Curs 2

2.1 Metode de estimare a mediei unui eșantion

Având în vedere un parametru care nu este cunoscut, estimarea acestuia poate fi făcută
printr-o singură valoare, adică o estimare punctuală, sau putem identifica un interval în care
suntem convinși că vom identifica parametrul real.

2.2 Estimare punctuală

Așa cum am amintit mai sus, estimarea punctuală este o estimare exprimată printr-o
singură valoare. Pentru exemplificare putem estima media câștigurilor anuale ale unui subiect
ca fiind 300 lei sau 336 lei. Practic metoda de a estima o medie necunoscută constă în
cunoașterea mediei eșantionului .
Dacă am extrage multe eșantioane, am obține o distribuție de selecție asemănătoare
celei prezentate în figura 2.1.

Figura 2.1: Distribuția de selecție pentru medii

0 u X

Estimarea punctuală pentru dispersie este dată de relația:

1
 ∑( )
(2.1)

Pentru eșantioane diferite, valorile vor fi diferite conform relației:

( ) (2.2)

Practic rezultă ca distribuția de selecție va arăta ca în figura 2.2, iar în condițiile în care
s-ar fi extras multe eșantioane ( ) am fi obținut o valoare mai mică decât cea reală (σ2).

Figura 2.2: Distribuția de selecție pentru σ2

0 σ2 X

Pentru a elimina problema interferenței, vom considera relația prin care σ2 este exprimat
în mod normal:

∑( )
(2.3)

Având în vedere că [ ( )] , vom avea:

( ) ( ) ( )( ) (2.4)

2
 Astfel, rezultă din relația (2.4) că a devenit o estimare punctuală care este
nedeplasată pentru .

2.3 Estimare pe intervale de încredere

Pornim de la ideea că o estimare punctuală pentru un parametru nu va fi suficientă și

atunci vom încerca să găsim cu o precizie mai mare de 95% un interval de valori unde se
situează respectivul parametru.
Suntem interesați să identificăm un interval de valori care să fie cuprins între +M și -
M având probabilitatea de 95% ca în acest interval să fie prezent parametrul nostru u.
Avem în vedere aspectul că este un estimator nedeplasat al lui u și vom determina
expresia care în face să se afle în interiorul intervalului. Pornind de la faptul ca eșantionul este
suficient de mare N(u, ), vom avea în vedere expresia:

⁄√
, care urmează o distribuție N(0,1) (2.5)

Utilizând tabelele distribuției normale vom stabili:

( ) (2.6)

După introducerea expresiei (2.5) în (2.6) rezultă:

( ⁄√
) (2.7)

Relația (2.7) se poate scrie:

( ) (2.8)
√ √

În figura următoare sunt reprezentările intervalelor de încredere de 95% și respectiv

99% pentru u.

Figura 2.3: Intervale de încredere pentru Z

3
 p(Z) p(Z)

-1,96 0 1,96 Z -2,58 0 2,58 Z

În practică, pentru a obține o estimare nedeplastă, σ este înlocuit cu s (abaterea

standard a eșantionului), data de relația (2.3). Astfel, intervalul de încredere (95%) al
eșantionului se poate scrie:

(2.9)
√

Modificarea intervalului de încredere se face prin schimbarea valorii corespunzătoare (de

exemplu 2,58) din tabelul distribuției normale standardizate, în vederea garantării unui interval
de 99%. Asfel, expresia (2.9) se va scrie:

(2.10)
√

Având stabilite expresiile de bază putem calcula ușor intervalele de încredere pentru
diferite eșantioane.