ANALIZA DIAGNOSTIC

A RENTABILITĂŢII

1
CUPRINS
Capitolul I.
Fundamente teoretice privind analiza rentabilităţii intreprinderii.............................................4
1.1 Abordări conceptuale privind rentabilitatea intreprinderii.......................................4
1.2.Rolul analizei diagnostic in studiul rentabilitatii intreprinderii................................4
1.3.Sistemul informational al analizei rentabilitatii intreprinderii.... .............................9
proceduri contabile
ct de PIP in plan international
in plan national
1.4. Sistemul de indicatori utilizati in analiza rentabilitatii ........................................15
Capitolul II.
Prezentarea societăţii SC Vrancart SA, cadrul organizatoric al studiului analizei diagnostic al
rentabilităţii..........................................................................................................19
2.1.Prezentarea generală a SC Vrancart SA .......................19
2.2.Structura organizatorică la SC Vrancart SA ....................................................20
2.3.Compartimentul financiar- contabil în structura organizatorică la SC Vrancart SA .
2.3.1 Organizarea compartimentului financiar- contabil.......................
2.3.2 Contabilitatea cheltuielilor, veniturilor şi rezultatului la SC Vrancart SA
.............................................................................................
Capitolul III
Analiza rentabilităţii societăţii SC Vrancart SA......................................................
Capitolul IV
Posibilitati de perfecţionare a contabilităţii prin informatizarea acesteia la SC Vrancart SA .
4.1.Delimitări conceptuale privind sistemul informaţional ...
4.2.Descrierea aplicaţiei........................................................................

Concluzii......................................................................................................................................

Bibliografie.................................................................................................................................

2
Cap. 1. Fundamente teoretice privind analiza rentabilităţii intreprinderii

1. 1 Abordări conceptuale privind rentabilitatea întreprinderii

Def. Rentabilitatea reprezinta ,, capacitatea unei intreprinderi de a obtine profit prin

utilizarea factorilor de productie si a capitalurilor, indiferent de provenienta acestora,,V.Robu, N.
Georgescu, Analiza economico- financiara, Editura Omnia Uni, Brasov, 2000, pag. 190
Rentabilitatea exprimă cel mai bine eficienţa activităţii economice a unei firme, a tuturor
mijloacelor de producţie utilizate, a forţei de muncă, ţinând cont în acelaşi timp de toate stadiile
circuitului economic: aprovizionare, producţie şi vânzare.
Sunt două categorii de indicatori pentru măsurarea rentabilităţii şi anume: profitul
(mărimea absolută a rentabilităţii) şi ratele de rentabilitate (gradul în care capitalurile sau
utilizarea resurselor intreprinderii aduc profit).
Indicatorii cei mai importanţi în mărime absolută sunt:
- rezultatul aferent cifrei de afaceri;
- rezultatul exploatării;
- rezultatul financiar;
- rezultatul curent;
- rezultatul extraordinar;
- rezultatul brut al exerciţiului;
- rezultatul net al exerciţiului.
Indicatorii cei mai importanţi în mărime relativă sunt:
- rata rentabilităţii comerciale;
- rata rentabilităţii resurselor consumate;
- rata rentabilităţii economice;
- rata rentabilităţii financiare.
Def. Intreprinderea reprezintă o entitate socio-economică de sine stătătoare, delimitată în
timp şi spaţiu, fiind susţinută de clienţi, furnizori, bănci, instituţii guvernamentale si bugetare,
forţă de muncă etc. în demersul său de a demonstra că este capabilă să desfăşoare o activitate
eficientă.
Def. Cheltuielile conform “Regulamentului de aplicare a Legii Contabilităţii” reprezintă
“sumele sau valorile plătite sau de plătit pentru consumurile, lucrările executate şi serviciile
prestate de terţi, remunerarea personalului, executarea de obligaţii legale sau contractuale de
către unitatea patrimonială, constituirea amortizării şi provizioanelor.”
Def. Costurile reprezintă totalitatea consumurilor exprimate în formă bănească pe care le
efectuează intreprinderea în vederea realizării unei anumite producţii sau a unui singur produs.
Cheltuielile sunt grupate după natura lor în trei categorii:
 cheltuieli de exploatare;
 cheltuieli financiare;
 cheltuieli extraordinare.
Cheltuielile de exploatare cuprind:
- cheltuieli privind consumul de materii prime şi materiale consumabile;
- cheltuieli privind amortizările;
- cheltuieli cu provizioanele;
- cheltuieli cu salariile;
- cheltuieli cu serviciile prestate de terţi.
Cheltuielile de producţie pot fi grupate în două categorii:
 cheltuieli variabile (acele cheltuieli a căror variaţie este dependentă de volumul activităţii

