SERIA 3
SEMESTRUL 1
An universitar 2021-2022
Săpt.1-9
CUPRINS
Anatomia diartrozelor .............................................................. 9
Elementele componente ale diartrozelor ................................................................................................. 9
Clasificarea diartrozelor după forma suprafeţelor articulare ................................................................. 10
2
Canalul (loja) GUYON ...................................................................................................................... 19
Regiunea palmară ................................................................................................................................... 19
Mediastinul ............................................................................. 27
Delimitarea mediastinului....................................................................................................................... 27
Împărţirea mediastinului ........................................................................................................................ 28
Mediastinul superior ........................................................................................................................... 28
Delimitare ....................................................................................................................................... 28
Conţinutul ....................................................................................................................................... 28
Mediastinul inferior ............................................................................................................................ 29
Mediastinul anterior ....................................................................................................................... 29
3
Delimitare ................................................................................................................................... 29
Conţinut ...................................................................................................................................... 29
Mediastinul mijlociu........................................................................................................................ 29
Delimitare ................................................................................................................................... 30
Conţinut ...................................................................................................................................... 30
Mediastinul posterior ..................................................................................................................... 30
Delimitare ................................................................................................................................... 30
Conţinut ...................................................................................................................................... 30
Diafragma ............................................................................... 31
Alcătuire .................................................................................................................................................. 31
Orificiile diafragmei................................................................................................................................. 32
Vena cavă superioară .............................................................................................................................. 32
Aorta toracală ......................................................................................................................................... 33
Aorta ascendentă ................................................................................................................................ 33
Ramuri: = arterele coronare stângă şi dreaptă care pleacă de la nivelul sinusurilor aortice Valsalva
anterioare............................................................................................................................................. 34
Crosa aortei ......................................................................................................................................... 34
Aorta descendentă toracică ................................................................................................................ 34
Sistemul venelor azygos .......................................................................................................................... 34
V. azygos ............................................................................................................................................. 34
Vena hemiazygos ................................................................................................................................ 35
Vena hemiazygos accesorie ................................................................................................................ 35
Traheea ................................................................................................................................................... 35
Esofagul ................................................................................................................................................... 36
N. frenic în torace ................................................................................................................................... 36
Nervul vag în torace ................................................................................................................................ 37
4
Pleura mediastinală............................................................................................................................. 39
Pleura costală ...................................................................................................................................... 39
Pleura cervicală ................................................................................................................................... 39
Aparatul suspensor al domului pleural ........................................................................................... 39
Raporturile domului pleural ............................................................................................................ 39
Recesurile pleurale.............................................................................................................................. 40
Plămânii................................................................................................................................................... 41
Configuraţia externă ........................................................................................................................... 41
Lobi, scizuri.......................................................................................................................................... 41
Faţa medială ............................................................................................................................................ 42
Faţa mediastinală a plămânului drept.................................................................................................. 42
Faţa mediastinală a plămânului stâng ................................................................................................. 43
Faţa costală.............................................................................................................................................. 44
Faţa diafragmatică................................................................................................................................... 44
Marginea anterioară a plămânului........................................................................................................... 44
Pediculul pulmonar ............................................................................................................................. 44
Pediculul pulmonar drept ................................................................................................................... 44
Raporturi extrinseci......................................................................................................................... 44
Raporturi intrinseci ......................................................................................................................... 45
Pediculul pulmonar stâng ................................................................................................................... 45
Raporturi extrinseci......................................................................................................................... 45
Raporturi intrinseci ......................................................................................................................... 46
5
Şanţurile inimii........................................................................................................................................ 49
Configuraţie internă cardiacă ................................................................................................................. 49
Caractere generale ale atriilor ............................................................................................................ 49
Caracterele generale ale ventriculilor ..................................................................................................... 50
Arterele coronare.................................................................................................................................... 51
Dominanţa coronariană ...................................................................................................................... 51
Artera coronară stângă ....................................................................................................................... 51
A.interventriculară anterioară ........................................................................................................ 51
Artera circumflexă........................................................................................................................... 52
Artera coronară dreaptă ..................................................................................................................... 52
Sistemul excitoconductor nodal cardiac ................................................................................................. 53
Drenajul limfatic cardiac ......................................................................................................................... 54
Inervaţia cardiacă .................................................................................................................................... 54
Venele cardiace ....................................................................................................................................... 54
Sistemul venos coronarian .................................................................................................................. 54
Sinusul coronar ............................................................................................................................... 54
Afluenţii sinusului coronar .............................................................................................................. 55
Pericardul ................................................................................................................................................ 55
Sinusul transvers al pericardului (Theile) ............................................................................................ 56
Sinusul oblic al pericardului (fundul de sac al lui Haller) .................................................................... 56
6
Vascularizaţia arterială a stomacului ...................................................................................................... 60
Ficatul ...................................................................................... 61
Configuraţie externă ............................................................................................................................... 61
Faţa diafragmatică .............................................................................................................................. 61
Marginea inferioară (sau anterioară).................................................................................................. 61
Faţa viscerală....................................................................................................................................... 62
Pediculul hepatic ..................................................................................................................................... 62
Intestinul subţire ..................................................................................................................................... 63
Duodenul............................................................................................................................................. 63
Jejunul și ileonul .................................................................................................................................. 64
Intestinul gros ......................................................................................................................................... 64
Pancreasul ............................................................................................................................................... 65
Configuraţie externă................................................................................................................................ 65
Splina ....................................................................................................................................................... 65
7
Rinichiul ................................................................................................................................................... 70
Căi urinare ............................................................................................................................................... 71
Ureterul ............................................................................................................................................... 71
Vezica urinară...................................................................................................................................... 71
Uretra .................................................................................................................................................. 72
Uretra masculină ............................................................................................................................. 72
Uretra feminină ............................................................................................................................... 72
Aparatul genital masculin ....................................................................................................................... 72
Testiculul ............................................................................................................................................. 72
Învelişurile testiculului .................................................................................................................... 73
Căile spermatice .............................................................................................................................. 73
Funiculul spermatic ......................................................................................................................... 74
Veziculele seminale ............................................................................................................................. 74
Prostata ............................................................................................................................................... 74
Penisul ................................................................................................................................................. 74
Aparatul genital feminin ......................................................................................................................... 74
Uterul .................................................................................................................................................. 75
Configuraţia externă a uterului ....................................................................................................... 75
Ligamentele late (largi) ale uterului ................................................................................................ 75
Ovarul .................................................................................................................................................. 76
8
Anatomia diartrozelor
Articulaţia este locul unde două sau mai multe oase vin în contact. Articulaţiile permit
mişcări şi/sau asigură suport mecanic. Clasificarea articulaţiilor se realizează din punct de
vedere: structural, funcţional, biomecanic şi anatomic.
Clasificarea structurală a articulaţiilor, în funcţie se ţesutul de legătură dintre
componentele articulare osoase împarte articulaţiile în 3 clase:
articulaţii fibroase,
articulaţii cartilaginoase
articulaţii sinoviale.
În cazul articulaţiile sinoviale, oasele participante sunt separate printr-o cavitate
sinovială; legăturile dintre oase se fac prin capsula articulară şi ligamente (articulare) accesorii.
Articulaţiile sinoviale se numesc şi diartroze.
Clasificarea funcţională a articulaţiilor, în funcţie de gradul de mobilitate, cuprinde 3
tipuri de articulaţii: sinartroze (nu permit deloc sau permit foarte puţin mişcarea oaselor în
articulaţie), amfiartroze (permit o uşoară mobilitate, ex.discurile intervertebrale) şi diartroze
(permit mai multe tipuri de mişcări). Toate diartrozele sunt articulaţii sinoviale.
Diartrozele sunt articulaţii mobile cu numeroase elemente componente şi mai multe tipuri
de mişcări ce se pot efectua la nivelul lor.
9
a. formaţiunile de asigurare a concordanţei articulare (fibrocartilaje de
mărire, discuri, meniscuri)
b. perniţe adipoase (burse adipoase) articulare
c. burse sinoviale
d. tendoane intraarticulare
10
Anatomia şi regiunile membrului superior
Axila
Axila este regiunea anatomică localizată la rădăcina membrului superior, de forma unui trunchi
de piramidă patrulateră cu baza inferior.
Delimitarea axilei
• baza - piele, ţesut subcutanat, fascia axilară
• vârf – trunchiat, situat superior, între claviculă şi prima coastă
• 4 pereţi: anterior, posterior, medial, lateral
o anterior: mm.pectorali, m.subclavicular, fascia pectorală, fascia clavipectorală
o posterior: m.subscapular, m.rotund mare, m.dorsal mare
o medial: coaste, spaţii intercostale, m.dinţat anterior
o lateral: art.umărului, humerus (proximal), m.coracobiceps (capul scurt al m.biceps
brahial + m.coracobrahial)
Artera axilară
Începe la nivelul marginii externe a primei coaste, de unde continuă artera subclavie. În axilă,
trece posterior de muşchiul pectoral mic, faţă de care se împarte în 3 porţiuni:
suprapectorală,
retropectorală
infrapectorală.
Se continuă ca a. brahială de la marginea inferioară a m. rotund mare (sau pectoral mare).
Ramuri:
- se continuă cu a. brahială
- ramuri colaterale: a. toracică supremă, a. toracoacromială, a. toracică laterală, a
subscapulară, a. circumflexă humerală anterioară şi a. circumflexă humerală posterioară.
11
Vena axilară
se află medial de artera axilară
este continuarea v. bazilice (sau a v./vv.brahiale comitante care urcă pe lângă a.brahială
la braţ)
la marginea externă a primei coaste se continuă la baza gâtului precum v. subclavie.
12
Artera brahială:
- continuă a. axilară
- împreună cu n. median şi vv.brahiale satelite/comitante alcătuieşte mănunchiul
vasculonervos al braţului
- coboară în canalul brahial (medial de m. biceps brahial), satelită m.biceps brahial
- ramuri:
- ramuri colaterale:
artera brahială profundă (trece împreună cu n radial în loja posterioară a
braţului, în şanţul n.radial)
artera nutritivă a humerusului
ramuri musculare (pt. muşchii lojei anterioare a braţului)
artera colaterală ulnară superioară
artera colaterală ulnară inferioară
- ramuri terminale (emerg inferior de articulaţia cotului):
artera radială
artera ulnară.
Nervul musculocutan:
- Ram terminal din fasciculul lateral al plexului brahial.
- Din axilă se îndreaptă infero-lateral, perforează m.coracobrahial şi pătrunde între
planurile musculare ale lojei anterioare a braţului, unde trimite ramuri musculare celor
trei muşchi. Distal şi lateral iese dintre păturile musculare, perforează fascia brahială şi,
devenind subcutanat, continuă precum nerv cutanat antebrahial lateral ( n. CAL).
Nervul median
- Nerv mixt, ram terminal al plexului brahial, distribuit motor la antebraţ şi senzitiv şi
motor la mână. Se formează prin unirea a 2 rădăcini – rădăcina laterală plecată din
fasciculul lateral şi rădăcina medială din fasciculul medial.
- La braţ, compune mănunchiul vasculonervos al braţului, împreună cu a. brahială şi v./vv
brahiale, localizat în canalul brahial.
- Trece prin şanţul bicipital medial al fosei cubitale
- La antebraţ coboară în loja anterioară
- Traversează canalul carpian
13
- Se termină în regiunea palmară prin nervi digitali palmari comuni
- Inervează mm. ai lojei anterioarea antebraţului, mm. tenari şi mm. lumbricali.
