GRUPUL ŞCOLAR AGRICOL BECLEAN

JUDEŢUL BISTRIŢA-NĂSĂUD

TEMA PROIECTULUI:
ÎNCĂLZIREA GLOBALĂ

PROF.POP AUREL

2010
 Pag.
Argument.................................................................................................................3
Cap I
Cauzele Incălzirii Globale………………………………………………………....5
Efectul de seră……………………………………………………………..6
Dioxidul de carbon………………………………………………...7
Gazul metan………………………………………………………..9
Gazul ilariant…………………………………………………...….10
Vaporii de apa……………………………………………………..10
Hidrocarburi…………………………………………………….....11
Hexoflorura de sulf…………………………………………...…...11

Cap II
Efecte ale Încălzirii Globale…………………………………………………........16

Cap III
Cocluzii. Soluţii pentru diminuarea fenomenului………………………………....21

Bibliografie………………………………………………………………………...23

Anexe........................................................................................................................24

2
ARGUMENT

Fenomenul schimbarilor climatice reprezinta cea mai importantă problema de

mediu conform unei anchete din 2000 organizată de UNEP, fiind denumit în mod generic
încălzire globală, reprezintă unul dintre cele mai fierbinţi teme ale ştiinţei contemporane si
nu numai, dacă ne gândim la controversele politice generate de consecinţele potenţiale
imense în plan economic şi social.

Fig.1. Rezultatele anchetei UNEP

3
 Incălzirea globală este încalzirea aproape imperceptibila a planetei, cauzată, probabil,
de activitatile umane. Noi nu percepem creşterile de temperatură, dar efectele acestora pot fi
dezastruoase.
Daca incălzirea globală nu este cauzată de om, scenariul alternativ presupune că
aceasta ar fi un eveniment natural. Planeta a avut deja parte de mai multe perioade glaciare,
cu modificări ale temperaturii foarte diferite intre ele, şi în prezent ne aflăm intr-o perioadă
interglaciara caldă. In perioada epocă superioară a neogenului (cu 5,3 la 1,6 milioane de ani
in urma) s-a produs o incălzire accentuată a Pământului iar nivelul mărilor era de 30-35 m
mai ridicat decât cel de astăzi. Se presupune că perioada glaciară a fost cauzată de
modificările survenite in unghiul axei de rotație a Terrei şi orbita sa în jurul Soarelui.
Incălzirea globală poate fi şi o urmare a fluctuaţiilor energiei solare, şi a prafului vulcanic sau
al celui provenit de la activitaţile umane.
În cursul istoriei Pământului, clima s-a schimbat de multe ori, uneori chiar în mod
dramatic. Erele mai calde au înlocuit şi au fost înlocuite mereu de ere glaciare. Totuşi, clima
din ultimii aprox. 10.000 de ani a fost deosebit de stabilă. În această perioadă s-a dezvoltat şi
civilizaţia umană. În ultimii cca. 100 de ani – de la începutul industrializării – temperatura
medie la nivel global a crescut cu cca. 0,6 °C, mai repede decât oricând în ultimii 1000 de
ani.

4
 Fig .2. Variaţiile temperaturilor de la suprafaţa Pământului

I. Cauzele încălzirii globale

Schimbarea climei, rezultatul fenomenului de încălzire globală, afectează deja grav

civilizaţia umană si mediul in care aceasta se dezvoltă. Conştientizarea pericolului tot mai
evident a generat întrebări la care savanţii au încercat să găsească răspunsuri. Se poate face
ceva pentru a tempera sau stopa acest fenomen? Există soluţii aplicabile şi cu efecte rapide
de redresare a climei? Ce ajută mai mult: plantarea pomilor sau folosirea tehnologiilor
moderne? Schimbarea climei este anunţată de fenomene meteo deosebite, ce se manifestă în
ultimii ani cu amplitudine sporită şi frecvenţă crescută. În buletinele de ştiri sunt tot mai
frecvente reportajele despre secetă sau inundaţii însoţite de alunecări de teren, uragane sau
tornade, viscol şi "frig de crapă pietrele" sau căldură de "lichefiază asfaltul". Savanţii susţin
că responsabil de accentuarea acestor manifestări extreme este fenomenul de încălzire
globală. .
Organismul mondial în sarcina căruia cade studierea acestui fenomen şi găsirea
soluţiilor care să-l stopeze este IPCC (Grupul Interguvernamental pentru Schimbarea

