TERMODINAMICA RECAPITULARE Ex: daca gazul este biatomic N d=fN, Natomi=2N d=2fN,

Unitatea atomică de masă (u) este mărimea egală cu a Nnd=N – Nd= N(1-f), μ=μ2, μ1= μ/2 atunci μa=μ/(1+f)
12-a parte din masa izotopului de carbon 126 C m p
1 Densitate ρ=m/V=μ/V𝜇 ; pt. gaze = =
u= mC = 1,67.10-27 kg V RT
12 Sistem termodinamic: izolat, inchis, deschis
Masa moleculară relativă a unei substanţe este numărul Parametrii de stare: intensivi (p,T,ρ); extensivi (m,V, U, ν).
care arată de câte ori este mai mare masa unei molecule din Transformari de stare: cvasistatice (se desf. lent, pot fi re-
acea substanţă decât a 12-a parte din masa atomică a prez. grafic, ideale, reversibile), reversibile (se desfasoara prin
mo m aceleasi stari in ambele sensuri), necvasistatice (sunt reale,
izotopului de carbon 12
6 C. mmr = = o ireversibile); ciclice (starea finala coincide cu st. initiala).
1 u Principii:
mC
12 -tranzitivitatii echilibrului termic (pr. Zero) Daca A e in
Observaţie: echil. termic cu B si B cu C, atunci A e in echil. termic cu C
-masa atomică relativă, respectiv masa moleculară relativă, sunt -postulatul echilibrului termic (Postulatul I al termodi-
mărimi adimensionale (nu au unitate de măsură); namicii) „ Dacă un sistem termodinamic este scos dintr-o
-masa moleculara relativă a unei substanţe compuse este egală cu stare de echilibru şi este izolat de mediul exterior, după un
suma maselor atomice relative ale atomilor componenţi. anumit timp revine de la sine în starea de echilibru şi nu
Mol = unitate de mas. fundam. pt cant. de subst. poate părăsi această stare fără acţiuni exterioare.”
Molul este cantitatea de substanţă exprimată în grame, Temperatura este un parametru intensiv ce caracterizează
numeric egală cu masa atomică /moleculară relativă. gradul de încălzire al corpurilor.Princ.Zero introduce
Caracteristicile molului marimea de stare –temperatura.
1. masa molară (µ) este masa unui mol şi este egală cu Toate sistemele termodinamice aflate în echilibru termic au ace-
masa moleculară relativă. eaşi temperatură.
µ = mmr şi [𝜇]𝑆𝐼 = 𝑘𝑔/𝑚𝑜𝑙 = 10-3 g/mol În scara Celsius, temperaturile de reper sunt 00C (temperatura de
2. volumul molar Vµ Sau VM reprezintă volumul unui mol. topire a gheţii, adica punctul triplu al apei, in care coexista cele trei
[Vμ]=m3/mol stari de agregare- apa lichida, vapori si gheata) şi 100 0C
- pentru gaze în condiţii normale (c. n.-t=0oC şi p=1atm (temperatura de fierbere a apei, la care vaporii de apa sunt in
=105N/m2) Vµo=22,41l/mol=22,41 m3/kmol echilibru cu lichidul) măsurate la presiune atmosferică normală.
Intervalul respectiv este împărţit în 100 părţi egale, obţinându-se
3. numărul lui Avogadro (NA) sau numărul de molecule
gradul Celsius. t SI = C
0
dintr-un mol care este acelaşi indiferent de natura sub-
stanţei. NA= 6,023.1023 molec /mol = 6,023.1026 molec În scara Kelvin sau scara absolută, punctul zero este limita
/kmol NA u=1 inferioară 273,15. Temperatura absolută egală cu zero corespunde
Molecula stării în care ar înceta agitaţia termică a moleculelor (practic nu
1. masa moleculara ( a unei molecule) mo=μ/NA poate fi atinsă). În această scară nu există temperaturi negative.
2. volumul unei molecule vo=Vμ/NA=4π r3/3 T SI = K (Kelvin)
L V Gradul Kelvin reprezintă 1/273,15 din temperatura stării triple a
3.distanta medie l= =3  apei. 1 grad Celsius = 1 grad Kelvin
N1 NA T ( K ) = t ( 0 C ) + 273 ,15- corespondenţa între
3V valoarea numerică a temperaturii în scara Celsius şi valoarea
4. distanta intermoleculara d =2r=2 3 numerică a acesteia în scara Kelvin.
4N A Observaţie: T = t
Unitati de masura Masurarea temperaturii: marimea termometrica trebuie sa fie
1 l =1 dm3=10-3m3; 1 mol=10-3kmol; 1N/m2=1 Pa(pascal) sensibila la variatii mici ale temperaturii; scara termometrica are cel
1 atm=105Pa; 1 torr=133,3 Pa; T(K)=toC +273; ∆T=∆t putin un punct de referinta; termometrul cu termistor foloseste
semiconductori, cel cu rezistenta se numeste termorezistor.