- Teritoriul senzitiv:
- pielea laterală a regiunii palmare (loja tenară)
- 3,5 (sau doar 2,5) degete laterale pe faţa palmară – prin nn. digitali palmari
(rr.terminale)
- pe faţa dorsală a celor 3,5 (sau doar 2,5) degete laterale – tegumentul falangelor
distale (unghiale).
Nervul ulnar
n. mixt al membrului superior, ram terminal al plexului brahial, distribuit motor la
antebraţ şi senzitiv şi motor la mână.
Origine în fasciculul medial al plexului brahial
Coboară din axilă la braţ unde proximal se află în loja anterioară, iar distal în loja
posterioară.
Trece pe faţa posterioară a epicondilului medial humeral
Coboară în loja anterioară a antebraţului
Ajunge lateral de pisiform, în loja lui Guyon, unde se termină prin 2 ramuri.
Inervează mm. ai lojei anterioare a antebraţului, mm. interosoşi, mm. lumbricali, mm.
tenari şi mm. hipotenari
Inervează pielea
o ½ mediale a feţei dorsale a mâinii
o 2,5 degete mediale, pe faţa dorsală
o 1,5 degete mediale, pe faţa palmară.
14
- alte structuri care coboară în această lojă:
- n.radial:
o ram terminal mixt din fasciculul posterior al PB, coboară în loja
posterioară a braţului, însoţit de a.brahială profundă şi descrie o spirală
aplicat pe faţa posterioară a humerusului în şanţul nervului radial.
o Distal la braţ străbate septul intermuscular lateral (dinspre posterior
spre anterior) şi intră în şanţul bicipital lateral unde se termină printr-o
ramură superficială şi una profundă.
o N.radial inervează mm ai lojei posterioare a braţului, ai lojei
potsreuoar şi laterale a antebraţului.
o Teritoriul senzitiv:
- tegumentul posterior al braţului
- tegumentul infero-lateral al braţului
- tegumentul posterior al antebraţului
- tegumentul lateral al eminenţei tenare
- tegumentul lateral al dorsului mâinii
- 3,5 (sau doar 2,5) degete mediale pe faţa dorsală, cu
excepţia falangelor unghiale inervate de n.median.
- n.ulnar
- artera brahială profundă.
Fosa cubitală
Este regiunea de trecere de la braţ la antebraţ, localizată anterior de articulaţia cotului. Este
divizată de tendonul m.biceps brahial în două şanţuri bicipitale - medial (continuă canalul
brahial) şi lateral.
15
Elemente superficiale la nivelul fosei cubitale
Lateral:
o rr. n.cutanat antebrahial lateral (CAL), ramura terminală a n. musculocutan
o v.cefalică
Medial:
o rr.n.cutanat antebrahial medial (CAM) – n. senzitiv cu originea în fasciculul
medial al plexului brahial, inervează tegumentul antero-medial şi postero-medial
al antebraţului.
o v.bazilică
o limfoganglioni cubitali (supratrohleari)
Anterior de articulaţia cotului se formează anastomoze între vv.superficiale ale membrului
superior. Flebotomia sau puncţia venoasă se realizează cu uşurinţă la nivelul venelor superficiale
ale fosei cubitale. Trebuie totuşi atenţie ca acul să nu pătrundă profund de aponevroza bicipitală
pentru a evita astfel leziunile a. brahiale.
Antebraţul
Regiune a membrului superior, cu schelet format de 2 oase – radius (lateral) şi ulna (medial).
Este învelit de fascia antebrahială din care pornesc profund septuri intermusculare ce
compartimentează antebraţul în loji. La nivelul carpului, fascia antebrahială prezintă îngroşări:
retinaculul flexorilor şi retinaculul extensorilor.
Venele superficiale ale antebraţului
- lateral: v.cefalică
16
- medial: v.bazilică
- anterior: v.medie a antebraţului
Regiunile mâinii
Regiunea carpiană
La nivelul regiunii carpiene se localizează pasaje anatomice:
17
- tabachera anatomică (eng.anatomical snuffbox) se află pe partea postero-laterală a
carpului
- canalul (tunelul) carpian este anterior de carp
- canalul ulnar (canalul sau loja lui Guyon) este lateral de osul pisiform
Tabachera anatomică
Este regiunea situată postero-lateral la gâtul mâinii şi traversată profund de către artera
radială. La acest nivel scafoidul se palpează cu relativă uşurinţă iar pe os se poate comprima
artera radială al cărei puls poate fi perceput cu uşurinţă.
Delimitare:
• lateral: tendoanele muşchilor lung abductor al policelui şi scurt extensor al policelui
• medial: tendonul m.lung extensor al policelui
• podeaua:
stiloida radială
oasele scafoid şi trapez, peste care se aşează tendoanele muşchilor extensori radiali ai
carpului, lung şi scurt
baza primului metacarpian
Conţinut:
• profund: artera radială + vv.radiale comitante.
• superficial:
ramura superficială a nervului radial trimite la acest nivel nn.cutanaţi dorsali ai
mâinii;
din reţeaua venoasă dorsală a mâinii are origine v.cefalică.
Canalul carpian
Canalul sau tunelul carpian este un pasaj anatomic, osteofibros, situat pe faţa anterioară a
carpului.
Delimitare:
a) posterior – carpul;
b) anterior – retinaculul flexorilor.
Conţinut:
tendonul m.flexor lung al policelui
18
cele 4 tendoane ale m.flexor superficial al degetelor şi cele 4 tendoane ale m.flexor
profund al degetelor
tecile sinoviale acoperă tendoanele mm.flexori şi ajută alunecarea acestora; ele au
structură seroasă, compuse fiind dintr-o foiţă viscerală, una parietală iar între foiţe un
spaţiu virtual cu lichid cu rol lubrifiant;
Tenosinovita la nivelul canalului carpian determină apariţia SINDROMULUI DE CANAL
CARPIAN: se produce compresia nervului median urmată de deficitul mm.tenari şi primilor doi
lumbricali şi pierderea sensibilităţii la nivelul degetelor radiale ale mâinii; datorită deficitului
muscular, mâna schiţează „semnul binecuvântării”.
Regiunea palmară
Stratigrafia regiunii palmare:
1. tegument
2. aponevroza palmară
3. planul subaponevrotic alcătuit din 3 loji:
a. lateral – loja mm.tenari
b. medial – loja mm.hipotenari
c. loja palmară mijlocie, care la rândul ei cuprinde 3 planuri:
neurovascular pretendinos = conţine arcada arterială palmară superficială din
care pornesc aa.digitale palmare; pe sub această arcadă trec nervii digitali
palmari veniţi din nervul median şi din r.superficială a n.ulnar.
tendinos
neurovascular retrotendinos = conţine arcada arterială palmară profundă
însoţită în contracurent de r.profundă a n.ulnar.
19
Structura peretelui abdominal antero-lateral
Peretele antero-lateral abdominal are o structură musculoaponevrotică complexă, cuprinzând o
regiune anterioară alcătuită de mm.drepţi abdominali (DA) cuprinşi fiecare într-o teacă de înveliş
şi, uneori, de mm.piramidali (situaţi anterior de inserţiile mm.drepţi) şi o regiune laterală formată
de trei muşchi laţi care se acoperă între ei, formând trei planuri anatomice: m.oblic extern (OE),
m. oblic intern (OI) şi m. transvers abdominal (TA).
Fiecare dintre mm.laţi ai peretelui lateral abdominal are o parte cărnoasă cuprinsă între creasta
iliacă şi baza toracelui, care se continuă spre m.drept abdominal cu o aponevroză anterioară
(aponevroza m.oblic extern, aponevroza m.oblic intern, aponevroza anterioară a m.transvers
abdominal). Aceste aponevroze anterioare formează teaca m.drept abdominal.
M. drept abdominal (DA):
m. pereche, aparţine peretelui abdominal anterior, întins între stern şi pubis.
prezintă intersecţii tendinoase
prin intricare aponevrotică a mm. DA se formează linia albă abdominală (LAA):
mediană,
veritabil schelet fibros al peretelui abdominal anterior
prezintă inelul fibros ombilical
la nivelul LAA se pot produce hernii ale LAA.
M. DA are o teacă aponevrotică la care contribuie:
o Aponevrozele mm. OE, OI şi TA
o Fascia transversalis.
Teaca aponevrotică a m. DA are compoziţie diferită în 2/3 superioare şi 1/3 inferioare, deoarce în
porţiunea superioară aponevroza m. oblic intern se clivează iar inferior nu se clivează.
Teaca drepţilor în 2/3 superioare prezintă 2 lame alcătuite astfel:
Lama anterioară: aponevroza m.oblic extern + foiţa anterioară a aponevrozei m.oblic
intern.
Lama posterioară: foiţa posterioară a aponevrozei m.oblic intern + aponevroza
m.transvers abdominal + fascia transversalis.
Teaca drepţilor în 1/3 inferioară este constituită astfel:
Lama anterioară: aponevroza m.oblic extern + aponevroza m.oblic intern +
aponevroza m.transvers
20
Lama posterioară: fascia transversalis.
Regiunea inghinală
Cuprinde regiuni de tranziţie între membrul inferior şi cavitatea abdominopelvină:
canalul inghinal, deasupra ligamentului inghinal
orificiul miopectineal (lacunele de la baza coapsei), pe sub ligamentul inghinal.
Canalul inghinal
Pasaj anatomic din grosimea peretelui abdominal antero-lateral, localizat superior de ligamentul
inghinal.
Prin canalul inghinal coboară spre scrot testiculul (la fătul de sex masculin).
Reprezintă o zonă mai slabă a peretelui abdominal prin care se pot produce hernii
inghinale.
Conţine:
o la bărbat: funiculul spermatic + n. ilioinghinal
o la femeie: lig. rotund al uterului + n. ilioinghinal.
Canalul inghinal prezintă 4 pereţi şi 2 orificii:
Orificiul inghinal profund se află la nivelul fasciei transversalis (3-4 cm. superior de
mijlocul lig.inghinal)
Orificiul inghinal superficial este la nivelul aponevrozei m.oblic extern abdominal
(supero-extern de tuberculul pubic).
Peretele anterior: aponevroza m.oblic extern abdominal,
Peretele superior: marginile inferioare ale muşchilor oblic intern şi transvers abdominal,
Peretele inferior: ligamentul inghinal (acesta reprezintă marginea inferioară, încurbată
“în jgheab” a aponevrozei m.oblic extern abdominal, întins de la spina iliacă antero-
superioară la tuberculul pubic).
Peretele posterior: fascia transversalis.
Orificiul miopectineal
Între ligamentul inghinal şi marginea anterioară a coxalului se delimitează un spaţiu larg,
osteofibros = ORIFICIUL MIOPECTINEAL (OMP)
21
la baza coapsei ligamentul inghinal se întinde precum o punte pe deasupra marginii
anterioare (concavă) a osului coxal
lig.inghinal se întinde de la spina iliacă antero-superioară la tuberculul pubic.
OMP face comunicarea dintre fosa iliacă (cavitatea abdominopelvină) şi trigonul femural
(porţiunea superioară a regiunii anterioare a coapsei).
OMP conţine:
muşchiul iliopsoas
nervul femural
artera femurală: continuă artera iliacă externă de la nivelul ligamentului inghinal
vena femurală: este medial de a.femurală, se continuă în pelvis cu vena iliacă externă
canalul femural = medial de vena femurală, pasaj anatomic ce permite coborârea la
coapsă a herniilor femurale
gg.limfatici inghinali profunzi (gg.Cloquet-Rosenmuller) şi vase limfatice.
