Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Raport
Varianta 68
A efectuat:
A verificat: Romanenco Alexandr
Chișinău, 2022
1
Cuprins
2
1. Noțiuni de bază despre convertor analogic-digital
Semnalele din lumea reală, preponderent analogice, nu sunt compatibile cu formatul de date
binar utilizat în microprocesoare, şi de aceea ele necesită o conversie înainte şi după procesare.
Pentru a putea beneficia de avantajele tehnicii digitale atunci când lucrăm cu semnale de intrare şi de
ieşire analogice trebuie să parcurgem trei paşi:
1. Convertirea semnalelor analogice, din lumea reală, în formă digitală. Această operaţie se
numeşte conversie analog numerică (sau analog digitală)
2. Prelucrarea datelor sub formă digitală
3. Convertirea semnalului de ieşire spre lumea reală din formă digitală în formă analogică.
În electronică , un convertor analog-digital ( ADC , A / D sau A-D-D ) este un sistem care
transformă un semnal analogic , cum ar fi un sunet preluat de un microfon sau o lumină care intră
într- o cameră digitală , în un semnal digital . Un ADC poate furniza, de asemenea, o măsurătoare
izolată, cum ar fi un dispozitiv electronic care transformă o tensiune analogică de intrare sau curent
într-un număr digital care reprezintă magnitudinea tensiunii sau a curentului. De obicei, ieșirea
digitală este un complement al doi număr binar care este proporțional cu intrarea, dar există și alte
posibilități.
Există mai multe arhitecturi ADC. Datorită complexității și nevoii de componente potrivite cu
precizie , toate ADC-urile cele mai specializate sunt implementate ca circuite integrate (CI).
Un convertor digital-analog (DAC) îndeplinește funcția inversă; transformă un semnal digital într-un
semnal analogic. Spre deosebire de o mărime analogică ale cărei valori se pot găsi în orice punct din
domeniul său de variație, mărimea numerică (sau digitală) posedă numai o variație în trepte. Astfel,
întreg domeniul de variație este divizat într-un număr finit de „cuante” (trepte elementare) de
mărime determinată de rezoluția sistemului, în acest mod, diferența între cele mai apropiate valori
numerice nu poate fi făcută mai mică decât această treaptă elementară, ceea ce face ca, principial,
reprezentarea informației sub forma numerică să fie legată de introducerea unei erori, numită eroare
de cuantificare. Cu toate că un sistem pur analogic este capabil (cel puțin în mod teoretic) de o
acuratețe mai bună decât un sistem hibrid (analog/numeric) această acuratețe este rar folosită în mod
complet. Acest lucru se datorează formei analogice a semnalului care nu permite o citire, înregistrare
sau interpretare de mare exactitate. Pe de-altă parte, datele sub formă numerică reprezintă deja o
formă în care se face manipularea, prelucrarea sau memorarea lor, teoretic fără nici o eroare sau
practic, cu erori extrem de mici. Odată transformate în forma numerică, datele pot fi prelucrate
matematic, sortate, analizate sau folosite pentru diverse funcții de control mult mai precis, rapid și
3
flexibil decât sub formă analogică,
4
în plus, dacă după achiziția lor este nevoie de un volum mare de prelucrare, forma numerică prezintă
din nou avantaj deoarece posibilitatea de acumulare a unor erori prin manipulări succesive este
extrem de mică. De asemenea, forma numerică prezintă un avantaj considerabil în cazul păstrării
datelor pentru durate mari, prin posibilitatea stocării lor în memorii nevolatile de mare capacitate.
Orice mărime electrică, având o formă analogică trebuie transformată în prealabil, într-o formă
numerică pentru a putea fi prelucrată sub o formă sau alta de un astfel de sistem de prelucrare.
Este evident că un convertor A/N care prelucrează un semnal provenind de la un traductor de
temperatură nu poate fi folosit la codificarea unui semnal video produs de o cameră de luat vederi.