Numar de moli 𝜗=
𝑚 𝑉
=𝑉 =𝑁
𝑁 m
Ecuatia termica de stare p = nkT ; pV=υRT ; pV= RT
𝜇 𝜇
n
𝐴

m n R
 mi ,
i
Masa molara a amestecului  = i =1 ; m= k este constanta lui Boltzmann, k= =1,38.10-23J/K şi
n
mi NA

i =1
R = 8314J/kmol K=8,31J/mol K constanta universala a gazelor.
i =1 i
𝜇1𝑁1 +𝜇2𝑁2 𝜇1 𝜗1+𝜇2 𝜗2 Gazul Proprietăţile sistemelor moleculare sunt descrise de
sau 𝜇 = sau 𝜇 =
𝑁1 +𝑁2 𝜗1+𝜗2 mărimi statistice. Aceste mărimi se referă numai la ansamblurile
Disocierea reprezinta desfacerea moleculelor in atomii moleculare şi nu au sens pentru sistemele formate dintr-un
componenti. număr mic de particule. Exemple de mărimi statistice: presiunea
Daca f este gradul de disociere si N numarul de molecule initial, şi temperatura.
prin disocierea a Nd=fN molecule se obtin Natomi = numarul de atomi Cel mai simplu model cinetico-molecular, folosit pentru gaze este
din molecula inmultit cu numarul moleculelor disociate si raman modelul gazului ideal. Principalele caracteristici ale modelului sunt:
Nnd=N – Nd= N(1-f) molecule nedisociate. Daca masa molara a 1.Gazul conţine un număr foarte mare de particule (molecule sau
gazului era μ=μ2, atunci masa atomica este μ1= μ/numarul de atomi atomi), identice.
din molecula, in acest caz masa molara a amestecului format din 2.Moleculele pot fi considerate puncte materiale, având dimen-
atomi si molecule μa este: siunile mai mici decât distanţele dintre ele (nu au volum dar au
𝜇1 𝑁1 + 𝜇2 𝑁2 𝜇1 𝑁𝑎𝑡𝑜𝑚𝑖 + 𝜇2 𝑁𝑛𝑑 masa).
𝜇𝑎 = =
𝑁1 + 𝑁2 𝑁𝑎𝑡𝑜𝑚𝑖 + 𝑁𝑛𝑑
 3.Moleculele se află într-o continuă mişcare dezordonată,
mişcarea fiecărei molecule respectând legile mecanicii
clasice
4.Forţele intermoleculare sunt neglijabile; moleculele se
mişcă liber, iar traiectoriile lor sunt linii drepte.
5.Ciocnirile dintre molecule şi pereţii vasului sunt perfect
elastice
Enunţ 2: Căldura primită de sistemul termodinamic este
egală cu suma dintre variaţia energiei interne a
sistemuluişi lucrul mecanic efectuat de către sistem.
Q = U + L
Acest principiu este considerat legea conservării şi tran-
formării energiei în procesele termodinamice.

