeaza

Securitatea si Sanatatea in Munca

Angajatorul trebuie sa asigure conditii pentru ca fiecare lucrator sa primeasca o instruire

suficienta si adecvata in domeniul securitatii si sanatatii in munca, in special sub forma de
informatii si instructiuni de lucru, specifice locului de munca si postului.
Capitolul V din H.G. nr. 1425/2006 detaliaza prevederile generale prevazute in Legea nr. 319/2006
privind instruirea lucratorilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca.

Constitutia Romaniei, garantează dreptul la viaţă, integritate fizică şi psihică, precum şi

dreptul la protecţie socială al tuturor cetăţenilor. Constitutia dispune masuri de protectie care
privesc securitatea si igiena muncii,instituirea salariului minim garantat in plata, repausul
saptamanal, concediul de odihna platit, prestarea muncii in conditii speciale si deosebite, precum si
protectia femeilor, a tinerilor si a unor persoane dezavantajate.

Acest lucru este prevazut in urmatoarele articole:

Art. 22(1) „ Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritatea fizică şi psihică ale
persoanelor sunt garantate.”
Art. 41(1) „Dreptul la munca nu poate fi ingradit. Alegerea profesiei, a meseriei
sau a ocupatiei, precum si a locului de munca este libera.”
Art. 41(2) „Salariaţii au dreptul la masuri de protecţia socială. Acestea privesc
securitatea şi sanatatea salariatilor, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui
salariu minim brut pe tara, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în
condiţii deosebite sau speciale, formarea profesionala, precum şi alte situaţii specifice, stabilite prin
lege.”
Art. 41(3) „Durata normala a zilei de lucru este, in medie, de cel mult 8 ore.”
Art. 41(4) „La munca egala, femeile au salariu egal cu barbatii.”
Art. 41(5) „Dreptul la negocieri colective in materie de munca si caracterul obligatoriu al conventiilor
colective sunt garantate.”

4
Codul Munci, act legiuitor care reglementeaza toate relatiile de munca, cuprinde si norme de drept
pentru relatiile sociale care trebuie sa se creeze in legatura cu prevenirea riscurilor pentru
sanatatea, integritatea sau viata angajatilor. In Titlul V, referitor la SSM, se stabilesc principii de
baza in realizarea securitatii muncii:

- importanta acordata de Statul Român problematicii SSM;

- modul de stabilire a masurilor de SSM;
- integrarea SSM din faza de proiectare si realizare a constructiilor si
echipamentelor de protectie, la amplasarea acestora, precum si la introducerea de
noi tehnologii;
- dreptul la echipament individual de protectie adecvat conditiilor de munca, la
alimentatie speciala (alimentatie de protectie);
- obligatii principale ale conducerii unitatilor si angajatilor;
- cine raspunde pentru realizarea masurilor de SSM.

Legea Securitatii si Sanatatii in Munca, NR. 319/2006 reprezinta actul normativ in baza
caruia se desfasoara intreaga activitate de SSM in România. Ea indeplineste „Rolul de lege
fundamentala pentru realizarea securitatii muncii” (element generator pentru toate prevederile
normative cu caracter de SSM).

Normele Metodologice reglementeaza procedurile de aplicare a unor principii prevazute in

legislatia primara si care sunt nominalizate expres in Legea securitatii si sanatatii in munca nr.
319/2006.

Standarde de Securitate Muncii

Standard - un document stabilit prin consens, aprobat de un organism recunoscut,

care cuprinde linii directoare, terminologie sau caracteristici destinate unor utilizări
comune, repetate ş i care au drept scop să realizeze un maximum de ordine într-un context dat.
Urmaresc alinierea la conventiile si organizatiile internationale ale muncii si
Uniunii Europene cum ar fi:

- realizarea securitatii muncii cu costurile cele mai reduse;

- asigurarea competitivitatii produselor pe piata interna;
- stabilirea corecta a raspunderilor intre cele doua niveluri, producator si utilizator,

5
impunandu-se delimitarea reglementarilor privind produsele, de cele referitoare la
activitati.
Un standard indeplineste in cea mai mare parte aceleasi functii ca si normele, dar
cu referire la echipamente:

- instrument hotarator in stabilirea vinovatiei si a sanctiunilor corespunzatoare in

cazul accidentelor de munca;
- instrument al controlului si autocontrolului de SSM;
- instrument folosit in elaborarea programelor pentru prevenirea accidentelor de
munca la nivelul agentilor economici.
Standardele care se elibereaza in Romania sunt:
- standarde romane (SR);
- stardarde profesionale (SP);
- stardarde de firma (SF).

NIVELUL I . LEGISLAŢIA IN ROMANIA

CODUL MUNCII

CODUL MUNCII reglementeaza domeniul raporturilor de munca, modul in care se efectueaza

controlul aplicarii reglementarilor din domeniul raporturilor de munca, precum si jurisdictia muncii.
Se aplica si raporturilor de munca reglementate prin legi speciale, numai in masura in care acestea
nu contin dispozitii specifice derogatorii.
TITLUL I - Dispoziţii generale

Dispozitiile cuprinse in prezentul cod se aplica:

a) cetatenilor romani incadrati cu contract individual de munca, care presteaza munca in Romania;
b) cetatenilor romani incadrati cu contract individual de munca si care presteaza activitatea in
strainatate, in baza unor contracte incheiate cu un angajator roman, cu exceptia cazului in care
legislatia statului pe al carui teritoriu se executa contractul individual de munca este mai favorabila;

c) cetatenilor straini sau apatrizi incadrati cu contract individual de munca, care presteaza munca
pentru un angajator roman pe teritoriul Romaniei;
d) persoanelor care au dobandit statutul de refugiat si se incadreaza cu contract individual de
munca pe teritoriul Romaniei, in conditiile legii;
e) ucenicilor care presteaza munca in baza unui contract de ucenicie la locul de munca;

6
f) angajatorilor, persoane fizice si juridice;
g) organizatiilor sindicale si patronale.

Interzicerea muncii fortate

(1) Munca forţată este interzisă.
(2) Termenul muncă forţată desemnează orice muncă sau serviciu impus unei persoane sub
ameninţare ori pentru care persoana nu şi-a exprimat consimţământul în mod liber.
(3) Nu constituie muncă forţată munca sau activitatea impusă de autorităţile publice:
a) în temeiul legii privind serviciul militar obligatoriu;
b) pentru îndeplinirea obligaţiilor civice stabilite prin lege;
c) în baza unei hotărâri judecătoreşti de condamnare, rămasă definitivă, în condiţiile legii;
d) în caz de forţă majoră, respectiv în caz de război, catastrofe sau pericol de catastrofe
precum: incendii, inundaţii, cutremure, epidemii sau epizootii violente, invazii de animale sau
insecte şi, în general, în toate circumstanţele care pun în pericol viaţa sau condiţiile normale
de existenţă ale ansamblului populaţiei ori ale unei părţi a acesteia.

Protectia salariatilor
(1) Orice salariat care prestează o muncă beneficiază de condiţii de muncă adecvate activităţii
desfăşurate, de protecţie socială, de securitate şi sănătate în muncă, precum şi de
respectarea demnităţii şi a conştiinţei sale, fără nici o discriminare.
(2) Tuturor salariaţilor care prestează o muncă le sunt recunoscute dreptul la negocieri
colective, dreptul la protecţia datelor cu caracter personal, precum şi dreptul la protecţie
împotriva concedierilor nelegale.
(3) Pentru munca egală sau de valoare egală este interzisă orice discriminare bazată pe
criteriul de sex cu privire la toate elementele şi condiţiile de remunerare.

TITLUL II – Contractul individual de muncă

Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită
salariat, se obligă să presteze munca pentru şi sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau
juridică, în schimbul unei remuneraţii denumite salariu.

Forma contractului individual de munca

7
(1) Contractul individual de munca se incheie in baza consimtamantului partilor, in forma scrisa, in
limba romana. Obligatia de incheiere a contractului individual de munca in forma scrisa revine
angajatorului. Forma scrisa este obligatorie pentru incheierea valabila a contractului.
(2) Anterior inceperii activitatii, contractul individual de munca se inregistreaza in registrul general
de evidenta a salariatilor, care se transmite inspectoratului teritorial de munca.
(3) Angajatorul este obligat ca, anterior inceperii activitatii, sa inmaneze salariatului un exemplar
din contractul individual de munca.
(4) Munca prestata in temeiul unui contract individual de munca constituie vechime in munca.
(5) Absentele nemotivate si concediile fara plata se scad din vechimea in munca.
(6) Fac exceptie de la prevederile alin. (5) concediile pentru formare profesionala fara plata,
acordate in conditiile art. 155 si 156.

Informarea cu privire la clauzele contractului de munca

(1) Anterior incheierii sau modificarii contractului individual de munca, angajatorul are obligatia de
a informa persoana selectata in vederea angajarii ori, dupa caz, salariatul, cu privire la
clauzele esentiale pe care intentioneaza sa le inscrie in contract sau sa le modifice.
(2) Obligatia de informare a persoanei selectate in vederea angajarii sau a salariatului se
considera indeplinita de catre angajator la momentul semnarii contractului individual de munca
sau a actului aditional, dupa caz.
(3) Persoana selectata in vederea angajarii ori salariatul, dupa caz, va fi informata cu privire la cel
putin urmatoarele elemente:
a) identitatea partilor;
b) locul de munca sau, in lipsa unui loc de munca fix, posibilitatea ca salariatul sa munceasca
in diverse locuri;
c) sediul sau, dupa caz, domiciliul angajatorului;
d) functia/ocupatia conform specificatiei Clasificarii ocupatiilor din Romania sau altor acte
normative, precum si fisa postului, cu specificarea atributiilor postului;
e) criteriile de evaluare a activitatii profesionale a salariatului aplicabile la nivelul angajatorului;

f) riscurile specifice postului;

g) data de la care contractul urmeaza sa isi produca efectele;
h) in cazul unui contract de munca pe durata determinata sau al unui contract de munca
temporara, durata acestora;
i) durata concediului de odihna la care salariatul are dreptul;
j) conditiile de acordare a preavizului de catre partile contractante si durata acestuia;

8
 k) salariul de baza, alte elemente constitutive ale veniturilor salariale, precum si periodicitatea
platii salariului la care salariatul are dreptul;
l) durata normala a muncii, exprimata in ore/zi si ore/saptamana;
m) indicarea contractului colectiv de munca ce reglementeaza conditiile de munca ale
salariatului;
n) durata perioadei de proba.
(4) Elementele din informarea prevazuta la alin. (3) trebuie sa se regaseasca si in continutul
contractului individual de munca.
(5) Orice modificare a unuia dintre elementele prevazute la alin. (3) in timpul executarii
contractului individual de munca impune incheierea unui act aditional la contract, intr-un
termen de 20 de zile lucratoare de la data aparitiei modificarii, cu exceptia situatiilor in care o
asemenea modificare este prevazuta in mod expres de lege.
(6) La negocierea, incheierea sau modificarea contractului individual de munca, oricare dintre
parti poate fi asistata de terti, conform propriei optiuni, cu respectarea prevederilor alin. (7).
(7) Cu privire la informatiile furnizate salariatului, prealabil incheierii contractului individual de
munca, intre parti poate interveni un contract de confidentialitate.

TITLUL III – Timpul de muncă şi timpul de odihnă

Timpul de muncă reprezintă orice perioadă în care salariatul prestează munca, se află la dispoziţia
angajatorului şi îndeplineşte sarcinile şi atribuţiile sale, conform prevederilor contractului individual
de muncă, contractului colectiv de muncă aplicabil şi/sau ale legislaţiei în vigoare.

