2.4.

Analiza valorii adăugate

2.4.1. Abordări conceptuale cu privire la valoarea adăugată

Valorea adăugată este plusul de valoare (bogăţie) creat de întreprindere, ca efect al

utilizării potenţialului de care dispune, peste valoarea consumului factorilor de producţie
proveniţi de la terţi.Valoarea adăugată este unul dintre cei mai importanţi indicatori de
reflectare a performanţelor economico-financiare ale unei firme. Pe baza valorii adăugate
considerăm că poate fi apreciată adevărata dimensiune a activităţii unei firme. Spre
deosebire de cifra de afaceri, care include şi valoarea cumpărărilor de materii prime,
materiale şi servicii care se regăsesc în cifra de afaceri a firmelor furnizoare, valoarea
adăugată cuprinde numai valoarea activităţii întreprinderii în cauză.Valoarea adăugată de o
firmă reprezintă contribuția acesteia la PIB.
Valoarea adăugată poate fi determinată prin două metode:
a) Metoda sintetică, conform căreia din volumul total al activităţii de producţie şi
comercializare a firmei se scad consumurile intermediare de la terţi.
În cazul în care firma desfăşoară numai activitate de producţie, valoarea adăugată se
determină astfel:
VA = Qe – Mp
în care:
Mp – consumurile intermediare de la terţi aferente activităţii de producţie.
În cazul în care firma are numai activitate de comerț, atunci valoarea adăugată se
calculează dupî formula:
VA  (CAmfn  Cmfn)  M  MCn  M
Unde:
CAmfn = vânzările nete de mărfuri (ct.707-ct.709),

Cmfn = cheltuieli nete privind mărfurile (ct.607-ct.609)

Mcn = marja comercială netă

M = consumurile de la terți aferente activității de comerț

În situaţia în care întreprinderea desfăşoară, pe lângă activitatea de producţie, şi

activitate de comerţ, atunci valoarea adăugată totală (VAt) se stabileşte astfel:
VAt = (Qe + MCn) – Mt = Qt-Mt
Qt=Qe+MCn
Mt=Mp+M

în care:
MCn – marja comercială netă;
Qt - valoarea totală a activităților de producție și de comercializare a mărfurilor;
 Mt – consumurile intermediare totale de la terţi (pentru firmele cu activitate de
producţie şi comercializare).

Consumurile intermediare totale de la terţi se preiau din contabilitatea financiară,

respectiv din conturile 601 la 628, exclusiv conturile 607 și 609, care au fost luate în
calcul la stabilirea marjei comerciale nete, şi se adaugă contul 652 „Cheltuieli cu
protecția mediului înconjurător”.

b) Metoda de repartiţie (aditivă), conform căreia valoarea adăugată este rezultatul

însumării următoarelor elemente:
1). Cheltuielile cu personalul), din care:
1.1) Salarii și indemnizații (conturile 641, 642, 643 și 644);
1.2) Cheltuielile cu asigurările și protecția socială (contul 645+646);
2) cheltuielile de exploatare privind amortizarea (contul 6811+ct.685);
3) cheltuieli cu dobânzile (contul 666);
4) cheltuieli cu impozite, taxe și alte vărsăminte asimilate (contul 635+ct.6586);
5) rezultatul exploatării corectat (din rezultatul exploatării se scad: cheltuielile cu
dobânzile și rezultatul din alte operațiuni care nu reprezintă valoare adăugată).

Rezultatul exploatării corectat (REc), o componentă foarte importantă a valorii

adăugate, se stabilește astfel:

REc= [ RE- Chd –(Ave-Ache)],

unde:
RE= rezultatul exploatării ( din contul de Profit și pierdere);
Ave-Ache = rezultatul exploatării din alte operațiuni care nu reprezintă valoare
adăugată;
Chd = Cheltuieli cu dobânzile.
Ave = Alte venituri din exploatare care nu contribuie la formarea valoarii adăugate;
Ache = Alte cheltuieli de exploatare care nu contribuie la formarea valoarii adăugate.