Orice gaz real aflat la presiuni nu prea mari (sub 100 atm) şi - Capacitatea calorică este mărimea fizică scalară egală
temperaturi depărtate de punctul de lichefiere, poate fi aproximat cu căldura schimbată de un corp pentru a-şi varia
drept gaz ideal.
temperatura cu un grad. C =
Q Q 
C SI = SI = J
i
Energia cinetica medie a unei molecule  = kT T  T SI K
2 Capacitatea calorică este o caracteristică termică a
unde i este numărul gradelor de libertate ale sistemului corpului respectiv.(depinde de masa)
termodinamic ( 3 pt. monoatomice, 5 biatomice, 6 poliatomice).
- Căldura specifică este mărimea fizică scalară egală cu
Energia internă a unui sistem termodinamic este suma
căldura necesară unităţii de masă a unui corp pentru a-şi
dintre energia cinetică medie a tuturor moleculelor şi e-
varia temperatura cu un grad.
nergia potenţială de interacţiune intermoleculară.
Pentru gazul ideal energia potenţială de interacţiune in- Q  cSI =
QSI J
c= =
termoleculară se neglijează şi deci energia internă este m  T  mSI  T SI Kg  K
chiar energia cinetică medie a tuturor moleculelor
Energia internă este o mărime de stare, aditivă. Căldura specifică este o caracteristică termică a
ecuaţia calorică de stare materialului din care este alcătuit corpul. C = m  c
Ugaz ideal =f(T, ν); Ugaz real =f(T, ν,V); Ugaz real < Ugaz ideal (pt. - Căldura molară este mărimea fizică scalară egală cu
ca Ep <0) căldura necesară unui mol de substanţă pentru a-şi varia
temperatura cu un grad.
i i i
U = N = N kT = RT = pV = CV T Q QSI J
2 2 2 C = C  SI = =
Numarul lui Loschmidt este numarul moleculelor din unitatea T  SI   T SI mol  K
de volum in conditii normale nL = NA/Vμo= 2,7.1025 molecule/m3. Căldura molară este o caracteristică termică a
C =   c
Transformarea generală a unei cantităţi constante de gaz substanţei.
( = const ) este orice transformare în care se mo- C p = Cv + R c p = cv + R
ideal -Relaţia Robert-Mayer sau /μ
p1V1 p2V2
difică toţi parametrii de stare (p,V,T). = Cv= i/2 R; Cp=(i+2)/2 R; γ=Cp/Cv=(i+2)/i
T1 T2
LUCRUL MECANIC în termodinamică reprezintă energia CV=R/(γ-1); Cp=Rγ/(γ-1)
pe care o schimbă sistemul termodinamic cu mediul ex-
terior în cazul în care parametrii de poziţie se modifică (V). -Coeficienţi calorici la transformări generale
- mărime fizică de proces, L=pΔV Q U + L Cv T + L L
-depinde de stările iniţială şi finală, şi de transformarea C= = = = Cv +
Lcedat>0 , Labsorbit<0 T T T T
- L se poate reprezenta grafic printr-o arie in coordonate (p,V) -transformari politrope
Aria figurii geometrice determinate de curba presiunii si pVn =const=a TVn-1 = const Tp(1-n)/n = const
coordonate de volum. n = (C-Cp)/(C-CV)
Deci L>0 daca transformarea evolueaza Coeficienţi calorici la amestecuri
in sensul acelor de ceas , L<0 daca n n n
evolutia este in sens contrar acelor de
ceas. Q
Q i  C T  C
i i i i n
i
-La o tr. ciclica L = aria fig. inchise de C= = i =1
T T
= i =1

T
= i =1


=  C i
ciclu = Qtotal (ΔU=0) i =1
-La transf. reversibila LrevAB=-L rev BA
Randamentul masinii termice
CALDURA este energia pe care o schimba sistemul cu L Qp − Qc Qc Trece
mediul exterior prin miscarea moleculelor, continua, = = = 1− C = 1 −
dezordonata si dependent de temperatura. Qp Qp Qp Tcald
-mărime fizică de proces. Q=CΔT=mcΔT=νCmolar ΔT
-depinde de starea iniţială şi finală, de toate stările intermediare
prin care trece sistemul termodinamic considerat si temp.
Qcedat<0 , Qabsorbit>0 ( 1 calorie = 4,18 J)
Principiul I al termodinamicii
Enunţ 1: În orice transformare de stare variaţia energiei
interne depinde doar de starea iniţială şi finală a sistemului
termodinamic, fiind independentă de stările intermediare
prin care trece sistemul. U = U f − U i
Randamentul Ciclului Carnot η <η C si <1 nare este format din două adiabate (1→2 şi 3→4), o izobară
Qp/Tcald = |QC|/Trece , nu depinde de substanta de lucru. (2→3) şi o izocoră (4→1).Funcţionează tot în patru timpi, aprin-
derea se produce datorită compresiei puternice (p≈50 atm) când
temperatura atinge valori de ordinul 8000C.
Motorul Otto (motorul cu aprindere prin scânteie) foloseşte
drept combustibil amestecul de vapori de benzină şi aer. Ciclul de
funcţionare este format din două adiabate (1→2, 3→4) şi două
izocore (2→3 şi 4→1). Funcţionează în patru timpi:timpul 1 (ad-
misia);timpul 2 (compresia),timpul 3 (aprinderea şi detenta),
timpul 4 (evacuarea)
Motorul Diesel foloseşte drept combustibil motorină care este
pulverizată lent cu ajutorul pompei de injecţie. Ciclul de funcţio-