Durata normala a timpului de munca:

(1) Pentru salariaţii angajaţi cu normă întreagă durata normală a timpului de muncă este de 8 ore
pe zi şi de 40 de ore pe săptămână.
(2) În cazul tinerilor în vârstă de până la 18 ani durata timpului de muncă este de 6 ore pe zi şi de
30 de ore pe săptămână.

Repartizarea timpului de muncă în cadrul săptămânii

(1) Repartizarea timpului de muncă în cadrul săptămânii este, de regulă, uniformă, de 8 ore pe
zi timp de 5 zile, cu două zile de repaus.
(2) În funcţie de specificul unităţii sau al muncii prestate, se poate opta şi pentru o repartizare
inegală a timpului de muncă, cu respectarea duratei normale a timpului de muncă de 40 de
ore pe săptămână.

9
Durata maxima legala a timpului de munca
(1) Durata maxima legala a timpului de munca nu poate depasi 48 de ore pe saptamana, inclusiv
orele suplimentare.
(2) Prin exceptie, durata timpului de munca, ce include si orele suplimentare, poate fi prelungita
peste 48 de ore pe saptamana, cu conditia ca media orelor de munca, calculata pe o perioada de
referinta de 4 luni calendaristice, sa nu depaseasca 48 de ore pe saptamana.
(3) Pentru anumite activitati sau profesii stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil, se pot
negocia, prin contractul colectiv de munca respectiv, perioade de referinta mai mari de 4 luni, dar
care sa nu depaseasca 6 luni.
(4) Sub rezerva respectarii reglementarilor privind protectia sanatatii si securitatii in munca a
salariatilor, din motive obiective, tehnice sau privind organizarea muncii, contractele colective de
munca pot prevedea derogari de la durata perioadei de referinta stabilite la alin. (3), dar pentru
perioade de referinta care in niciun caz sa nu depaseasca 12 luni.
(5) La stabilirea perioadelor de referinta prevazute la alin. (2)-(4) nu se iau in calcul durata
concediului de odihna anual si situatiile de suspendare a contractului individual de munca.
(6) Prevederile alin. (1)-(4) nu se aplica tinerilor care nu au implinit varsta de 18 ani.

TITLUL IV – Salarizarea

Salariul reprezintă contraprestaţia muncii depuse de salariat în baza contractului individual de

muncă. Pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul
la un salariu exprimat în bani. La stabilirea şi la acordarea salariului este interzisă orice
discriminare pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenenţă
naţională, rasă, culoare, etnie, religie, opţiune politică, origine socială, handicap, situaţie sau
responsabilitate familială, apartenenţă ori activitate sindicală. Salariul cuprinde salariul de bază,
indemnizaţiile, sporurile, precum şi alte adaosuri. Salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligaţii
băneşti ale angajatorilor.

Data, modalitatile si formele platii salariului

(1) Salariul se plateste in bani cel putin o data pe luna, la data stabilita in contractul individual de
munca, in contractul colectiv de munca aplicabil sau in regulamentul intern, dupa caz.
(2) Plata salariului se poate efectua prin virament intr-un cont bancar.
(3) Plata in natura a unei parti din salariu, in conditiile stabilite la art. 165, este posibila numai daca
este prevazuta expres in contractul colectiv de munca aplicabil sau in contractul individual de
munca.
(4) Intarzierea nejustificata a platii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea
angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.

TITLUL V – Sănătatea şi securitatea în muncă

10
 CAPITOLUL 1 - Reguli generale

Obligatiile angajatorului

(1) Angajatorul are obligatia sa asigure securitatea si sanatatea salariatilor in toate aspectele
legate de munca.
(2) Daca un angajator apeleaza la persoane sau servicii exterioare, aceasta nu il exonereaza de
raspundere in acest domeniu.
(3) Obligatiile salariatilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca nu pot aduce atingere
responsabilitatii angajatorului.
(4) Masurile privind securitatea si sanatatea in munca nu pot sa determine, in niciun caz, obligatii
financiare pentru salariati.

Reglementări speciale

(1) Dispoziţiile prezentului titlu se completează cu dispoziţiile legii speciale, ale contractelor
colective de muncă aplicabile, precum şi cu normele şi normativele de protecţie a muncii.
(2) Normele şi normativele de protecţie a muncii pot stabili:
a) măsuri generale de protecţie a muncii pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor
profesionale, aplicabile tuturor angajatorilor;
b) măsuri de protecţie a muncii, specifice pentru anumite profesii sau anumite activităţi;
c) măsuri de protecţie specifice, aplicabile anumitor categorii de personal;
d) dispoziţii referitoare la organizarea şi funcţionarea unor organisme speciale de asigurare a
securităţii şi sănătăţii în muncă.

Măsuri şi principii

(1) În cadrul propriilor responsabilităţi angajatorul va lua măsurile necesare pentru protejarea
securităţii şi sănătăţii salariaţilor, inclusiv pentru activităţile de prevenire a riscurilor profesionale, de
informare şi pregătire, precum şi pentru punerea în aplicare a organizării protecţiei muncii şi
mijloacelor necesare acesteia.
(2) La adoptarea şi punerea în aplicare a măsurilor prevăzute la alin. (1) se va ţine seama de
următoarele principii generale de prevenire:
a) evitarea riscurilor;
b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;
c) combaterea riscurilor la sursă;
d) adaptarea muncii la om, în special în ceea ce priveşte proiectarea locurilor de muncă şi
alegerea echipamentelor şi metodelor de muncă şi de producţie, în vederea atenuării, cu
precădere, a muncii monotone şi a muncii repetitive, precum şi a reducerii efectelor acestora
asupra sănătăţii;
e) luarea în considerare a evoluţiei tehnicii;
f) înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai puţin
periculos;
g) planificarea prevenirii;
h) adoptarea măsurilor de protecţie colectivă cu prioritate faţă de măsurile de protecţie individuală;
i) aducerea la cunoştinţă salariaţilor a instrucţiunilor corespunzătoare.

Organizarea de către angajator a activităţii de asigurare a sănătăţii şi securităţii în muncă

(1) Angajatorul răspunde de organizarea activităţii de asigurare a sănătăţii şi securităţii în muncă.

(2) În cuprinsul regulamentelor interne sunt prevăzute în mod obligatoriu reguli privind securitatea
11
şi sănătatea în muncă.
(3) În elaborarea măsurilor de securitate şi sănătate în muncă angajatorul se consultă cu sindicatul
sau, după caz, cu reprezentanţii salariaţilor, precum şi cu comitetul de securitate şi sănătate în
muncă.
Asigurarea salariaţilor pentru accidente de muncă şi boli profesionale

Angajatorul are obligaţia să asigure toţi salariaţii pentru risc de accidente de muncă şi boli
profesionale, în condiţiile legii.

Obligativitatea instruirii salariaţilor

(1) Angajatorul are obligaţia să organizeze instruirea angajaţilor săi în domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă.
(2) Instruirea se realizează periodic, prin modalităţi specifice stabilite de comun acord de către
angajator, împreună cu comitetul de securitate şi sănătate în muncă şi cu sindicatul sau, după caz,
cu reprezentanţii salariaţilor.
(3) Instruirea prevăzută la alin. (2) se realizează obligatoriu în cazul noilor angajaţi, al celor care îşi
schimbă locul de muncă sau felul muncii şi al celor care îşi reiau activitatea după o întrerupere mai
mare de 6 luni. În toate aceste cazuri instruirea se efectuează înainte de începerea efectivă a
activităţii.
(4) Instruirea este obligatorie şi în situaţia în care intervin modificări ale legislaţiei în domeniu.

CAPITOLUL 2 - Comitetul de securitate şi sănătate in muncă

Garantarea securităţii şi sănătăţii salariaţilor

(1) Locurile de muncă trebuie să fie organizate astfel încât să garanteze securitatea şi sănătatea
salariaţilor.
(2) Angajatorul trebuie să organizeze controlul permanent al stării materialelor, utilajelor şi
substanţelor folosite în procesul muncii, în scopul asigurării sănătăţii şi securităţii salariaţilor.
(3) Angajatorul răspunde pentru asigurarea condiţiilor de acordare a primului ajutor în caz de
accidente de muncă, pentru crearea condiţiilor de preîntâmpinare a incendiilor, precum şi pentru
evacuarea salariaţilor în situaţii speciale şi în caz de pericol iminent

Controlul securităţii şi sănătăţii în muncă

(1) Pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii în muncă instituţia abilitată prin lege poate dispune
limitarea sau interzicerea fabricării, comercializării, importului ori utilizării cu orice titlu a
substanţelor şi preparatelor periculoase pentru salariaţi.
(2) Inspectorul de muncă poate, cu avizul medicului de medicină a muncii, să impună angajatorului
să solicite organismelor competente, contra cost, analize şi expertize asupra unor produse,
substanţe sau preparate considerate a fi periculoase, pentru a cunoaşte compoziţia acestora şi
efectele pe care le-ar putea produce asupra organismului uman

Constituire

(1) La nivelul fiecărui angajator se constituie un comitet de securitate şi sănătate în muncă, cu

scopul de a asigura implicarea salariaţilor la elaborarea şi aplicarea deciziilor în domeniul protecţiei
muncii.
(2) Comitetul de securitate şi sănătate în muncă se constituie în cadrul persoanelor juridice din
12
sectorul public, privat şi cooperatist, inclusiv cu capital străin, care desfăşoară activităţi pe teritoriul
României.
Obligativitatea constituirii

(1) Comitetul de securitate şi sănătate în muncă se organizează la angajatorii persoane juridice la

care sunt încadraţi cel puţin 50 de salariaţi.
(2) În cazul în care condiţiile de muncă sunt grele, vătămătoare sau periculoase, inspectorul de
muncă poate cere înfiinţarea acestor comitete şi pentru angajatorii la care sunt încadraţi mai puţin
de 50 de salariaţi.
(3) În cazul în care activitatea se desfăşoară în unităţi dispersate teritorial, se pot înfiinţa mai multe
comitete de securitate şi sănătate în muncă. Numărul acestora se stabileşte prin contractul colectiv
de muncă aplicabil.
(4) Comitetul de securitate şi sănătate în muncă coordonează măsurile de securitate şi sănătate în
muncă şi în cazul activităţilor care se desfăşoară temporar, cu o durată mai mare de 3 luni.
(5) În situaţia în care nu se impune constituirea comitetului de securitate şi sănătate în muncă,
atribuţiile specifice ale acestuia vor fi îndeplinite de responsabilul cu protecţia muncii numit de
angajator.
Reglementarea comitetului de securitate şi sănătate în muncă

Componenţa, atribuţiile specifice şi funcţionarea comitetului de securitate şi sănătate în muncă

sunt reglementate prin hotărâre a Guvernului.

TITLUL VI – Formarea profesională

Angajatorul are obligatia de a asigura salariatilor acces periodic la formarea profesionala,

elaborand in acest sens planuri, cu consultarea sindicatului sau a reprezentantilor salariatilor,
planuri ce vor face parte integranta din contractul colectiv de munca.

TITLUL VII – Dialogul social

Intregul Cod al Muncii este guvernat de principiul informarii reciproce si al consultarii. Astfel , prin
lege sunt reglementate modalitati concrete de consultari si dialog permanent intre partenerii
sociali.Institutia al carei scop este realizarea dialogului social la nivel natioal, il reprezinta Consiliul
Economic si Social. Un rol deosebit de important il au sindicatele , care participa prin reprezentantii
proprii, la negocierea si incheierea contractelor colective de munca, la tratative sau acorduri cu
autoritatile publice si cu patronatele, precum si cu structurile specifice dialogului social (art.218).
La angajatorii la care sunt incadarti mai mult de 20 de salariati , in situatia in care nici unul
nu este membru de sindicat, interesele acestora pot fi promovate si aparate de reprezentantii lor,
alesi si mandatati special in acest scop ( art.224 ) .