Regiunea fesieră
Regiunea fesieră este limitată superior de creasta iliacă iar inferior de plica fesieră şi este ocupată
în mare parte de muşchii fesieri.
Regiunea fesieră are 2 orificii importante: gaura ischiadică mare şi gaura ischiadică mică.
Gaura ischiadică mare este formată de incizura ischiadică mare şi ligamentele sacrospinos şi
sacrotuberos (sacrotuberal). Reprezintă comunicarea pelvisului cu regiunea fesieră; elemente de
pasaj ies din pelvis şi intră în regiunea fesieră. Prin gaura ischiadică mare trec:
- m.piriform,
- prin orificiul suprapiriform trec vasele fesiere superioare şi nervul fesier superior
- prin orificiul infrapiriform trec:
n. ischiadic,
n.femural cutanat posterior,
vasele şi nervul fesier inferior,
vasele ruşinoase interne
nervul ruşinos,
n.mm.obturator intern şi gemen superior,
n.mm.pătrat femural şi gemen inferior.
22
Gaura ischiadică mică este formată de incizura ischiadică mică şi ligamentele sacrotuberos şi
sacrospinos. Gaura ischiadică mică reprezintă un pasaj anatomic între regiunea fesieră şi perineu.
Împiedică elementele vasculo-nervoase ce ajung din pelvis în regiunea fesieră prin gaura
ischiadică mare, deasupra peretelui inferior pelvin să intre în perineu. Este traversată de:
tendonul m.obturator intern, n. m.obturator intern, n. ruşinos şi vasele ruşinoase interne.
Trigonul femural
Este o regiune topografică situată superior în loja anterioară a coapsei, de aspect triunghiular, cu
baza situată superior.
Delimitarea trigonului femural:
superior: lig.inghinal
medial: m.adductor lung
lateral: m.croitor.
profund - podeaua trigonului femural (se numeşte fosa iliopectinee) este formată de:
lateral : m.iliopsoas
medial : m.pectineu.
Este acoperit de fascia coapsei numită şi fascia lata, străbătută de elemente vasculo-nervoase,
motiv pentru care se numeşte doar la nivelul trigonului femural fascia cribriformă (ciuruită,
cribrosa). Fascia cribrosa separă conţinutul profund al trigonului femural de elementele
superficiale, dispuse anterior de fascia cribrosa.
planul superficial cuprinde:
ramuri superficiale ale a. femurale: a.circumflexa iliacă superficiala, a.epigastrică
superficială şi aa.rusinoase externe superioară si inferioară.
afluenţii v.safene mari
ganglioni limfatici inghinali superficiali
rr.cutanate nervoase ale coapsei.
planul profund (fosa iliopectinee), conţine:
nervul femural şi ramurile acestuia: musculare, cutanate şi n.safen;
artera femurală din care se desprind:
rr.superficiale ale a.femurale
a.femurală profundă şi ramurile acesteia
vena femurală
23
gg.limfatici inghinali profunzi.
Delimitare
posterior - m.adductor mare
antero-lateral - m.vast medial
antero-medial - membrana vastoadductorie întrefasciile celor 2 muşchi şi m.croitor dispus
superficial de membrana vastoadductorie.
Fosa poplitee
Este o regiune topografică de formă romboidală (ROMBUL POPLITEU), situată posterior de
articulaţia genunchiului.
Delimitare
supero - lateral = tendonul m.biceps femural
supero - medial = tendoanele mm. semitendinos şi semimembranos
infero - lateral: = capul lateral al m.gastrocnemian şi m.plantar
infero - medial = capul medial al m.gastrocnemian
anterior (planşeul fosei poplitee): faţa poplitee a femurului şi faţa posterioară a capsulei.
Fosa poplitee este acoperită de fascia lata care se dedublează în 2 foiţe; între care trec:
vena safenă mică
rr. n.femural cutanat posterior.
Fosa poplitee conţine
1. artera poplitee = elementul cel mai profund din fosa poplitee
24
2. ramurile a. poplitee: aa.geniculare pentru reţeaua arterială a genunchiului (a.supero-medială a
genunchiului, a.supero-laterală a genunchiului, a. medie a genunchiului, a.infero-medială a
genunchiului, a.infero-laterală a genunchiului) şi arterele surale (pentru m.triceps sural)
3. vena poplitee - elementul mijlociu al mănunchiului vasculonervos popliteu, cuprinsă între
artera poplitee şi nervul tibial; primeşte vena safenă mică;
4. n. ischiadic - se împarte în cele două ramuri terminale ale sale: nervii tibial şi peronier
(fibular) comun.
5. n. tibial - continuă traiectul nervului ischiadic; trece spre loja posterioară a gambei.
6. nervul peronier (fibular) comun
7. ganglioni limfatici poplitei - drenează spre ganglionii inghinali.
8. corpul adipos popliteu.
Artera femurală
Continuă la coapsă, de la nivelul ligamentului inghinal, artera iliacă externă. Se întinde între:
superior: ligamentul inghinal;
inferior: hiatusul inelul celui de-al treilea adductor pe care îl traversează şi intră în fosa
poplitee.
Are traiect în regiunea anterioară a coapsei în trigonul femural Scarpa şi canalul adductorilor
Hunter, apoi intră în fosa poplitee unde se continuă cu a. poplitee.
Ramuri:
ramuri colaterale:
o ramuri în trigonul femural:
ramuri superficiale:
a.circumflexă iliacă superficială
a.epigastrică superficială
aa.ruşinoase externe superioară şi inferioară
ramuri profunde:
a.femurală profundă
rr.musculare
o ramura în canalul adductorilor: a.descendentă a genunchiului
25
se continuă cu a. poplitee (aceasta dă 2 ramuri terminale: a. tibială anterioară şi a. tibială
posterioară).
Nervul femural
Ramura terminală mixtă a plexului lombar. Se formează în grosimea muşchiului psoas, are
traiect în fosa iliaca; traversează lacuna neuromusculara şi intră în trigonul femural (Scarpa),
fiind localizat medial de vasele femurale şi unde se împarte în ramuri terminale.
Ramurile n. femural:
ramurile musculare pentru mm. din loja anterioară a coapsei
ramurile cutanate pentru tegumentul anterior şi antero-medial al coapsei
nervul safen: este cea mai lungă ramura senzitivă, traversează trigonul femural, canalul
adductorilor Hunter pe care îl părăseşte şi coboară medial şi superficial la gambă, satelit
venei safene mari. Inervează tegumentul genunchiului, tegumentul medial al gambei şi
piciorului.
Nervul obturator
Este ramură mixtă a plexului lombar. Se formează în grosimea muşchiului psoas. Ajunge la
coapsă unde se împarte în 2 ramuri mixte:
ramura anterioară – inervează mm. adductori şi pielea medială a coapsei
ramură posterioară – inervează mm. adductori şi articulaţia genunchiului.
26
Nervul ischiadic
Este cel mai voluminos n. din organism. Nerv mixt, este ramura terminală a plexului sacral. Iese
din pelvis prin incizura ischiadică mare, străbate orificiul infrapiriformşi ajunge în regiunea
fesieră şi apoi coboară în regiunea posterioară a coapsei. La nivelul fosei poplitee se termină prin
două ramuri: n. tibial şi n. peronier (fibular) comun.
Cavitatea toracică
Delimitare
Cavitatea toracică este spaţiul cuprins între:
Anterior: stern
Posterior: coloana vertebrală
Lateral: coastele şi spaţiile intercostale
Superior: apertura toracică superioară
Inferior: diafragma.
Cavitatea toracică este împărţită în:
1) Cavităţile pulmonare ce conţin plamânii acoperiţi de pleură
2) Mediastin – localizat median.
Mediastinul
Mediastinul este regiunea mediană interpleuropulmonară.
Delimitarea mediastinului
anterior = plastronul sternocostal
faţa posterioară a sternului (manubriu, corp, proces xifoid),
o Unghiul sternal LOUIS este unghiul dintre manubriul şi corpul sternului
faţa posterioară a primelor 7 cartilaje costale şi spaţiile intercondrale
posterior = vertebrele toracale (T1 – T12)
lateral = faţa mediastinală a plămânului şi pleura mediastinală
inferior = m.diafragma
superior = planul prin apertura superioară a toracelui ce reprezintă comunicarea toracelui
cu gâtul şi e delimitată de:
27
o manubriul sternal
o coastele 1
o vertebra T1.
Împărţirea mediastinului
Planul prin unghiul sternal Louis şi vertebra T4 împarte mediastinul în 2 etaje:
mediastin superior
mediastin inferior.
Mediastinul inferior e divizat în:
- mediastin anterior = între stern şi pericard
- mediastin mijlociu = conţine inima învelită de pericard
- mediastin posterior – între pericard şi coloana vertebrală
Mediastinul superior
Delimitare
Mediastinul superior este delimitat astfel:
anterior
- manubriul sternal
- art.sternoclaviculare
posterior - primele 4 vertebre toracale şi discurile intervertebrale
inferior - planul anatomic prin unghiul sternal Louis şi vertebra T4
superior = planul aperturii superioare a toracelui
lateral = plamânul (porţiunea suprahilară a feţei mediastinale) şi pleura mediastinală
Conţinutul
Mediastinul superior conţine:
plan muscular = mm.sternotiroidieni şi sternohioidieni
plan timic = timus (la copil) sau grăsimea timică WALDEYER (la adult)
plan venos = v.brahiocefalică dreaptă, v.brahiocefalică stângă, v.cavă superioară,
vv.toracice interne, v.tiroidiană inferioară, vv.pericardofrenice, v.intercostală superioară
stângă; v.cavă superioară primeşte pe faţa posterioară crosa venei azygos.
planul nervos = nn.frenici drept şi stâng, nn.vagi drept şi stâng, n.laringeu recurent stâng,
nn.cardiaci
28
plan arterial = crosa aortei cu cele 3 ramuri ale sale: trunchiul brahiocefalic, a.carotidă
comună stângă şi a.subclavie stângă
plan visceral = trahee şi esofag; la stânga traheei urcă nervul laringeu recurent stâng şi la
stânga esofagului urcă canalul toracic
plan retrovisceral = lanţurile simpatice toracale (pe feţele laterale ale vertebrelor
toracale), vasele intercostale posterioare.
Mediastinul inferior
Localizat inferior de planul anatomic trecut prin unghiul Louis şi vertebra T4, este alcătuit din 3
componente: mediastin anterior, mijlociu şi posterior.
Mediastinul anterior
Mediastinul anterior este un compartiment îngust, dispus între faţa posterioară a plastronului
sternocostal şi faţa anterioară a pericardului fibros.
Delimitare
Mediastinul anterior este delimitat de:
ANTERIOR: faţa posterioară a corpului sternului şi procesului xifoid, mm.transverşi ai
toracelui
POSTERIOR - faţa anterioară a pericardului fibros
LATERAL (DR./STG.) - porţiunea anterioară a pleurelor mediastinale
SUPERIOR - lig.sternopericardic superior
INFERIOR - fasciculele sternale şi costale anterioare ale m.diafragma.
Conţinut
Mediastinul anterior conţine:
părţile moi ale plastronului sternocostal:
mm.transverşi ai toracelui
vasele toracice interne
gg.limfatici
ligg.sternopericardice superior (manubriopericardic) şi inferior (xifo-pericardic)
Mediastinul mijlociu
Mediastinul mijlociu este compartimentul mediastinal cel mai larg, conţine inima (cel mai
voluminos organ mediastinal), învelită într-un dublu sac pericardic.