5
Climatului). Format din 500 de oameni de ştiinţă din toată lumea, grupul s-a reunit la Paris la
începutul anului 2010, pentru a formula şi publica un raport asupra încălzirii globale şi a
efectului de seră ce are rol de catalizator al acestui fenomen. Ei au identificat câţiva factori cu
rol major în producerea fenomenului de încălzire globală: prezenţa în atmosferă a unor
cantităţi din ce în ce mai mari de dioxid de carbon, metan, precum şi a altor gaze cu efect de
seră şi subţierea stratului de ozon din stratosferă. Subţierea stratului de ozon a produs de la
început efecte foarte vizibile: creşterea numărului de persoane cu arsuri severe după o
expunere moderată la soare şi sporirea dramatică a numărului  persoanelor ce suferă de
cancer de piele .
Efectul de seră
Aburii din atmosferă, gazele naturale şi particulele precum dioxidul de carbon, acidul
azotos, metanul şi ozonul lasă să treacă razele scurte, pline de energie ale soarelui spre
Pământ, absorbind însă radiaţiile lungi emise de Pământ. Gazele de seră emit această energie,
pe de o parte, spre spaţiu, radiindu-le, pe de cealaltă parte, înapoi spre Pământ. Astfel,
Pământul se încălzeşte, atingând o temperatură medie de aprox. 15°C (în loc de aprox. –
18°C) şi făcând astfel posibilă viaţa oamenilor pe planeta noastră. Acesta este efectul natural
de seră.
Activităţile umane au dus de la începutul industrializării la creşterea concentrării în
atmosferă a gazelor naturale de seră şi mai ales a dioxidului de carbon. În plus, au fost
eliberate şi gaze sintetice, cu efecte asupra climei, mai ales hidrocarburi halogenate. Astfel,
efectul de seră a fost amplificat, temperatura medie globală crescând. Aici vorbim aşadar
despre efectul de seră (cauzat de om). .
Efectul de seră apare ca  un fenoment zonal dar cu extindere globală. Apare in zonele
unde cantităţile de gaze toxice sunt in creştere. Datorită caracterului zonal şi global , soluţiile
trebuiesc luate de factorii politici la nivel central , continental sau global.
.
Un alt exemplu este angrenajul efect de seră - distrugerea stratului de ozon: prin
efectul de seră, atmosfera terestră se încălzeşte. Acest lucru duce la o scădere a temperaturii
stratosferei, ceea ce favorizează distrugerea stratului de ozon. Astfel cresc şi radiaţiile
ultraviolete pe Pământ. Acest lucru nu este nociv doar pentru oameni, ci duce şi la dispariţia
accelerată a planctonului maritim - ceea ce, iarăşi, duce la eliberarea în atmosferă a
dioxidului de carbon, fapt care, din nou, amplifică efectul de seră. Atmosfera terestră

6
continuă astfel să se încălzească, totul devenind astfel un cerc vicios.
În decursul industrializării şi, implicit, al creşterii populaţiei la nivel mondial, precum
şi al creşterii circulaţiei, necesarul de energie a crescut. Acest lucru a dus la arderea sporită a
substanţelor combustibile fosile. În plus, a crescut şi cererea de alimente, impunându-se şi
necesitatea asigurării unui standard de viaţă mai ridicat. Astfel, agricultura s-a intensificat,
mari suprafeţe naturale fiind transformate în suprafeţe de cultură. Această tendinţă mai poate
fi înregistrată şi astăzi
Gazele de seră sunt gaze naturale sau sintetice care absorb razele infraroşii. Aceste
gaze ajung în atmosferă prin emisii, dar sunt parţial produse şi acolo prin reacţii chimice.
Majoritatea gazelor de seră sunt gaze reziduale, care reprezintă mai puţin de 1% din volumul
total de gaze.