Legile gazelor – Principiul I

Tipul Legea Variaţia Căldura Lucrul mecanic Caldura
transfor- transfor- energiei Q =  C T L~pΔV molara
marii mării interne
U = CV T
Izocoră p/T=ct U = CV T QV = CV T L=0 CV
(V=ct)
Izobară V/T=ct U = CV T Q p =  C p T L=p∆V=υR∆T Cp
(p=ct)
Izotermă pV=ct L= C→∞
(T=ct) 0 Q=L V final V final
RT ln = 2,3RT lg
Vinitial Vinitial
Adiabatică pVγ=ct U = CV T 0 U = − L = CV T C=0
(Q=0)
L=(p1V1-p2V2)/(γ-1)

politropa pVn=ct U = CV T Q =  C T L= - νRΔT/(n-1) n=

(C-Cp) /(C-CV)
Reprezentari grafice
Tr. Izocora Tr. izobara

Tr. izoterma Tr. adiabata

transformarea politropă pVn =const=a TVn-1 = const Tp(1-n)/n = const

Pentru n = -1 pV-1= ct p/V=ct adică p=aV

n=0 pV0 = ct rezultă p=ct transformare izobară
n=1 pV = ct rezultă transformare izotermă
n = γ = 1,4 pVγ = ct rezultă transformare adiabatică
n > 1,4 pVn =ct
n →∞ V = ct rezultă transformare izocoră
Transformările sunt reprezentate în sistemul de coordonate (p,V), fig. 1 cu legenda alăturată.

n = 1 (transformare
izotermă) , (fig.2 , curba 1),
C→ ∞
n = γ (transformare
adiabatică), (fig.2, curba 3),
C=0
1<n<γ
(fig.2, curba 2), C < 0

Fig. 2

Fig. 1
Principiul al II lea al termodinamicii
Experimental se constată că, în realitate, nu este posibilă transformarea integrală a căldurii în lucru mecanic într-o
transformare ciclică monotermă.
Această imposibilitate a fost exprimată de W. Thompson (lord Kelvin) în forma următorului principiu.
„Într-o transformare ciclică monotermă, sistemul nu poate ceda lucru mecanic în exterior. Dacă transformarea ciclică
monotermă este şi ireversibilă, atunci sistemul primeşte lucru mecanic din exterior. ”
Conform acestui principiu Q = L < 0. Dacă transformarea ciclică monotermă este şi ireversibilă atunci Q = L < 0;
adică sistemul cedează căldură termostatului cu care este în contact termic.
Observaţie: Într-o transformare monotermă neciclică căldura primită poate fi transformată integral în lucru mecanic.
Formularea lui R. Clausius
„Nu este posibilă o transformare care să aibă ca rezultat trecerea de la sine a căldurii de la un corp cu o temperatură
dată la un corp cu temperatură mai ridicată.”
Al doilea principiu al temodinamicii indică imposibilitatea realizării unei maşini termice, numite perpetuum mobile
de speţa II, care ar transforma integral întreaga căldură primită de la o sursă de căldură în lucru mecanic.
Principiul II al termodinamicii introduce o marime de stare numita entropie. ΔS= ΔQ/T , [S]=J/K
Principiul II al termodinamicii
„Variatia de entropie a sistemelor izolate este nula in procesele reversibile si creste in procesele ireversibile”.
ΔS ≥ 0

Ciclul Carnot Aria de sub reprezentarea in coordonate (T,S) a unei transformari reprezinta
caldura dQ = TdS
Cum tendinta fireasca a oricarui sistem este de a evolua spre starea de echilibru,
insemna ca in starea de echilibru entropia este maxima.
Intr-un proces natural dezordinea creste. Entropia este o masura a dezordinii
sistemelor formate din mai multe particule.
Principiul II al termodinamicii se aplica sistemelor finite si izolate. Lumea
biologica este constituita din sisteme deschise care schimba energia si substanta
cu mediul exterior, cu scopul de a micsora entropia si a forma sisteme din ce in ce
mai ordonate.Supravietuirea inseamna incercarea de a evita apropierea de starea
de maxima entropie, adica moartea.
 TIPURI DE PROBLEME
Legile gazelor
1) Parametrul variaza:
– cu f% f%=variatia parametrul/parametru intial
Unitati de masura =Δp/pi – creste/scade cu f% pf=pi +/-f%pi
In Sistemul International – masa – kilogram ; cantitatea -Creste/scade de k ori pf=kpi sau pf = pi /k
de substanta – mol ; temperatura absoluta-K. -Creste/scade cu Δp pf = pi +/- Δp
J=kg.m2s-2 2)transformari generale
Adimensional : masa moleculara relativa, coeficientul Grafice: m1<m2
adiabatic, randamentul
Notiuni termodinamice de baza
a)numărul de molecule dintr-un volum dat nu depinde
V
de natura gazului. N = NA
V
b)masa molară este numeric egală cu masa moleculară m
relativă, care este suma maselor atomice relative ale
atomilor componenţi. masa moleculei va fi mo = µ/NA
c) u.NA =1, aceasta însemnă că în funcţie de unitatea
atomică aleasă numărul lui Avogadro va avea alte valori.