13
 TITLUL VIII – Contractele colective de muncă

Contractul colectiv de munca este conventia incheiata in forma scrisa intre angajator
(organizatia patronala), pe de o parte si salariati ( sindicate / reprezentantii salariatilor ), pe de alta
parte, prin care se stabilesc clauze privind conditiile de munca, salarizarea, precum si alte drepturi
si obligatii ce decurg din raporturile de munca.

TITLUL IX – Conflictele de muncă

Orice dezacord intervenit intre partenerii sociali in raporturile de munca reprezinta conflict de
munca, acesta fiind reglementat prin lege speciala. Conflictele de munca se impart in conflicte de
interese si conflicte de drepturi, in functie de natura dezacordului, respectiv daca neintelegerea
vizeaza stabilirea conditiilor de munca sau vizeaza exercitarea unor drepturi sau obligatii.
Salariatii au dreptul la grevă pentru apararea intereselor profesionale, economice si sociale
( reglementata prin lege specială), ceea ce inseamna incetarea voluntara si colectiva a lucrului de
catre salariati.
TITLUL X – Inspecţia Muncii

Inspecţia muncii

Aplicarea reglementărilor generale şi speciale în domeniul relaţiilor de muncă, securităţii şi

sănătăţii în muncă este supusă controlului Inspecţiei Muncii, ca organism specializat al
administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Muncii şi
Solidarităţii Sociale.
Inspectoratele teritoriale de muncă

Inspecţia Muncii are în subordine inspectorate teritoriale de muncă, organizate în fiecare judeţ şi în
municipiul Bucureşti.

Sediul materiei

Înfiinţarea şi organizarea Inspecţiei Muncii sunt reglementate prin lege specială.

Completarea registrului unic de control

Prin derogare de la prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 252/2003 privind registrul unic de
control, in cazul controalelor care au ca obiectiv depistarea muncii fara forme legale,
inspectorii de munca vor completa registrul unic de control dupa efectuarea controlului.

TITLUL XI – Răspunderea juridică

Regulamentul intern – act generator de drepturi si obligatii din cadrul raportului de munca - se
intocmeste de catre angajator cu consultarea sindicatului sau a reprezentantilor salariatilor si

14
produce efecte din momentul incunostinţării acestora. Elementele minime pe care trebuie sa le
cuprinda regulamentul se regăsesc in cod la art.258, iar controlul legalitatii dispozitiilor cuprinse in
acest document este de competenta instantelor judecatoresti.

TITLUL XII – Jurisdicţia muncii

Jurisdictia muncii - are ca obiect solutionarea conflictelor de munca, precum si cererilor privind
raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod. Judecarea conflictelor
de munca este de competenta instantelor stabilite conform Codului de procedura civila. Cauzele
sunt scutite de taxa judiciara de timbru si de timbru judiciar, cererile referitoare la solutionarea
conflictelor de munca se judeca in regim de urgenta.

TITLUL XIII – Dispoziţii finale şi tranzitorii

Potrivit obligaţiilor internaţionale asumate de România, legislaţia muncii va fi armonizată

permanent cu normele Uniunii Europene, cu convenţiile şi recomandările Organizaţiei
Internaţionale a Muncii, cu normele dreptului internaţional al muncii ( art.292 ). Prevederile Codului
Muncii se aplica cu titlu de drept comun si acelor raporturi juridice de munca neintemeiate pe un
contract individual de munca, in masura in care reglementarile speciale nu sunt complete si
aplicarea lor nu este incopatibila cu specificul raporturilor demunca respective.

NIVEL II. LEGISLAŢIA IN ROMANIA

LEGEA SECURITĂŢII ŞI SĂNĂTĂŢII ÎN MUNCĂ

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

Prezenta lege are ca scop instituirea de măsuri privind promovarea îmbunătăţirii

securităţii şi sănătăţii în munca a lucrătorilor. Prezenta lege stabileşte principii generale referitoare
la prevenirea riscurilor profesionale, protecţia sănătăţii şi securitatea lucrătorilor, eliminarea
factorilor de risc şi accidentare, informarea, consultarea,participarea echilibrata potrivit legii,
instruirea lucrătorilor şi a reprezentanţilor lor, precum şi direcţiile generale pentru implementarea
acestor principii.

Convenţiile internaţionale şi contractele bilaterale încheiate de persoane juridice romane cu

parteneri străini, în vederea efectuării de lucrări cu personal roman pe teritoriul altor tari, vor
cuprinde clauze privind securitatea şi sănătatea în munca.

CAPITOLUL II
Domeniu de aplicare

Prezenta lege se aplica în toate sectoarele de activitate, atât publice, cat şi private.Prevederile
prezentei legi se aplica angajatorilor, lucrătorilor şi reprezentanţilor lucrătorilor.
15
In sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următorul înţeles:

a) lucrator - persoana angajata de către un angajator, potrivit legii, inclusiv studenţii, elevii în
perioada efectuării stagiului de practica, precum şi ucenicii şi alţi participanţi la procesul de munca,
cu excepţia persoanelor care prestează activităţi casnice;

b) angajator - persoana fizica sau juridică ce se afla în raporturi de munca ori de serviciu cu
lucrătorul respectiv şi care are responsabilitatea întreprinderii si/sau unităţii;

c) alţi participanţi la procesul de munca - persoane aflate în întreprindere si/sau unitate, cu

permisiunea angajatorului, în perioada de verificare prealabilă a aptitudinilor profesionale în
vederea angajării, persoane care prestează activităţi în folosul comunităţii sau activităţi în regim de
voluntariat, precum şi someri pe durata participării la o forma de pregătire profesională şi persoane
care nu au contract individual de munca încheiat în forma scrisă şi pentru care se poate face
dovada prevederilor contractuale şi a prestaţiilor efectuate prin orice alt mijloc de proba;

d) reprezentant al lucrătorilor cu raspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor -

persoana aleasă, selectata sau desemnată de lucrători, în conformitate cu prevederile legale, sa ii
reprezinte pe aceştia în ceea ce priveşte problemele referitoare la protecţia securităţii şi sănătăţii
lucrătorilor în munca;

e) prevenire - ansamblul de dispoziţii sau măsuri luate ori prevăzute în toate etapele procesului de
munca, în scopul evitării sau diminuării riscurilor profesionale;

f) eveniment - accidentul care a antrenat decesul sau vătămări ale organismului, produs în timpul
procesului de munca ori în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, situaţia de persoana data disparuta
sau accidentul de traseu ori de circulaţie, în condiţiile în care au fost implicate persoane angajate,
incidentul periculos, precum şi cazul susceptibil de boala profesională sau legată de profesiune;

g) accident de munca - vătămarea violenta a organismului, precum şi intoxicatia acuta

profesională, care au loc în timpul procesului de munca sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu
şi care provoacă incapacitate temporară de munca de cel puţin 3 zile calendaristice, invaliditate ori
deces;

h) boala profesională - afecţiunea care se produce ca urmare a exercitării unei meserii sau profesii,
cauzată de agenţi nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de munca, precum şi de
suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, în procesul de munca;

i) echipament de munca - orice masina, aparat, unealta sau instalatie folosită în munca;

j) echipament individual de protecţie - orice echipament destinat a fi purtat sau manuit de un

lucrator pentru a-l proteja impotriva unuia ori mai multor riscuri care ar putea sa ii pună în pericol
securitatea şi sănătatea la locul de munca, precum şi orice supliment sau accesoriu proiectat
pentru a îndeplini acest obiectiv;

k) loc de munca - locul destinat sa cuprindă posturi de lucru, situat în clădirile întreprinderii si/sau
unităţii, inclusiv orice alt loc din aria întreprinderii si/sau unităţii la care lucrătorul are acces în
cadrul
desfăşurării activităţii;

l) pericol grav şi iminent de accidentare - situaţia concretă, reală şi actuala căreia ii lipseşte doar
prilejul declansator pentru a produce un accident în orice moment;

16
m) stagiu de practica - instruirea cu caracter aplicativ, specifica meseriei sau specialitatii în care se
pregătesc elevii, studenţii, ucenicii, precum şi somerii în perioada de reconversie profesională;

n) securitate şi sănătate în munca - ansamblul de activităţi instituţionalizate având ca scop

asigurarea celor mai bune condiţii în desfăşurarea procesului de munca, apărarea vieţii, integrităţii
fizice şi psihice, sănătăţii lucrătorilor şi a altor persoane participante la procesul de munca;

o) incident periculos - evenimentul identificabil, cum ar fi explozia, incendiul, avaria, accidentul

tehnic, emisiile majore de noxe, rezultat din disfunctionalitatea unei activităţi sau a unui echipament
de munca sau/si din comportamentul neadecvat al factorului uman care nu a afectat lucrătorii, dar
ar fi fost posibil sa aibă asemenea urmări si/sau a cauzat ori ar fi fost posibil as producă pagube
materiale;

p) servicii externe - persoane juridice sau fizice din afară întreprinderii/unităţii, abilitate sa presteze
servicii de protecţie şi prevenire în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca, conform legii;

q) accident uşor - eveniment care are drept consecinţa leziuni superficiale care necesita numai
acordarea primelor îngrijiri medicale şi a antrenat incapacitate de munca cu o durata mai mica de 3
zile;

r) boala legată de profesiune - boala cu determinare multifactoriala, la care unii factori determinanţi
sunt de natura profesională.

CAPITOLUL III
Obligaţiile angajatorilor

Angajatorul are obligaţia de a asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate
de munca.
In cazul în care un angajator apelează la servicii externe, acesta nu este exonerat de
responsabilităţile sale în acest domeniu.
Obligaţiile lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca nu aduc atingere principiului
responsabilităţii angajatorului.

In cadrul responsabilităţilor sale, angajatorul are obligaţia sa ia măsurile necesare pentru:

a) asigurarea securităţii şi protecţia sănătăţii lucrătorilor;

b) prevenirea riscurilor profesionale;
c) informarea şi instruirea lucrătorilor;
d) asigurarea cadrului organizatoric şi a mijloacelor necesare securităţii şi
sănătăţii în munca.

Angajatorul are obligaţia sa urmărească adaptarea măsurilor prevăzute, ţinând seama de

modificarea condiţiilor, şi pentru îmbunătăţirea situaţiilor existente. Angajatorul are obligaţia sa
implementeze măsurile prevăzute pe baza următoarelor principii generale de prevenire:

a) evitarea riscurilor;
b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;
c) combaterea riscurilor la sursa;

17
d) adaptarea muncii la om, în special în ceea ce priveşte proiectarea posturilor de munca, alegerea
echipamentelor de munca, a metodelor de munca şi de producţie, în vederea reducerii monotoniei
muncii, a muncii cu ritm predeterminat şi a diminuării efectelor acestora asupra sănătăţii;
e) adaptarea la progresul tehnic;
f) înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai puţin
periculos;
g) dezvoltarea unei politici de prevenire coerente care sa cuprindă tehnologiile, organizarea muncii,
condiţiile de munca, relaţiile sociale şi influenta factorilor din mediul de munca;
h) adoptarea, în mod prioritar, a măsurilor de protecţie colectivă fata de măsurile de protecţie
individuală;
i) furnizarea de instrucţiuni corespunzătoare lucrătorilor.