CO2 Dioxidul de carbon .

Dioxidul de carbon este cel mai important gaz, care cauzează efectul de seră (cu o
pondere de cca. 50% din efectul de seră antropogen). Conform raportului IPCC din 2001,
începând cu anul 1750 a avut loc o creştere a concentraţiei de CO2 din atmosferă cu 31%.
Aproximativ 75% din emisiile antropogene de CO2 în atmosferă din ultimii 20 de ani sunt
cauzate de arderea carburanţilor fosili.

Formare
arderea carburanţilor fosili (petrol, gaze naturale, cărbuni)
defrişarea pădurilor
eroziunea solurilor (oxidarea carbonului înmagazinat în sol)
 Descompunere
Oceanele şi plantele (mai ales marile suprafeţe împădurite) sustrag atmosferei CO 2
(depresiuni de CO2) .

7
 Fig.3. Emisiile de dioxid de carbon .

Cărbunii, petrolul şi gazele naturale constituie în momentul de faţă aproximativ 85%

din sursele primare de energie ale civilizaţiei umane, restul de 15% fiind împărţit în mod
aproape egal de energia hidroelectrică şi de cea nucleară, celelalte surse de energie, inclusiv
cele regenerabile, având o pondere neglijabilă. Previziunile pentru 2030 sunt aproape
unanime în părerea că procentul de 85% nu va suferi schimbări majore. Dacă asociem
aceasta cu creşterea masivă menţionata anterior, de 60%, a nevoilor de energie, realizăm
imediat dimensiunile enorme ale problemei emisiilor de dioxid de carbon.
Există prea mult dioxid de carbon în atmosferă. Pământul absoarbe căldura
provenită de la soare şi cea mai mare parte o reflecta în spaţiu. Dar în prezent, pământul
reţine mai multă căldură de la soare, aproximativ 0.85 pe metru pătrat, decât reflectă în
spaţiu. În principal, este vina dioxidului de carbon care reţine radiaţiile solare şi nu le mai
reflectă în spaţiu. Acest fenomen creează efectul de încălzire globală.

 CH4

Gaz metan.
Din 1750, concentraţia de gaz metan din atmosferă a crescut cu 151% fiind în

8
continuare în creştere (raportul IPCC din 2001). Moleculele de gaz metan au o mare
capacitate de a absoarbe căldura, ceea ce înseamnă că şi concentraţiile mai slabe au o
contribuţie importantă în ceea ce priveşte efectul de seră..
 Formare
Gazul metan se formează prin descompunerea bacteriană a materialului organic în condiţii
anaerobe (în lipsă oxigenului). Surse naturale:

zone mlăştinoase
animale, de ex. termite (termitele digeră lemnul cu ajutorul unor bacterii ce produc metan),
rumegătoare
 Surse antropogene:

Câmpuri de orez
 creşterea animalelor (bacteriile din stomacul unei vaci produc zilnic aprox. 100 de litri de
metan)
gropile de gunoi
exploatarea şi transportul gazelor naturale
minele de cărbuni
deşeurile, reziduurile menajere
N2O  
Protoxid de azot, gaz ilariant.
Protoxidul de azot este de 300 de ori mai eficient în crearea efectului de seră decât
CO2. .
 Formare
Se formează în principal prin transformarea microbiană a azotului din sol. Producţia de N2O
(protoxid de azot) intensificată prin influenţa antropică poate fi explicată prin pătrunderea
unei cantităţi mai mari de azot în soluri, mai ales prin agricultură, industrie şi circulaţie
rutieră..
 Descompunere
Prin reacţii fotochimice în stratosferă.

H2O  Vapori de apă.

Cu o pondere de 3%, vaporii de apă nu aparţin gazelor reziduale din atmosferă. Prin
concentraţia ridicată, vaporii de apă joacă un rol important în efectul de seră natural, deşi
moleculele de apă absorb numai o anumită parte din undele de căldură radiate de Pământ.
Vaporii de apă au o durată scurtă de existenţă în atmosferă şi se întorc prin precipitaţii înapoi

9
pe Pământ.

H-FCKW  Hidrocarburi fluorurate şi clorurate halogenate parţial.

