Drept civil.

Teoria generală
Cursul nr. 1

Conf. univ. dr. Andy Corneliu Puşcă

Asist. univ.drd. Varvara Licuţa Coman
Noţiunea şi principiile dreptului
civil
În cadrul acestui curs vom analiza următoarele
teme (subiecte, aspecte):

1. Drept şi morală. Subdiviziunile dreptului

2. Noţiunea de drept civil
3. Principiile dreptului civil
 1. Drept şi morală. Subdiviziunile dreptului
Cuvântul „drept” cunoaşte trei accepţiuni:
drept obiectiv drept subiectiv ştiinţă a dreptului

totalitatea regulilor, a facultatea unui individ ştiinţa care studiază

preceptelor şi legilor de a avea, a face sau nu dreptul obiectiv şi
care guvernează face ceva, de care el se drepturile subiective
activitatea omului în prevalează faţă de alţii care derivă din el
societate şi care se pot în societate în exerciţiul
impune la un moment dat activităţii sale
prin forţa publică
 Puteţi identifica în practică exemple
care să evidenţieze cele trei accepţiuni ale
cuvântului drept?
 Dreptul obiectiv se împarte în:
drept pozitiv
• dreptul în vigoare la un anumit
moment dat într-un anume stat;
• el se cunoaşte şi se studiază;
• este o noţiune simplă şi clară
asupra căreia toată lumea este de
acord;
• include regulile juridice certe,
dar şi cele asupra cărora există
îndoială.
drept natural
•există alături de dreptul pozitiv;
•este o noţiune vagă şi neclară care
a stârnit divergenţe între autori
pentru definirea ei;
•unii autori concep dreptul natural
sub forma unui drept ideal,
universal, imuabil;
•alţii consideră dreptul natural a fi
un drept anterior şi superior
oricărei reguli pozitive şi care, spre
deosebire de dreptul pozitiv,
variază încontinuu.
 Dreptul pozitiv se împarte în:

drept internaţional
(se ocupă de raporturile
dintre state sau dintre
cetăţenii unor state drept naţional (intern)
diferite) (se ocupă de raporturile
persoanelor care fac parte
din acelaşi stat)
drept internaţional drept internaţional
public privat

drept public drept privat

 2. Noţiunea de drept civil
Dreptul civil

reprezintă principala ramură a dreptului privat

este un ansamblu de reguli de drept, de hotărâri

ale instanţelor judecătoreşti, de comentarii ale
Codului civil şi altor legi civile

este o „Constituţie civilă” care face ca viaţa cotidiană să

fie dublată de o viaţă juridică

este „expresia unei civilizaţii”, expresia spiritualităţii unui popor,

istoriei şi tradiţiei lui. El guvernează majoritatea raporturilor
private: proprietatea, obligaţiile, moştenirile
 Şi totuşi, CE ESTE DREPTUL CIVIL?

Dreptul civil este ansamblul normelor

juridice care reglementează raporturile
patrimoniale şi nepatrimoniale stabilite
între persoane fizice şi persoane juridice
aflate pe poziţii de egalitate juridică.
(Boroi, 2008, p. 4)
 Normele de drept civil

sunt reguli care alcătuiesc conţinutul

dreptului civil
Totalitatea normelor de drept civil sunt grupate pe
categorii care alcătuiesc instituţiile dreptului civil:

• raportul juridic civil

• actul juridic civil
• prescripţia extinctivă
• subiectele dreptului civil
• drepturile reale
• teoria generală a obligaţiilor
• contractele civile speciale
• succesiunile
Raporturile juridice patrimoniale şi nepatrimoniale
alcătuiesc obiectul dreptului civil. Oamenii îşi pun în
valoare drepturile subiective prin relaţiile sociale la care
participă. Acestea capătă înfăţişarea unor raporturi
juridice, fiindcă se referă la drepturi şi obligaţii, adică
produc efecte juridice. Deci, raportul juridic este o
relaţie socială reglementată de o normă juridică.
Este patrimonial acel raport juridic al cărui conţinut
poate fi evaluat în bani, are valoare economică.
Raportul juridic nepatrimonial nu are valoare
economică, este o relaţie socială în care îşi găseşte
expresia individualitatea persoanei, aprecierea morală
de care se bucură ea în cadrul societăţii.
Cel de-al treilea element al definiţiei priveşte subiectele
dreptului civil, adică persoanele fizice şi juridice.
Pentru dreptul civil, subiect este nu numai omul privit
individual, desemnat prin sintagma „persoană fizică”,
ci şi colectivul de oameni, care, prin întrunirea unor
condiţii legale, devine subiect colectiv de drept,
desemnat prin sintagma „persoană juridică”.
 3. Principiile dreptului civil