29
Delimitare
ANTERIOR - planul frontal tangent la faţa anterioară a pericardului fibros
POSTERIOR - planul frontal tangent la faţa posterioară a pericardului fibros;
LATERAL (DR./STG.) - pleurele mediastinale
SUPERIOR - planul anatomic prin unghiul sternal al lui LOUIS şi vertebra T4
INFERIOR - centrul frenic al diafragmei
Conţinut
inima şi pericardul
porţiunile intrapericardice ale vaselor mari: aorta ascendentă, vv.cave, superioară şi
inferioară, trunchiul pulmonar, vv.pulmonare drepte şi stângi
pachetele vasculonervoase frenice: nn.frenici şi vasele pericardofrenice
porţiunile centrale mediastinale ale pediculilor pulmonari: bronhiile principale,
aa.pulmonare, vv.pulmonare, limfaticele pulmonare, plexurile pulmonare
plexul cardiac este cuprins între bifurcaţia trunchiului pulmonar şi bifurcaţia traheei
Mediastinul posterior
Se întinde între pericardul fibros şi coloana vertebrală. Inferior se prelungeşte profund între
coloana vertebrală şi porţiunea lombară a diafragmei, formând sinusul vertebrodiafragmatic
Delimitare
ANTERIOR - planul frontal tangent la faţa posterioară a pericardului fibros
POSTERIOR - vertebrele T5 – L2
LATERAL (DR./STG.) - pleurele mediastinale
SUPERIOR - planul anatomic prin unghiul sternal al lui LOUIS şi vertebra T4
Conţinut
planul esofagian
esofagul și gg.limfatici preesofagieni
nervii vagi – stâng – anterolateral de esofag, drept – posterolateral de esofag – ce
formează plexul esofagian (esofagul şi plexul esofagian coboară în hiatusul esofagian
al diafragmei)
recesurile preesofagiene ale pleurelor mediastinale dreaptă şi stângă.
planul azygoaortic
30
o vena azygos – anterior şi la dreapta coloanei vertebrale
o aorta descendentă toracică – anterior şi la stânga coloanei vertebrale
o canalul toracic – între v.azygos şi aortă
planul paravertebral
venele hemiazygos şi hemiazygos accesorie – posterior de aorta descendentă toracică
vasele intercostale posterioare
lanţurile simpatice toracale
nn.splanhnici.
Diafragma
Muşchi (sept musculoaponevrotic ) în formă de dom ce separă cavitatea toracică de cea
abdominală, considerat principalul m. inspirator.
Bolta diafragmatică prezintă 2 cupole – dr. şi stg, cea dr. este mai ridicată.
Alcătuire
Diafragma este alcătuită din 2 porţiuni: o porţiune centrală, aponevrotică şi una periferică,
musculară
porţiunea centrală - aponevrotică = centrul tendinos al diafragmei, format din 3 foliole
care îi dau aspectul de frunză de trifoi
porţiunea periferică - musculară formată, după originea fibrelor, din:
partea sternală - faţa posterioară a procesului xifoid
partea costală - feţele interne ale ultimelor 6 coaste
partea lombară - origine la nivelul:
o ligg.arcuate medial şi lateral (lig.arcuat lateral: bandă îngroşată, în fascia m.pătrat
lombar, lig.arcuat medial = ARCADA PSOASULUI este un arc tendinos din
fascia m. psoas mare)
o vertebrelor lombare (fibrele cu origine vertebrală alcătuiesc stâlpii diafragmatici,
drept şi stâng)
o discurile intervertebrale
o lig.arcuat median – convergenţa marginilor mediale ale stâlpilor diafragmatici.
31
Orificiile diafragmei
HIATUSUL AORTIC – la nivelul T12, traversat de:
aorta descendentă
canalul toracic
vv.azygos lombare
vase limfatice
HIATUSUL ESOFAGIAN – la nivelul T10, traversat de:
esofag
plexul esofagian – trunchiurile vagale
rr.esofagiene din vasele gastrice stângi
limfatice
ORIFICIUL VCI – la nivelul T8 traversat de:
nervul frenic drept
vena cavă inferioară.
32
• lateral: pericardul, pleura mediastinală dreaptă
Între aorta ascendentă şi v.cavă superioară se delimitează orificiul drept al sinusului transvers al
pericardului (THEILE).
Afluenţi
La origine: v.brahiocefalică dreaptă, v.brahiocefalică stângă; fiecare venă brahiocefalică se
formează înapoia art.sternoclaviculare respective, din unirea a 2 vene: v.jugulară internă şi
v.subclavie. Unghiul venos jugulosubclavicular (unghiul lui PIROGOFF) primeşte: în dreapta –
ductul limfatic, în stânga – canalul toracic
V.cavă superioară primeşte pe faţa posterioară crosa venei azygos.
Aorta toracală
Origine - camera superioară (de ejecţie) a ventriculului stâng.
Limite -aorta toracală se întinde între orificiul AO al ventricului stâng şi hiatusul aortic al
diafragmei
Porţiunile aortei toracale
1. Aorta ascendentă = în mediastinul mijlociu, intrapericardică.
2. Crosa aortei = extrapericardică, în mediastinul superior (T4), pe deasupra pediculului
pulmonar stâng, oblică posterior şi spre stânga
3. Aorta descendentă toracică = coboară în mediastinul posterior, anterior - stânga de
coloana vertebrală şi se continuă în abdomen trecând prin hiatusul aortic al diafragmei, cu aorta
abdominală.
Aorta ascendentă
La nivelul sigmoidelor aortice lumenul aortic este mai larg = această porţiune a aortei se numeşte
bulbul aortei.
Limite: de la orificiul aortic al ventriculului stâng, până la originea trunchiului brahiocefalic.
Raporturi:
• anterior, la origine, are infundibulul ventriculului drept (conul arterial) şi trunchiul
pulmonar
• posterior: sinusul transvers al pericardului, atriul stâng, a.pulmonară dreaptă
• în dreapta: urechiuşa dreaptă, atriul drept, v.cavă superioară
33
• în stânga: trunchiul pulmonar (elementele pediculului arterial al inimii se spiralizează
unul în jurul celuilalt), partea prehilară a feţei mediastinale a plămânului stâng, pleura
mediastinală stângă.
Ramuri: = arterele coronare stângă şi dreaptă care pleacă de la nivelul sinusurilor aortice
Valsalva anterioare
Crosa aortei
Segmentul aortic cuprins între aorta ascendentă şi aorta descendentă, se găseşte în mediastinul
superior şi înconjură pediculul pulmonar stâng.
Limite: originea trunchiului brahiocefalic, inserţia pe aortă a ligamentului arterial.
Rr. crosei: trunchiul brahiocefalic, artera carotidă comună (ACC) stângă, a. subclavie stângă.
V. azygos
Origine - se formează din vv.lombară ascendentă dreaptă şi subcostală dreaptă, după ce
v.lombară ascendentă a traversat pilierul diafragmatic de acea parte.
Are traiect ascendent pe latura stângă a coloanei vertebrale toracale, în mediastinul posterior;
urcă pe dinapoia pediculului pulmonar drept. La nivelul vertebrei T4 se îndreaptă anterior,
formând o crosă – crosa venei azygos: trece pe deasupra pediculului puilmonar drept (bronhia
principală dreaptă).
Afluenţi:
34
• afluenţi la origine: vv.lombară ascendentă dreaptă şi sub-costală dreaptă;
• vv.hemiazygos şi hemiazygos accesorie – la nivelul vertebrei T8 trec pe dinaintea
coloanei vertebrale şi se varsă în v.azygos
• vv.esofagiene, vv.pericardice, vv.mediastinale, vv.bronşice drepte, vv.intercostale
posterioare drepte 4 – 11, v.intercostală superioară dreaptă – drenează la rândul ei vv.intercostale
drepte 2 – 3.
Vena hemiazygos
Origine: - din vv.lombară ascendentă stângă şi subcostală stângă.
Urcă în mediastinul posterior, înapoia aortei descendente toracice, pe latura stângă a coloanei
vertebrale. La nivelul vertebrei T8 se îndreaptă spre dreapta, pe dinaintea coloanei vertebrale,
vărsându-se în vena azygos.
Afluenţi
• afluenţii la origine: vv.lombară ascendentă stângă şi subcostală stângă;
• vv.intercostale posterioare stângi 9 – 11, vv.esofagiene, vv.diafragmatice superioare,
vv.pericardice, vv.bronşice stângi
Traheea
Cale aeriană inferioară ce leagă laringele de originea bronhiilor principale.
Are 2 porţiuni: cervicală şi toracală (In mediastinul superior)
35
Limite: superior – marginea inferioară a vertebrei C6, inferior – planul prin unghiul sternal şi
vertebra T4.
Structura: ¼ posterioară = m.traheal, ¾ anterioare – inele traheale şi ligg. intertraheale. Ultimul
inel traheal se numeşte carina traheală, are marginea inferioară în formă de “V” şi prezintă un
proces numit pintene traheal.
Esofagul
Continuă faringele de la nivelul marginii inferioare a cartilajului cricoid al laringelui (situată la
nivelul vertebrei C6).
Străbate apertura toracică superioară şi diafragmul.
Are 3 porţiuni: cervicală, toracică, abdominală (subdiafragmatică).
Stricturile esofagului:
• cricoidiană – la nivelul cartilajului cricoid laringian
• bronhoaortică – la nivelul crosei aortei şi bronhiei principale stângi – la nivelul acestei
strâmtori se opresc frecvent corpii străini esofagieni
• diafragmatică – la nivelul hiatusului esofagian al diafragmei.
N. frenic în torace
N. mixt cu originea în plexul cervical. Străbate apertura toracică superioară şi trece în
mediastinul sup., apoi în cel mijlociu.
NERVUL FRENIC DREPT, mai scurt decât cel stâng, trece:
• la dreapta v.brahiocefalice drepte şi vv.cave superioară şi inferioară
• însoţit de vasele pericardofrenice drepte
• anterior de pediculul pulmonar drept
• la dreapta v.cave inferioare
36
Ramurile n. frenic
1) ramuri pericardice
2) ramuri pleurale (la pleura mediastinală)
3) ramuri frenicoabdominale pentru:
porţiunea centrală a m.diafragma
pleura diafragmatică
pericardul diafragmatic
peritoneul diafragmatic
4) ramuri celiace pentru plexul celiac.
37
Anatomia pleuropulmonară
Pleura
Pleura este o membrană seroasă, de forma unui sac invaginat, cu 2 foiţe, viscerală şi parietală, ce
acoperă fiecare plămân, dar și cavitatea toracică.
Cavitatea pleurală reprezintă spaţiul virtual dintre cele 2 foiţe şi conține o cantitate mică de lichid
ce asigură lubrifierea fețelor apoziționate ale celor 2 foițe pleurale.
Pleura diafragmatică
Acoperă faţa superioară a diafragmei la care aderă strâns.
38
Pleura mediastinală
Pleura mediastinală: formează peretele intern al lojei în care este conţinut plămânul; aderă la
pericardul fibros.
Pleura costală
Pleura costală căptuşeşte faţa internă a cutiei toracice. Este ataşată la peretele intern toracic prin
fascia endotoracică.
Pleura cervicală
Pleura cervicală (domul sau cupula pleurală) acoperă vârful plămânului care ascensionează la
gât, superior de coasta 1.
Datorită oblicităţii primei coaste:
versantul său anterior o depăşeşte în sus cu 4-5 cm.
versantul posterior se găseşte la nivelul colului primei coaste
Anterior depăşeşte în sus clavicula cu 2-3 cm.