 HFC  Hidrocarburi halogenate parţial.
 FKW  Hidrocarburi fluorurate.
 PFC  Hidrocarburi perfluorurate.

Acestea sunt folosite în mare parte ca substituenţi pentru FCKW, deoarece nu distrug
stratul de ozon. Ele produc însă efectul de seră. Concentraţiile lor în atmosferă sunt
deocamdată încă în creştere.

SF6 Hexafluorura de sulf.

Acesta este un gaz foarte inert la reacţii, din acest motiv fiind folosit la instalaţiile de
înaltă tensiune din industria grea, ca gaz de umplere la geamurile cu izolare fonică şi la
anvelopele de maşină.
ABSORBŢIA ENERGIEI SOLARE. Din totalul radiaţiei venite de la Soare, doar
51% este disponibilă la nivelul solului. Această energie este folosită pentru încălzirea
suprafeţei Pământului şi a atmosferei înconjurătoare, pentru topirea zăpezii, a gheţii şi
evaporarea apei, precum şi pentru procesul de fotosinteză al plantelor. Din restul de 49%, un
procent de 4% din energie este direct reflectată înapoi în spaţiu de către suprafaţa
Pământului, 26% este reflectată în afara planetei de către nori şi particulele aflate în
suspensie în atmosferă, iar 19% este absorbită de gazele din atmosferă şi de către particulele
de apă din nori.

10
 Fig.4. Efectul de seră

Soarele emite un spectru complet de radiaţii electromagnetice printre care şi cel numit
radiaţie optică (Ultraviolet UV, vizibil, Infraroşu IR). Pământul reflectă 30% din radiaţia
primită de la soare, restul de 70% este absorbit şi prin încălzirea suprafeţelor (pământ,
oceane, vegetaţie) acestea emit radiaţie IR în atmosferă. În acelaşi timp Pământul, fiind un
corp cald,  emite 70% radiaţie termica-IR. Astfel ciclul energetic este închis.
Atmosfera este formată în cea mai mare parte din azot-N 2-78%, oxigen-O2-21% iar 1%
constituie gaze rare şi alte gaze rezultate din procese naturale şi activităţi industriale.
După comportamentul faţă de radiaţie, acestea sunt :
- Transparente pentru radiaţie-N2, O2, Ar şi alte gaze rare. Interacţionează slab cu radiaţia
infraroşie. Practic, printr-o atmosferă curată, radiaţia trece aproape în totalitate.
- Absorbante pentru radiaţia IR- Gazele de sera-sunt cele care absorb radiaţia IR şi se
încălzesc, apoi emit radiaţia şi încălzesc atmosfera. Apa, vaporii de apă, Dioxidul de carbon
CO2, Ozonul O3, Metanul CH4, Oxizii de azot N2O.
- Gaze care indirect duc la mărirea efectului de seră (Clorfluorcarbon CFC, Clorul Cl 2). Ele
produc distrugerea stratului de ozon ceea ce duce la mărirea radiaţiei UV ce ajunge pe

11
Pământ. Radiaţie mai multă înseamnă încălzire mai puternică a corpurilor, ceea ce duce la
emisie de căldură (radiaţie IR) mai mare şi încălzire mai puternică a atmosferei. Distrugerea
stratului de ozon duce astfel la mărirea efectului de seră.
În imagine se prezintă comportamentul gazelor din atmosferă faţă de radiaţia solară şi
radiaţia termică a Pământului. Efectele prezentate sunt calitative şi nu cantitative.