3
 economice);
 cheltuieli fixe (acele cheltuieli care nu sunt dependente de volumul activităţii economice,
ele rămânând la niveluri aproximativ stabile, cum ar fi: cheltuielile cu amortizarea,
chleuielile generale de administraţie etc.)
Cheltuielile financiare cuprind:
- pierderi din creanţe legate de participaţii;
- pierderi din vânzarea titlurilor de plasament;
- diferenţe nefavorabile de curs valutar;
- dobânzi plătite pentru împrumuturile primite.
Cheltuielile extraordinare cuprind:
- amenzi, penalităţi, despăgubiri plătite;
- lipsuri de inventar;
- donaţii şi subvenţii acordate;
- pierderi din debitori diverşi;
- valoarea contabilă a imobilizărilor acordate.
Def. Veniturile reprezintă valori ce revin titularului de patrimoniu ca rezultat al activităţii
intreprinse şi sunt grupate astfel:
a) venituri din activitatea de exploatare:
- venituri din vânzarea produselor, mărfurilor, lucrărilor executate şi serviciilor prestate;
- venituri din producţia de imobilizări;
- venituri din subvenţii de exploatare.
b) venituri financiare:
- venituri din participaţii;
- venituri din creanţe imobilizate;
- venituri din titluri de plasament;
- venituri din diferenţe favorabile de curs valutar;
- venituri din dobânzi;
- venituri din sconturi obţinute.
Veniturile extraordinare sunt venituri din operaţii de gestiune şi venituri din operaţii de
capital şi cuprind:
- venituri din despăgubiri şi penalităţi încasate;
- valoarea bunurilor primite cu titlu gratuit;
- valoarea bunurilor rezultate din dezmembrarea imobilizărilor;
- subvenţii pentru investiţii;
- venituri din cedarea activelor.

1.2 Rolul analizei diagnostic în studiul rentabilităţii intreprinderii

Analiza diagnostic este instrumentul managerial destinat să procedeze la examinarea unor

organisme economice în vederea identificării şi rezolvării problemelor cu care aceasta se
confruntă.
Def. Analiza ca metodă a cunoaşterii, se bazează pe descompunerea unui obiect, proces sau
fenomen în părţile sale componente până se ajunge la elementele sale simple în scopul
cunoaşterii structurii acestuia şi a identificării legăturilor cauzale dintre elementele sale a
factorilor care le generează şi a legilor formării acestora.
Etapele analizei diagnostic sunt:
a) pregătire;
b) desfăşurare;
c) analiză;

4
 Analiza diagnostic işi propune să evidenţieze pericolele şi oportunităţile, punctele forte şi
punctele slabe, să identifice cauzele care le-au generat, să propună recomandări deci reprezintă o
metodă de cunoaştere a potenţialului intreprinderii.
“Prin urmare, scopul analizei diagnostic este ca, în urma reglării sistemului să se ajungă la o
comandă optimă, astfel încât să se asigure maximizarea funcţiei obiectiv.”
Scopul unei intreprinderi este de a realiza profitul maxim, iar pentru aceasta este necesară
desfăşurarea unei activităţi rentabile.