Orice sistem de drept este guvernat de principii fundamentale

reguli de bază, idei

călăuzitoare, comune
tuturor ramurilor de drept
 Vorbim deci despre trei categorii de principii:

• principii fundamentale ale dreptului român

• principii fundamentale ale dreptului civil
• principii specifice unor instituţii de drept civil
Sunt considerate a fi principii specifice dreptului
civil:
principiul proprietăţii

principiul egalităţii în faţa legii civile

principiul îmbinării intereselor generale cu

cele particulare
principiul ocrotirii şi garantării drepturilor
subiective civile
Principiul proprietăţii este consacrat de Constituţia României,
Codul civil, dar şi de alte legi speciale. Astfel, art. 44 din
Constituţie dispune că: „Dreptul de proprietate, precum şi
creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele
acestor drepturi sunt stabilite de lege.”

Acelaşi articol stabileşte în alin. 2 că: „Proprietatea privată este

garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.
Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate
privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din
aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate
internaţionale la care România este parte; pe bază de
reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum
şi prin moştenire legală”.
Codul civil defineşte proprietatea privată în
art. 555:
„Proprietatea privată este dreptul
titularului de a poseda, folosi și dispune
de un bun în mod exclusiv, absolut și
perpetuu, în limitele stabilite de lege”.
 Principiul egalităţii în faţa legii civile

În ceea ce priveşte persoanele fizice, art. 16 din Constituţie

dispune că:
„Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice,
fără privilegii şi fără discriminări”.
Codul Civil în art. 30 prevede egalitatea în fața legii civile:
„Rasa, culoarea, naționalitatea, originea etnică, limba,
religia, vârsta, sexul sau orientarea sexuală, opinia,
convingerile personale, apartenența politică, sindicală, la o
categorie socială ori la o categorie defavorizată, averea,
originea socială, gradul de cultura, precum și orice altă situație
similară nu au nicio influență asupra capacității civile”.
În privinţa persoanelor juridice, principiul egalităţii în
faţa legii civile trebuie înţeles în sensul că toate
persoanele juridice dintr-o anumită categorie se
supun, în mod egal, legilor civile emise pentru a
reglementa acea categorie de persoane juridice.
Principiul îmbinării intereselor personale cu cele
generale decurge din principiile enunţate anterior.

Art. 57 din Constituţie, cetăţenii români sunt

obligaţi: „să-şi exercite drepturile şi libertăţile
constituţionale cu bună-credinţă, fără să încalce
drepturile şi libertăţile celorlalţi”.
 Principiul ocrotirii şi garantării drepturilor
subiective civile îşi are sorgintea în art. 26 din Pactul
internaţional privind drepturile civile şi politice care
stipulează: „Toate persoanele sunt egale în faţa legii şi
au, fără discriminare, dreptul la ocrotire egală şi
eficace contra oricărei discriminări, în special de rasă,
culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau orice
altă opinie, origine naţională sau socială, avere,
naştere sau întemeiată pe orice altă împrejurare”.
Principiile specifice unor instituţii de drept civil au o
sferă de aplicabilitate mai restrânsă decât principiile
fundamentale ale dreptului civil:
- principiul consensualismului, care priveşte forma
actului juridic civil
- principiul forţei obligatorii, principiul irevocabilităţii
şi principiul relativităţii, care interesează instituţia
efectelor actului juridic civil
- principiul ocrotirii bunei-credinţe, întâlnit în mai
multe materii ale dreptului civil (drepturile reale,
răspundere civilă etc.)
- principiul proximităţii gradului de rudenie, specific
devoluţiunii succesorale