Fig..5. Comportamentul gazelor din atmosferă faţă de radiaţia solară

Unele molecule de gaz din atmosferă (gazele de seră) au proprietatea de-a absorbi
radiaţia termică emisă de Pământ şi de-a se încălzi. Astfel se încălzeşte atmosfera. Acest mod
de încălzire se numeşte efect de seră şi el asigura condiţiile dezvoltării vieţii pe Pământ prin
încălzirea atmosferei terestre. Dacă n-ar exista acest fenomen de încălzire a atmosferei,
temperatura medie a planetei ar fi în jurul a -10 0C.
Datorită absorbţiei radiaţiei termice de către moleculele de CO 2 şi vaporii de apă H2O

12
se produce o creştere a temperaturii medii a atmosferei la aproximativ  +15 0C şi aceasta face
posibilă evoluţia vieţii.
Dacă acest efect este însă amplificat se produc dezechilibre majore energetice care
duc la dezastre şi afectează chiar viaţa pe Pământ. Încălzirea globală cu toate efectele
secundare este unul dintre ele.
Planete precum Venus, care au o atmosferă mult îmbogăţita în CO 2, dezvoltă efecte
de seră cu temperaturi foarte mari, de sute de grade Celsius.
Echilibrul atmosferic (în condiţiile păstrării temperaturii medii favorabile vieţii) se
păstrează cât timp emisiile de gaze cu efect de seră nu se produc în exces, iar stratul de ozon
nu se subţiază sau mai grav nu mai apar găuri la nivelul acestuia. Astfel se va desfăşura
procesul de formare şi descompunee a moleculei de ozon iar razele ultraviolete vor fi
absorbite chiar din atmosferă.
Efectul de seră în condiţii normale (vapori de apă şi dioxid de carbon CO 2) este cel
care a făcut posibilă dezvoltarea vieţii pe pământ. Excesul dioxidului de carbon şi al
celorlalte gaze de seră duce la amplificarea acestui fenomen, făcându-l impropriu vieţii.
Ponderea gazelor de seră în efectul de seră :
- CO2 (59%)-gazele de ardere, emisii secundare, gaze de eşapament.
- CH4 metan (18%)- gaze de ardere a combustibililor fosili, gaze naturale
- N2O protoxidul de azot (6%)-aderea combustibililor, arderea lemnului, animale
- O3 ozonul de suprafaţă (12%) -gaze în emisii secundare a reacţiilor chimice
Gazele ce creează efectul de seră au comportamentul unui geam pus între Pământ şi
atmosferă. Ele absorb radiaţia IR şi-o reemit în atmosfera joasă şi pe pământ. Pământul cu
atmosfera, deşi este un sistem semiînchis se comportă aproape ca un sistem închis, ca o seră.

Fig.6 şi 7 Industrializarea şi efectul acesteia

«  Furnizorii  » gazelor cu efect de seră sunt industrializarea şi tehnologiile

13
energofage şi neprotejate :
- Arderea combustililor naturali, cărbune, petrol, gaz.
- Termocentralele, motoarele cu ardere internă, siderurgia.
- Industria chimică şi petrochimica, a îngrăşămintelor chimice
- Gropile de gunoi în degajare normală şi în ardere mocnită
- Bazinele de ape reziduale, zonele mlăştinoase
- Defrişarea, tăierea pădurilor, duce la micşorarea suprafeţelor de vegetaţie şi implicit la
reducerea absorbţiei de CO2

Ciclurile naturale sunt şi ele un motiv al încălzirii globale. Pământul primeşte în

prezent cu 30% mai multe radiaţii solare decât primea în urmă cu 4,6 bilioane de ani. Au
existat dintotdeauna cicluri ale erei glaciale şi perioade de încălzire interglaciale care se
produceau în funcţie de orbita pământului, radiaţiile solare şi schimbările curenţilor din
oceane.
Ultima era glaciară a fost între anii 1400 şi 1840 şi s-a manifestat prin temperaturi
foarte scăzute. Acest tip de evenimente fac parte din ciclurile naturale şi se produc o dată la
1500 de ani.
În prezent pământul este la sfârşitul unui ciclu interglaciar, încălzirea vremii fiind
datorată acestei cauze, după aceasta încălzire urmând o nouă perioadă în care vremea ar
trebui să se răcească. Dar se pare că noi nu vom permite acest lucru deoarece contribuim la
creşterea cu paşi repezi a dioxidului de carbon. În ultimii 45 de ani nivelul dioxidului de
carbon a crescut înfiorător de mult, iar acest lucru face ca ciclurile naturale să nu se mai
desfăşoare aşa cum ar trebui.