Cerințele impuse de fiecare dintre cazurile de mai sus sunt extrem de diferite, ele fiind determinate
de caracteristicile diferite de frecvență (lărgimea de bandă) ale semnalelor supuse conversiei,
precum și de exactitatea cu care este necesară codificarea numerică a informației analogice. Din
acest punct de vedere există o serie întreagă de sisteme de conversie analog/numerică, începând cu
cele mai lente, destinate conversiei semnalelor statice, de bandă foarte joasă si ajungând până la
sistemele de conversie ultra rapide, folosite la conversia semnalelor de bandă foarte largă (radar, TV
etc.). De cele mai multe ori, datele obținute în urma achiziției și prelucrării numerice trebuie să fie
utilizate tot sub forma analogică. Această cerință impune transformarea formei lor numerice în
formă analogică, proces care se realizează cu convertorul numeric-analogic (CNA).
5
2. Parametrii convertoarelor A/D
6
3. Clasificarea convertoarelor AD
Există multe tipuri de convertoare analog numerice utilizate în ziua de azi. Motivaţia acestei
diversităţi constă în existenţa a mai multor tipuri de aplicaţii pentru convertoare A/D. La baza
realizării acestor convertoare stau mai multe principii de funcţionare, dintre care amintim
următoarele:
- convertoare paralele, instantanee
- convertoare A/D cu conversie intermediară
- convertoare A/D cu integrare
- convertoare A/D cu reacţie.
Convertoarele A/D cu conversie intermediară transformă mărimea de măsurat (tensiune sau
curent) într-o altă mărime, proporţională cu prima a cărei transformare numerică este mai simplă. Un
exemplu îl constituie conversia A/D folosind în prealabil o conversie intermediară în frecvenţă.
Circuitul poate fi privit ca fiind format din două secţiuni: un convertor tensiune frecvenţă şi un
circuit de măsurare numerică a frecvenţei (figura 3).
Convertoarele A/D cu integrare folosesc acumularea sarcinii într-un circuit integrator şi
asigură ca valoarea medie a acesteia să fie zero pe un anumit interval de timp.
Convertoarele A/D cu reacţie (figura 4) utilizează un convertor D/A şi o buclă de reacţie prin
care compară mărimea de intrare cu cea obţinută la ieşirea convertorului D/A. În momentul egalităţi
lor, numărul de la intrarea convertorului D/A este tocmai valoarea numerică a mărimii de intrare.
7
Figura 4. CAD cu reacție
8
Figura 5. Convertor paralel de 3 biţi
9
CAN cu generare de tensiune în trepte
Metodă de conversie cu generare de tensiune în trepte este cunoscută şi sub numele metoda rampei
digitale sau a numărătorului. În figura 6 se prezintă schema unui convertor A/D cu generare de
tensiune în trepte.
11
Dacă tensiunea de intrarea creşte numărătorul se va decrementa cu o unitate după care va începe să
numere din nou înainte.
12
concept de bază se utilizează în unele voltmetre digitale.
13
Figura 8. Convertor analog numeric cu integrare cu simplă pantă
15
condensatorul C. Condensatorul se va încărca liniar deoarece curentul este constant şi prin urmare la
ieşirea lui A1 va rezulta o tensiune cu pantă liniar descrescătoare.
16
Modul de funcţionare este următorul:
17
- se iniţializează registrul de la intrarea convertorului D/A la zero;
- se înscrie 1 în bitul cel mai semnificativ, dacă tensiunea de intrare este mai mică decât tensiunea de
la ieşirea CNA se resetează acest bit şi se trece la următorul, dacă tensiunea de intrare este mai mare
se trece direct la bitul următor;
- conversia este terminată după ce s-a decis şi valoarea bitului b0.
18
comparaţie. După ce registrul de deplasare a fost străbătut în
19
întregime, bitul de valoare 1 va fi transferat de la ieşirea registrului la latch-ul F2 care, prin
intermediul porţi G2, va transfera cuvântul binar obţinut în urma conversiei, în buffer-ul de ieşire.
Când semnalul de tact va trece din 1 în 0, latch-ul F2 va seta bistabilul INTR care va furniza
semnalul de întrerupere. Pentru citirea buffer-ului de ieşire, CS şi RD trebuie să fie pe 0 logic.
