STATUL DE DREPT

Marele filosof român, Mircea Djuvara afirmă că realitatea este „cea mai
puternică și cea mai interesanta în drept, cea mai pasionată de studiat ”, fiind
parafrazat alaturi că dreptului face posibilă nașterea unnui concept care face
posibilă o nouă temă de reflective. De asemenea trebuie menționat faptul ca
sintagma „ statul de drept” nu e născută acum, ci a apărut odată cu cristalizarea
noului tip de stat(de drept), a persistat si a evoluat odată cu trecerea timpului.

Concepția sintagmei „ stat de drept” a apărut in Germania ca „Reichtsstaat”

apoi în Franța, după care s-a răspândit în aproape toată Europa. Condiția
fundamentală a statului de drept este recunoașterea supremației legii asupra celui
care deține puterea si toate subiectele de drept trebuie să se supună legii. Noțiunea
de stat o regăsim incă din vremea antichității, astfel potrivit lui Aristotel, statul este
o creație a naturii, iar omul pin natura sa este zoon politikon(animal social). De
altfel, in epoca modern, iluministul filosof Immanuel Kant se referă la statul de
drept, însă nu folosește această sintagmă niciodată. Acesta nu e de acord cu
difinrea omului ca fiind un zoon politikon, ci dimpotrivă. Susține faptul că omul
este stăpânit de trei pasiuni(ambiția, lăcomia si autoritatea. Soluția acestora este
statul care moderează atît libertățile individuale, cât și legile după care se ghidează,
cee ace duce la nașterea unor conflicte(război). Prima persoană care foloseste
sintagma de „ stat de drept” este gânditorul german Robert von Mohl, unde în
concepția sa noțiunea indica „ joncțiune juridică a individului și între Securitate
juridicăa individului și întreținerea providenței”, providenția fiind înțeleasă ca
guvernare înțeleaptă clarvăzătoare a divinității care guvernează peste tot. În
viziunea lui Hans Kelsen, noțiunea statului de drept este o noțiune de nonsens
juridic susținând că expresia este pleonastică. Pe de alta parte însă A. Hauriou
sustine că acest concept este inutil, iar J. Giquel afirmă că statul de drept
presupune subordonarea statului față de drept. Putem observa cum părerile despre
statul de drept sunt împărțite, dar totuși, zic să enumerăm niște trăsături generale
ale acestui „stat de drept”
 Acesta se întemeiază și funcționează pe baza legii fundamentale, Constituția,
care fundamentează, legitimează și conduce întreaga activitate a statului
 Asigură un oareare echilibru, cetățenii indiferent de poziția lor sunt egali în
fața legii, respect legea ca element suprem în stat
 Organele puterii de stat sunt alese prin vot universal, secret și direct, prin
cadrul pluralismului politic.
 Respectarea principiului separației puterii în stat
 Guvernul și autoritățile publice au datoria de a respecta constituția și de a
acționa conform legii
 Este asigurată libera circulație a ideilor și a persoanelor, dreptul la libera
exprimare și organizare politică și profesională.