1.3 Sistemul informational al analizei rentabilitatii intreprinderii

Analiza si diagnosticul rentabilitatii unei intreprinderi se realizeaza pe baza datelor din
contul de rezultat (profit sau pierdere), o situatie financiara anuala care cuprinde ansamblul
fluxurilor patrimoniale ce permit crearea bogatiei plecand de la ansamblul cheltuielilor si
veniturilor.
Contul de profit si pierdere este un document contabil de sinteza, face parte din situatiile
financiare de inchidere a exercitiului financiar si masoara performantele activitatii unei firme in
cursul unei perioade date.
Profitul este componenta principala a avutiei unei societati si reflecta performanta
intreprinderii, capacitatea firmei de a reinvesti sau de a acorda dividende.
Modul de prezentare a contului de profit si pierdere difera de la o tara la alta, dupa
continutul informational si dupa forma de prezentare.
Astfel, dupa continutul informational avem:
-cont de profit si pierdere, cu prezentarea veniturilor si cheltuielilor dupa natura lor,
-cont de profit si pierdere, cu prezentarea dupa destinatie a cheltuielilorde exploatare.
Iar, dupa forma de prezentare, avem:
-sub forma de lista (verticala) care prezinta formarea din treapta in treapta a rezultatului
exercitiului,
sub forma de cont (tablou bilateral), in care cheltuielilae si pierderile sunt prezentate in
partea stanga, iar veniturile si profitul in partea dreapta.
Aceste modele sunt recomandate prin Directiva a IV-a a Uniunii Europene.
I. Schema – lista a contului de profit si pierdere, cu prezentarea veniturilor si
cheltuielilor dupa natura lor, se prezinta astfel:
1. Marimea neta a cifrei de afaceri
2. Variatia stocurilor de produse finite si luicrari in curs
3. Lucrari efectuate de intreprinderi pentru sine si capitalizate
4. Alte venituri din exploatare
5. a) Cheltuieli cu materiile prime si materialele consumabile

5
 b) Alte cheltuieli externe
6. Cheltuieli de personal
a) Salarii
b) Cheltuieli sociale. Cu mentionarea separata a celor care acopera pensiile
7. a) Corectarile de valoare privind cheltuielile de constituire, imobilizarile corporale si
necorporale
b) Corectarile de valoare privind elementele activului circulant, in masura in care ele depasesc
corectarile normale de valoare in cadrul intreprinderii
8. Alte cheltuieli de exploatare
9. Venituri care provin din participatii, cu mentionarea separata a celor ce provin de la
intreprinderile asociate
10. Venituri care provin din alte valori mobiliare si din alte creante ale activului imobilizat, cu
mentionarea separata a celor ce provin de la intreprinderile asociate
11. Alte dobanzi si venituri asimilate, cu mentionarea separata a celor ce provin de la
intreprinderile asociate
12. Corectarile de valoare privind imobilizarile financiare si valorile mobiliare apartinand
activului circulant
13. Dobanzi si cheltuieli asimilate, cu mentionarea separata a celor ce vizeaza intreprinderile
asociate
14. Impozitul asupra rezultatului care provine din activitatile curente (ordinare)
15. Rezultatul care provine din activitatile curente, dupa impozitare
16. Venituri exceptionale
17. Cheltuieli exceptionale
18. Rezultatul exceptionale
19. Impozitul asupra rezultatului exceptional
20. Alte impozite care nu figureaza la posturile anterioare
21. Rezultatul exercitiului
II. Modelul sub forma tabelara, avand in vedere gruparea veniturilor si cheltuielilor
dupa natura lor, se prezinta astfel:
A. Cheltuieli B. Venituri
1. Reducerea stocului de produse finite si 1. Marimea neta a cifrei de afaceri
lucrari in curs
2. a)Cheltuieli cu materiile prime si 2. Cresterea stocului de produse finite si lucrari
materialele consumabile in curs
b)Alte cheltuieli externe
3. Cheltuieli de personalitate 3. Lucrari efectuate de intreprindere pentru sine
si capitalizate

6
 a)Salarii si prelucrari 4. Alte venituri din exploatare
b) Cheltuieli sociale, cu mentionarea 5. Venituri care provin din participatii, cu
separata a celor care acopera pensiile mentionarea separata a celor care provin de la
intreprinderile asociate
6. a) Corectarile de valoae privind cheltuielile 6. Venituri care provin din alte valori mobiliare
de constituire, imobilizarile corporale si si din creante ale activului imobilizat, cu
necorporale mentionarea separata a celor care provin de la
intreprinderile asociate
b) Corectarile de valoare privind elementele 7. Alte dobanzi si venituri asimilate, cu
activului circulant, in masura in care ele mentionarea separata a celor ce provin de la
depasesc corectarile normale de valoare in intreprinderile asociate
cadrul intreprinderii REZULTATUL CARE PROVINE DIN
ACTIVITATI CURENTE (ORDINARE),
DUPA IMPOZITARE (PROFIT)
8. Alte cheltuieli de exploatare 8. Venituri exceptionale
9. Corectarile de valoare privind imobilizarile
financiare si valorile mobiliare apartinand
activului circulant
10. Dobanzi si cheltuieli asimilate, cu REZULTATUL EXERCITIULUI (PIERDERE)
mentionare separata a celor ce vizeaza
intreprinderile asociate
11. Impozitul asupra rezultatului care provine
din activitatile curente (ordinare)
REZULTATUL CARE PROVINE DIN
ACTIVITATILE CURENTE (ORDINARE),
DUPA IMPOZITARE (PROFIT)
12. Cheltuieli exceptionale
13. Impozitul asupra rezultatului exceptional
14. Alte impozite care nu figureaza la
posturile anterioare
REZULTATUL EXERCITIULUI.