Este acoperită de membrana suprapleurală (fascia lui Sibson), o structură groasă, derivată din
fascia endotoracică, în formă de cort, întinsă între procesul transvers al vertebrei cervicale 7 şi
marginea internă a coastei 1.
39
m.scalen anterior m.scalen anterior
a. subclavie şi ramurile acesteia: a. vertebrală, a. subclavie şi ramurile acesteia: a. vertebrală,
a.toracică internă, trunchiul costocervical, a.toracică internă, trunchiul costocervical,
trunchiul tirocervical trunchiul tirocervical
v. subclavie n. frenic şi ansa frenicostelată
n. frenic şi ansa frenicostelată porţiunea terminală a canalului toracic
ansa subclavie (Vieussens)
n. vag drept şi ansa n. laringeu recurent drept
POSTERIOR
ganglionul cervicotoracic (gg.stelat, Th.Ionescu - Neubauer) ce ocupă foseta
supraretropleurală a domului pleural (foseta Sebileau - Th. Ionescu)
LATERAL
m.scalen mijlociu
prima coastă.
MEDIAL
În dreapta În stânga
trunchiul brahiocefalic artera carotidă comună stângă
v. brahiocefalică dreaptă parţial, artera subclavie stângă
traheea traheea
esofagul esofagul
nervul laringeu recurent stâng
SUPERIOR
trunchiurile plexului brahial
aa.subclavie şi vertebrală
Recesurile pleurale
2 categorii
40
Recesurile pleurale, formate la trecerea pleurei parietale de pe un perete pe un altul al lojei
pulmonare asigură expansiunea pulmonară în inspir profund, asigurând volum suplimentar cu
frecare minimă. Sunt spații ocupate de plămân doar în inspir forțat.
recesul costomediastinal anterior - localizat profund de stern, unde pleura costală își
schimbă direcția pentru a deveni pleură mediastinală.
recesul costomediastinal posterior
recesul costomediastinal superior (domul pleural)
recesul costodiafragmatic – este larg şi apare la trecerea pleurei costale pe suprafața
superioară a diafragmei pentru a deveni pleură diafragmatică.
Recesurile pleurei mediastinale:
o recesurile pre-esofagiene
o recesurile retro-esofagiene:
o recesul inter-aortico-esofagian (stânga)
o recesul inter-azygo-esofagian (dreapta)
Plămânii
Plămânii sunt organele schimbului gazos.
Configuraţia externă
Fiecare plămân prezintă:
o baza plămânului /faţa diafragmatică
o vârful (apex) plămânului
o faţa costală (externă)
o faţa medială (internă)
o feţele interlobare
o marginea anterioară
o marginea inferioară
o marginea posterioară.
Lobi, scizuri
Plămânul drept
Prezintă 3 lobi – superior, mijlociu şi inferior, prin prezenţa celor 2 scizuri:
oblică – mai lungă – separă lobul inferior de cel mijlociu şi superior
41
orizontală – separă lobul superior de cel mijlociu.
Plămânul stâng
Prezintă o singură scizură – scizura oblică – şi 2 lobi – superior şi inferior.
Faţa medială
Are 2 porţiuni:
vertebrală
mediastinală
Prezintă HILUL PULMONAR
o reprezintă loc de trecere pentru elementele pediculului pulmonar
o singura porţiune extrapleurală a plămânului
o de forma unei rachete de tenis cu coada în jos.
Partea mediastinală, numită şi faţă mediastinală, prezintă, în funcţie de hil, 4 porţiuni:
prehilară,
suprahilară,
infrahilară
retrohilară.
43
Faţa costală
Este convexă, cea mai întinsă dintre feţele pulmonare şi prezintă fisuri care pătrund adânc, până
aproape de hil:
fisura (scizura) oblică (principală)
fisura (scizura) orizontală (numai la plămânul drept)
Scizurile împart plămânul în lobi:
plămânul drept = 3 lobi: superior, mijlociu, inferior
plămânul stâng = 2 lobi: superior, inferior.
Faţa diafragmatică
Este aşezată pe faţa superioară a boltei diafragmatice şi este străbătută de scizura oblică. Este
despărţită prin marginea inferioară de feţele costală şi medială ale plămânului
Pediculul pulmonar
Conţine elementele anatomice care intră şi ies din plămân prin hil: bronhia principală,
a.pulmonară, v.pulmonare – superioară şi inferioară, vasele bronşice, plexul nervos pulmonar,
limfaticele.
Raporturi extrinseci
anterior
o pericardul
o v.cavă superioară
o n.frenic drept şi vasele pericardofrenice
posterior
o v.azygos
o n.vag drept
44
superior
o crosa v.azygos
inferior
o lig.pulmonar drept.
Raporturi intrinseci
bronhia pp. dreaptă - post-superior de a.pulmonară dreaptă
a.pulmonară dreaptă - antero-inferior de bronhia principală dreaptă
v.pulmonară dreaptă superioară - inferior de a.pulmonară dreaptă
v.pulmonară dreaptă inferioară - inferior de bronhia principală dreaptă şi postero-inferior
de v.pulmonară dreaptă superioară
vasele bronşice drepte – retrobronşic
plexul nervos pulmonar şi limfaticele – peribronşic.
Raporturi extrinseci
anterior
o pericard
o aorta ascendentă
o n.frenic stâng
o vasele pericardofrenice stângi
o lig.arterial – uneşte a.pulmonară stângă de aortă şi trece deci anterior de bronhia
principală stângă
superior
o crosa aortei şi ansa n.laringeu recurent stâng
posterior
o aorta descendentă
o n.vag stâng
o esofagul
o canalul toracic
inferior
o lig.pulmonar stâng.
45
Raporturi intrinseci
bronhia pp. stângă – post.-inferior de a.pulmonară stângă
a.pulmonară stângă - antero-superior de bronhia pp. stângă
v.pulmonară stângă superioară - inferior de a.pulmonară stângă şi anterior de bronhia
principală stângă
v.pulmonară stângă inferioară - inferior de bronhia principală stângă şi postero-inferior de
v.pulmonară stângă superioară
vasele bronşice drepte – retrobronşic
plexul nervos pulmonar şi limfaticele – peribronşic.
Anatomie cardiopericardică
Generalităţi
Inima (cordul) este situată în torace, în mediastinul mijlociu, între cele două regiuni
pleuropulmonare, înapoia plastronului sternocostal şi deasupra m.diafragma. Inima este învelită
într-un dublu sac pericardic, fibroseros.
Este un muşchi cavitar, tetracameral cu:
2 atrii (drept şi stâng) – camerele receptoare de sânge
2 ventriculi (drept şi stâng) – camere propulsoare, prin artere (pulmonară/aortă)
camerele drepte transferă sânge neoxigenat
camerele stângi transferă sânge oxigenat
camerele cardiace sunt separate prin septuri:
septul interatrial = desparte cele 2 atrii
septul interventricular = desparte cei 2 ventriculi
septul atrioventricular = scurt, desparte atriul drept de ventriculul stâng şi
reprezintă extremitatea posterioară a septului interventricular membranos.
Septul cardiac este peretele ce separă camerele drepte de cele stângi ale inimii. Este alcătuit din:
1. septul interatrial = desparte atriul drept de atriul stâng
2. septul interventricular = desparte cei 2 ventriculi
3. septul atrioventricular = scurt, desparte atriul drept de ventriculul stâng şi reprezintă
extremitatea posterioară a septului interventricular membranos.
Septul interatrial – desparte atriile iar la suprafaţa inimii corespunde şanţurilor interatriale:
46
şanţul interatrial anterior (pe faţa sternocostală a inimii)
şanţul interatrial posterior (la nivelul bazei inimii)
Septul interventricular separă cei 2 ventriculi şi are 2 porţiuni:
membranoasă – dispusă postero-superior
musculară – formează 9/10 antero-inferioare ale septului interventricular.
47
în stânga conţine: a.coronară stângă, a.circumflexă, v.mare a inimii
în dreapta conţine a.coronară dreaptă.
Baza inimii
Este orientată posterior, superior şi spre dreapta şi este alcătuită de cele 2 atrii (drept şi stâng),
separate prin şanţul interatrial posterior.
48
Marginea stângă a inimii
Alcătuită de atriul stâng şi ventriculul stâng. Se mai numeşte faţă pulmonară a inimii şi lasă o
amprentă adâncă pe faţa mediastinală a plămânului stâng. Peste ea, în şanţul coronar, trece a.
circumflexă a inimii însoţită de vena mare a inimii.
Şanţurile inimii
şanţul atrioventricular sau coronar pe faţa sternocostală este întrerupt de aortă
şi artera pulmonară
în stânga conţine: a.coronară stg.,
a.circumflexă şi vena mare a inimii
în dreapta conţine a.coronară dreaptă şi
v.mică a inimii
posterior aparţine feţei diafragmatice a
inimii şi conţine sinusul coronar
şanţul interatrial anterior pe faţa sternocostală a inimii, separă cele 2
atrii
şanţul interatrial posterior la baza inimii, între cele 2 atrii
şanţul interventricular anterior pe faţa sternocostală a inimii
trece de la partea stângă a şanţului coronar
la marginea dreaptă a inimii (incizura
vârfului inimii)
conţine artera şi vena interventriculară
anterioară (v. mare a inimii)
şanţul interventricular posterior pe faţa diafragmatică a inimii; merge de la
şanţul coronar la marginea dreaptă a inimii
conţine a.interventriculară posterioară şi
vena medie a inimii
49
la AD sosesc venele cave (şi sinusul coronar).
la AS sosesc vv.pulmonare
localizate postero-superior de ventriculi, înapoia pediculului arterial al inimii (aorta
ascendentă + trunchiul pulmonar):
AD este atriul anterior, AS este atriul posterior
au pereţi mai subţiri decât cei ventriculari
au orificii multiple:
AD prezintă: orificiile vv.cave (sup. şi inf.), orificiul sinusului coronar,
orificiul urechiuşei drepte, orificiul atrioventricular drept.
AS prezintă: orificiile vv. pulmonare, orificiul urechiuşei stângi, orificiul
atrioventricular stâng.
orificiile atrioventriculare sunt închise prin cuspide (2 în stânga, 3 în dreapta)
au volumul mai mic faţă de cel ventricular
prezintă evaginări – urechiuşele – rezerve de volum pentru umplerea diastolică
fiecare atriu prezintă câte 6 pereţi
prezintă coloane musculare atriale – mm.pectinaţi (prezenţi şi la nivelul urechiuşelor).
50
camera de recepţie sau venoasă – distal de orificiul atrioventricular
camera de ejecţie sau arterială – proximal de orificiul arterial:
► la nivelul V.D. - conul arterial (Luschka) sau infundibulul (Wolff)
► la nivelul V.S. - canalul arterial (Marc See).
au formă de piramidă triunghiulară ce prezintă:
o bază – la nivelul orificiilor atrioventricular şi arterial
un vârf având la interior trabecule cărnoase
pereţi cărora le sunt anexaţi mm.papilari
pereţii ventriculari prezintă coloane musculare:
► trabecule cărnoase – coloane musculare de ordinul 3 (ataşate pe toată lungimea lor
la peretele ventricular) şi de ordinul 2 (ataşate prin capete la peretele ventricular)
► muşchi papilari – coloane musculare de ordinul 1; baza m.papilar este fixată la
peretele ventricular
► de la vârful m.papilar pornesc cordaje tendinoase ce se inseră pe cuspidele valvei
atrioventriculare, împiedicând refluxul sângelui în atriu în timpul sistolei
ventriculare.