Alte venituri din exploatare care nu contribuie la formarea valoarii adăugate

cuprind:
1. Venituri din activele imobilizate (sau grupurile destinate cedării) deţinute în
vederea vânzării (ct. 753),
2. Venituri din reevaluarea imobilizărilor necorporale şi corporale (ct. 755),
3. Venituri din investiţii imobiliare (ct. 756),
4. Venituri din active biologice (ct. 757),
5. Venituri din subvenţii de exploatare (ct.7411, 7412, 7413, 7414, 7415,7416,
7417, 7419),
6. Alte venituri (ct. 751, 758 + 7815).
Alte cheltuieli din exploatare aferente operațiunilor care nu contribuie la formarea
valoarii adăugate includ:
 1. Ajustări de valoare privind imobilizările necorporale, corporale, investiţiile imobiliare
şi activele biologice evaluate la cost, exclusiv cheltuielile cu amortizarea (ct. 6813 +
6816 + 6817-ct. 7813 -7816),
2. Ajustări de valoare privind activele circulante (ct. 654 + 6814+6815+6818- ct 754-
7814-7818),
3. Ajustări privind provizioanele (ct 6812-ct 7812),
4. Cheltuieli legate de activele imobilizate (sau grupurile destinate cedării) deţinute în
vederea vânzării (ct. 653),
5. Cheltuieli din reevaluarea imobilizărilor necorporale şi corporale (ct. 655),
6. Cheltuieli privind investiţiile imobiliare (ct.656),
7. Cheltuieli privind activele biologice (ct. 657),
8. Alte cheltuieli (ct. 6581 + 6582 + 6583 + 6585+6586+6587+ 6588).

Rezultatul exploatării din ct. de Profit și pierdere trebuie corectat prin scăderea din
acesta a cheltuielilor cu dobânzile (care apare ca poziție distinctă între elementele componente
ale valorii adăugate) și prin scăderea rezultatului exploatării din oricare alte operațiuni care
sunt atașate exploatării, dar nu contribuie la formarea valoarii adăugate.
Rezultatul din alte operațiuni atașate exploatării poate să apară pe seama elementelor de
venituri și cheltuieli care au caracter întâmplător, care pot fi controlate sau nu de către firmă, a
elementelor de natura câştigurilor sau a pierderilor care nu au caracter cert etc. şi care sunt
ataşate exploatării ca efect al reglementărilor legale contabile.
Abordând valoarea adăugată potrivit acestei metode, rezultă că ea serveşte la
remunerarea următorilor subiecţi (parteneri sociali): salariaţi, acţionari, stat, instituţiile care
acordă credite întreprinderii, întreprinderea în sine.
Caracteristici ale valorii adăugate:
-valoarea adăugată prezintă interes nu numai în calitatea sa de indicator de performanţă, ci şi
pentru faptul că poate măsura contribuţia firmei la crearea produsului intern brut;
-se pretează la comparaţii între firme, fără a introduce distorsiuni între firmele aflate în diferitele
faze ale procesului de transformare şi distribuţie, deoarece valoarea adăugată neutralizează
incidenţa consumurilor intermediare.

2.4.2. Analiza dinamicii şi structurii valorii adăugate

Procedeele folosite în analiza dinamicii valorii adăugate sunt: modificările absolute şi

indicii calculaţi pentru total valoare adăugată şi pe elementele componente ale valorii
adăugate.
Pentru analiza structurii valorii adăugate se folosesc ponderile (ratele de
structură/remunerare ale valorii adăugate).
Pentru analiza dinamicii şi structurii valorii adăugate, informaţiile necesare pot fi
structurate astfel:

Tabelul 2.4
Nr. Indicatori Nivel Structura (ratele) Modificarea Indici
crt. Nivel de efectiv valorii adăugate absolută (%)
 (%)
comparaţie
(0) (1) (0) (1)
0 1 2 3 4 5 6=3-2 7=(3/2)x100

Indicatorii ce trebuie selectaţi sunt:

1. cheltuieli cu salariile şi indemnizaţiile personalului;
2. cheltuieli privind asigurările şi protecţia socială;
3. cheltuieli cu personalul (1 + 2 = 3);
4. cheltuieli cu amortizarea
5. cheltuieli cu impozite, taxe şi vărsăminte asimilate (exclusiv impozitul pe profit);
6. cheltuieli privind dobânzile;
7. rezultatul exploatării corectat;
8. valoarea adăugată la nivel de firmă (3 la 7).

