Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Tabelul .1.- Structura capitalului fix deţinut de către guvern în ţările capitaliste
dezvoltate (% în total)
Anii
Ţara
1955 1980 2005
22 24 23
Canada
Finlanda - 16 16
Franţa 16 17 -
Grecia 3 1 -
Suedia 4 7 -
Regatul Unit 11 14 -
Germania 7 8 8
Concluzia este că raportul proprietate publică/proprietate privată a rămas relativ constant
timp de şase decenii, deci în aceste ţări s-a ajuns la un consens în ceea ce priveşte proporţia
tipului de proprietate. Schimbările de guvern nu au alterat în mod considerabil consensul, altfel
punerea în practică a oricăror politici economice ar fi devenit dificilă.
Modificările apărute asupra climatului concurenţial din economiile capitaliste pot altera
natura competiţiei dintre actorii economici, dar nu au ca rezultat schimbarea naturii sistemului
(acesta nu încetează de a mai fi capitalist). Chiar şi o economie capitalistă, în care monopolul
este o formă de organizare des întâlnită, poate opera ineficient şi poate obliga consumatorii să
plătească preţuri mai ridicate pentru bunurile şi serviciile respective, dar sistemul în sine rămâne
tot capitalist.
Gradul de competitivitate în aceste sisteme este influenţat de legile antitrust, regulamente,
politica comercială, dar cu toate acestea este extrem de dificil în a generaliza care este politica
statului faţă de competiţie.
Dereglementarea în anumite ramuri economice este un alt aspect ce ilustrează politica
statului faţă de competiţie. Când o industrie, competitivă prin potenţialul său, este reglementată
de către stat (ceea ce deseori generează un comportament anti-competiţie), gradul de
competitivitate se reduce. Această tendinţă de dereglementare (cunoscut ca un proces de
retragere a statului din economie) a început la sfârşitul anilor ’70 în S.U.A., şi a continuat în
America de Nord, Europa Occidentală şi Japonia în anii ’80 şi în ţările Europei de Est dupa anii
’90. Procesul de dereglementare a fost mult mai pronunţat în transporturi, comunicaţii şi sistemul
financiar-bancar.
Un aspect mult mai puţin vizibil al politicii statului faţă de competiţie, şi implicit mult
mai dificil de caracterizat, îl constituie politica antitrust şi mecanismele de punere în practică a
acesteia. Majoritatea ţărilor capitaliste industrializate au permis existenţa mai multor excepţii de
la legile antitrust decât a făcut-o S.U.A. Legile antitrust au rolul de a preveni abuzul acolo unde
există un monopol. Spre deosebire de legislaţia S.U.A., care declară ilegal orice aranjament de
stabilire a unor preţuri formale, alte state capitaliste industrializate apreciază aceste acorduri de
stabilire a preţurilor ca fiind legale, dacă preţurile au un nivel rezonabil. În S.U.A. au intervenit o
serie de modificări în legislaţia antitrust din 1930. Principala modificare o reprezintă apariţia
unei instituţii specifice care reglementează legislaţia antitrust; până în anii ’50 această instituţie
interpreta orice comportament anti-competiţie ca fiind necorespunzător, dar după 1950
interpretează acţiunea monopolurilor ca fiind necorespunzătoare, doar acolo unde acestea
abuzează de puterea lor.
În anii ’70 şi ’80 s-a observat o interpretare mult mai liberală a legilor antitrust, pornindu-
se de la premisa că pe plan internaţional competiţia este mult mai acerbă şi o societate
comercială nu trebuie penalizată pentru succesul său (se are în vedere în principal apariţia
monopolurilor tehnologice – vezi cazurile ATT şi Microsoft etc.). Pv= CTM+Pr u
Creşterea gradului de competiţie internaţională şi dereglementarea a condus la
intensificarea concurenţei între actorii economici. Dezvoltarea accelerată a progresului
tehnologic a permis apariţia unei game largi de produse şi implicit la o competiţie mult mai
strânsă. William Shepherd a realizat o evaluare a evoluţiei competiţiei în economia S.U.A. El a
ajuns la concluzia că economia americană a devenit mult mai competitivă după anii ’60, ca o
consecinţă a creşterii competiţiei internaţionale şi a continuării procesului de dereglementare. În
conformitate cu studiul realizat de Shepherd, procentul economiei americane care a fost efectiv
competitiv a rămas relativ stabil, între 52-54% în intervalul 1939-1958, dar a crescut la 77% în
1980, ajungând la circa 80% în 2005. Studii similare nu au fost realizate şi pentru alte ţări
industrializate, astfel încât nu se poate şti dacă experienţa americană este reprezentativă sau nu.
Oricum, deoarece toate ţările capitaliste industrializate au constituit subiectul creşterii
competiţiei internaţionale, impactul acestei dezvoltări a fost cel puţin egal în aceste ţări.