Fără a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, ţinând seama de natura activităţilor din
întreprindere si/sau unitate, angajatorul are obligaţia:

a) sa evalueze riscurile pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, inclusiv la alegerea

echipamentelor de munca, a substanţelor sau preparatelor chimice utilizate şi la amenajarea
locurilor de munca;
b) ca, ulterior evaluării prevăzute la lit. a) şi dacă este necesar, măsurile de prevenire, precum şi
metodele de lucru şi de producţie aplicate de catre angajator sa asigure îmbunătăţirea nivelului
securităţii şi al protecţiei sănătăţii lucrătorilor şi sa fie integrate în ansamblul activităţilor
întreprinderii si/sau unităţii respective şi la toate nivelurile ierarhice;
c) sa ia în considerare capacităţile lucrătorului în ceea ce priveşte securitatea şi sănătatea în
munca, atunci când ii încredinţează sarcini;
d) sa asigure ca planificarea şi introducerea de noi tehnologii sa facă obiectul consultărilor cu
lucrătorii si/sau reprezentanţii acestora în ceea ce priveşte consecinţele asupra securităţii şi
sănătăţii lucrătorilor, determinate de alegerea echipamentelor, de condiţiile şi mediul de munca;
e) sa ia măsurile corespunzătoare pentru ca, în zonele cu risc ridicat şi specific, accesul sa fie
permis numai lucrătorilor care au primit şi si-au insusit instrucţiunile adecvate.

Fără a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, atunci când în acelaşi loc de munca îşi
desfăşoară activitatea lucrători din mai multe întreprinderi si/sau unităţi, angajatorii acestora au
următoarele obligaţii:

a) sa coopereze în vederea implementării prevederilor privind securitatea, sănătatea şi igiena în

munca, luând în considerare natura activităţilor;
b) sa îşi coordoneze acţiunile în vederea protecţiei lucrătorilor şi prevenirii riscurilor profesionale,
luând în considerare natura activităţilor;
c) sa se informeze reciproc despre riscurile profesionale;
d) sa informeze lucrătorii si/sau reprezentanţii acestora despre riscurile
profesionale.

Măsurile privind securitatea, sănătatea şi igiena în munca nu trebuie sa comporte în nicio situaţie
obligaţii financiare pentru lucrători.

Servicii de prevenire şi protecţie

Angajatorul desemnează unul sau mai mulţi lucrători pentru a se ocupa de activităţile de protecţie
şi de activităţile de prevenire a riscurilor profesionale din întreprindere si/sau unitate, denumiţi în
continuare lucrători desemnaţi.
Lucrătorii desemnaţi nu trebuie sa fie prejudiciati ca urmare a activităţii lor de protecţie şi a celei de
prevenire a riscurilor profesionale.

18
Lucrătorii desemnaţi trebuie sa dispună de timpul necesar pentru a-si putea îndeplini obligaţiile ce
le revin prin prezenta lege.
Dacă în întreprindere si/sau unitate nu se pot organiza activităţile de prevenire şi cele de protecţie
din lipsa personalului competent, angajatorul trebuie sa recurgă la servicii externe.
In cazul în care angajatorul apelează la serviciile externe prevăzute, acestea trebuie sa fie
informate de către angajator asupra factorilor cunoscuţi ca au efecte sau sunt susceptibili de a
avea efecte asupra securităţii şi sănătăţii lucrătorilor şi trebuie sa aibă acces la informaţiile
prevăzute
Lucrătorii desemnaţi trebuie sa aibă, în principal, atribuţii privind securitatea şi sănătatea în munca
si, cel mult, atribuţii complementare.

In toate cazurile, pentru a se ocupa de organizarea activităţilor de prevenire şi a celor de protecţie,

ţinând seama de mărimea întreprinderii si/sau unităţii si/sau de riscurile la care sunt expuşi
lucrătorii, precum şi de distribuţia acestora în cadrul întreprinderii si/sau unităţii, se impune ca:

a) lucrătorii desemnaţi sa aibă capacitatea necesară şi sa dispună de mijloacele adecvate;

b) serviciile externe sa aibă aptitudinile necesare şi sa dispună de mijloace personale şi
profesionale adecvate;
c) lucrătorii desemnaţi şi serviciile externe sa fie în număr suficient.

Prevenirea riscurilor, precum şi protecţia sănătăţii şi securitatea lucrătorilor trebuie sa fie asigurate
de unul sau mai mulţi lucrători, de un serviciu ori de servicii distincte din interiorul sau din exteriorul
întreprinderii si/sau unităţii.
Lucrătorul/lucrătorii si/sau serviciul/serviciile prevăzute trebuie sa colaboreze între ei ori de câte ori
este necesar.
In cazul microintreprinderilor şi al întreprinderilor mici, în care se desfăşoară activităţi fără riscuri
deosebite, angajatorul îşi poate asuma atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în munca
pentru realizarea măsurilor prevăzute de prezenta lege, dacă are capacitatea necesară în
domeniu.
Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei stabileşte prin norme metodologice de aplicare a
prevederilor prezentei legi capacităţile şi aptitudinile necesare, precum şi numărul considerat
sufficient.

Primul ajutor, stingerea incendiilor, evacuarea lucrătorilor, pericol grav şi iminent

(1) Angajatorul are următoarele obligaţii:

a) sa ia măsurile necesare pentru acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea
lucrătorilor, adaptate naturii activităţilor şi mărimii întreprinderii si/sau unităţii, ţinând seama de alte
persoane prezente;
b) sa stabilească legăturile necesare cu serviciile specializate, îndeosebi în ceea ce priveşte primul
ajutor, serviciul medical de urgenta, salvare şi pompieri.
(2) Pentru aplicarea prevederilor alin. (1), angajatorul trebuie sa desemneze lucrătorii care aplica
măsurile de prim ajutor, de stingere a incendiilor şi de evacuare a lucrătorilor.
(3) Numărul lucrătorilor menţionaţi la alin. (2), instruirea lor şi echipamentul pus la dispoziţia
acestora trebuie sa fie adecvate mărimii si/sau riscurilor specifice întreprinderii si/sau unităţii.

In vederea asigurării condiţiilor de securitate şi sănătate în munca şi pentru prevenirea accidentelor

de munca şi a bolilor profesionale, angajatorii au următoarele obligaţii:

a) sa adopte, din faza de cercetare, proiectare şi execuţie a construcţiilor, a echipamentelor de

munca, precum şi de elaborare a tehnologiilor de fabricaţie, soluţii conforme prevederilor legale în

19
vigoare privind securitatea şi sănătatea în munca, prin a căror aplicare sa fie eliminate sau
diminuate riscurile de accidentare şi de imbolnavire profesională a lucrătorilor;
b) sa întocmească un plan de prevenire şi protecţie compus din măsuri tehnice, sanitare,
organizatorice şi de alta natura, bazat pe evaluarea riscurilor, pe care sa îl aplice corespunzător
condiţiilor de munca specific unităţii;
c) sa obţină autorizaţia de funcţionare din punctul de vedere al securităţii şi sănătăţii în munca,
înainte de începerea oricărei activităţi, conform prevederilor legale;
d) sa stabilească pentru lucrători, prin fişa postului, atribuţiile şi răspunderile ce le revin în domeniul
securităţii şi sănătăţii în munca, corespunzător funcţiilor exercitate;
e) sa elaboreze instrucţiuni proprii, în spiritul prezentei legi, pentru completarea si/sau aplicarea
reglementărilor de securitate şi sănătate în munca, ţinând seama de particularităţile activităţilor şi
ale locurilor de munca aflate în responsabilitatea lor;
f) sa asigure şi sa controleze cunoaşterea şi aplicarea de către toţi lucrătorii a măsurilor prevăzute
în planul de prevenire şi de protecţie stabilit, precum şi a prevederilor legale în domeniul securităţii
şi sănătăţii în munca, prin lucrătorii desemnaţi, prin propria competenta sau prin servicii externe;
g) sa ia măsuri pentru asigurarea de materiale necesare informării şi instruirii lucrătorilor, cum ar fi
afişe, pliante, filme şi diafilme cu privire la securitatea şi sănătatea în munca;
h) sa asigure informarea fiecărei persoane, anterior angajării în munca, asupra riscurilor la care
aceasta este expusă la locul de munca, precum şi asupra măsurilor de prevenire şi de protecţie
necesare;
i) sa ia măsuri pentru autorizarea exercitării meseriilor şi a profesiilor prevăzute de legislaţia
specifica;
j) sa angajeze numai persoane care, în urma examenului medical si, după caz, a testarii
psihologice a aptitudinilor, corespund sarcinii de munca pe care urmează sa o execute şi sa
asigure controlul medical periodic si, după caz, controlul psihologic periodic, ulterior angajării;
k) sa ţină evidenta zonelor cu risc ridicat şi specific prevăzute la art. 7
alin. (4) lit. e);
l) sa asigure funcţionarea permanenta şi corecta a sistemelor şi dispozitivelor de protecţie, a
aparaturii de măsura şi control, precum şi a instalaţiilor de captare, reţinere şi neutralizare a
substanţelor nocive degajate în desfăşurarea proceselor tehnologice;
m) sa prezinte documentele şi sa dea relaţiile solicitate de inspectorii de munca în timpul
controlului sau al efectuării cercetării evenimentelor;
n) sa asigure realizarea măsurilor dispuse de inspectorii de munca cu prilejul vizitelor de control şi
al cercetării evenimentelor;
o) sa desemneze, la solicitarea inspectorului de munca, lucrătorii care sa participe la efectuarea
controlului sau la cercetarea evenimentelor;
p) sa nu modifice starea de fapt rezultată din producerea unui accident mortal sau colectiv, în afară
de cazurile în care menţinerea acestei stări ar genera alte accidente ori ar periclita viaţa
accidentaţilor şi a altor persoane;
q) sa asigure echipamente de munca fără pericol pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor;
r) sa asigure echipamente individuale de protecţie;
s) sa acorde obligatoriu echipament individual de protecţie nou, în cazul degradării sau al pierderii
calităţilor de protecţie.

Alimentaţia de protecţie se acorda în mod obligatoriu şi gratuit de către

angajatori persoanelor care lucrează în condiţii de munca ce impun acest lucru şi
se stabileşte prin contractul colectiv de munca si/sau contractul individual de
munca.

(1) Materialele igienico-sanitare se acorda în mod obligatoriu şi gratuit de

către angajatori.
(2) Categoriile de materiale igienico-sanitare, precum şi locurile de munca

20
ce impun acordarea acestora se stabilesc prin contractul colectiv de munca si/sau
contractul individual de munca.