d) volumul molar in functie de densitate V =

e) În jurul moleculelor există o sferă de acţiune
intermoleculară cu raza r. Dublul razei de acţiune
moleculară este distanţa intermoleculară (d).
Dacă un mol de substanţă este închis într-un cub de
latură L, atunci moleculele se vor distribui uniform pe
cele trei direcţii ortogonale. Distanţa dintre două
molecule de pe o direcţie este distanţa medie (l).Volumul
cubului V = Vµ =L3 şi numărul de molecule NA= N13

L V
distanţa medie este l= =3 
N1 NA
Reprezentarea 1) corespunde transformării izoterme,
Sferele de acţiune moleculară au la temperatură constantă densitatea poate lua diferite valori.
V 4r 3 Reprezentarea 2) corespunde transformării izobare
volumul egal cu vo= = m p
NA 3 = = şi în condiţiile presiunii constante
V RT
3V const.
şi distanţa intermoleculară va fi d =2r=2 3 = adică o hiperbolă echilateră în coordonate ( ρ, T
4N A T
Reprezentarea 3) corespunde transformării izocore, conform
f) Probleme cu amestecuri de gaze
definiţiei densităţii, la volum şi masă constantă şi densitatea
Fie un amestec de gaze format din ν 1 moli de gaz cu rămâne constantă.
masa molară µ1, ν2 moli de gaz cu masa molară µ 2 , şi - Graficul transformării generale p=aV în coordonate
a.ş.m.d., νn moli de gaz cu masa molară µn. Să se (p,V) este o dreaptă care trece prin origine.
determine masa molară medie (aparentă) a amestecului. Pentru a reprezenta transformarea în coordonate (p,T) şi
Rezolvare: Pornind de la aditivitatea numărului de moli (V,T) se elimină volumul, respectiv presiunea între ecuaţia
ai amestecului: ν1+ ν2+ .....+νn= ν şi exprimând numărul transformării şi ecuaţia termică de stare pV=υRT.Se înlocu-
de moli în funcţie de masa fiecărui gazul şi masa lui 1
m1 m2 mn m ieşte V în p=aV şi se obţine p 2 = aRT deci T= p2
molară, se obţine: + + ... = , a R
1 2 n  o parabolă de forma y=ax2 în coordonate (T,p), pentru (T,V)
n se inlocuieste p si se obtine aV
2
= RT .
n n m
 m , deci  =
m mi
=
i
adică unde m= i =1
 i
i n
mi

i =1 i =1

i =1 i
𝑚 𝑁 𝑁1 𝑁2
Sau: 𝜗= 𝜇
=𝑁 ; 𝜗1 = 𝑁 ; 𝜗2 = 𝑁
𝐴 𝐴 𝐴

- Graficul transformării generale p=aV+b în

𝜇1 𝑁1 +𝜇2 𝑁2 𝜇1 𝜗1 +𝜇2 𝜗2
rezulta 𝜇 = sau 𝜇 = coordonate (p,V) este o dreaptă care nu trece prin
𝑁1 +𝑁2 𝜗1 +𝜗2
origine.
 4)Probleme cu cilindri cu piston
Un cilindru prevăzut cu unul sau mai multe pistoane
poate conţine acelaşi gaz sau gaze diferite în compar-
timentele create de pistoane. Gazul din fiecare compar-
timent este un sistem termodinamic care suferă anumite
transformări.Sistemului de ecuaţii va conţine:
-legile transformărilor pe care le suferă fiecare sistem
p1V1 p '1V '1 p 2V2 p ' 2V ' 2
= şi =
Pentru determinarea constantelor a şi b se înlo- T1 T '1 T2 T2
cuiesc parametrii celor două stării în ecuaţia transf. -Relaţiile între parametrii iniţiali şi finali ai sistemelor
 p1 = aV1 + b  p V − p1V2 - volume V1 = Sl1 ; V2 = Sl 2 ; V 1 = Sl 1 ; V 2 = Sl 2
' ' ' '
p − p2 şi
  a = 1 0 b= 2 1 0
 p2 = aV2 + b  V1 − V2 V1 − V2 cu V1 + V2 = V 1 + V 2 =V
' '

