GIMNASTICĂ

NEACȘU IULIA LAVINIA

Specializare: Marketing | Grupa: 1 | Anul: 2

Cuprins
1. Scurt Istoric.......................................................................................................................1
2. reguli de bază în practicarea acestuia............................................................................4
3. Sportiv Reprezentativ................................................................................................5
Bibliografie...............................................................................................................................6

1. Scurt Istoric

PAGINA 1
„Gimnastica este unul dintre cele mai vechi sporturi olimpice fiind inclusa si in programul
Jocurilor Olimpice antice, atunci când concurenții se întreceau într-o varietate de concursuri,
care, cu greu, ar putea fi denumite “gimnastica”. Acestea au inclus lupte si sărituri peste tauri,
in conformitate cu ilustrațiile de pe vase de lut. De fapt, numele de “gimnastica” este derivat
din cuvântul grecesc antic” gomos “, care, tradus literal, înseamnă gol, acesta fiind si unul
dintre motive pentru care femeile au fost excluse de la Jocuri, nu doar in calitate de
concurente, ci si ca spectatoare. Gimnastica olimpica a acelor timpuri s-a stins odată cu
desființarea J.O., dar, pana atunci, timp de peste o mie de ani, regii care au guvernat in epoca
au încurajat practicarea exercițiilor fizice. Din greaca antica la Internet, istoria gimnasticii
este strâns legata si de evoluția Jocurilor Olimpice, de la cele Antice la cele Moderne…

Sportul, la modul general, prin urmare si gimnastica, a căpătat forme in accepțiune moderna
pe parcursul secolului al 19-lea, in ceea ce privește gimnastica in prim-plan aflând-se disputa
dintre cele doua stiluri in conflict: sistemul suedez (in principal grup de exerciții libere) si
sistemul german (cu ajutorul unui aparat).

In Europa secolului al 19-lea au început sa apară Gimnazii destinate gimnasticii, in aer liber,
care seamănă cu locuri de joaca, locuri privite ca o aventura in cazul domnilor care doreau sa
impresioneze doamnele, care, la rândul lor, tot din același motiv, care purtau semne ale «
ascensiunilor » montane. Din punct de vedere al armatei, gimnastica a fost privita ca o
posibilitate de exprimare a disciplinei, si nu este de mirare ca termeni militari încă mai exista,
cum ar fi “defilează pe…” si “salutul juriului”. Federația Internaționala de Gimnastica (FIG)
a fost fondata in 1881, la Liege, in prezent existând 129 federații afiliate.

Gimnastica este unul dintre putinele sporturi prezente in Program încă de la prima ediții ale
Jocurilor Olimpice din epoca moderna,. începând cu 1989, prin evoluțiile băieților, fetele
intrând oficia in scena abia in 1952, la Helsinki, dar si pana atunci, la diferite ediții au fost
concursuri destinate gimnastelor. Primul concurs olimpic de gimnastica, Atena 1896, a reunit
la start 18 gimnaști din patru – șase națiuni, la câteva aparate, programul (uneori concursul a
avut loc in aer liber) suferind permanente schimbări pana sa ajungă la forma cunoscuta azi.
Modificări au fost făcute aproape la fiecare concurs olimpic, in ceea ce privește numărul, felul
si construcția aparatelor utilizate, numărul de gimnaști pe echipa, tipul de exerciții, calitatea
evoluției, vârsta competitorilor, de la concursurile in aer liber la cele in sala etc. Cu toate
acestea, era adevărata a gimnasticii a debutat odată cu Jocurile Olimpice din 1952, de la
Helsinki, atunci fiind stabilite liniile coordonatoare ale dezvoltării acestei discipline.

Unele documente au relevat faptul ca, de-a lungul sec. al XVII-lea si al XVIII-lea, diferite
celebrări sau evenimente importante de la curțile principiale din tarile romanești au fost
însoțite de demonstrații acrobatice, precum elemente acrobatice, trageri de frânghii, sărituri
peste animale aliniate (incluzând chiar si salturi), toate acestea executate de către sportivi
locali (pehlivani) sau renumiți acrobați, aduși din străinătate special in acest scop.