NIVEL III. LEGISLAŢIA IN ROMANIA

LEGEA INSPECŢIEI MUNCII

ART. 1
(1) Se înfiinţează Inspecţia Muncii, organ de specialitate al administraţiei publice centrale în
subordinea Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale, cu sediul în municipiul Bucureşti.
(2) Inspecţia Muncii are personalitate juridică şi este finanţată de la bugetul de stat şi din venituri
extrabugetare.
ART. 2
Inspecţia Muncii are în subordine inspectorate teritoriale de munca, unităţi cu personalitate juridică,
care se organizează în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti.
ART. 3
Inspecţia Muncii, prin Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, poate propune Guvernului înfiinţarea
în subordinea sa, în condiţiile prevăzute de regulamentul de organizare şi funcţionare, a unor
unităţi cu personalitate juridică, prin intermediul cărora sa se asigure pregătirea sau perfecţionarea
pregătirii personalului propriu, precum şi efectuarea unor prestaţii legate de specificul activităţii.
ART. 4
Funcţionarea Inspecţiei Muncii se reglementează prin regulamentul de organizare şi funcţionare,
aprobat prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale, cu
respectarea prevederilor prezentei legi.
ART. 5
Obiectivele principale ale activităţii Inspecţiei Muncii sunt următoarele:

a) controlul aplicării prevederilor legale referitoare la relaţiile de munca, la securitatea şi sănătatea

în munca, la protecţia salariaţilor care lucrează în condiţii deosebite şi a prevederilor legale
referitoare la asigurările sociale;
b) informarea autorităţilor competente despre deficientele legate de aplicarea corecta a dispoziţiilor
legale în vigoare;
c) furnizarea de informaţii celor interesaţi despre cele mai eficace mijloace de respectare a
legislaţiei muncii;
d) asistarea tehnica a angajatorilor şi angajaţilor, pentru prevenirea riscurilor profesionale şi a
conflictelor sociale;
e) iniţierea de propuneri adresate Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale pentru îmbunătăţirea
legislaţiei existente şi elaborarea de noi acte legislative în domeniu.
ART. 6
(1) În îndeplinirea obiectivelor prevăzute la art. 5, Inspecţia Muncii are următoarele atribuţii:
a) în domeniul stabilirii relaţiilor de munca controlează:

- încadrarea în munca şi încetarea activităţii persoanelor care desfăşoară orice activitate în temeiul
unui contract individual de munca sau al unei convenţii civile de prestări de servicii;
- stabilirea şi respectarea duratei timpului de lucru;
- stabilirea şi acordarea drepturilor salariale, precum şi a celorlalte drepturi decurgând din munca
prestată;
- accesul fără nici o discriminare pe piata muncii al tuturor persoanelor apte de munca, respectarea
normelor specifice privind condiţiile de munca ale tinerilor, femeilor, precum şi ale unor categorii de
persoane defavorizate;

21
- respectarea celorlalte prevederi cuprinse în legislaţia muncii şi a clauzelor contractelor colective
de munca;
b) în domeniul securităţii şi al sănătăţii în munca:
- acorda asistenta tehnica persoanelor juridice la elaborarea programelor de prevenire a riscurilor
profesionale şi controlează realizarea acestora;
- efectuează sau solicita măsurători şi determinări, examinează probe de produse şi de materiale
în unităţi şi în afară acestora, pentru clarificarea unor situaţii de pericol;
- dispune sistarea activităţii sau scoaterea din funcţiune a echipamentelor tehnice, în cazul în care
constata o stare de şi sesizează, după caz, organele de urmărire penală;
- acorda angajatorilor, persoane juridice şi fizice, autorizaţia de funcţionare din punct de vedere al
securităţii în munca;
- retrage autorizaţia de funcţionare din punct de vedere al securităţii în munca, dacă constata ca
prin modificarea condiţiilor care au stat la baza emiterii acesteia nu se respecta prevederile
legislaţiei în vigoare;
- cercetează accidentele de munca conform prevederilor Normelor metodologice privind
comunicarea, cercetarea, înregistrarea, raportarea şi evidenta accidentelor de munca;
- coordonează activitatea de instruire şi informare a angajaţilor în domeniul securităţii, sănătăţii şi
al relaţiilor de munca şi urmăreşte activitatea de formare a specialiştilor în domeniu;
- controlează aplicarea dispoziţiilor legale referitoare la certificarea produselor, maşinilor, utilajelor
şi a echipamentelor de protecţie din punct de vedere al securităţii în munca, la intrarea acestora pe
teritoriul naţional, prin inspectorii de munca sau prin organisme acreditate de Ministerul Muncii şi
Solidarităţii Sociale;
- controlează respectarea îndeplinirii cerinţelor legale referitoare la sănătatea în munca şi la
înlăturarea riscurilor de îmbolnăviri profesionale.

(2) Inspecţia Muncii furnizează, la cerere, celor interesaţi, contra cost, asistenta de specialitate.

CAPITOLUL II

INSTRUIREA LUCRĂTORILOR

Instruirea lucrătorilor în domeniul S.S.M. reprezintă un ansamblu de activităţi

organizate prin care se urmăreşte însuşirea cunoştinţelor şi formarea deprinderilor în acest
domeniu , fiind reglementata prin prevederile art. 20 din Legea nr. 319 / 2006 a SSM şi detaliat în
Capitolul V al Normelor Metodologice de aplicare a actului normativ.

Acest proces este parte a pregătirii profesionale şi are ca scop eliminarea sau
micşorarea numărului erorilor umane care decurg din lipsa sau insuficienţa cunoştinţelor de SSM .
Conţinutul procesului de instruire este format din totalitatea informaţiilor
aferente sferei SSM care, prin asimilare şi repetare, conduc la formarea
comportamentului normal în muncă, dezvoltă deprinderile corecte faţă de riscuri şi
stimulează capacitatea de mobilizare în raport cu acestea .

22
Pregătirea în domeniul SSM se realizează prin forme specifice în învăţământul
tehnic, în timp ce instruirea în domeniul SSM se face la nivelul tuturor angajatorilor .
Prin formele de învăţământ se urmăreşte asigurarea unei pregătiri generale privind SSM a
populaţiei potenţial active, în timp ce instruirea în domeniul SSM asigură pregătirea specifică a
populaţiei active .

Instruirea lucrătorilor în domeniul securităţii ş i sănătăţii în munca la nivelul

întreprinderii ş i/sau al unităţii se efectuează în timpul programului de lucru.
Perioada în care se desfăşoară instruirea este considerată timp de munca.

Instruire lucratorilor in domeniul S.S.M. are trei etape:

1.– instruirea introductiv generala;
2.– instruirea la locul de munca;
3.– instruirea periodica.

La instruirea personalului în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca vor fi folosite mijloace,

metode şi tehnici de instruire, cum ar fi: expunerea, demonstratia, studiul de caz, vizionari de filme,
diapozitive, proiectii, instruire asistată de calculator. Fiecare angajator are obligaţia sa asigure
baza materială corespunzătoare unei instruiri adecvate si sa dispuna de un program de instruire-
testare, pe meserii sau activitati.
Rezultatul instruirii lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca se consemnează în mod
obligatoriu în fişa de instruire individuală, cu indicarea materialului predat, a duratei şi datei
instruirii.
Completarea fisei de instruire individuală, se va face cu pix cu pasta sau cu stilou,
imediat după verificarea instruirii. După efectuarea instruirii, fişa de instruire individuală se
semnează de catre lucrătorul instruit şi de către persoanele care au efectuat şi au verificat
instruirea. Fişa de instruire individuală va fi pastrata de către conducătorul locului de munca şi
va fi însoţită de o copie a fisei de aptitudini, completată de către medicul de medicina muncii în
urma examenului medical la angajare.
Pentru persoanele aflate în întreprindere şi/sau unitate cu permisiunea angajatorului, angajatorul
stabileşte, prin regulamentul intern sau prin regulamentul de organizare şi funcţionare, reguli
privind instruirea şi insotirea acestora în întreprindere şi/sau unitate.
Pentru lucrătorii din întreprinderi şi/sau unităţi din exterior, care desfăşoară activităţi
pe baza de contract de prestări de servicii în întreprinderea şi/sau unitatea unui alt angajator,
angajatorul beneficiar al serviciilor va asigura instruirea lucrătorilor privind activităţile specifice

23
întreprinderii şi/sau unităţii respective, riscurile pentru securitate şi sănătate în munca, precum şi
măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul întreprinderilor şi/sau unităţii, în general.

Instruirea prevăzută mai sus se consemnează în fişa de instruire colectivă.

Fişa de instruire colectivă se întocmeşte în doua exemplare, din care un exemplar se
va păstra de către angajator/lucrator desemnat/serviciu intern de prevenire ş i protecţie care a
efectuat instruirea şi un exemplar se păstrează de către angajatorul lucrătorilor instruiti sau, în
cazul vizitatorilor, de către conducătorul grupului.

Reprezentanţii autorităţilor competente în ceea ce priveşte controlul aplicării legislaţiei referitoare la

securitate şi sănătate în munca vor fi insotiti de către un reprezentant desemnat de către angajator,
fără a se întocmi fişa de instructaj.

Instruirea Introductiv-Generala

Instruirea introductiv-generală se face:

a) la angajarea lucrătorilor ;
b) lucrătorilor detasati de la o întreprindere şi/sau unitate la alta;
c) lucrătorilor delegaţi de la o întreprindere şi/sau unitate la alta;
d) lucrătorului pus la dispoziţie de către un agent de munca temporar.
Scopul instruirii introductiv-generale este de a informa despre activităţile specifice întreprinderii
şi/sau unităţii respective, riscurile pentru securitate şi sănătate în munca, precum şi măsurile şi
activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii, în general.

Instruirea introductiv-generală se face de către:

a) angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în munca; sau
b) lucrătorul desemnat; sau
c) un lucrator al serviciului intern de prevenire şi protecţie; sau
d) serviciul extern de prevenire şi protecţie.
Instruirea introductiv-generală se face individual sau în grupuri de cel mult 20 de persoane.
Durata instruirii introductiv-generale depinde de specificul activităţi şi de riscurile pentru securitate
şi sănătate în munca, precum ş i de măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul
întreprinderii şi/sau al unităţii, în general. Angajatorul stabileşte prin instrucţiuni proprii durata
instruirii introductiv-generale, aceasta nefiind mai mica de 8 ore.
În cadrul instruirii introductiv-generale se vor expune, în principal, următoarele

24
probleme:
a) legislaţia de securitate şi sănătate în munca;
b) consecinţele posibile ale necunoasterii şi nerespectării legislaţiei de securitate
şi sănătate în munca;
c) riscurile de accidentare şi imbolnavire profesională specifice unităţii;
d) măsuri la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii privind acordarea primului ajutor,
stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor.
Conţinutul instruirii introductiv-generale trebuie sa fie în conformitate cu tematica aprobată de către
angajator. Instruirea introductiv-generală se va finaliza cu verificarea însuşirii cunoştinţelor pe baza
de teste. Rezultatul verificării va fi consemnat în fişa de instruire. Lucratorii care nu au luat testarea
nu vor fi angajati.

Instruirea la Locul de Munca

Instruirea la locul de munca se face după instruirea introductiv-generală şi are ca scop prezentarea
riscurilor pentru securitate şi sănătate în munca, precum şi măsurile şi activităţile de prevenire şi
protecţie la nivelul fiecărui loc de munca, post de lucru şi/sau fiecărei funcţii exercitate.Instruirea la
locul de munca se face tuturor lucrătorilor , inclusiv la schimbarea locului de munca în cadrul
întreprinderii şi/sau al unităţii. Instruirea la locul de munca se face de către conducătorul direct al
locului de munca, în grupe de maximum 20 de persoane. Fişa de instruire se păstrează de către
conducătorul locului de munca.

Durata instruirii la locul de munca depinde de riscurile pentru securitate şi sănătate în munca,
precum şi de măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul fiecărui loc de munca, post
de lucru şi/sau fiecărei funcţii exercitate.
Durata instruirii la locul de munca nu va fi mai mica de 8 ore şi se stabileşte prin instrucţiuni proprii
de către conducătorul locului de munca respectiv, împreună cu:
a) angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în
munca; sau
b) lucrătorul desemnat, sau
c) un lucrator al serviciului intern de prevenire şi protecţie, sau
d) serviciul extern de prevenire şi protecţie.
Instruirea la locul de munca se va efectua pe baza tematicilor întocmite de către angajatorul care
şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în munca/lucrătorul desemnat/serviciul

25
intern de prevenire ş i protecţie/serviciul extern de prevenire şi protecţie şi aprobate de către
angajator, care vor fi păstrate la persoana care efectuează instruiri.
Instruirea la locul de munca va cuprinde:

a) informaţii privind riscurile de accidentare şi imbolnavire profesională specifice locului de munca

şi/sau postului de lucru;
b) prevederile instrucţiunilor proprii elaborate pentru locul de munca şi/sau postul de lucru;
c) măsuri la nivelul locului de munca şi/sau postului de lucru privind acordarea primului ajutor,
stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor;
d) prevederi ale reglementărilor de securitate şi sănătate în munca privind activităţi specifice ale
locului de munca şi/sau postului de lucru;
e) instruirea la locul de munca va include în mod obligatoriu demonstratii practice privind activitatea
pe care persoana respectiva o va desfasura şi exercitii practice privind utilizarea echipamentului
individual de protecţie, a mijloacelor de alarmare, intervenţie, evacuare şi de prim ajutor.
Începerea efectivă a activităţii la postul de lucru de către lucrătorul instruit se face numai după
verificarea cunoştinţelor de catre şeful ierarhic superior celui care a făcut instruirea şi se
consemnează în fişa de instruire individuală.