II. Efecte ale încălzirii globale

Efectele încălzirii globale includ lipsa apei şi secete, inundaţii catastrofale, uragane şi
incendii. Există şi schimbări perceptibile în modul în care reacţionează flora şi fauna. Dar
oricât de evidente ar fi aceste semne, cauzele încălzirii globale şi măsurile de stopare a
acesteia încă nu sunt pe deplin cunoscute.
Concluzia specialiştilor este că fenomenul încălzirii globale va produce pagube mai
mari şi în ritm mult mai rapid decât se estimase, de la creşterea foametei din Africa şi Asia şi

14
până la creşterea nivelului oceanelor.
Inundaţii, seceta, valuri de caniculă, viituri, dispariţia unor specii ale faunei şi florei
sunt doar câteva dintre consecinţele supraîncălzirii atmosferei, potrivit unei copii a
documentului apărute în presă.

gheţarii şi gheaţa polară se topesc

încălzirea oceanelor şi creşterea nivelului mărilor

(pierderi de pământ, insulele mai mici sunt
ameninţate)

amplificarea circuitului apelor la nivel global: la

tropice se evaporă din ce în ce mai multă apă, care
[foto: Hurricane Lilly, Liam Gumley,
se transformă mai apoi în ploaie în emisfera
Space Science and Engineering Center,
nordică; modele de precipitaţii modificate
University of Wisconsin-Madison]

conţinutul salin al Atlanticului de Nord scade;

Golfstrom-ul şi, astfel, transportul de căldură spre
Europa scade în intensitate şi se poate chiar
întrerupte; nu sunt excluse schimbări climatice
abrupte

îndesirea evenimentelor meteorologice extreme:

tornade, ploi torenţiale, inundaţii, secetă

întinderea deşerturilor (pierderi teritoriale, refugiaţi

ecologici)

modificarea vegetaţiei: suprafeţe uriaşe de pădure ar

putea dispărea. Astfel s-ar elibera în atmosferă
cantităţi uriaşe de dioxid de carbon, care ar accelera
încă şi mai mult efectul de seră conducând la o şi

15
 mai rapidă încălzire globală ("efect de seră
galopant")

posibile distrugeri masive ale stratului de ozon: se

bănuieşte că încălzirea Pământului va duce la o
răcire a stratosferei (parte a atmosferei, la o înălţime
de 15–25 km), care va accelera procesul de
distrugere al stratului de ozon
Tabelul nr.1 Efectele încălzirii globale

Cauzele provocării, înmulţirii şi înteţirii uraganelor sunt legate de încălzirea globală,

spun unii cercetători americani. Alţii suţin însă contrariul. Uraganul Dean care a traversat
Caraibele şi Mexicul cu 230 de km/h s-a format din cauza temperaturii de la suprafaţa
oceanului, care a ajuns la 26 de grade Celsius. Aceasta este o ipoteză tot mai mult vehiculată
în SUA, cercetătorii întrecându-se în explicaţii. Întrebarea cea mai frecventă în acest context
este dacă la baza uraganelor ar sta încălzirea globală.
Specialiştii de la Massachusetts Institute of Technology au descoperit o nouă formă
de a măsura forţa uraganelor cu ajutorul căreia se poate constata că intensitatea cicloanelor a
crescut odată cu ridicarea temperaturii apelor mării în ultimele decenii. Această ipoteză este
susţinută şi de specialiştii de la National Centre for Atmospheric Research din Colorado, care
susţin că numărul uraganelor din Atlantic e strict legat de schimbările de climă. Bilanţul e
îngrijorător, în opinia lor - numai în 2005 s-a înregistrat un număr record de 26 de furtuni,
din care jumătate au fost clasificate ca fiind uragane.

Fig. 8. Restrângerea calotei glaciare

EVOLUŢIE. Imagini satelitare ale Masivului Kilimajaro în februarie 1993 (stânga) şi
februarie 2000 arată restrângerea dramatică a calotei glaciare.

16
 Fig. 9. Ursul polar

Ursul polar, un animal dependent de gheaţă marină, este în pericol de dispariţie.