In 1822, la Mediaș, a fost creata o asociație de gimnastica numita ‘TURNVEREIN’.

Profesorul sas Stefan Ludwig Roth a introdus in cadrul ‘curriculum’-lui școlar programul de
gimnastica al germanului Friedrich Ludwig John. Figura controversata, John a fost creatorul
aparatelor de gimnastica.

Începând din anii 1860, programele de gimnastica din tara noastră s-au dezvoltat prin crearea
de asociații si societăți de gimnastica, precum cele din Arad si Bistrița in 1869, si Brașov in
1861. O societate de arme, gimnastica si tir a fost creata in București in 1866. O societate

PAGINA 2
internaționala de tir si gimnastica a fost creata si la Iași in 1877. Societăți de gimnastica au
fost înființate mai târziu la Timișoara si Craiova in 1889 si respectiv, 1890. Altele au apărut
intre 1891 si 1906 la Pitești, Agnita, Târgu-Jiu, Ploiești, Galați si Câmpulung-Muscel.

La data de 14 septembrie 1906 a avut loc un congres al societăților de gimnastica care a dus la
crearea Federației Romane de Gimnastica, prima instituție centrala ce va coordona si conduce
peste 18 societăți existente la aceea data in intriga tara. Primul conducător al instituției a fost
generalul P.V.Nasturel, cu doi adjuncți – ministrul la acea data al Educației Spiru Haret si
lt.colonelul Theodor Petrescu. Societăți noi de gimnastica si cluburi au apărut in 1907, același
an când Federația Romana de Gimnastica a devenit a noua federație care s-a afiliat la
Federația Internaționala de Gimnastica. In luna mai a aceluiași an prima manifestare naționala
a avut loc la Arenele Romane din București, cu demonstrații la bara fixa, paralele inegale si
cal cu mânere.

Femeile au devenit parte din programele gimnasticii intre 1916-1932, odată cu participarea la
concursuri internaționale organizate in Franța, Italia, Iugoslavia si Cehoslovacia. Competiții
naţionale, de fapt, festivaluri de gimnastica, au fost organizate in tara la intervale regulate. In
1932 Federației Romane de Gimnastica s-a afiliat la Uniunea Federațiilor Sportive din
Romania.

Perioada anilor pana la 1940 a fost caracterizata de introducerea si dezvoltarea sistemului

gimnasticii suedeze dezvoltata de Pierre Ling, in scoli, universități, armata si la Academia
Naționala de Educație Fizica. Aceasta a fost un rezultat direct a existentei mai multor
specialiști care au fost educați in aceea perioada la Stockholm.

Odată cu instaurarea regimului comunist in Romania, după cel de-al doilea război mondial,
sistemul sovietic a dat o calitate mai mare gimnasticii la aparate, aceasta instaurând-se in
instituțiile educaționale la fel ca si in cluburi. In anul 1947, primul campionat național a avut
loc la Reșița, in timp ce Bucureștiul a găzduit primul campionat național școlar. Mai multe
competiții bilaterale au avut loc intre 1950-1951.

Intre anii 1950-1964 sub îndrumarea unor mari antrenori precum Iosif Maier, Adina Stroescu,
Robert Pudlata, Nicolae Balașul, Caius Jianu, Petre Dungai, Maria Simionescu si alții,
gimnastica românească a cunoscut o creștere rapida, atât din punct de vedere tehnic si
metodologic, cat si din punctualul de vedere al formarii specialiștilor, unii dintre ei mai
activând si astăzi in gimnastica românească.

Jocurile Olimpice din anul 1952 de la Helsinki au însemnat prima participare a unor echipe
romanești, atât la masculin cat si la feminin, dar cu rezultate modeste. Primele campionate
naţionale universitare au avut loc la Arad in anul 1953 si campionul național nu a fost altul
decât actualul președinte al Federației Romane de Gimnastica, Nicolae Vieru. Aceste
campionate au continuat pana in anul 1980, când greutăți financiare au determinat
întreruperea acestora.