Instruirea Periodica

Instruirea periodică se face tuturor lucrătorilor şi are drept scop reimprospatarea şi actualizarea
cunoştinţelor în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca. Instruirea periodică se efectuează de
către conducatorul locului de munca. Intervalul dintre doua instruiri periodice va fi stabilit prin
instrucţiuni proprii, în funcţie de condiţiile locului de munca şi/sau postului de lucru, şi nu va fi mai
mare de 6 luni.
Pentru personalul tehnico-administrativ intervalul dintre doua instruiri periodice va fi de cel mult 12
luni. Verificarea instruirii periodice se face de către şeful ierarhic al celui care efectuează instruirea
şi prin sondaj de către angajator/lucrătorul desemnat/serviciul intern de prevenire şi
protecţie/serviciile externe de prevenire şi protecţie, care vor semna fişele de instruire ale
lucrătorilor, confirmand astfel ca instruirea a fost facuta corespunzător.

Instruirea periodică se va completa obligatoriu cu probe practice. Instruirea periodică se va

efectua pe baza tematicilor întocmite de către angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul
securităţii şi sănătăţii în munca/lucrătorul desemnat/serviciul intern de de prevenire şi

26
protecţie/serviciul extern de prevenire şi protecţie şi aprobate de către angajator, care vor fi
păstrate la persoana care efectuează instruirea.
Instruirea periodică se face suplimentar celei programate în următoarele cazuri:

a) când un lucrator a lipsit peste 30 de zile lucrătoare de la locul de munca;

b) când au apărut modificări ale prevederilor de securitate şi sănătate în munca privind activităţi
specifice ale locului de munca şi/sau postului de lucru sau ale instrucţiunilor proprii, inclusiv
datorită evoluţiei riscurilor sau apariţiei de noi riscuri în unitate;
c) la reluarea activităţii după accident de munca;
d) la executarea unor lucrări speciale;
e) la introducerea unui echipament de munca sau a unor modificări ale echipamentului existent;
f) la modificarea tehnologiilor existente sau procedurilor de lucru;
g) la introducerea oricărei noi tehnologii sau a unor proceduri de lucru.

Durata instruirii periodice suplimentare nu va fi mai mica de 8 ore şi se stabileşte

în instrucţiuni proprii de către conducătorul locului de munca respectiv, împreună cu:
a) angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în munca, sau
b) lucrătorul desemnat, sau
c) un lucrator al serviciului intern de protecţie şi prevenire, sau
d) serviciul extern de protecţie şi prevenire.

Instruirea periodică suplimentara se va efectua pe baza tematicilor întocmite de către angajatorul

care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în munca/lucrătorul
desemnat/serviciul intern de prevenire ş i protecţie/serviciul extern de prevenire şi protecţie şi
aprobate de către angajator, care vor fi păstrate la persoana care efectuează instruirea.

Instruire speciala

Instruirea speciala se efectueaza in cazul lucrarilor periculoase.

Lucrările care fac obiectul unui astfel de instruiri se referă în principal la:
a) executarea reviziilor si reparatiilor in industria petroliera.
b) executarea reviziilor si reparatiilor din industria chimica.
c) distrugerea rezidiilor periculoase.
d) executarea reviziilor si reparatiilor la centralele atomice.

27
Instruirea se realizeaza de catre conducatorul lucrarii si se consemneaza prin semnatura de catre
toti lucratori care executa aceste lucrari.
Tematica de instruire va cuprinde procedura de interventie , compusa in mod obligatoriu din:
1. -procedura de lucru;
2. -procedura de securitate si sanata.

Reinstruirea

Instruirea periodică se face suplimentar celei programate în următoarele cazuri:

a) când un lucrător a lipsit peste 30 zile lucrătoare;
b) când au apărut modificări ale prevederilor de securitate şi sănătate în muncă privind activităţi
specifice ale locului de muncă şi / sau postului de lucru sau ale instrucţiunilor proprii, inclusiv
datorită evoluţiei riscurilor sau apariţiei de noi riscuri în unitate;
c) la reluarea activităţii după accident de muncă;
d) la executarea unor lucrări speciale;
e) la introducerea unui echipament de muncă sau a unor modificări ale echi-pamentului existent;
f) la modificarea tehnologiilor existente sau procedurilor de lucru;
g) la introducerea oricărei noi tehnologii sau a unor proceduri de lucru.

Durata reinstruirii nu va fi mai mică de 8 ore şi se stabileşte în instrucţiuni proprii de către

conducătorul locului de muncă respectiv împreună cu:
a) angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă; sau
b) lucrătorul desemnat; sau
c) un lucrător al serviciului intern de protecţie şi prevenire; sau
d) serviciul extern de protecţie şi prevenire.

Reinstuirea se va efectua pe baza tematicilor întocmite de către angajatorul care şi-a asumat
atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă / lucrătorul desemnat / serviciul intern de
protecţie şi prevenire / serviciul extern de protecţie şi prevenire şi aprobate de către angajator ,
care vor fi păstrate la persoana care efectuează instruirea.

CAPITOLUL III

PROCEDURA - INSTRUIREA ELECTRICIANULUI IN DOMENIUL S.S.M.

IN CADRUL S.C. TIAB S.A.

28
Destinatie : Instruirea electricianului in cadrul SC TIAB SA Constanta
Domeniu : Procedura de securitate si sanatate in munca
Aplicabilitate : Locurile de munca in cadrul societatii unde lucreaza electricianul
Emitent : Pavel Ionela – cursant in domeniul S.S.M.
Data : 28.10.2015

Ed / Rev Data Descrierea Elaborat Aprobat

modificarii
Cursant curs Director Sucursala
1.1 28.10.2015 Elaborarea SSM
Pavel Ionela Caragata Gheorghe
procedurii

1.
SCOP
Prezenta procedura are ca scop, constientizarea electricienilor privind eliminarea sau diminuarea
acţiunii factorilor de risc prezenţi la nivelul fiecărui element al sistemului de muncă ( executant
– sarcină de muncă – mijloace de producţie – mediu de muncă) .

2. DOMENIUL DE APLICARE
2.1. Prevederile prezentelor instrucţiuni proprii, se aplică electricianului din cadrul SC TIAB S.A .
Constanta

3. DOCUMENTE DE REFERINTA ISO 9001

Sisteme de management al calitatii; Cerinte. OHSAS 18001

Sisteme de management de securitate si sanatate ocupationale ; Cerinte. LEGEA 319/2006
Legea securitatii si sanatatii in munca. HG 1425/2006
Norme metodologice de aplicare a Legii 319/2006. HG 1146/2006
Privind cerinte minime de securitate si sanatate pentru utilizarea in muncade catre lucratori a
echipamentelor de munca. HG 1091/2006
Privind cerinte minime de securitate si sanatate pentru locul de munca. HG 1051/2006

29
Privind cerinte minime de securitate si sanatate la manipularea manuala amaselor care prezinta
riscuri pentru lucratori. HG 971/2006
Privind cerintele minime de securitate si sanatate la semnalizarea de securitate la locul de munca.
HG 1048/2006
Privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea de catre lucratori a
echipamentelor individuale de protectie la locul de munca
CURS SSM
Instruirea lucratorilor in domeniul SSM

4. TERMENI SI DEFINITII

4.1. Lucrător
- persoana angajată de către un angajator, potrivit legii, inclusiv studenţii, elevii,în perioada
efectuării stagiului de practică, precum şi ucenicii şi alţi participanţi la procesul de muncă,cu
excepţia persoanelor care prestează activităţi casnice;
4.2. Angajator
- persoană fizică sau juridică ce se află în raporturi de muncă ori de serviciu cu lucrătorul respectiv
şi care are responsabilitatea întreprinderii şi/sau unităţii;
4.3. Alţi participanţi la procesul de muncă
- persoane aflate în întreprindere şi/sau unitate, cu permisiunea angajatorului, în perioada de
verificare prealabilă a aptitudinilor profesionale în vederea angajării, persoane care prestează
activităţi în folosul comunităţii sau activităţi în regim de voluntariat, precum şi şomeri pe durata
participării la o formă de pregătire profesională şi persoane care nu au contract individual de
muncă încheiat în formă scrisă şi pentru care se poate face dovada prevederilor contractuale şi a
prestaţiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă;
4.4. Reprezentant al lucrătorilor- cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii
lucrătorilor
- persoană aleasă, selectată sau desemnată de lucrători, în conformitate cu prevederi lelegale, să
îi reprezinte pe aceştia în ceea ce priveşte problemele referitoare la protecţia securităţii şisănătăţii
lucrătorilor în muncă;
4.5. Prevenire
- ansamblul de dispoziţii sau măsuri luate ori prevăzute în toate etapele  procesului de
muncă, în scopul evitării sau diminuării riscurilor profesionale;
4.6. Eveniment

30
- accidentul care a antrenat decesul sau vătămări ale organismului, produs în timpul procesului de
muncă ori în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, situaţia de persoană dată dispărută sau
accidentul de traseu ori de circulaţie, în condiţiile în care au fost implicate persoane angajate,
incidentul periculos, precum şi cazul susceptibil de boală profesională sau legată
de profesiune;
4.7. Accident de muncă
- vătămarea violentă a organismului, precum şi intoxicaţia acută profesională, care au loc în timpul
procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu şi care provoacă incapacitate
temporară de muncă de cel puţin 3 zile calendaristice ori deces;
4.8. Boală profesională
- afecţiunea care se produce ca urmare a exercitării unei meserii sau profesii, cauzată de agenţi
nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de muncă, precum şi de suprasolicitarea
diferitelor organe sau sisteme ale organismului, în procesul de muncă;
4.9. Echipament de muncă
- orice maşină, aparat, unealtă sau instalaţie folosită în muncă;
4.10. Echipament individual de protecţie
- orice echipament destinat a fi purtat sau mânuit de un lucrător pentru a-l proteja împotriva unuia
ori mai multor riscuri care ar putea să îi pună în pericol securitatea şi sănătatea la locul de muncă,
precum şi orice supliment sau accesoriu proiectat pentru a îndeplini acest obiectiv;
4.11. Loc de muncă
- locul destinat să cuprindă posturi de lucru situat în clădirile întreprinderii şi/sau unităţii, inclusiv
orice alt loc din aria întreprinderii şi/sau unităţii la care lucrătorul are acces în cadrul desfăşurării
activităţii;
4.12. Pericol grav şi iminent de accidentare
- situaţia concretă, reală şi actuală căreia îi lipseşte doar prilejul declanşator pentru a produce un
accident în orice moment;
4.13. Stagiu de practică
- instruirea cu caracter aplicativ, specifică meseriei sau specialităţii în care se pregătesc elevii,
studenţii, ucenicii, precum şi şomerii în perioada de reconversie profesională;
4.14. Securitate şi sănătate în muncă
- ansamblul de activităţi instituţionalizate având ca scop asigurarea celor mai bune condiţii în
desfăşurare a procesului de muncă, apărarea vieţii, integrităţii fizice şi psihice, sănătăţii lucrătorilor
şi a altor persoane participante la procesul de muncă;
4.15. Incident periculos