Arterele coronare
Arterele coronare pornesc din bulbul aortei, de la nivelul sinusurilor coronariene (Valsalva),
drept şi stâng.
Dominanţa coronariană
A.coronară dominantă este cea care irigă faţa diafragmatică a inimii prin AIVP.
A.interventriculară anterioară
Se numeşte şi a.descendentă anterioară sau a.coronară anterioară a lui Vieussens.
Are traiect în ȘIVA, însoţită de VIVA (v. interventriculară anterioară). Se îndreaptă către
incizura vârfului inimii şi apar 3 variante:
51
• nu ajunge la aceasta
• se termină la aceasta
• depăşeşte incizura ca a.apexiană posterioară.
Ramuri:
► rr.diagonale stângi – pentru peretele anterior al V.S.
► rr.paraseptale drepte – pentru VD
o prima a.paraseptală dr. se numeşte a.conului arterial sau a.grăsoasă a lui
VIEUSSENS; trece peste conul a.pulmonare şi se anastomozează cu un ram din
a.coronară dreaptă formând inelul arterial al lui VIEUSSENS
► rr.septale anterioare – pentru septul intreventricular.
Artera circumflexă
Are traiect inferior de urechiuşa stângă, în partea stângă a şanţului coronar; depăşeşte faţa
pulmonară a inimii şi poate continua la nivelul feţei diafragmatice. Este însoţită de vena mare a
inimii care drenează în sinusul coronar.
Ramuri: pentru AS şi VS
rr.ascendente atriale stângi: anterioare, marginale, posterioare
rr.descendente ventriculare stângi: anterioare, marginala stângă, posterioare
dacă ACS dominantă – ACx emite interventriculara posterioară
în 42% ACx emite a.nodului sinoatrial.
52
o rr.ventriculare drepte inferioare, pentru: peretele inferior al V.D. şi m.papilar
inferior al V.D.
o rr.paraseptale stângi inferioare, pentru: peretele inferior al V.S. şi m.papilar
inferior al V.S.
o rr.septale inferioare – la 1/3 postero-inferioară a septului interventricular, nodul
atrioventricular, fasciculul atrioventricular HIS şi r.stângă a fasciculului lui His.
53
Reţeaua ventriculară rezultă prin ramificarea subendocardică a ramurilor fasciculului
atrioventricular. Fiecare ventricul are o reţea proprie ce se distribuie întregului miocard
ventricular.
Inervaţia cardiacă
Cordul prezintă dublă inervaţie:
intrinsecă = reprezentată de:
– nervi şi microganglioni intramurali
– sistemul excitoconductor nodal
• extrinsecă = plexul cardiac, vegetativ (autonom) = simpato-parasimpatic, modulează
activitatea ţesutului nodal cardiac şi acţionează asupra vaselor cardiace (aa.coronare).
Venele cardiace
Inima deţine un sistem venos superficial – sistem venos coronarian şi un sistem venos profund,
intraparietal, reprezentat de vv.cardiace minime; acestea, fără să apară la suprafaţă, se deschid
direct în cavităţile inimii. Majoritatea venelor inimii sunt afluenţi ai sinusului coronar.
Sinusul coronar
1. dispus transversal în şanţul coronar, între atriul stâng şi ventriculul stâng
2. extremitatea dreaptă se deschide în atriul drept prin orificiul sinusului coronar, prevăzut
cu valvula sinusului coronar a lui Thebesius.
54
Afluenţii sinusului coronar
v.mare a inimii
o urcă în ȘIVA, cu a. interventiculară anterioară (AIVA),
o se continuă în şanţul coronar însoţind a.circumflexă a inimii:
o drenează pereţii anteriori ai VD şi VS, septul interventricular, marginea stângă a
inimii
v.oblică a atriului stâng = v. lui Marshall, coboară pe peretele posterior al A.S., la sinusul
coronar
v.posterioară a ventriculului stâng
v.medie a inimii = v.interventriculară posterioară, urcă în ȘIVP, însoţind AIVP şi se varsă
în sinusul coronar
v.mică a inimii = v.dreaptă a inimii, dispusă în şanţul coronar drept, în raport cu
a.coronară dreaptă.
Pericardul
Pericardul este sacul fibroseros ce înveleşte inima şi vasele mari de la baza ei.
Are 2 componente:
pericard fibros - extern
pericard seros – intern, cu 2 foițe:
o foiţă parietală mulată pe faţa profundă a pericardului fibros
o foiţă viscerală numită şi epicard care tapetează suprafaţa inimii.
Între foiţele seroase se formează un spaţiu virtual – cavitatea pericardică – plină cu lichid
pericardic. Cele două foiţe ale pericardului seros se continuă una cu cealaltă la nivelul unor linii
de reflexie ce se realizează în jurul pediculilor vasculari ai cordului. Prin reflexia foiţelor
pericardului seros se formează :
o un tunel seros între pediculii arterial şi venos ai cordului, numit sinusul transvers al
pericardului (sinusul lui THEILE)
o invaginări în „deget de mănuşă” ale pericardului seros între elementele pediculilor
vasculari ai cordului, numite recesurile pericardului seros.
55
Sinusul transvers al pericardului (Theile)
Este un tunel al pericardului seros, situat între pediculul arterial al inimii şi atrii + pediculul
venos al inimii; este dependinţă a cavităţii pericardice cu care comunică prin orificiile de la
extremităţi.
Pediculul arterial e format de aorta ascendentă şi trunchiul pulmonar şi are un manşon seros.
Pediculul venos are de asemenea o teacă seroasă şi are 2 părţi:
stângă – vv.pulmonare stângi
dreaptă – vv.cave şi vv.pulmonare drepte.
Delimitare:
anterior – pediculul arterial al inimii:
o aorta ascendentă
o trunchiul pulmonar
posterior – feţele superioare ale atriilor stâng şi drept
superior – a.pulmonară dreaptă
inferior – unghiul diedru dintre atrii şi pediculul arterial (unghiul atrioarterial).
Sinusul transvers al pericardului comunică prin 2 orificii cu cavitatea pericardică:
orificiul drept delimitat de:
o la stânga – aorta ascendentă
o la dreapta – v.cavă superioară
o inferior – atriul drept, urechiuşa dreaptă
o superior – pericardul ce trece între aorta ascendentă şi v.cavă superioară.
orificiul stâng delimitat astfel:
o anterior – trunchiul pulmonar
o inferior: atriul stâng, urechiuşa stângă, bulbul aortei, a.coronară stângă
o posterior – v.pulmonară stângă superioară
o superior – originea a.pulmonare stângi.
56
la stânga – vv.pulmonare stângi;
la dreapta – vv.pulmonare drepte şi V.C.I
Comunică inferior cu cavitatea pericardică.
57
retrocolică dreaptă TOLDT I – înapoia colonului ascendent, fascia de coalescenţă
retrocolică stângă TOLDT II – înapoia colonului descendent, fascia retro-
duodeno-pancreatică TREITZ). Organe secundar extraperitoneale sunt: colonul
ascendent şi descendent, blocul duodeno-pancreatic (EXCEPŢIE: duodenul1 şi
coada pancreasului), vezica urinară.
Peritoneul visceral formează o serie de cute / plici peritoneale:
mezouri
ligamente peritoneale
omenturi.
Mezoul
Mezoul leagă organele intraperitoneale de peretele abdominal posterior. Fiecare mezou are:
o rădăcină (marginea posterioară se inseră pe peretele posterior abdominal, peste
structurile vasculare şi viscerale ale spaţiului retroperitoneal),
o margine liberă
două foi între care se găsesc pediculii vasculonervoşi.
Prezintă mezou:
o Jejuno-ileonul (intestinul mezenterial) - posedă mezenter
o Cecoapendicele posedă mezocec, mezoapendice
o Colonul transvers este legat la peretele posterior prin mezenterul colonului
transvers (mezocolon). Colonul transvers şi mezocolonul împart cavitatea
abdomino-pelvină în 2 etaje: supramezocolic şi inframezocolic.
o Colon sigmoid – mezocolonosigmoid.
Ligamentele peritoneale
Sunt legături peritoneale între organe sau între un organ şi perete şi pot conţine elemente
vasculare şi nervoase.
Omenturile
Omentul mic
Este ligamentul esofago-gastro-duodeno-hepatic. În lig. duodenohepatic (DH) se află pediculul
hepatic. Lig.DH cu conţinutul acestuia reprezintă marginea anterioară a hiatusului epiploic al lui
Winslow prin care marea cavitate peritoneală comunică cu bursa omentală. Hiatusul lui Winslow
58
mai este denumit “poarta albastră” deoarece e pasajul dintre venele portă şi VCI. Omentul mic
este peretele anterior al vestibulului bursei omentale.
Stomacul
Este un organ abdominal intraperitoneal, situat în etajul supramezocolic al cavităţii peritoneale.
59
Configuraţia externă a stomacului
Stomacul prezintă:
2 feţe: anterioară şi posterioară
2 margini (curburi):
o marginea dreaptă (curbura mică): concavă în dreapta, spre ficat; are 2 porţiuni:
verticală şi orizontală.
între cele 2 porţiuni este incizura angulară ce corespunde genunchiului
gastric pe care îl face marea curbură. La dreapta incizurii angulare este
incizura pilorică superioară ce marchează poziţia orificiului piloric.
o marginea stângă (curbura mare):
în apropierea pilorului curbura mare prezintă incizura pilorică inferioară
2 orificii:
o superior – CARDIA (la nivelul flancului stâng al vertebrei T11); pe aici
alimentele trec din esofag în stomac
o inferior - ORIFICIUL PILORIC (la nivelul vertebrei L1, pe flancul drept al
acesteia); pe aici stomacul comunică cu duodenul.
Stomacul prezintă din punct de vedere funcţional 2 părţi:
1) verticală – pars digestoria – cuprinde:
a) porţiunea cardiacă a stomacului - în vecinătatea cardiei
b) fundul stomacului – fornix - situat mai sus de orizontala prin cardia
c) corpul stomacului – între orizontala prin cardia şi linia verticală ce prelungeşte
segmentul vertical al micii curburi.
2) orizontală – pars egestoria –porţiunea pilorică a stomacului ce cuprinde:
a) antrul piloric – mai larg, segmentul stâng al porţiunii pilorice.
b) canalul piloric – cuprinde sfincterul piloric şi comunică cu duodenul 1 prin orificiul
piloric.
c) limita dintre antrul şi canalul piloric este dată de incizurile pilorice.
60
arcada arterială a marii curburi - se formează prin anastomoza aa.gastroepiploice dr. (din
a.gastroduodenală) şi stg. (din a.splenică)
a.cardiotuberozitară - ram al a.gastrice stângi
aa.gastrice scurte - din a.splenică, pentru fornixul gastric.
Ficatul
Organ intraperitoneal, glanda exocrină, situat în etajul supramezocolic al cavităţii peritoneale,
acoperit de capsula lui Glisson.
Configuraţie externă
Ficatul are forma unui ovoid secţionat oblic, ce prezintă:
faţă diafragmatică, convexă;
faţă viscerală
margine anterioară (inferioară).
Faţa diafragmatică
Se întinde între:
marginea inferioară a ficatului (antero-inferior)
foiţa inferioară a lig.coronar al ficatului (posterior).
Are 2 porţiuni: una anterioară, peritonizată (porţiunea liberă) şi una posterioară, neperitonizată
(faţa posterioară, area nuda).
Porţiunea liberă
Este acoperită de peritoneu visceral hepatic şi prezintă inserţia lig.falciform. Se întinde de la
marginea inferioară (antero-inferior) la foiţa superioară a lig.coronar al ficatului (superior).