La București, in luna mai 1957, s-au organizat de către Federația Romane de Gimnastica
Campionatele Europene de Gimnastica, la feminin. Gimnastele romane Sonia Iovan si Elena
Leuștean au câștigat medalia de argint, respectiv bronz, la aceasta competiție. In anul 1956 s-
au organizat, ca o repetiție pentru aceste Campionate Europene, o competiție numita
‘Campionatele Internaționale de Gimnastica ale României’. Este cea mai veche competiție
individuala din lume, atât la masculin cat si la feminin: in anul 1996 s-a desfășurat o ediție
comemorativa, cea de-a 4o-a ediție a acestor Campionate Internaționale.

PAGINA 3
In 1956 la J.O. de la Melbourne, in 1958 la C.M. de la Moscova si la J.O. de la Roma din
1960 echipa feminina a cucerit medalia de bronz. In perioada 1950-1964, atât echipa
masculina cat si cea feminina au câștigat experiența, prin participarea la competiții balcanice,
europene si mondiale, câștigând uneori si medalii.

Ediția 1964 a Jocurilor Olimpice a adus rezultate slabe pentru Romania, locul IV la feminin si
locul XII la masculin, fapt care a dus ca oficialii acelei perioade sa pună in discuție
participarea tarii noastre la J.O. de la Mexico City, 1968. In același timp, au fost luate o serie
de inițiative pentru a îmbunătăți participarea la competiții a gimnaștilor romani, eforturi care
au fost răsplătite începând cu anii 1971-1972. Aceste masuri au inclus contacte cu antrenori
din Uniunea Sovietica si din Japonia. Antrenori romani au fost trimiși la studii in străinătate si
au fost organizate cantonamente comune cu sportivii sovietici si japonezi. In 1969 a fost
creata scoală de gimnastica de la Onești, o fortăreața pentru gimnastica feminina.

Din 1961 s-au organizat campionate naţionale pentru gimnastica ritmica-sportiva, eforturile
federației fiind încununate de succes in competiții internaționale, continentale si mondiale.
Începând cu anul 1965, Romania a luat parte in mod regulat la “Turneul Prietenia”, o
competiție intre tarile socialiste. Competiția a fost un loc de lansare pentru numeroși campioni
mondiali si olimpici. In 1973 aceasta competiție a fost câștigata de către Nadia Comăneci.

Federația Romana de Gimnastica a luat ființa in anul 1906 si s-a afiliat la Federația
Internaționala in anul 1907.

In anul 1987 FRG s-a afiliat si la Uniunea Europeana de Gimnastica.

Prima participare olimpica a avut loc in anul 1952 la Helsinki, echipa clasând-se pe un
modest loc IX.

In anul 1957 FRG a organizat primul Campionat European de gimnastica feminina, in

București – sala Floreasca, unde gimnastele Sonia Iovan si Elena Leuștean s-au clasat pe
locurile II si III la individual compus, cucerind încă 3 medalii de argint si bronz la aparate.

Prima afirmare olimpica a gimnasticii feminine s-a produs la olimpiada (J.O.) de la

Melbourne 1956, unde echipa formata din Elena Leuștean, Sonia Ioan, Emilia Vatasoiu-Lita,
Ileana Șacalii, Utah Sculând, Elena Dobrovolschi si Georgeta Hurmuzachi a cucerit medalia
de bronz; totodată, Elena Leuștean se clasează pe locul IV la individual compus si obține o
medalie de bronz la sol.

Anul 1958 menține echipa feminina pe locul III la Campionatele Mondiale (CM) de la
Moscova, loc confirmat si la J.O. Roma 1960. Perioada 1964-1968 a fost marcata de un ușor
declin al gimnasticii feminine, echipa situând-se pe locul VI la J.O. Tokyo 1964 si absentând
la J.O. Mexic 1968. Ca urmare, intre masurile luate de federație pentru redresare, a fost si
aceea a înființării liceului de gimnastica de la Onești (actualmente Liceul “Nadia Comăneci”).

La C.M. 1970 de la Ljubljana si J.O. Munchen 1972 se remarca deja o creștere a echipei,
aceasta clasând-se pe locul V, respectiv VI si prezentând o noua garnitura de gimnaste din
care se remarca Alina Gorea si Anca Grigoraș.