III. Schema-lista a contului de profit si pierdere, alcatuita dupa functia (destinatia)

cheltuielilor, seprezinta astfel:
1. Cifra de afaceri neta (vanzari nete)
2. Costul de productie aferent afacerilor
3. Profitul – pierdere (1 – 2)
4. Costul de distributie
5. Cheltuieli generale de administratie (inclusiv amortizarilor si provizioanele)
6. Alte venituri din exploatare
7. Venituri financiare (pe structuri)
8. Cheltuieli financiare (pe structuri)
9. Impozitul asupra profitului curent al exercitiului
10. Profitul sau pierderea neta din activitatea curenta
11. Venituri exceptionale

7
 12. Cheltuieli exceptionale
IV. Structura contului de profit si pierdere sub forma tabelara, prezentata dupa functia
(destinatia) cheltuielilor, se prezinta astfel:
A. CHELTUIELI B. VENITURI
1. Costurile de productie ale prestatiilor 1. Marimea neta a cifrei de afacerilor
furnizate, pentru realizarea cifrei de afaceri
(inclusiv corectarile de valoare)
2. Costurile de distributie (inclusiv corectarile 2. Alte venituri din exploatare
de valoare)
3. Cheltuieli generale de administratie 3. Venituri care provin din participatii, cu
(inclusiv corectarile de valoare) mentionarea separata a celor care provin de la
intreprinderile asociate
4. Corectarile de valoare privind imobilizarile 4. Venituri care provin din alte valori mobiliare
financiare si valorile mobiliare apartinand si creante ale activului imobilizat, cu
activului circulant mentionarea separata a celor care provin de la
intreprinderile asociate
5. Dobanzi si cheltuieli asimilate, cu 5. Alte dobanzi si venituri asimilate, cu
mentionarea separata a celor care provin de la mentionarea separata a celor care provin de la
intreprinderile asociate intreprinderile asociate
6. Impozitul asupra rezultatului care provine REZULTATUL CARE PROVINE DIN
din activitati ordinare ACTIVITATI CURENTE (ORDINARE),
REZULTATUL CARE PROVINE DIN DUPA IMPOZITARE (PIERDERE)
ACTIVITATILE CURENTE (ORDINARE),
DUPA IMPOZITARE (PROFIT)
7. Cheltuieli exceptionale 6. Venituri exceptionale
8. Impozitul asupra rezultatului exceptional REZULTSTUL EXERCITIULUI (PIERDERE)
9. Alte impozite care nu figureaza la posturile
anterioare
REZULTATUL EXERCITIULUI (PROFIT)

In Romania, structura contului de profit si pierdere, conform OMFP nr. 94/2001 privind
reglementarile contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunitatii Economice Europene si cu
Standardele Internationale de Contabilitate, precum si OMFP nr. 306/2002 privind
Reglementarile contabile simplificate, armonizate cu directivele europene, se prezinta astfel:
1. Cifra de afaceri neta cuprinde sumele provenind din vanzare bunurilor si
serviciilor ce intra in categoria activitatii curente ale intreprinderii, dupa scaderea
reducerilor comerciale, a TVA si a altor impozite si taxe aferente.
2. Variatia stocurilor de produse finite, produse reziduale, semifabricate si
productie in curs, reprezentand variatia in plus (crestere) sau in minus (reducere)
dintre valoarea la costurile de productie efective a stocurilor de produse si
productie in curs de la sfarsitul perioadei si valoarea stocurilor initiale ale
produselor si productiei in curs, neluand in calcul provizioanele pentru depreciere
constituite. Variatia stocurilor de produse finite si in curs de executie pe parcursul