31
- evenimentul identificabil, cum ar fi explozia, incendiul, avaria,accidentul tehnic, emisiile majore de
noxe, rezultat din disfuncţionalitatea unei activităţi sau a unui echipament de muncă sau/şi din
comportamentul neadecvat al factorului uman care nu a afectat lucrătorii, dar ar fi fost
posibil să aibă asemenea urmări şi/sau a cauzat ori ar fi fost posibil să producă pagube materiale;
4.16. Accident uşor
- eveniment care are drept consecinţă leziuni superficiale care necesită numai acordarea primelor
îngrijiri medicale şi a antrenat incapacitate de muncă cu o durată mai micăde 3 zile;
4.17. Boală legată de profesiune
- boala cu determinare multifactorială, la care unii factorideterminanţi sunt de natură profesională;
4.18. Executant
– lucrătorul care realizează sarcina de muncă;
4.19. Factori de risc de accidentare şi/sau îmbolnăvire profesională
- insuşiri, stări, procese,fenomene, comportamente proprii elementelor implicate în procesul de
muncă şi care pot provoca accidente de muncă sau îmbolnăviri profesionale; cauze potenţiale ale
accidentelor de muncă şi bolilor  profesionale;
4.20. Instruire
- măsură organizatorică de securitate şi sănătate în muncă reprezentând forma documentată de
instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă având ca scop asigurarea dobândirii de către
lucrători a cunoştinţelor necesare.
4.21. Instrucţiuni proprii de securitate a muncii
- colecţie de prevederi de securitate şi sănătate în muncă elaborate în cadrul societăţii, a căror
sferă de aplicare şi obligativitate este limitată la aceasta şi care detaliază şi particularizează toate
reglementările din domeniul securităţii şi sănătăţii muncii la condiţiile concrete ale activităţii
desfăşurate de către aceasta, stabilindu-se totodată  procedeele de lucru nepericuloase;
4.22. Mijloace de protecţie
- cijloace prin intermediul cărora se realizează protecţia colectivă sau individuală a angajaţilor
împotriva riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională.
4.23. Prim ajutor
- totalitatea acţiunilor întreprinse imediat după producerea unui accident,inclusiv de muncă, până la
momentul intervenţiei cadrelor medicale de specialitate, cu scopul de a împiedica periclitarea
vindecării bolnavului, fie prin apariţia unor complicaţii ce îngreunează actul terapeutic ulterior, fie
printr-o evoluţie nefavorabilă urmată de instalarea unor infirmităţi definitive sal de deces.
4.24. Risc de accidentare şi îmbolnăvire profesională
- combinaţie între probabilitatea şi gravitatea unei posibile leziuni sau afectări a sănătăţii într-o
situaţie periculoasă.

32
5. DESCRIEREA PROCEDURII

5.1 Instruire introductiva generala

5.1.1 Tematica:- Legea 319/2006 ; Regulamentul intern; Codul muncii, Riscurile de accidentare la
nivel de intreprindere.
5.1.2 Test cunostinte in domeniul SSM – Anexa 1
5.1.3 Fisa de instruire –  Anexa 2;
5.2 Instruire la locul de munca
5.2.1 Tematica:
- riscuri la locul de munca – sunt cuprinse in instructiuni proprii;
- aplicatii practice privind: alarmarea, evacuarea lucratorilor, stingerea incendiilor,
acordarea primului ajutor.
5.2.2 Fisa de instruire – Anexa 2;
5.3. Instruire periodica
5.3.1 Tematica lunara – octombrie 2015
5.3.2 Tematica generala:- Legea 319/2006; cap IV – Obligatiile lucratorilor in domeniul SSM.
5.3.3 Tematica specifica:
- acordarea primului ajutor in caz de electrocutare – Anexa5;
5.3.4 Fisa de instruire – Anexa 2.

6. RESPONSABILITATILE ANGAJATILOR IN DOMENIUL S.S.M. 

- Fiecare lucrător trebuie să-şi desfăşoare activitatea, în conformitate cu pregătirea şi instruireasa,

precum şi instrucţiunile primite din partea angajatorului, astfel încât să nu expună la pericol de
accidentare sau îmbolnăvire profesională atât propria persoană, cât şi alte persoane care pot fi
afectatede acţiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de muncă;
- Să utilizeze corect maşinile, aparatura, uneltele, substanţele periculoase, echipamentele ;
- Să utilizeze corect echipamentul individual de protecţie acordat şi, după utilizare, să îl înapoieze
sau să îl pună la locul destinat pentru păstrare;
- Să nu procedeze la scoaterea din funcţiune, la modificarea, schimbarea sau
înlăturarea arbitrara a dispozitivelor de securitate proprii, in special a masinilor, aparaturii,
uneltelor, instalatilor tehnice si cladirilor si sa utilizeze corect aceste dispozitive.

33
- Să comunice imediat angajatorului şi/sau lucrătorilor desemnaţi orice situaţie de muncă, despre
care au motive întemeiate să o considere un pericol pentru securitatea şi sănătatea
lucrătorilor, precum şi orice deficienţă a sistemelor de protecţie;
- Să aducă la cunoştinţă conducătorului locului de muncă şi/sau angajatorului accidentele suferite
de propria persoana;
- Să coopereze, atât timp cât este necesar, cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, pentru
a permite angajatorului să se asigure că mediul de muncă şi condiţiile de lucru sunt sigure şi fără
riscuri pentru securitate şi sănătate, în domeniul său de activitate;
- Să îşi însuşească şi să respecte prevederile legislaţiei din domeniul securităţii şi sănătăţii în
muncă şi măsurile de aplicare a acestora;
- Să dea relaţiile solicitate de către inspectorii de muncă şi inspectorii sanitari;

7. PRESCURTARI
7.1 SSM – Securitate si sanatate in munca
7.2 EM – Echipament de munca
7.3 EIP – Echipament individual de protectie

8. ANEXE
Anexa 1 - Test cunostinte in domeniul SSM
Anexa 2 - Fisa de instruire
Anexa 3 - Acordarea primului ajutor in caz de electrocutare.
Anexa 4 - Fisa postului
Anexa 5 – Fisa instruire colectiva.

ANEXA 1 TEST CUNOSTINTE IN DOMENIUL SSM

1. Lucrătorul trebuie să poarte echipamentul de protecţie:

a. în mod obligatoriu în vederea prevenirii accidentelor de muncă;
b. numai atunci când consideră lucrătorul;
c. numai dacă i s-a făcut instruirea de securitate şi sănătate în muncă.

2. Vătămarea corporală, intoxicaţia profesională care are loc în timpul procesului de muncă şi care
provoacă incapacitatea temporară de muncă de cel puţin 3 zile calendaristice, invaliditate sau
deces constituie:
a. suprasolicitare;

34
b. stres;
c. accident de muncă.

3. Respectarea obligaţiilor de securitate şi sănătate în muncă constituie:

a. o obligaţie;
b. un drept;
c. un beneficiu.

4. La apariţia unui pericol lucrătorul are obligaţia să:

a. continue cu grijă activitatea fără să sufere accidente;
b.oprească lucrul şi să informeze de îndată despre aceasta;
c. îndepărteze pericolul.

5. Răspunderea juridică pentru încălcarea prevederilor de securitate şi sănătate în muncă poate fi:
a. penală, administrativă, disciplinară,civilă;
b. civilă, penală, patrimonială, contravenţională;
c. disciplinară, materială, contravenţională, penală.

6. Echipamentul de protecţie se oferă salariaţilor:

a. contra cost;
b. în mod gratuit;
c. se suportă jumătate de salariat, jumătate de conducătorul companiei.

7. Obligaţia asigurării echipamentului de protecţie revine:

a. sindicatului;
b. angajatorului;
c. salariatului.  

8. Materialele igienico-sanitare se acordă salariaţilor, conform Legii nr. 319 /2006:

a. contra cost;
b. gratuit;
c. în funcţie de decizia consiliului de administraţie.

9. Instruirea  periodică de securitate şi sănătate în muncă se face de către:

a. conducătorul locului de muncă respectiv;

35
b. conducătorul societăţii;
c. persoana care se ocupă cu activitatea de prevenire şi protecţie.

10. Ce este o fractură?

a. ruperea părţilor osoase ale corpului;
b. ruperea muşchilor;
c. ruperea ligamentelor.

11. Cine trebuie să acorde prim ajutor, la locul de muncă,  în caz de accident?
a. orice persoană aflată la locul de muncă;
b. orice persoană aflată la locul de muncă, care a fost instruită să acorde primul ajutor;
c. şeful de secţie.

12. Instrucţiunile proprii  de securitate şi sănătate în muncă sunt obligatorii de respectat?

a. da;
b. nu;
c. parţial.

13. Ce se înţelege prin accident de muncă?

a. vătămarea violentă a angajatului precum şi intoxicarea acută profesională care provoacă
incapacitate temporară de muncă de cel mult 3 zile calendaristice, invaliditate sau deces;
b. accident suferit pe drumul de la serviciu către casă indiferent de momentul producerii lui;
c. accident suferit în perioada concediului de odihnă.

14. Amenzile contravenţionale potrivit Legii nr. 319/2006 se aplică:

a. de către Directorul General;
b. de către orice persoană din societate cu funcţii de răspundere;
c. de către inspectorii de muncă.

15. Fişa individuală de instruire privind securitatea şi sănătatea în muncă se păstrează la:
a. lucrătorul desemnat/serviciul intern de prevenire şi protecţie;
b. biroul Resurse Umane;
c. conducătorul locului de muncă.

ANEXA 2 FISA DE INSTRUIRE

36
INTREPRINDEREA/UNITATEA........................................

FISA DE INSTRUIRE INDIVIDUALA privind securitatea si sanatatea in munca

NUMELE Sl PRENUMELE..........................
LEGITIMATIA, MARCA...........................
GRUPA SANGUINA.............................
DOMICILIUL...................................

Data si locul nasterii..................................

Calificarea....................Functia......................
Locul de munca............................................
Autorizatii (ISCIR, s.a.) .........................................
Traseul de deplasare la/de la serviciu ………………………………………....................................
……………………………………………………………………………………………………………....

Instruirea la angajare

1) Instruirea introductiv generala, a fost efectuata la data........................ timp de..............ore, de

catre..................................... avand functia de.........................................................................
Continutul instruirii....................................................................................................................

Semnatura celui instruit Semnatura celui care a efectuat Semnatura celui care a
instruirea verificat insusirea cunostintelor

2) Instruirea la locul de munca, a fost efectuata la data........................loc de munca/post de

lucru......................timp de.................ore, de catre....................avand functia de...........................
Continutul instruirii.......................................................................................................................

Semnatura celui instruit Semnatura celui care a efectuat Semnatura celui care a
instruirea verificat insusirea cunostintelor

3) Admis la lucru
Numele si prenumele..............................
Functia (sef sectie, atelier, santier etc.)..........................
Data si semnatura.........................................

Instruirea periodica

Data instruirii Durata Ocupatia Materialul predat Semnatura celui

(h) instruit care a care a
instruit verificat
instruirea
             
             

37
              
             
             
             

Instruire periodica suplimentara

Data instruirii Durata Ocupatia Materialul predat Semnatura celui

(h) instruit care a care a
instruit verificat
instruirea
             
             
             
             
             
             
Rezultatele testarilor
Data Materialul examinat Calificativ Examinator
       
       
Accidente de munca sau imbolnaviri profesionale suferite
Data producerii Diagnosticul medical Nr. st data PV de Nr. zile ITM
evenimentului cercetare a
evenimentului
       
       
Sanctiuni aplicate pentru nerespectarea reglementarilor de securitate si sanatate in munca
Abaterea savarsita Sanctiunea administrativa Nr. si data deciziei
     
     

CONTROL MEDICAL PERIODIC

Observatii de specialitate Observatii de specialitate

....................................
...................................
...................................
Semnatura si parafa Data vizei
medicului de medicina
muncii...........
Observatii de specialitate
....................................
....................................
38
...................................
...................................
...................................
Semnatura si parafa Data vizei
medicului de medicina
muncii............
Observatii de specialitate
...................................
....................................
 .................................... ...................................
Semnatura si parafa Data vizei Semnatura si parafa Data vizei
medicului de medicina medicului de medicina
muncii....... muncii
Observatii de specialitate Observatii de specialitate
................................... ...................................
................................... ...................................
................................... ...................................
Semnatura si parafa Data vizei Semnatura si parafa Data vizei
medicului de medicina medicului de medicina
muncii ...... muncii............