J.O. Montreal 1976 au însemnat un moment istoric, de referința pentru gimnastica

românească. Rezultatele memorabile ale acestei competiții, dar mai ales apariția Nadiei
Comăneci au revoluționat gimnastica mondiala, ca dovada ca aceasta olimpiada a fost
denumita semnificativ “Olimpiada Nadiei”; echipa formata din Nadia Comăneci, Teodora

PAGINA 4
Ungureanu, Anca Grigoraș, Mariana Constantin, Gabriela Trașcă si Georgeta Gabor a cucerit
medalia de argint, urmata de o salba de medalii de aur, argint si bronz la individual compus si
aparate, adjudecate de Nadia Comăneci si Teodora Ungureanu.

A urmat o perioada de dominare a Nadiei care își înscrie in palmares – pana la retragerea din
1981 – participarea la încă o olimpiada – totalul medaliilor “olimpice” fiind de 9 din care 5 de
aur. De asemenea, ea deține performanta unica de cucerire a 3 ediții consecutive a
Campionatelor Europene rămânând astfel definitiv in posesia Cupei “Challenger”. La toate
acestea se adaugă o multitudine de medalii cucerite la C.M., C.E. si turnee internaționale.

Nadia a fost distinsa in anul 1984 cu Colanul Olimpic de Argint, de către președintele C.I.O.
Juan Antonio Sama ranch. Actualmente ea trăiește in America si este președinte onorific al
FRG.

De menționat este de asemenea faptul ca echipa României a cucerit de 3 ori consecutiv titlul
mondial pe echipe in anii 1994, 1995 si 1997, participante la victorie fiind si gimnastele
Alexandra Marinescu, Claudia Presecan, Ionela Lăieș, Daniela Mara duca, Nadia Hațegan,
Mirela Tugurlan, Corina Ungureanu.” [ CITATION Nic10 \l 1048 ]

2. REGULI DE BAZĂ ÎN PRACTICAREA ACESTUIA

„Conținutul elementelor de performanță nu se limitează la reguli și fiecare vorbitor împreună cu
antrenorul său își completează planul personal de a vorbi cu un anumit campionat. Tipul
exercițiului diferă în funcție de sexul atletului, datorită dezvoltării mai mari a unor grupuri
musculare la bărbați și a dificultății de a stăpâni niște cochilii de către femei. Pentru bărbați, există
ieșiri pe astfel de proiectile: inele, bare transversale, bare și exerciții pe călare, precum și exerciții
de podea și salturi. Femeile efectuează la concurs elemente pe bare neuniforme, având înălțimi
diferite și, de asemenea, pe un jurnal. Ca și bărbații susținerea salturilor cu exerciții gratuite.
Câștigătorul este determinat de un set de exerciții de succes realizate pe diferite cochilii.

Imbracaminte pentru gimnastică.:

Există anumite criterii pentru costumul corect de costume de baie pentru gimnastică și
cerințele aprobate pentru aceasta, a căror nerespectare poate servi ca o lipsă de admitere la
spectacol:

Costumele pentru femei joacă nu numai un rol practic, ci și un aspect estetic. Oferă confort
maxim și comoditate în timpul executării elementelor în jur. Atletul însuși poate alege
designul potrivit pentru el, creând astfel imaginea proprie în arenă. Un costum de baie frumos
va scoate în evidență atletul și atrage atenția publicului. Pentru antrenamente și performanțe
sportivul ar trebui să aibă diferite modele de costume de baie. De regulă, prima este destul de
simplă, iar a doua este decorată cu tot felul de pietre și modele. Există diferite modele de
costume de baie, dintre care unul este strâns. Un astfel de costum de baie se atașează cât mai
mult pe piele și se îmbină cu ea, permițând atletului să nu o simtă pe sine. Nu constrânge
mișcările și este foarte confortabil de purtat.” [CITATION Cee \l 1048 ]

3. Sportiv Reprezentativ
„Nadia Elena Comăneci (n. 12 noiembrie 1961, Onești, Bacău, România) este
o gimnastă română, prima gimnastă din lume care a primit nota zece într-un concurs olimpic
de gimnastică. Este câștigătoare a șase medalii olimpice de aur. Este considerată a fi una
dintre cele mai bune sportive ale secolului XX și una dintre cele mai bune gimnaste ale lumii,

PAGINA 5
din toate timpurile, „Zeița de la Montreal”, prima gimnastă a epocii moderne care a luat 10
absolut. Este primul sportiv român inclus în memorialul International Gymnastics Hall of
Fame.