Cercetările ştiinţifice desfăşurate în ultimii ani arată ca încălzirea globală afectează dramatic
habitatul acestuia, gheaţa topindu-se cu 8 până la 10 procente pe deceniu. Cu toate acestea,
exista şi veşti bune. Potrivit unei propuneri, ursul polar va fi protejat suplimentar de legislaţia
americană, o dată cu introducerea lui pe lista animalelor pe cale de dispariţie de către
Serviciul pentru Animale Sălbatice şi Peşti din SUA. Acţiunea este susţinută şi de
Greenpeace şi Consiliul pentru Apărarea Resurselor Naturale. Totul este încă în stadiul de
propunere, dar se aşteaptă materializarea în maximum un an. Există inclusiv o cerinţă prin
care agenţiile federale americane se asigură că acţiunile susţinute, finanţate şi autorizate de
guvernul Statelor Unite nu vor pune în pericol existenţa urşilor şi nici habitatul acestora.
Directorul departamentului de cercetare din cadrul Greenpeace, Kert Davies, afirma că SUA
nu sunt un exemplu în rezolvarea problemei încălzirii globale. Deşi reprezintă 5% din
populaţia planetei, acestea generează mai mult de 20% din emisiile care cauzează încălzirea
globală. Specialiştii au prevăzut câteva scenarii climatice în care se arăta că zona arctică ar
putea să nu mai fie acoperită de gheaţă vara până în anul 2040. Cercetătorii au mai observat
că în unele zone polare gheaşa marină rezistă doar trei săptămâni şi ritmul de topire al
gheţarilor, care este din ce în ce mai alarmant – mai mult de un milion de mile pătrate în
ultimul an.
Asupra Europei impactul modificărilor climatice va fi inegal, ţările mediteraneene vor
fi afectate de secetă şi caniculă, Alpii îşi vor pierde o treime din staţiunile de schi, ţările
nordice vor beneficia de ierni mai blânde, recolte mai bogate, dar vor fi ameninţate de
inundaţii la ţărm, potenţialul hidroenergetic va scădea în sud şi va creşte în nord,

17
biodiversitatea speciilor va avea de suferit.
Arctica va pierde o parte din gheţurile veşnice, Antarctica va avea o situaţie
deocamdată incertă, America Latină îşi va vedea diminuate cu 50% suprafeţele agricole,
America de Nord va fi lovită de valuri de caniculă şi tornade iar asupra Asiei se vor
năpusti mai toate necazurile: secetă şi inundaţii, penuria de apă dulce, eroziunea
litoralurilor.
Lista relelor pe care le va aduce cu sine încălzirea atmosferei rămâne deschisă. Unele
pasaje critice ale raportului au fost eliminate, reprezentanţii celor 130 de ţări participante la
elaborarea raportului au cedat presiunilor exercitate de China şi Statele Unite în special.
SMOG. Centrul oraşului Linfen din China, localitate aflată pe locul şase în lista celor
mai poluate oraşe din lume.

Fig. 10. Smogul

Afectarea sănătăţii umane şi animale -asupra sănătăţii umane, efectele sunt de

natura fizică şi psihică:
- Creşterea numărului celor infectaţi cu paraziţi.
- Îmbătrânirea pielii, cancere cutanate.
- Boli de ochi.
- Scăderea imunităţii.
Toate acestea duc la creşterea cheltuielor cu sănătatea umană.
Creşterea animalelor va presupune cheltuieli majore pentru rezolvarea problemelor
veterinare nou apărute şi cheltuieli mari cu hrana.