VA   Ei

unde:
VA= valoarea adăugată la nivel de firmă;
Ei = valoarea unui anumit element component al valorii adăugate ( randurile 1 la 7 de
mai sus).

Pentru a aprecia contribuţia elementelor componente la formarea şi modificarea

valorii adăugate, se compară indicii acestora cu indicele valorii adăugate şi respectiv cu
indicele volumului total de activitate (producţia exerciţiului plus marja comercială netă). În
cazul în care indicele unui element component este mai mic decât indicele valorii adăugate,
atunci se înregistrează o scădere a ponderii acelui element în valoarea adăugată şi invers.
La nivel de întreprindere, se consideră că situaţia este normală atunci când scade
ponderea elementelor de natura cheltuielilor în valoarea adăugată (în sumă absolută
acestea putând să crească) şi creşte ponderea rezultatului din exploatare corectat.
Prin compararea indicilor elementelor de natura cheltuielilor cu indicele volumului
total de activitate, rezultă aspecte legate de eficienţa activităţii întreprinderii. În cazul în
care indicele cheltuielilor dintr-o anumită categorie este mai mic decât indicele volumului de
activitate, atunci se înregistrează o sporire a eficienţei acelor cheltuieli.
Valoarea adăugată poate fi analizată din punct de vedere metodologic, atât în mărimi
absolute, pe baza metodelor mai sus prezentate, cât şi în mărimi relative, sub forma ratelor
valorii adăugate.
În cazul întreprinderilor industriale, pot fi considerate ca operaţionale următoarele rate:
a) Rata medie a valorii adăugate aferentă cifrei de afaceri ( rata gradului de
integrare a activității firmei):
VA
RVA   100
CA
Această rată reflectă ponderea valorii adăugate în cifra de afaceri şi măsoară gradul de
integrare pe verticală a întreprinderilor cu activităţi de producţie şi comercializare. Pe baza sa
poate fi apreciată strategia industrială a întreprinderii, respectiv gradul de utilizare a factorilor
de producţie.
În cazul în care gradul de integrare se apropie de 100, atunci în întreprindere se
realizează un număr mare de etape pentru obţinerea produsului finit. Aprecierea eficienţei
integrării se impune a fi făcută în corelaţie cu riscul din exploatare, care depinde îndeosebi de
mărimea cheltuielilor fixe şi rentabilitatea întreprinderii.
În mod similar poate fi determinată şi rata medie a valorii adăugate aferente producţiei
exerciţiului.
VA
R VA   100
Qe
Ea reflectă, de asemenea, gradul de integrare pe verticală a întreprinderilor cu activitate
specifică de producţie. Cu cât nivelul ratei este mai ridicat, cu atât gradul de valorificare a
resurselor tehnice, umane şi financiare ale întreprinderii este mai mare.
In cazul în care firma desfășoară activități de producție și comerț, atunci rata medie a
valorii adăugate este:
VAt
R VA   100
Qt
b) Rata de creștere a firmei (R%), stabilită astfel:

R% = [(VAt1-VAt0)/VAt0 ]100

Cu cât valoarea acestei rate este mai mare, cu atât remunerarea suplimentară a
acționarilor, angajaților, statului etc. este mai importantă.

c) Ratele de structură sau ratele de remunerare ale valorii adăugate (gi) se

construiesc pe baza elementelor componente ale valorii adăugate, determinată potrivit
metodei aditive şi servesc la efectuarea de comparaţii sectoriale şi interexerciţii.

