1919 – peri.

Interbelica Arta poetica filosofica moderna

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

Lucian Blaga

Modernismul este un curent artistic și literar manifestat în a doua jumătate a secolului

al XIX-lea și până după al Doilea Război Mondial, definindu-se în opoziție cu valorile de
tip tradițional prin noul și inovația formelor.

Dintre direcțiile de manifestare ale modernismului interbelic, Blaga se plasează de la

sine în teritoriul expresionismului prin sentimentul absolutului, interiorizarea și
spiritualizarea peisajului si tensiune lirică.

Poezia „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” a lui Lucian Blaga, deschide volumul de
debut al poetului, volum intitulat „Poemele luminii” și este o artă poetică filosofică
modernă, întrucât  prezintă :

 viziunea despre lume

 viață în manieră modernă
 rolul poetului

caracterizată de emoție, sensibilitate, mister. În fond, Lucian Blaga evidențiaza cele

două tipuri de cunoaștere: PARADISIACĂ și LUCIFERICĂ, scopul poetului fiind acela de a
spori misterul.

Aparține modernismului prin:

 influentele expresioniste,
 intelectualizarea emoției,
 noutatea metaforei ,
 înnoirea prozodiei (versul liber și ingambamentul).

Tema
1919 – peri. Interbelica Arta poetica filosofica moderna

 este de factură filosofică

 evidențiază o confesiune, mai exact, părerea poetului cu privire la marile taine ale
lumii
 cunoașterea lumii în planul poetic este posibilă doar prin iubire
„Eu nu strivesc corola de minuni a lumii/(…)/căci eu iubesc/și flori și ochi și buze și
morminte”
 enumerația de metafore revelatorii desemnează temele fundamentale ale
creației poetului, drept pentru care arta poetică joacă rol de manifest a poeziei lui
Blaga
 „flori” - viața/efemeritatea/frumosul
 „ochi” - cunoașterea/spiritualitatea/contemplarea poetică a lumii
 „buze” - iubirea/rostirea poetică
 „morminte” - moartea/eternitatea

 poetul realizează o distincție între:

 CUNOAȘTEREA PARADISIACĂ, pe cale rațională, misterul fiind parțial
redus cu ajutorul logicii și al intelectului - „lumina altora”
 CUNOAȘTEREA LUCIFERICĂ, cunoaștere de tip poetic, intuitivă,
misterul fiind sporit cu ajutorul imaginației poetice și al trăirii
interioare, adâncit prin creație - „lumina mea”

 ROLUL POETULUI: NU este de a descifra tainele lumii, ci de a le potența prin

trăirea interioară și prin contemplarea formelor concrete în care ele se
înfățișează.
 ROLUL POEZIEI: prin mit și simbol, concretizate în creația poetică, creatorul
pătrunde în tainele Universului, sporindu-le.

 Această temă pune în lumină viziunea modernistă  ,într-un limbaj particularizat ,

pe care eul liric o are asupra lumii care îl înconjoară.

Titlul
1919 – peri. Interbelica Arta poetica filosofica moderna

 ilustrare a viziunii poetice și a temei care sugerează ideea cunoașterii luciferice.

 exprimă atitudinea poetului, izvorâtă din iubire, de protejare a misterului
 alcătuit dintr-o metaforă , titlul conține
 pronumele personal „eu”,
 verbul la forma negativă,
 persoana întâi „nu strivesc”
 metafora „corola de minuni a lumii”, simbol pentru ideea de
perfecțiune, prin imaginea cercului, semnificând tainele universului.

Conceptia poetului despre cunoaştere

 exprimată artistic prin opoziţia dintre metaforele revelatorii

 „lumina altora" (cunoaşterea paradiziacă, de tip rațional, logic)
 „lumina mea” (cunoaşterea luciferică, poetică, de tip intuitiv).
 Rolul poetului nu este de a descifra tainele lumii şi de a le ucide astfel
(„Lumina altora/sugrumă vraja nepătrunsului ascuns”), ci de a le adânci misterul
prin creație: „eu cu lumina mea sporesc a lumii taină "
 astfel, creaţia poetică apare ca un mijlocitor între eu și lume.

Viziunea modernistă a lui Blaga provoacă cititorul la descifrarea limbajului său

metaforic dintre figurile de stil evidențiindu-se

 enumerația: „în flori, în ochi, pe buze ori morminte”

 metafora „corola de minuni a lumii”
 comparația eului liric cu luna „și-ntocmai cum cu razele ei albe luna [...] mărește
și mai tare taina nopții,/ așa îmbogățesc și eu întunecata zare/ cu largi fiori de
sfânt mister
 „În flori, în ochi, pe buze ori morminte” cuprinde atât metafore, cât și o
enumerație.

Caracterul confesiv și implicarea afectivă a eului liric

1919 – peri. Interbelica Arta poetica filosofica moderna

 sunt elemente specifice lirismului subiectiv și, deci, modernismului, acestea fiind

observabile la nivelul poeziei prin intermediul
 formelor pronominale de persoana I: „mea”, „eu”,
 verbelor folosite la persoana I: „strivesc”, „ucid”

Structură și compoziție

 structurată sub forma unui monolog confesiv

 versurile sunt articulate prin TEHNICA INGAMBAMENTULUI
 este constituit din trei secvențe lirice, fiecare secvență fiind o oglindire a temei
poeziei  într-o manieră subiectivă care subliniaza atitudinea poetului fata de
cunoastere.

Versificația

 alcătuită din douăzeci de versuri albe, libere.

 Ritmul variază
 măsura este inegală
 Se remarcă tehnica ingambamentului

Opoziția dintre

 „lumina mea” reflectă separarea dintre eul liric și lumea

preocupată de cu totul alt tip de cunoaștere.
 „lumina altora”

 aflăm că modul de raportare al eului liric la lumea înconjurătoare diferă radical de

cel al „altora”, care preferă gândirea rațională, logică, văzută ca fiind limitată.
 Pentru Blaga, universul încărcat de taine nu trebuie descifrat în manieră
rațională, ci trebuie ocrotit pentru a asigura continuitatea echilibrul său spiritual
existențial.

Secvențele poetice
1919 – peri. Interbelica Arta poetica filosofica moderna

SECVENTA I  Exprimă dezacordul poetului față de cunoașterea logică,

rațională, prin
 verbele la forma negativă: „nu strivesc”, „nu ucid (cu mintea)”
 poetul se imaginează ca un călător ce parcurge un destin lumesc
și creator („calea mea”), de-a lungul căruia i se arată numeroase
taine, cuprinse în enumerația:
„în flori, în ochi, pe buze ori morminte” - elementele corolei de
minuni a lumii
SECVENTA II  Antiteza între cele 2 tipuri de cunoaștere (PARADISIACĂ și
LUCIFERICĂ)
 LUMINA = metaforă revelatorie pt. CUNOAȘTERE
 este afirmată opțiunea poetică pentru modelul cunoașterii
luciferice
SECVENTA III  ultimele 2 versuri
 cuprinde o idee-confesiune: cunoașterea poetică este un ACT DE
CONTEMPLAȚIE și DE IUBIRE
„căci eu iubesc/și flori și ochi și buze și morminte”

In concluzie, putem spune că atât tematica poeziei „Eu nu strivesc corola de minuni a
lumii”, cât și modul de percepere a lumii de către eul liric au la bază ideea că, spre
deosebire de omul cu gândire rațională, poetul poate pătrunde mai ușor în mijlocul
tainelor, cu ajutorul podoabelor stilistice, sporind misterul.