Nadia s-a născut la Onești, fiind fiica lui Gheorghe și Ștefania-Alexandrina Comăneci [5]; a
fost botezată după „Nadejda” („Speranță”), eroină a unui film. Unele surse susțin că s-ar fi
născut ca „Anna Kemenes”. Această variantă a fost dezmințită în noiembrie 2016 atât de
Nadia cât și de mama sa, Ștefania.[9]

A concurat pentru prima dată la nivel național în România, în 1970, ca membră a echipei
orașului său. Curând, a început antrenamentele cu Béla Károlyi și soția acestuia, Márta
Károlyi, care au emigrat mai târziu în Statele Unite, devenind antrenori ai multor gimnaste
americane. La vârsta de 13 ani, primul succes major al lui Comăneci a fost câștigarea a trei
medalii de aur și una de argint la Campionatele Europene din 1975, de la Skien, Norvegia. În
același an, agenția de știri Associated Press a numit-o "Atleta Anului".

La 14 ani, Comăneci a devenit o stea a Jocurilor Olimpice de Vară din 1976 de

la Montreal, Québec. Nu numai că a devenit prima gimnastă care a obținut scorul perfect de
zece la olimpiadă (de șapte ori), dar a și câștigat trei medalii de aur (la individual compus,
bârnă și paralele), o medalie de argint (echipă compus) și bronz (sol). Acasă, succesul său i-a
adus distincția de „Erou al Muncii Socialiste”, fiind cea mai tânără româncă distinsă cu acest
titlu.[10]

Comăneci și-a apărat titlul european în 1977, dar echipa României a ieșit din competiție în
finale, în semn de protest contra arbitrajului. La Campionatele Mondiale din 1978 a concurat
o Nadia Comăneci cu greutate peste medie și ieșită din formă. Căderea la paralele a trimis-o
pe locul 4, însă a câștigat titlul de campioană mondială la bârnă.

În 1979, Comăneci, din nou la greutate normală, a câștigat cel de-al treilea titlu european la
individual compus (devenind primul sportiv din istoria gimnasticii care a reușit această
performanță). La Campionatele Mondiale din decembrie, ea a câștigat concursul preliminar,
dar a fost spitalizată înainte de a participa la concursul pe echipe, din cauza unei infecții, în
urma unei tăieturi la încheietura mâinii, cauzată de o cataramă din metal. În ciuda
recomandărilor doctorilor, ea a părăsit spitalul și a concurat la bârnă, unde a obținut nota 9,95.
Performanța sa a conferit României prima medalie de aur în concursul pe echipe.

A participat și la Jocurile Olimpice din 1980 de la Moscova, clasându-se a doua după Elena

Davîdova la individual compus, când a fost nevoită să aștepte pentru notă până ce Davîdova
și-a încheiat exercițiul. Nadia și-a păstrat titlul la bârnă, dar a câștigat și o nouă medalie de
aur, la sol, și una de argint, împreună cu echipa.” [ CITATION Nad22 \l 1048 ]

Bibliografie
Ce este gimnastica? Descrierea și regulile. (2021). Preluat de pe https://olnafu.ru/sport-
%C8%99i-fitness/230084-ce-este-gimnastica-descrierea-%C8%99i-regulile.html

Nadia Comăneci. (2022, 01 09). Preluat de pe Wikipedia:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Nadia_Com%C4%83neci

PAGINA 6
Vieru, N. (2010). Istoria Gimnasticii. Preluat de pe Federația Română de Gimnastică:
http://old.romgym.ro/media/istoria-gimnasticii/

PAGINA 7