21
În cazul în care la intrarea Vref/2 nu se aplică nici o tensiune, tensiunea de referinţă va fi chiar
tensiunea de alimentare a convertorului, deci tensiunea de referinţă poate fi egală fie cu tensiunea de
alimentare (5V) fie cu tensiunea care se aplică la intrarea Vref/2 (≤ 2,5V). Acest lucru permite o
ajustare a gamei de variaţie a semnalului analogic de la intrarea convertorului.
Înregistrare muzicală
Analog-digital , convertoare sunt parte integrantă a 2000s epoca tehnologiei de reproducere muzică
și stații de lucru audio digitale pe bază de înregistrare a sunetului . Oamenii produc adesea muzică pe
computere folosind o înregistrare analogică și, prin urmare, au nevoie de convertoare analog-digitale
pentru a crea fluxuri de date ale modulării codului puls (PCM) care se duc pe discuri compacte și
fișiere de muzică digitale. Recolta actuală de convertoare analogice-digitale utilizate în muzică poate
să probeze la viteze de până la 192 kilohertz . Există literaturi considerabile cu privire la aceste
aspecte, dar considerațiile comerciale joacă adesea un rol semnificativ. Multe studiouri de
înregistrare înregistrează modularea codului pulsului (PCM) pe 24 biți / 96 kHz (sau mai mare) sau
Direct Stream DigitalFormate (DSD) și apoi redimensionează sau decimează semnalul pentru
producția audio digitală a discului compact (44,1 kHz) sau la 48 kHz pentru aplicațiile de radio și
televiziune utilizate frecvent, din cauza frecvenței Nyquist și a intervalului auditiv al oamenilor.
Instrumente științifice
Sistemele de imagistică digitală utilizează în mod obișnuit convertoare analog-digitale în pixeli
de digitalizare . Unele sisteme radar folosesc în mod obișnuit convertoare analog-digitale pentru a
converti puterea semnalului în valori digitale pentru procesarea ulterioară a semnalului . Multe alte
sisteme in situ și de teledetecție folosesc în mod obișnuit o tehnologie analogă. Numărul de biți
binari din valorile numerice numerice rezultate reflectă rezoluția, numărul de niveluri discrete unice
22
de cuantizare (procesarea semnalului) . Corespondența dintre semnalul analog și semnalul digital
depinde de eroarea de cuantizare. Procesul de cuantizare trebuie să aibă loc la o viteză adecvată, o
constrângere care poate limita rezoluția semnalului digital. Mulți senzori din instrumentele științifice
produc un semnal analogic; temperatura , presiunea , pH-ul , intensitatea luminii etc. Toate aceste
semnale pot fi amplificate și alimentate la un ADC pentru a produce un număr digital proporțional
cu semnalul de intrare.
Codificator rotativ
Unele dispozitive neelectronice sau doar parțial electronice, cum ar fi codificatoare rotative , pot fi de
asemenea considerate ADC. De obicei, ieșirea digitală a unui ADC va fi un număr binar
complement al doi, care este proporțional cu intrarea. Un codificator poate scoate un cod Grey .
Concluzie
In urma efectuarii acestui referat am descopeerit ca semnalele din lumea reală, preponderent
analogice, nu sunt compatibile cu formatul de date binar e care sunt utilizat în microprocesoare si c
defapt are loc o conversie înainte şi după procesare.
Pentru a putea beneficia de avantajele tehnicii digitale atunci când lucrăm cu semnale de intrare
şi de ieşire analogice trebuie să parcurgem trei paşi de baza, printe care: Convertirea semnalelor
analogice, din lumea reală, în formă digitală. Această operaţie se numeşte conversie analog
numerică sau analog digitală; Prelucrarea datelor sub formă digitală; Convertirea semnalului de
ieşire spre lumea reală din formă digitală în formă analogică.
23
Bibliografie
2. Digital Dynamic Analysis of A/D Conversion Systems through Evaluation Software based
on FFT/DFT Analysis, James J. Colotti, November 1987
https://www.ieee.li/pdf/adc_evaluation_rf_expo_east_1987.pdf
24