Pentru a reprezenta transformarea în coordonate (p,T) - presiuni - dacă pistonul este iniţial fix şi liber în final
şi (V,T) se elimină volumul, respectiv presiunea între atunci p1  p2 şi p 1 = p 2
' '
ecuaţia transformării şi ecuaţia termică de stare
1 b - dacă pistonul este iniţial liber şi final fixat atunci
pV=υRT.Rezulta T = p2 −
a R a R
p sau p1 = p2 şi p '1  p ' 2
a 2 b
T= V + V . Pentru determinarea temperaturii
R R
maxime se deriveaza functia T=f(p), sau T=f(V) si se
anuleaza derivata. Se obtine:
−b b2
 − b2
p * = − aR =  0 si T = = a R =
b 2 2 2
0
2
1 2 1 4 4 a R
4 --
aR a R a R Se rezolvă sistemul.
 * −b 5) Probleme cu tuburi închise / deschse
V = 2a  0 a) Un tub de sticlă aşezat orizontal, de lungime l, are la
Respectiv Cele doua functii se
 2 mijloc o bulă de mercur de lungime h. Când tubul se
T = b
0 răstoarnă în poziţie verticală, bula de mercur coboară cu
 max 4aR x, iar când acesta se aşează înclinat sub unghi α, bula s-
reprezinta prin parabole. a deplasat cu y. Gazele din cele două compartimente
sunt sistemele termodinamice care vor suferi
3) Probleme vas cu capac, ventil sau piston mobil ce transformări.
conţine un gaz

a) Un gaz închis într-un vas cu capac poate avea

presiunea aceeaşi cu cea din exterior deoarece
greutatea capacului se distribuie pe conturul vasului.
Dacă sistemul este încălzit, până când capacul va sări,
gazul sufere o transformare izocoră. Capacul va sări
când presiunea din interior va depăşi presiunea
atmosferică ce se exercită din exterior şi presiunea
necesară învingerii greutăţii capacului. Sistemul de ecuaţii cuprinde:
-legile de transformare pentru fiecare sistem termod.
'' ''
p1V1 p '1V '1 p ''1V1 p 2V2 p ' 2V ' 2 p '' 2V2
= = ; = =
T1 T '1 T1
''
T2 T '2 T2
''

- relaţiile între volume V 1 =S(l-h)/2=V2

Dacă între dop sau capac şi vas există frecare trebuie V
'
=S[(l-h)/2-x] ; V 1 ’=S [(l-h)/2+x]
învinsă şi ea atunci când mişcarea dopului este în sus. 2

Atenţie! Nu este piston mobil pentru a se impune V 2 ’’=S[(l-h)/2-y] ; V 1 ’’=S[(l-h)/2+y]