gi = (Ei/VAt)100

Ratele de structură (remunerare) ale valorii adăugate reprezintă ponderea deţinută de

fiecare element component (ca expresie a remunerării partenerilor sociali) în valoarea
adăugată.
Ponderea cheltuielilor cu personalul în valoarea adăugată poate înregistra variaţii
semnificative de la o perioadă la alta. Progresul tehnic, automatizarea şi mecanizarea
producţiei creează premisele creşterii gradului de înzestrare tehnică a muncii şi a cheltuielilor
cu amortizarea, concomitent cu realizarea unei economii relative de personal ca efect al
creşterii productivităţii muncii ( VA / N S ) şi scăderea ponderii cheltuielilor cu manopera.
În aceste condiţii, îmbunătăţirea nivelului calificării forţei de muncă poate constitui suportul
creşterii rentabilităţii viitoare a întreprinderii.Ponderea cheltuielilor cu amortizarea în valoarea
adăugată reflectă, prin nivelul său, consecinţele procesului de reînnoire a capitalului fix. Un
nivel ridicat al acestei rate este cu atât mai mult apreciat, cu cât creşterea gradului de
tehnicitate se realizează pe baza autofinanţării.

d) Rata valorii adăugate la 1.000 lei active imobilizate, constituie în fapt un indicator
de eficienţă economică.

Formula de calcul este: (VAt/Ai)1000

unde: Ai = valoarea medie anuală a activelor imobilizate.

Creşterea potenţialului tehnic al muncii creează premisele obţinerii de efecte, care, prin
nivelul lor, reflectă utilizarea eficientă a acestuia.
 Pentru exemplificarea analizei dinamicii și structurii valorii adăugate, folosim datele din
Raportarea contabilă anuală a S.C. ROMGAZ S.A. (Formularul cod 20 și Formularul cod 40)
grupate in tabelul 2.5.

-mii lei- Tabelul nr.2.5

Nr.crt. Indicatori An 2018 An 2019 Modif. Indice Structura valorii
abs. (%) adăugate (%)

2.018 2.019
0 1 2 3 4=3-2 5=(3/2) 6 7
1. Chelt. cu personalul 670.608 706.836 36.228 105,40 15,86 15,62

2. Chelt.cu amortizarea 614.896 591.208 -23.688 96,15 14,54 13,06

3. Chelt. cu 999.991 1.060.397 60.406 106,04 23,65 23,43
impozite,taxe,vărsăminte
asimilate
4 Chelt. Cu dobânzile 0 0 0 x 0,00 0,00
5 TOTAL ELEMENTE DE 2.285.495 2.358.441 72.946 103,19 54,05 52,10
CHELTUIELI (1+2+3+4)
6. Rezultatul exploatării 1.942.685 2.168.124 225.439 111,60 45,95 47,90
corectat
7 VALOAREA 4.228.180 4.526.565 298.385 107,06 100,00 100,00
ADĂUGATĂ
(1+2+3+4+6)
8 VOLUMUL TOTAL DE 4.893.431 5.109.525 216.094 104,42 x x
ACTIVITATE IND. SI
COM. (Qt=Qe+MCn)

Calculul rezultatului exploatării corectat

Tabelul nr.2.6

Nr.crt. Indicatori Anul 2018 Anul 2019

1 Rezultatul exploatării 1.597.536 1.216.417
2 Cheltuieli cu dobânzile 0 0
Alte venituri din exploatare care nu contribuie la formarea
3 valoarii adăugate; (3+4) 24.343 40.036
4 Venituri din subvenții din exploatare 262 65
5 Alte venituri(ct.751+758) 24.081 39.971
Alte cheltuieli din exploatare care nu contribuie la formarea
6 valoarii adăugate; (7+8+9+10) 369.492 991.743
7 Ajustări privind imobilizările,exclusiv ch cu amortizarea 114.554 788.013
8 Ajustări privind activele circulante 17.898 76.332
9 Ajustări privind provizioanele -55.330 -43.873
10 Alte cheltuieli (ct.6581 la ct.6588) 292.370 171.271
11 Rezultatul exploatării corectat (1-2-3+6) 1.942.685 2.168.124

