AUTOPORTRET

Autoportretul este o
pictură în ulei pe pânză de
65 cm x 54 cm realizată în
1889 de pictorul Vincent
Van Gogh. Pictura este
expusă în Muzeul Orsay
din Paris.

„Autoportretul din
Oslo înfăţişează pe cineva
bolnav psihic. Privirea sa
temătoare şi piezişă este
uşor de recunoscut şi se
regăseşte adesea la
pacienţii care suferă de
depresie şi psihoză”, a
transmis Muzeul Van Gogh din Amsterdam când a anunţat că
lucrarea îi aparţine în mod „inconfundabil” artistului.

Van Gogh s-a internat la un mic azil din Saint-Rémy, Franţa,

în mai 1889, şi a fost doborât de un episod psihotic sever în iulie,
care a durat o lună şi jumătate.

Tabloul poate fi legat de o scrisoare pe care artistul i-a scris-o

fratelui său Theo în septembrie, despre un autoportret „încercare de
când eram bolnav”.

Louis van Tilborgh, cercetător principal al muzeului şi profesor

de Istorie a Artei la Universitatea din Amsterdam, a declarat că lui
Van Gogh i-a fost teamă să admită că se afla într-o stare similară
cu alţi pacienţi ai ospiciului.
 „Probabil a pictat acest portret pentru a se împăca cu ceea ce a
văzut în oglindă: o persoană care nu dorea să fie, totuşi a fost”, a
spus el.

„Aceasta face parte din ceea ce face pictura atât de remarcabilă

şi chiar terapeutică. Este singura lucrare despre care se ştie sigur că
Van Gogh a creat-o în timp ce suferea de psihoză”, a adăugat
expertul.

Pictorul Vincent van Gogh este considerat una dintre cele mai
influente figuri din istoria modernă a artei. Născut în 1853, artistul
olandez a ajuns cunoscut abia după moartea violentă, la 37 de ani.
Deşi perioada sa creativă nu acoperă decât un deceniu, după
moartea sa au rămas peste 2.000 de lucrări diverse, între care
aproape 860 de tablouri.

Van Gogh și-a petrecut copilăria la Haga, după care a plecat în

Anglia. Acolo a vrut să devină pastor, la fel ca tatăl său, și, din 1879,
a lucrat ca misionar într-o regiune minieră din Belgia. În acest timp a
început să schițeze oameni din comunitatea locală și, în 1885, a
pictat prima sa operă de succes, Mâncătorii de cartofi. Paleta lui de
atunci conținea tonuri închise. În martie 1886 artistul s-a mutat la
Paris și acolo i-a descoperit pe impresioniștii francezi. A ajuns la Arles
unde a colaborat cu pictorul Paul Gauguin. Din cauza nebuniei van
Gogh l-a atacat pe Gauguin cu briciul. Gauguin a reușit să fugă, iar
van Gogh și-a tăiat în acces urechea. S-a internat la spitalul din
Saint-Rémy-de-Provence. Pentru că nu era sigur de vindecare, Theo,
fratele său, l-a trimis la doctorul Gachet în orașul Auvers-sur-Oise. La
27 iulie van Gogh ieșise din cameră să picteze pe câmp. Acolo s-a
împușcat în umăr cu un pistol și a murit peste 2 zile.