condiţia de echilibru mecanic! - relaţiile între presiuni (bilanţul presiunilor se face la
p1 p2 G F frecare nivelul cel mai jos *) p 1 = p 2 ; p 2 ’ = p 1 ’+ p’
= si p 2  p1 + +
T1 T2 S S p 2 ’’ = p 1 ’’+ p’’; p’=G/S =mg/S=Vg/S=Shg/S =gh
b) Daca este cilindru cu piston, atunci se scrie condi- p’’ =Gt/S =mg sin /S=gh sin
tia de echilibru pentru piston si legea transformarii -relatiile intre temperaturi
(izobare sau izoterme) Obs. Dacă sistemele termodinamice sunt în contact
G V V numai cu mercur, atunci calculul poate fi simplificat
-presiunea gazului p = p o + si 2 = 1 astfel : lungimile se exprimă în mm, presiunile în torr (mm
S T2 T1 coloană de mercur), iar termenul gh se înlocuieşte cu h
exprimat în mm coloană de mercur.
6) Probleme cu tuburi deschise
Un tub cilindric subţire de lungime L, deschis la am-
bele capete, este cufundat pe porţiunea x într-un vas
cu mercur la presiune atmosferică normală, po. Tubul
se închide la capătul superior şi se scoate afară în po-
ziţie verticală. Care este lungimea coloanei de mercur
rămasă în tub? Se răstoarnă tubul cu 180 o. Cu cât co-
boară coloana de mercur în tub? Se toarnă apă pe o
lungime l2. Ce lungime de tub a mai rămas fara lichid?
Sistemul termodinamic este gazul izolat de exterior prin
coloana de mercur. Notăm parametrii gazului
corespuzător celor 4 stări.Sistemul de ecuaţii cuprinde:
-legile de transformare pentru sistem termodinamic
p1V1 p 2V2 pV pV
= = 3 3 = 4 4
T1 T2 T3 T4
-relaţiile între volume
V1=S(L-l) ; V2=S(L-l1) ; V3=S(L-l1-y); V4=S(L-l1-l2-z)
-relaţiile între presiuni (bilanţul presiunilor s-a făcut la
nivelul cel mai de jos-marcat prin linie cu bulină)
p1=p0+gh-gl; p2= p0 -gl1; p3= p0+gl1
p4= p0+‘gl2+gl1
- se rezolva sistemul.
Obs. 1)Dacă tubul introdus în lichid este deschis atunci
înălţimea la care urcă lichidul în tub este egală cu
adâncimea la care introdus tubul. Din bilanţul
presiunilor: p0+gh= p0+gx  x = h
2) Dacă sistemul termodinamic este în contact numai cu
mercur, atunci calculul poate fi simplificat astfel :
lungimile se exprimă în mm, presiunile în torr (mm
coloană de mercur), iar termenul gh se înlocuieşte cu
h exprimat în mm coloană de mercur.
7) Probleme cu variaţia masei de gaz
Un vas conţine gaz la anumiţi parametri. Dacă există
o pierdere de gaz sau se introduce gaz, atunci indife-
rent dacă rămâne vreun parametru constant nu putem
aplica legile transformărilor particulare deoarece aces-
tea au fost deduse în ipoteza masei de gaz constante.
În acest caz vom aplica numai ecuaţii termice de stare.
p 1V 1=m 1RT1/  m 1=p 1V 1 /RT 1
p 2 V 2 =m2RT2/  m2=p 2V 2  /RT2
şi obţinem: m= p 1 V 1 /R T 1 - p 2V 2 /R T 2
8) Probleme cu amestecuri de gaze
Fie două baloane cu gaze diferite iniţial izolate. Dacă
se deschide tubul de comunicaţie dintre ele are loc un
proces de difuzie a gazelor dintr-un balon în altul pâna
când presiunea devine aceeaşi în ambele baloane.
- Se aplică legea conservării numărului de kmoli
1+2=1’+2’
- Se scriu ecuaţiile termice de stare pentru fiecare stare
p V1 = 1’ R T1’ 1’ pV2 = 2’ R T2’2’
p1V1 = 1 R T1  1 p2V2 = 2 R T2 2
rezulta p1 V1/R T1 + p2 V2/ R T2 = p(V 1/R T1’+V2/ R T2’)
 p=(p1 V1/T1+p2 V2/T2)/(V1/T1’+V2/T2’)
Daca are loc un schimb de caldura, se va ajunge la
aceeasi temperatura Q1+Q2=0 ;
1CV1(T-T1)+ 2CV2(T-T2)=0
9)Probleme cu pompe de aer
Pompele de aer pot să introducă aer sau să scoată aer
(pompe de vid).
a)Pompe de aer : aerul din exterior (V) la pre-
siunea pi se introduce în vas, determinând o creştere a
presiunii cu p. Aerul suferă o transformare izotermă
sau generală, astfel : Vpi=p V
Aerul poate fi introdus : -în mod continuu cu ajutorul
unui compresor cu debitul volumic Qv = V/t deci
V=Qv t sau cu debit masic Qm = m/t deciV=Qm t/ρ
-în mod gradat prin curse efectuate de piston V=N v
cu v=volumul introdus la o cursă a pompei şi N =
numărul de curse.
b) Pompe de vid Prin deplasarea pistonului spre
stânga, aerul din balon va ocupa şi volumul cilindrului,
presiunea devenind p1. Se închide balonul şi se des-
chide supapa pistonului. Pistonul se deplasează în
sens invers, aerul din cilindru va fi eliminat prin supapă.
Când ajunge în poziţia 2, aerul este la V şi p1, se
repetă traseul dus- întors al pistonului efectuându-se