INTERPRETAREA CAZULUI

Creșterea valorii adăugate cu 298.385 mii lei, respectiv cu 7,06%, este o situație
favorabilă pentru că s-a obținut în conditii de sporire a gradului de valorificare a consumurilor
intermediare de la terți, indicele valorii adăugate fiind mai mare decât indicele volumului total
de activitate industrială și comercială (IVA > IQt).
Creșterea valorii adugate s-a obținut astfel:
 - prin mărirea profitului din exploatare corectat cu 225.439 mii lei, ceea ce reprezintă
75,56 % din variația totală a valorii adăugate;
- prin creșterea cheltuielilor cu personalul cu 36.228 mii lei, reprezentând 12,14% din
variația totală a valorii adăugate;
- prin mărirea cheltuielilor cu impozite, taxe, vărsăminte asimilate cu 60.406 mii lei,
reprezentând 20,24% din variația totală a valorii adăugate;
- prin scăderea cheltuielilor cu amortizarea cu 23.688 lei, reprezentând -7,94% din
variația totală a valorii adăugate.
Dinamica în mărime relativă este reflectată cu ajutorul indicilor și a ritmurilor valorii
adăugate și ai elementelor componente ale acesteia. Astfel, valoarea adăugată a crescut cu
7,06%, rezultatul exploatării corectat s-a mărit cu 11,60%, cheltuielile cu personalul cu
5,40%, cheltuielile cu impozite taxe și vărsăminte asimilate cu 6,04%, iar cheltuielile cu
amortizarea înregistrând o dinamică negativă de -3,85%.
Din punct de vedere structural, constatăm contribuția fiecărui element la formarea
valorii adăugate în perioada analizată.
Astfel, contribuția cea mai mare la formarea valorii adăugate a avut-o profitul din
exploatare corectat, iar modificarea ponderii este de 1,95%, situație favorabilă determinată de
cresterea mai rapidă a profitului comparativ cu sporirea valorii adăgate. Sporirea rentabilitatii
este efectul sporirii eficienței folosirii factorilor de producție.
Ponderea totalului elementelor de natura cheltuielilor în valoarea adăugată a scăzut cu
1,95% ca urmare a creșterii mai lente a acestora comparativ cu sporirea valorii adăugate
(indicele totalului elementelor de natura cheltuielilor a fost de 103,19% , iar indicele valorii
adăugate a fost de 107,06%). Situația este pozitivă și pentru că indicele totalului elementelor
de natura cheltuielilor a fost mai mic decât indicele volumului total de activitate industrială și
comercială.
Cu privire la modificarile ponderilor principalelor elemente de cheltuieli, constatăm
următoarele aspecte:
- Cheltuielile cu personalul au scăzut ca pondere în valoarea adăugată cu 0,24% pentru
că indicele lor a fost inferior indicelui valorii adăugate, dar din punctul de vedere al eficientei
lor se constată o situație negativă pentru că indicele lor este mai mare decât indicele
volumului total de activitate industrială și comercială.
- Cheltuielile cu impozite, taxe, vărsăminte asimilate au scăzut ca pondere cu 0,22%
pentru că indicele lor a fost mai mic decât indicele valorii adăugate, dar creșterea lor în
mărime absolută și relativă s-a datorat măririi impozitelor și taxelor ca urmare a inflației.
- Cheltuielile cu amortizarea au scăzut ca pondere cât și ca sumă, ca urmare a variației
factorilor specifici acestora, și anume valoarea medie anuală a imobilizărilor amortizabile și a
cotei medii de amortizare.
- Firma nu a înregistrat cheltuieli cu dobânzile, neavând nevoie să apeleze la credite și
împrumuturi.
În concluzie, se poate afirma că atât din punct de vedere dinamic, cât și structural
evolția valorii adăugate este favorabilă pentru că aportul cel mai mare l-a avut profitul din
exploatare corectat, care a fost obținut în cea mai mare parte prin sporirea eficienței
consumului de resurse materiale.

BIBLIOGRAFIE
V.Robu, I.Anghel, Analiza economico-financiară a firmei, Editura
Economică, 2014
E.C. Serban

I.M. Sobolevschi- Fundamentele analizei economico-financiare-Analiza

David activității de producție și de comercializare, Ed.
Universitară,2015

David-Sobolevschi Ghid practic de analiză economico-financiară, Editura

Iulia Maria, Robu ASE, 2020,
Vasile, Petcu
Monica Aureliana,
Curea Cristina
Ștefania

OMFP 1802/2014 Reglementarile contabile privind situatiile financiare

anuale individuale si situatiile financiare anuale
consolidate, publicat in Monitorul Oficial nr. 963 din
30.12.2014