18
           
Concluzii.
Soluţii pentru diminuarea fenomenului
Omenirea nu are prea multe soluţii de luptă împotriva schimbărilor climatice.
Reîmpăduririle rezolvă doar parţial problema dioxidului de carbon din atmosferă. Ele trebuie
dublate de utilizarea energiei alternative, de metode industriale (pomparea directă a CO2 în
apa oceanului, la mare adâncime, sau îngroparea gazului).
Fiecare dintre noi poate contribui la arderea a cât mai puţini carburanţi fosili,
economisind astfel energie, şi, în plus, se poate strădui pentru a utiliza într-o măsură cât
mai mare energiile
regenerabile.................................................................................................
Opinia publică identifică drept factor principal pentru încălzirea globală şi
schimbările climatice defrişarea pădurilor, considerând că rezolvarea problemelor constă într-
un program de reîmpădurire masivă. Adevărul este că responsabile pentru emisia de dioxid
de carbon în atmosferă sunt, alături de defrişări, o multitudine de alte activităţi umane:
arderea combustibililor fosili (păcură, cărbune) pentru producţia de energie electrică şi
termică, arderea combustibililor fosili (benzină, motorină) pentru transporturi, producţia de
ciment pentru construcţii (o tonă de ciment eliberează o tonă de CO 2), producţia de oţel şi
de materiale sintetice, agricultură, etc., iar soluţia problemelor nu este nici pe departe atât de
simplă.
Reîmpădurirea rezolvă doar parţial problema dioxidului de carbon din atmosferă,
pentru că un arbore ajunge la maturitate în zeci de ani, procesul fiind lent, iar cantitatea de
dioxid de carbon stocată în trunchiul său prin fotosinteză este eliberată la loc în atmosferă
după moartea copacului, prin fenomenul de putrezire sau prin arderea materialului lemnos
rezultat.
Alte soluţii:
- Să evităm deodorantele de tip spray, evitând astfel emisia CFC-urilor. Să ne încurajăm
familiile să folosească mai puţin spray-urile, fixativul de păr, precum şi instalaţiile de aer
condiţionat.
- Dacă nu ne este ruşine, să folosim bicicleta. Sau transportul în comun - este un consum mai
mic de carburanţi şi deci o poluare mai mică decât dacă am folosi toţi maşinile personale.
- Să economisim hârtie, pentru a salva pădurea (putând folosi hârtie reciclată cât mai mult

19
posibil). Copacii reţin dioxidul de carbon pe care îl producem. Să susţinem şi să participăm la
campaniile pentru salvarea pădurilor; să plantăm un copac.  

 Mai puţine călătorii cu avionul

Noxele ce provin de la avioane au un efect foarte nociv asupra climei, deoarece sunt emise
la mari altitudini, unde descompunerea gazelor de seră se produce foarte încet
 Maşina

dacă este posibil – mai ales pe distanţe mai scurte – a se folosi bicicleta sau mijloacele de
transport în comun, sau a merge pe jos, în loc de a se folosi maşina
a se constitui grupuri de călători
a se adopta un stil de şofat care economiseşte combustibilul (la 160 km / oră, consumul de
carburant este 50% mai ridicat faţă de viteza de 120 km / oră
a se conduce o maşină cu consum economic (consum redus de carburant)
 Consumul de energie electrică

închideţi aparatele electrice (de exemplu televizorul) complet, nu le lăsaţi pe Stand-by

folosiţi becuri economice
la achiziţionarea noilor aparate electrice, acordaţi atenţie eficienţei energetice (consum
economic)
consumaţi curent din surse de energie regenerabilă (instalaţii eoliene, solare)
 Încălzire

nu supraîncălziţi camerele
aerisiţi câteva minute cu ferestrele larg deschise, decât continuu cu ferestrele întredeschise
 izolaţi termic
 folosiţi instalaţii de încălzire cât mai moderne
amenajaţi un boiler pe bază de energie solară
 Consum

cumpăraţi alimente din regiuni învecinate (produse regionale). Acestea nu necesită

transporturi lungi (dăunătoare climei)
evitaţi pe cât posibil ambalajele. Ambalajele poluează dublu: prin consumul de energie la
producerea lor, şi prin emisiile produse la arderea gunoaielor
folosiţi pe cât posibil hârtie reciclată (din hârtie veche). Astfel se poate evita defrişarea
pădurilor în scopul producerii de hârtie, - păduri care în stare intactă fixează CO2

20
BIBLIOGRAFIE

1.Larrouse- Fenomene ale naturii, Editura RAO Books, 2003

2. www. Climatehotmap. Org

3. www. Globalwarming. Org

4. www. Stopglobalwarming.org

21
ANEXE:

Caze ale încălzirii globale

22
Încălzirea globală

23
24