un număr de curse.
Pentru prima cursă a pistonului, aerul suferă o trans-
formare izotermă sau generală :
p i V = p1(V+v)  p1 = pi V/(V+v)
După a doua cursă:
p1 V =p2(V+v)  p2 = p1 V/(V+v) = pi V2/(V+v)2
După a treia cursă:
p2V = p3(V+v)  p3 = pi(V/(V+v))3
După N curse:
pf =pi (V/(V+v))N
Obs. Se pot face anumite aproximări :
1. dacă v<<V şi v/V<<1  ln (1+v/V)  v/V  pi/pf =
((V+v)/V)N = (1+v/V)N  ln pi/pf = N ln(1+v/V) = Nv/V
2. 1/(1+v/V)=1-v/V şi 1/(1-v/V)=1+v/V
3. (1+v/V)N =1+N v/V si (1-v/V)N= 1-N v/V
Principiile termodinamicii
1)Probleme cu calduri molare/specifice
2)Probleme cu Principiul I al termodinamicii
3)Probleme cu Principiul II al t.d. (randamentul
masinilor termice)
4)Probleme de calorimetrie Q 1+Q2+…+Qn =0
m1c1(te-t1) + m2c2(te-t2) + …mncn(te-tn) =0
unde te este temperatura de echilibru, t 1, t2..= temp.
Initiale ale corpurilor, c 1, c2…= calduri specifice, m1,
m2…= masele corpurilor
OBSERVATII
1) Miscarea de agitatie termica incetraza la 0K, si se intensifica cu temperatura.
2) Temperatura 0K: nu poate fi atinsa de sisteme materiale si corespunde incetarii agitatiei termice.
3) Scara termodinamica de temperatura este numita „absoluta” , fiind complet independenta de proprietatile
oricarei substante, are un singur punct de reper, temperaturile sunt pozitive.
4) Marimea termometrica trebuie sa fie sensibila la variatii mici de temperatura si depinde de proprietatile
fizice ale corpului termometric.
5) Nu toate procesele cvasistatice sunt reversibile. Transformarea izoterma se desfasoara lent si e
cvasistatica; transformarea adiabatica se desfasoara rapid si e necvasistatica.
6) Sistem termodinamic= numar finit, f mare de particule, bine delimitat de exterior
7) Viteza medie a moleculelor unui gaz ideal aflat in echilibru termodinamica este ZERO.
8) Moleculele gazului ideal au dimensiuni neglijabile, au masa, se ciocnesc perfect elastic numai cu
peretii vasului.
9) Legea p=p0(1+αt) dependenta liniara a p de temperatura empirica, p nu e direct proportional cu t, ci cu T.
10) Intr-o trasformare izoterma T=ct, pentru gazul ideal U=f(T, ν )=ct – ecuatia calorica de stare; pentru
gazul real U variaza, deoarece U=f(V, T, ν) si deasemenea U variaza in transf. de faza.
11) Pentru un cilindru cu piston orizontal, la echilibru presiunea interioara este egala cu cea exterioara.
In pozitie veritcala presiunea interioara este egala cu presiunea ex. + G/S ( G=greutatea pistonului),
in acest caz V scade, L<0, Q<0.
12) Q=0, L≠0 variaza V, T, p, U
13) Densitate constanta= volum constant, L=0, Q=ΔU
14) Caldura specifica depinde de starea de agregare (ex: c capa = 2 c gheata)
15) ca = 2cg, λg= 80 ca
16) Concentratia volumica n= N/V = ct, implica V=ct, L=0, Q=ΔU
17) Transformarea p=aV, sau pV-1=a=ct, n=(C-Cp)/(C-Cv),
adica C= (C p+Cv)/2
18) Daca raportul dintre volumele destinderii adiabatice de la
un ciclu Carnot este V3/V2=n, atunci randamentul se scrie:
ηc= 1- Tmin/Tmax = 1- (1/nγ-1) pentru ca legea adiabatei pe 2-3
este TmaxV 2 (γ-1) = TminV3 (γ-1)
19) Pentru doua transformari, izoterma si adiabata, care au
aceeasi stare finala avem:
ΔVT= V2-V1; ΔVad= V 2-V1’, deci ΔVad < ΔVT si variatia
Concentratie este mai mare la adiabata decat la izoterma.
20) Depin de masa: capacitatea calorica C= Q/ ΔT , caldura latenta Q= mλ
Nu depind de masa: cadura specifica, caldura latenta specifica, caldura molara, densitatea
21) Lutil = Aria inchisa de ciclu= suma tuturor lucrurilor mecanice
22) Pentru un ciclu L=Aria inchisa de ciclu, Q schimbat de sistem cu exteriorul = Qabs +Qced, adica
Q = Qabs -|Qced|
23) ηc= 1- Tmin /Tmax = 1- |Qced|/Qabs, de unde rezulta ca |Qced|/Tmin = Q abs/ Tmax
24) caldura molara pentru o transformare oarecare C= Q/νΔT = (ΔU + L)/ νΔT= Cv + L/ νΔT
25) [Q]= J = Nm= (kg m/s2)m= (Pa m2)m deci [Q]= J = Nm= kg m2s -2 = Pa m3
26) Cu privire la Prin.II : -are mai multe formulari; -afirma neechivalenta dintre caldura si lucru mecanic;
-afirma ca toate procesele naturale sunt ireversibile; -stabileste sensul de desfasurare a proceselor naturale.
27) Puterea calorica este cantitatea de caldura degajata prin arderea unitatii de masa dintr-un combustibil
q=Q/m [q] = J/kg. E caracteristica fiecarui combustibil.