Faţa posterioară a ficatului
Este cuprinsă între foiţele superioară şi inferioară ale lig.coronar care încadrează o porţiune
hepatică neperitonizată, aderentă la diafragma prin intermediul unui ţesut conjunctiv. Această
porţiune se numeşte AREA NUDA (par affixa) şi prezintă sanţul VCI – la acest nivel părăsesc
ficatul vv. hepatice şi se varsă în VCI.
61
• la dreapta prezintă incizura cistică unde fundul colecistului depăşeşte ficatul şi vine în
raport cu peretele abdominal.
Faţa viscerală
Este orientata inferior, posterior şi spre stânga şi se întinde între marginea anterioară (inferioară)
a ficatului şi foiţa inferioară a lig.coronar. Prezintă 3 şanţuri:
1) şanţul sagital stâng - corespunde inserţiei lig.falciform pe faţa diafragmatică şi este alcătuit
din 2 fisuri:
anterior – fisura lig.rotund al ficatului (acesta nu este ligament peritoneal, ci este vestigiul
fibros al venei ombilicale a fătului)
posterior – fisura lig.venos al lui Arantius (şi acesta este lig.fibros provenit din ductul
venos fetal al lui ARANTIUS prin care o parte din sângele v. ombilicale era drenat direct
în VCI, şuntând circulaţia hepatică)
2) şanţul sagital drept
anterior cuprinde fosa cistică
posterior prezintă şanţul VCI – se continuă cu cel de pe aria nuda
3) şanţul transvers - hilul ficatului, dispus transversal între cele două sanţuri sagitale, conţine:
anterior – planul biliar al canalelor hepatic proprii, drept şi stâng
planul mijlociu arterial – aa.hepatice dreaptă şi stângă
planul posterior format de rr.lobare dreaptă şi stângă ale venei porte
limfatice
plexurile vegetative hepatice.
Șanţurile feţei viscerale despart pe această faţă lobii feţei viscerale:
lobul stâng – la stânga şanţului sagital stâng
lobul drept – la dreapta şanţului sagital drept
lobul pătrat – antero-inferior de hil
lobul caudat – postero-superior de hil - este unit de lobul drept prin procesul caudat ce
separă fosa cistică de şanţul VCI.
Pediculul hepatic
Cuprinde totalitatea elementelor situate în lig. duodenohepatic întins între duodenul 1 şi hilul
hepatic:
62
1. V. portă - elementul posterior al pediculului hepatic, situată înapoia a.hepatice proprii şi a
căii biliare. Are raport posterior cu hiatusul epiploic al lui Winslow (cuprins între v. portă
şi VCI, respectiv între lig.duodenohepatic şi peritoneul parietal posterior)
2. A.hepatică proprie - ram al a.hepatice comune, situată anterior şi la stânga v. porte. La
dreapta vine în raport cu calea biliară principală reprezentată de:
în sus – canalul hepatic comun
în jos – canalul coledoc
3. Calea biliară (canalul hepatocoledoc):
superior – canalul hepatic comun care are la dreapta canalul cistic
canalele hepatic comun şi cistic se unesc şi formează canalul coledoc.
Intestinul subţire
Se întinde între:
- limita proximală – pilorul
- limita distală – valvula ileocecală Bauhin
Are 2 porţiuni:
porţiunea fixă – duodenul, organ secundar retroperitoneal, aderent la peretele posterior
abdominal prin intermediul fasciei lui Treitz
porţiunea mobilă – jejunoileonul sau intestinul mezenterial, legat la peretele posterior
abdominal prin mezenter.
Duodenul
Cu excepţia părţii postpilorice, duodenul este retroperitoneal secundar, aderent la peretele
posterior abdominal prin intermediul fasciei lui Treitz.
Limite:
• limita proximală – pilorul, la nivelul flancului drept al vertebrei L1
• limita distală – unghiul duodeno-jejunal (flexura duodenojejunală), la nivelul
flancului stâng al vertebrei L2
Are o formă asemănătoare cu cea a unei potcoave ce cuprinde în concavitatea sa capul
pancreasului.
Alcătuit din 4 porţiuni:
1. duodenul 1 = bulbul duodenal = porţiunea superioară = porţiunea subhepatică
63
limite: de la pilor la unghiul duodenal superior - unghiul dintre bulbul duodenal şi
porţiunea prerenală
2. duodenul 2 = porţiunea prerenală = porţiunea descendentă. Dispus anterior de rinichiul
drept
limite: de la unghiul duodenal superior la unghiul duodenal inferior - unghiul
dintre porţiunea prerenală şi porţiunea prevertebrală.
3. duodenul 3 = porţiune prevertebrală = porţiunea orizontală. Dispus anterior de vasele
mari ale abdomenului: VCI şi aorta abdominală.
limite: de la unghiul duodenal inferior până la rădăcina mezenterului.
între aorta abdominală şi a.mezenterică superioară se formează un unghi ascuţit,
deschis în jos, care se numeşte PENSA AORTICOMEZENTERICĂ; această
pensă vasculară conţine în ordine de sus în jos: v.renală stângă, procesul uncinat
al pancreasului şi duodenul 3.
4. duodenul 4 = porţiune ascendentă = porţiunea lateroaortică
limite: de la rădăcina mezenterului până la unghiul duodenojejunal.
Jejunul și ileonul
Jejunul şi ileonul reprezintă porţiunea mobilă a intestinului subţire cuprinsă între flexura
duodenojejunală şi valva ileocecală. Se numeşte intestin mezenterial, fiind legat de peretele
abdominal prin mezenter. Vascularizaţia e asigurată de a. mezenterică sup.
Intestinul gros
Se întinde între valvula ileocecala şi deschiderea externă a canalului anal.
Prezintă următoarele porţiuni:
cecul şi apendicele vermiform – localizate în fosa iliacă dreaptă
colonul ascendent - urcă vertical în flancul drept până în hipocondrul drept, inferior de
faţa viscerală a ficatului unde la nivelul flexurii colice drepte (sau unghiul hepatic al
colonului) îşi schimbă direcţia şi se continuă cu colonul transvers.
colon transvers - străbate transversal cavitatea abdominală până la nivelul splinei, unde
îşi schimbă din nou direcţia la nivelul flexurii colice stângi (sau unghiul splenic).
colon descendent – coboară până la nivelul crestei iliace în flancul stâng.
64
colon sigmoidian – de forma literei S. Coboară în pelvis şi se continuă cu rectul în dreptul
vertebrei sacrale S3.
rectul - porţiunea terminală a intestinului gros. Are 2 diviziuni:
o ampula rectală – porţiune pelvină şi
o canalul anal – porţiune mai îngustă, mai scurtă şi perineală.
Vascularizaţia intestinului gros derivă predominant din arterele mezenterice superioară şi
inferioară, dar contribuie şi ramuri din artera iliacă internă.
Cecul, apendicele vermiform, colonul ascendent şi 2/3 proximale ale colonului transvers sunt
vascularizate de aa. ileocolică, colică dreaptă şi colică medie.
Treimea distală a colonului transvers, colonul descendent, colonul sigmoid, rectul şi canalul anal
sunt vascularizate de artera mezenterică inferioară prin a. colică stângă, a. sigmoidiană, şi a.
rectală superioară.
Rectul este vascularizat şi de aa. rectale medie şi inferioară, din a. iliacă internă.
Pancreasul
Este o glandă mixtă anexă a tubului digestiv abdominal.
Rădăcina mezocolonului transvers trece pe faţa anterioară a capului pancreasului şi la nivelul
marginii anterioare a corpului; deci pancreasul corespunde atât etajului supramezocolic cât şi
celui inframezocolic al cavităţii peritoneale.
Configuraţie externă
Pancreasul este alcătuit de la dreapta la stânga din: cap, corp şi coadă.
Capul pancreasului - este extremitatea dreaptă a pancreasului, cuprins în potcoava
duodenală cu care compune blocul duodenopancreatic. Inferior prezintă o prelungire
relativ triunghiulară, numită proces uncinat.
Corpul pancreasului - situat la stânga capului
Coada pancreasului - este extremitatea stângă a pancreasului.
Splina
Organ intraperitoneal situat în etajul supramezocolic al cavităţii peritoneale, la nivelul
hipocondrului stâng. Are forma unui elipsoid secţionat prin axul său longitudinal, comparabilă cu
cea a unei boabe de cafea.
Configuraţie externă
65
• 2 feţe: diafragmatică (laterală) şi viscerală (medială)
• faţa viscerală are la rândul ei 3 arii, separate printr-o margine medială de forma
literei „Y” răsturnat:
faţa antero-medială - prezintă hilul splinei ce determină formarea a 2
segmente ale acestei feţe:
• segmentul prehilar = faţa gastrică - larg, între hil şi marginea
superioară
• segmentul retrohilar - îngust, între hil şi marginea medială
faţa renală – orientată posteromedial
faţa colică - orientată inferomedial
• 2 margini
marginea superioară
marginea inferioară
• 2 extremităţi
extremitatea anterioară
extremitatea posterioară.
Spaţiul retroperitoneal
Spaţiul retroperitoneal este spaţiul anatomic localizat posterior de cavitatea peritoneală. Conţine
organe care nu prezintă mezou, localizate între peretele abdominal şi peritoneul parietal
posterior. Este împărţit în spaţiul pararenal anterior, spaţiul pararenal posterior şi spaţiul
perirenal.
Spaţiul perirenal
Spaţiul perirenal este un spaţiu pereche. Este delimitat de cele 2 foiţe, anterioară şi posterioară
ale fasciei perirenale. Cele 2 foiţe fuzionează lateral şi sunt separate de capsula renală prin
grăsimea perirenală. Cele 2 spaţii perirenale comunică medial, anterior de aorta abdominală şi
VCI. Se îngustează progresiv inferior, în jurul ureterului.
Spaţiul perirenal conţine:
1. rinichiul
66
2. glanda suprarenală
3. pediculul renal
4. grăsimea perirenală.
Aorta abdominală
Aorta abdominală începe la nivelul hiatusului aortic al diafragmei, în dreptul vertebrei T12.
Coboară anterior de coloana vertebrală lombară şi se bifurcă în cele 2 aa. iliace comune (dreaptă
şi stângă), în dreptul L4.
Ramurile aortei
Ramurile aortei sunt sistematizate în:
anterioare,
laterale,
posterioare.
Cele anterioare (nepereche) şi laterale (pereche) vascularizează viscere, cele posterioare sunt
ramuri parietale şi vascularizează diafragma dar şi coloana veretebrală, canalul vertebral şi
conţinutul acestuia.
67
Ramurile anterioare
Trunchiul celiac
Este prima ramură a aortei abdominale, desprinsă în dreptul T12, imediat după traversarea
hiatusului aortic. În general se trifurcă (trifurcaţia se numeşte trepiedul Haller) în:
a. gastrică stângă (sau a. coronară),
a. hepatică comună şi
a. splenică.
Este localizat posterior de bursa omentală. Plexul nervos vegetativ celiac înconjoară trunchiul
celiac şi trimite filete de-a lungul ramurilor arteriale.
A. gastrică stângă emite ramuri esofagiene şi a. cardiotuberozitară.
A. hepatică comună se împarte în:
a. gastroduodenală care coboară posterior de bulbul duodenal, emite a. gastroepiploică
dreaptă, şi se termină sub forma aa. pancreatico-duodenale care vascularizează duodenul
şi capul pancreasului
a. hepatică proprie. Ramurile a. hepatice proprii sunt: a. gastrică dreaptă sau pilorică, aa.
hepatice dreaptă (dă a. cistică) şi stângă.