TESTAREA PSIHOLOGICA PERIODICA

Apt psihologic pentru: * Apt psihologic pentru:"

.................................... ....................................
.................................... ...................................
................................... ....................................
Semnatura psihologului Data Semnatura psihologului Data
Apt psihologic pentru: * Apt psihologic pentru: *
.................................... ....................................
.................................... ....................................
................................... ....................................
Semnatura psihologului Data Semnatura psihologului Data
Apt psihologic pentru: * Apt psihologic pentru: *
.................................... ....................................
.................................... ....................................
.................................... ....................................
Semnatura psihologului Data Semnatura psihologului Data
* lucru la inaltime, lucru in conditii de izolare, conducatori auto, etc.

ANEXA 3 ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR IN CAZ DE ELECTROCUTARE

I. Scoaterea accidentatului de sub influenta curentului electric, in cazul in care acesta nu s-a
putut desprinde de instalatia electrica
Exista doua situatii distincte determinate de tensiunea de lucru:
1. Daca tensiunea de lucru este sub 1.000 V, veti proceda in felul urmator:
- Actionati pentru intreruperea tensiunii prin deschiderea intrerupatorului de alimentare, iar in lipsa
acestuia, prin deschiderea separatorului, scoaterea sigurantelor, scoaterea din priza, de la caz la
caz.
- Daca scoaterea de sub tensiune a instalatiei necesita prea mult timp, reducand operativitatea
interventiei, scoateti accidentatul de sub tensiune prin utilizarea oricaror materiale sau
39
echipamente electroizolante care sunt la indemana, astfel incat sa se reuseasca indepartarea
acestuia de zona de pericol.
Daca persoana electrocutata este in contact cu instalatia electrica si se afla si la inaltime, exista
pericolul caderii ei. De aceea, trebuie sa luati masuri de evitare a acestei consecinte. Puteti fie sa
sprijiniti accidentatul cu proptele izolante, fie sa organizati atenuarea caderii prin prinderea victimei
ori prin plasarea pe sol a unor suporturi groase la locul eventualei caderi ? paie, materiale textile,
crengi etc.

2. Daca tensiunea de lucru este peste 1000 V, trebuie stiut faptul ca insasi apropierea de
accidentat poate prezenta pericol pentru salvator, din cauza tensiunii de pas.
Deconectarea instalatiei (scoaterea de sub tensiune) va putea fi efectuata numai de catre o
persoana care cunoaste bine instalatia. Scoaterea accidentatului din instalatii aflate sub tensiune
este permisa numai dupa deconectarea acesteia.
Scoaterea accidentatului din instalatia aflata sub tensiune este permisa numai in statiile electrice
unde operatia se executa de catre personalul special instruit in acest sens si care utilizeaza
mijloace de protectie electroizolante adecvate: cizme si manusi de inalta tensiune, stanga de
manevra corespunzatoare tensiunii nominale a instalatiei. Daca accidentatului i s-au aprins hainele
din cauza arcului electric provocat ca urmare a atingerii instalatiei electrice, imediat dupa ce este
indepartat de sub tensiune se va actiona pentru stingerea hainelor aprinse. Este de preferat ca
accidentatul sa fie culcat la pamant in timpul interventiei, deoarece miscarea acestuia ca o torta vie
ingreuneaza actiunile de salvare.

II. Determinarea starii accidentatului

Dupa scoaterea accidentatului de sub tensiune si in afara pericolului generat de aceasta, se va
determina starea clinica a victimei printr-o examinare rapida, deoarece tot ceea ce se va face in
continuare depinde de aceasta stare.
Examinarea starii clinice depinde de starea accidentatului:
> accidentatul este constient;
> accidentatul este inconstient;
> accidentatul prezinta vatamari sau rani.
Daca accidentatul este constient
In aceasta situatie examinarea este usurata de faptul ca se poate comunica cu accidentatul si i se
pot adresa intrebari:
* ce te supara?
* ai ameteli?

40
* ai greata?
* ai dificultati in respiratie?
* te supara inima?
In timpul intrebarilor se cauta vizual eventualele semne exterioare ale starii de rau:
* paloarea sau roseata excesiva
* transpiratia fetei si a palmelor;
* prezenta si caracteristicile respiratiei si ale pulsului.
In cazul unei stari de rau se cheama imediat salvarea.
Daca accidentatul este inconstient
Se considera in stare de inconstienta acel accidentat caruia ii lipsesc reflexele de autoaparare si
capacitatea de miscare autonoma. Functiile vitale de baza respiratia si circulatia pot fi
satisfacatoare. In aceasta situatie, pentru a determina starea clinica a victimei, procedati in felul
urmator:
- Daca in urma accidentului prin electrocutare nu au rezultat vatamari si leziuni care ar contraindica
intr-un mod evident miscarea si deplasarea accidentatului (de exemplu: cadere cu grave leziuni si
vatamari, fracturi, hemoragii), asezati accidentatul intr-o pozitie care sa permita examinarea sa,
respectiv in pozitie culcat pe spate pe o suprafata plana si suficient de rigida.
- Desfaceti hainele la gat, piept si zona abdominala.
- Verificati starea respiratiei si existenta pulsului.
- In cazul lipsei functiilor vitale, fara a mai tine seama de eventualele interdictii de miscare, i se va
face accidentatului respiratie artificiala sau reanimare cardio-respiratorie.

ANEXA 4 FISA POSTULUI

FISA DE POST - ELECTRICIAN

1. Denumirea compartimentului:
TEHNIC
2. Denumirea postului:
ELECTRICIAN
3. Numele si prenumele salariatului:
POPESCU ION
4. Se subordoneaza:
Sef santier, Directorului Sucursala;
5. Numele sefului ierarhic:
CARAGATA GHEORGHE
41
6. Subordoneaza:
Numai daca este cazul, membrii echipei, ucenici, etc
7. Relaţii functionale:
-are relatii de serviciu cu toate entitatile adiacente;
-are relatii cu persoane juridice si persoane fizice care au tangenta cu sfera sa de activitate.
8. Pregatirea si experienta:
Calificare si autorizatie specifica
9. Autoritate si libertate organizatorica:
Daca este cazul
10. Responsabilitati si sarcini:
Pentru realizarea unei sarcini de munca , electricianul executa actiuni ce trebuie efectuate prin
intermediul mijloacelor de productie si in anumite conditii de mediu,pentru realizarea scopului
procesului de munca,dupa cum urmeaza :
- isi insuseste precis ce operatie are de manuit , faza ,ori manuire de lucru are de indeplinit,
- face necesarul de material solicitand sa fie aprovizionat la timp cu tot ce este necesar executarii
lucrarii,
- raspunde de sculele , utilajele,aparatele,dispozitivele,uneltele etc.pe care le are in primire ,
- intrerupe tensiunea si separa instalatia sau partea de instalatie , dupa caz, la care urmeaza sa
lucreze,
- Identifica instalatia sau partea din instalatie in care urmeaza a se lucra,
- Verifica lipsa tensiunii si legarea imediata a instalatiei sau a partii de instalatie la pamant si in
scurtcircuit,
- Se asigura impotriva accidentelor de natura neelectrica care ar putea surveni pe parcursul
executarii lucrarii,
- Verifica integritatea izolatiei ,ingradirilor,starea carcaselor,
- Verifica instalatiile de protectie prin legare la nul si/sau legare la pamant,
- Verifica echipamentul de protectia muncii,
- Executa legaturile la pamant si in scurtcircuit in zona de lucru,
- Autorizeaza accesul de lucru cu foc deschis daca lucrarea o impune,
- In caz de accident de munca informeaza primul administratorul despre eveniment ,
- Are grija la folosirea aparatelor electrice portabile sau fixe sa se conecteze la instalatia de legare
la pamant.
- Verfica daca schelele de lucru interioare si exterioare sunt instalate pe suprafete nivelate si
curate,daca lucrarea de executat presupune schele,
- Are grija sa evite concentrarile de materiale si de oameni intr-un singur loc,daca lucrarea este la

42
inaltime,are grija ca materialele sa fie depozitate pentru a nu impiedica accesul si operatiile de
transport,
- Isi insuseste si respecta prin prelucrarea normelor de protectia muncii regulile de tehnica a
securitatii muncii pentru toate lucrarile legate de cele de zidarie si in special regulile generale
privind transporturile , functionarea macaralelor care ridica materiale, legarea materialelor si a
containerelor la carligul macaralei, intretinerea utilajelor etc.
- Formuleaza pentru uzul conducerii SC TIAB SA observatii si propuneri de natura
legislativa,metodologica,procedurala sau organizatorica, atunci cand situatia o impune,
- Examineaza legalitatea,regularitatea si conformitatea operatiunilor,identifica risipa si gestiunea
defectuasa si fraudele,iar pe aceste baze,propune masuri pentru recuperarea pagubelor si
sanctionarea celor vinovati,dupa caz.
- Respecta normele de protectia muncii si de sanatate potrivit reglementarilor in vigoare ;
- Respecta Regulamentul de Ordine Interioara si Regulamentul de Functionare al societatii,
- Raspunde de intocmirea corecta a sarcinilor conform fisei postului;
- Pastreaza confidentialitatea datelor la care are acces;
- Rezolva si alte sarcini care cad in sfera sa de activitate , trasate de administratorul societatii sau
alta persoana superior erarhica;
- In absenta motivata'inlocuitorul este desemnat de administratorul societatii;
- Actualizarea atributiilor se va face functie de modificarile organizatorice legislative care apar
11. Sanctiuni pentru nerespectarea fisei postului sau a anexelor acestora:
Daca este cazul
12. Semnatura:
13. Data semnarii:

ANEXA 5 FISA DE INSTRUIRE COLECTIVA

Întreprinderea/Unitatea______________________________________

FISA DE INSTRUIRE COLECTIVĂ

privind securitatea şi sănătatea în muncă
întocmita azi __________________

Subsemnatul ________________________, având funcţia de ______________________,

am procedat la instruirea unui număr de____ persoane de la _________________________,
43
conform tabelului nominal de pe verso, în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, pentru vizita
(prezenţa) în întreprindere/unitate în zilele ____________________________________________.
În cadrul instruirii s-au prelucrat următoarele materiale;
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________

Prezenta fişă de instructaj se va păstra la ___________________________________________

Verificat, Semnătura celui care a
efectuat instruirea

TEBEL NOMINAL
cu persoanele participante la instruire

Subsemnaţii am fost instruiţi şi am luat cunoştinţă de materialele prelucrate şi consemnate

în fişa de instruire colectivă privind securitatea şi sănătatea în muncă şi ne obligăm să le
respectăm întocmai.

Nr. Act identitate/grupa

Numele şi prenumele Semnătura
crt. sanguină

44
Numele şi prenumele persoanei
care a primit un exemplar
Semnătura
_________________________________
_________________________________

BIBLIOGRAFIE :

1. Legea nr. 319 / 2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă;

2. Codul Muncii – Legea nr. 53/2003 , cu modificările şi completările ulterioare ;

3. Suport de curs –STRUCTURAL EURO FOND & TRAINING Bucuresti

45