A. splenică dă următoarele ramuri:
a. gastroepiploică stângă
aa. gastrice scurte
ramuri pancreatice
ramuri terminale splenice.
68
Vascularizează treimea distală a colonului transvers, colonul descendent şi sigmoid, rectul şi
canalul anal.
Ramuri: a. colică stângă, aa. sigmoidiene, a. rectală superioară.
Ramurile laterale
Artera suprarenală medie - pereche
Artera renală – pereche. A. renală dreaptă nu se desprinde de la acelaşi nivel cu cea stângă, este
mai lungă şi trece posterior de VCI.
Artera gonadală – pereche.
Ramurile posterioare
Artera frenică inferioară – pereche, poate pleca şi din trunchiul celiac.
Arterele lombare – câte 4 pentru fiecare parte, vascularizează veretebrele, măduva spinării şi
peretele abdominal posterior.
Artera sacrală medie – continuă aorta inferior de bifurcaţie.
Ramurile terminale ale aortei abdominale: 2 aa. iliace comune şi a. sacrală medie.
69
Anatomia aparatului urogenital
Rinichiul
Rinichiul, organ pereche, produce urina. Are forma unei boabe de fasole. Localizat
retroperitoneal în cavitatea abdominală, în loja renală sau spaţiul perirenal (delimitat de cele 2 foi
ale fasciei perirenale: foaia anterioară şi foaia posterioară = fascia retrorenală Zuckerkandl) şi
înglobaţi în grăsime para- şi perirenală. Rinichiul drept este localizat cu aproximativ 2 cm. mai
jos decât cel stâng. Prezintă la polul superior glanda suprarenală.
Localizare:
- pe faţa anterioară a m.pătrat lombar,
- lateral de m.psoas mare şi de coloana vertebrală,
- raport postero-superior cu diafragma;
Raporturile feţei anterioare a rinichiului drept:
superior – glanda suprarenală (aria suprarenală)
anterior și lateral - aria hepatică determinată de lob drept al feţei viscerale a ficatului
anterior și medial - aria duodenală dată de DD2 (prerenal)
infero-lateral - aria colică determinată de unghi colic drept
infero-medial = aria jejunală.
Raporturile feţei anterioare a rinichiului stâng
Este încrucişată de rădăcina mezocolonului transvers, care o împarte în 2 segmente:
- supramezocolic
- inframezocolic
superior - aria suprarenală dată de glanda suprarenală stângă.
supero-medial - aria gastrică (fața posterioară a stomacului, bursa omentală)
supero-lateral - aria splenică (lienală)
medio-medial (intermedian) - aria pancreatică (coada pancreasului şi lig. pancreatico-
splenic)
infero-median şi infero-lateral - aria colică (colon transvers, unghi colic stâng şi colon
descendent)
inferior - aria jejunală.
Medial, rinichiul prezintă hilul renal.
70
PEDICULUL RENAL trece prin hilul renal, cu următoarele elemente dispuse în planuri:
• anterior - v. renală se golește în VCI (v. gonadală stângă se varsă în v. renală stângă).
• mijlociu - a. renală provine din aorta abdominală
• posterior - pelvis renal (bazinet) format din calice mari; se continuă cu ureter (NU aparține
pediculului renal)
• plex vegetativ renal este ganglionat periarterial şi alimentat din plexul celiac
• limfaticele renale
Căi urinare
Caile urinare intrarenale: calice mici, mai multe calice mici se unesc şi se varsă în calice mari.
Acestea se varsă în pelvisul renal (bazinet).
Căile urinare extrarenale: ureter, vezica urinară, uretră.
Ureterul
Continuă pelvisul renal şi se deschide în vezica urinară. Are 2 porţiuni: abdominală (în spaţiul
retroperitoneal) şi pelvină (traversează spaţiul pelvisubperitoneal).
coboară retroperitoneal în abdomen aşezat pe m.psoas mare
coboară în pelvis şi se termină la vezica urinară.
Vezica urinară
Vezica urinară (VU) aparţine căilor urinare inferioare; primeşte urina prin uretere şi o elimină
prin uretră. Este un organ abdomino-pelvin; forma şi situaţia V.U. variază cu gradul de
plenitudine vezicală.
VU are 4 porţiuni:
apexul VU
o extremitatea anterosuperioară
o se continuă cu uraca (lig.ombilical median) - vestigiul ductului alantoidian
corpul - are 4 feţe : anteroinferioară, postero-superioară şi 2 feţe laterale
faţa antero-inferioară are raport cu anastomoza arterială sau venoasă numită
“corona mortis” realizată între vasele epigastrice inferioare din sistemul iliac
extern şi vasele obturatorii din sistemul iliac intern.
fundul sau baza VU
o partea posteroinferioară a vezicii urinare
71
o la bărbat are raporturi cu prostata, ampulele canalelor deferente şi veziculele
seminale
o la femeie are raport cu fornixul vaginal anterior
colul VU
o partea inferioară a vezicii urinare.
o se continuă cu uretra.
Uretra
Uretra este cale urinară inferioară, unică.
Uretra masculină
Este un tub de aprox. 20 cm. cu următoarele limite:
orificiul intern, de la nivelul VU
orificiul extern, de la nivelul penisului.
Are următoarele segmente:
uretra pre – prostatică - scurtă (1 cm.). Se întinde de la baza VU la prostată.
uretra prostatică - traiect prin prostată. În ea se deschid 15-20 ducte ducte prostatice şi 2
canale ejaculatorii.
uretra membranoasă - coboară de la nivelul prostatei la bulbul penisului
uretra spongioasă (cavernoasă) - se termină la meatul uretral extern de la nivelul
glandului penian.
Uretra feminină
Este un tub muscular scurt. Are traiect de la orificiul uretral intern al VU la orificiul uretral
extern aflat între labiile mici, imediat anterior de orificiul vaginal şi postero-inferior de clitoris.
Testiculul
• produce spermiile şi hormonii androgeni
72
• se dezvoltă la nivelul peretelui lombar, ulterior coboară în scrot
• are formă ovoidală şi prezintă
2 feţe (medială şi laterală),
2 margini (anterioară şi posterioară)
2 extremităţi (superioară şi inferioară).
Fiecare testicul este împărţit în aproximativ 300 de lobuli, fiecare conţinând circa 1-4 tubi
seminiferi contorţi. Aceştia conduc în tubii drepţi care se unesc şi formează reţeaua testiculară
din care vor porni ductele eferente (15-20 de ducte eferente).
Învelişurile testiculului
1. pielea scrotului
2. tunica dartos aderentă la piele şi la fascia spermatică externă;
3. fascia spermatică externă - provine din aponevroza m.oblic extern abdominal
4. fascia cremasterică şi m.cremaster (acest muşchi cuprinde fibre din mm.oblic intern şi
transvers abdominal)
5. fascia spermatică internă - provine din fascia transversalis
6. tunica vaginală - membrana seroasă care acoperă testiculul şi epididimul; provine din
peritoneul evaginat de testicul în cursul coborârii. Are 2 lame: parietală şi viscerală între
care este cavitatea virtuală a vaginalei.
Căile spermatice
Căi spermatice intratesticulare
- tubii seminiferi contorţi
- tubii drepţi
- reţeaua testiculară
Căi spermatice extratesticulare
- canalele eferente
- epididimul
- canalul deferent
- canalul ejaculator
Canalul deferent continuă epididimul şi se termină la baza prostatei unde se uneşte cu ductul
seminal formând canalul ejaculator. Are 4 porţiuni: epididimotesticulară, funiculară, inghinală,
pelvină.
73
Funiculul spermatic
Funiculul spermatic este alcătuit din canalul deferent şi elementele vasculonervoase
înconjurătoare, în intervalul dintre testicul şi orificiul inghinal profund:
canalul deferent
arterele testiculară, cremasterică şi deferenţială
plexuri venoase
vase limfatice
plexuri nervoase vegetative.
Învelişurile funiculului spermatic sunt:
fascia spermatică internă
m.cremaster şi fascia cremasterică
fascia spermatică externă.
Canalul ejaculator - canal îngust intraprostatic, rezultat din unirea canalului deferent cu
segmentul terminal al veziculei seminale. Se deschide în uretra prostatică.
Veziculele seminale
Veziculele seminale au aspectul a doi saci lobulaţi, dispuşi posterior de vezica VU. Pe partea
medială a fiecărei vezicule seminale se află canalul deferent. Inferior, fiecare veziculă seminală
se îngustează şi se uneşte cu canalul deferent de acea parte pentru a forma canalul ejaculator.
Produc substanţe esenţiale pentru nutriţia spermiilor ce se adaugă lichidului seminal.
Prostata
Prostata este o glandă din spaţiul pelvin subperitoneal, inferior de VU; produce un lichid lăptos
care constituie cea mai mare parte a spermei.
Penisul
Penisul este compus din trei corpi cilindrici menţinuţi împreună prin fascia penisului. Corpii
cavernoşi ai penisului – care se îndepărtează posterior pentru a forma pilierii penisului, sunt
dispuşi pe flancuri în partea dorsală a organului. Corpul spongios al penisului se găseşte ventral
în planul median şi e traversat de porţiunea spongioasă a uretrei masculine.
74
- ovarele;
- uterul;
- tubele (trompele) uterine;
- vagina.
Organele genitale externe (vulva) sunt antero-inferior de simfiza pubiană:
- mons pubis;
- labiile mari şi mici;
- clitorisul;
- bulbul vestibulului;
- glandele vestibulare mari;
- vestibulul.
Uterul
Uterul reprezintă pasajul pentru spermiile ce trec dinspre vagin spre tuba uterină, sediul nidaţiei
şi sediul dezvoltării fetale (sarcinile intrauterine).
Localizare:
- organ pelvin subperitoneal;
- înaintea rectului;
- înapoia vezicii urinare;
- superior de vagină.
75
Conţin:
tubele uterine,
ligg.proprii ale ovarelor,
ligg.rotunde ale uterului,
a.uterină, ureterul,
plexuri venoase şi nervoase.
Fiecare lig.lat are 4 porţiuni:
lig.suspensor al ovarului – supero-lateral;
mezosalpingele – segmentul superior al lig.lat, conţinând tuba uterină;
mezoovarul – între foaia posterioară a lig.lat şi ovar;
mezometrul – partea inferioară a lig.lat – în baza acestuia ureterul ocoleşte inferior artera
uterină (ureterul trebuie protejat în ligaturile arterei uterine din cursul histerectomiilor).
Ovarul
Este gonada feminină localizată în foaia posterioară a lig.lat al uterului.
Configuraţie externă
• forma unui ovoid cu axul mare vertical
• prezintă: 2 feţe (medială şi laterală), 2 margini (anterioară sau mezoovariană şi
posterioară sau liberă) şi 2 extremităţi (tubară şi uterină). Marginea anterioară sau mezoovariană
prezintă hilul ovarului.
TUBA UTERINĂ
Tubele uterine se întind de la coarnele uterului către lateral; extremitatea distală (ovariană)
comunică liber cu cavitatea peritoneală şi capturează ovocitul 2 rezultat prin ovulaţie. În tuba
uterină are loc fecundaţia în situaţia în care ovocitul 2 întâlneşte spermii; prin fecundaţie rezultă
zigotul sau celula-ou care este parcurge tuba. Tuba uterină se află în marginea superioară a lig.lat
al uterului; mezosalpinxul este porţiunea ligamentului lat dintre tuba uterină şi mezoovar.
76
77
78
79