8
 perioadei reprezinta o corectie a cheltuielilor de productie pentru a reflecta faptul
ca fie productia a marit nivelul stocurilor, fie vanzarile suplimentare au redus
nivelul stocurilor.
3. Productia imobilizata reprezinta costul lucrarilor si cheltuielile efectuate de
unitate pentru ea insasi, care se inregistreaza ca active imobilizate, corporale si
necorporale.
4. Alte venituri din exploatare sunt veniturile din creante recuperate si alte
venituri din exploatare.
5. a) Cheltuielile cu materiile prime si materialele consumabile; costul de
achizitie al obiectelor de inventar consumate, costul de achizitie al materialelor
nestocate, trecute direct asupra cheltuielilor; contravaloarea energiei si apei
consumate; valoarea animalelor si pasarilor; costul marfurilor vandute si
ambalajelor;
b)
6.

Apropiat de modelul contului de profit si pierdere care foloseste criteriul destinatiei avem Nota
4 prevazuta in ,, Analiza rezultatului din exploatare,, a OMFP nr. 94/2001 privind Reglementarile
contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunitatilor Economice Europene si cu Standardele
Internationale de Contabilitate si care are urmatorul continut:
1. Cifra de afaceri neta
2. Costul bunurilor vandute si al serviciilor prestate(3+4+5)
3. Cheltuielile activitatii de baza
4. Cheltuielile activitatilor auxiliare
5. Cheltuielile indirecte de productie
6. Rezultatul brut aferent cifrei de afaceri nete (1-2)

9
7. Cheltuieli de desfacere
8. Cheltuieli generale de administratie
9. Alte venituri din exploatare
10. Rezultatul din exploatare (6-7-8+9)

1.4 Sistemul de indicatori utilizati in analiza diagnostic a rentabilitatii intreprinderii

Rentabilitatea -reflectata in contul de profit si pierdere, este criteriu de performanta.
Definiţia rentabilităţii – Rentabilitatea este “capacitatea unei intreprinderi de a obţine
profit prin utilizarea factorilor de productie si a capitalurilor, indiferent de provenienţa acestora”
[1]
,,Dupa modul in care se realizeaza comparatia intre efecte si eforturi, in analiza
rentabilitatii, ca indicatori de performanta se utilizeaza doua serii de indicatori de evaluare:unii
care se exprima in marimi absolute si altii care se exprima in marimi relative. Indicatorii in
marimi absolute se obtin sub forma unor marje (diferente) intre venituri si cheltuieli, iar
indicatorii in marimi relative se obtin sub forma unor rate (rapoarte) intre rezultate si cheltuieli
sau capitalurile utilizate.” [CECAR]
Deci exista doua categorii de indicatori pentru exprimarea rentabilitaţii:
- Profitul care reprezintă mărimea absolută a rentabilităţii.
- Rata rentabilităţii care reprezintă mărimea relativă a rentabilităţii.
In aceste conditii avem:
1.Indicatori utilizati pe baza marjelor de rentabilitate ( in marime absoluta)
2.Indicatori utilizati pe baza ratelor de rentabilitate (in marime relativa)
3.Evaluarea riscurilor

1.5 Indicatori utilizati pe baza marjelor de rentabilitate ( in marime absoluta)

Definiţia profitului - eficienţa activităţii unei intreprinderi este exprimată printr-un
rezultat financiar pozitiv – profitul.
Pentru determinarea profitului exista mai multe abordari posibile:
 o abordare patrimoniala
 o abordare economica
 o abordare financiara
Abordarea patrimoniala a rezultatului presupune masurarea profitului in functie de
variatia patrimoniului intreprinderii in cursul unui exercitiu pe baza relatiei:

Rezultatul exercitiului = Situatia neta (Capitaluri proprii la sfarsitul exercitiului ) - Situatia neta
10
(Capitaluri proprii la inceputul exercitiului )

Abordarea economica a rezultatului presupune masurarea profitului in functie de venituri

si cheltuieli pe baza relatiei:

Rezultat = Venituri – Cheltuieli

Abordarea financiara a rezultatului presupune masurarea profitului in functie de variatia

trezoreriei intreprinderii in cursul unei perioade, ca diferenta intre fluxurile de incasari si
fluxurile de plati pe baza relatiei:

Rezultat = Incasari – Plati

,,Intr-o contabilitate de angajamente, masurarea financiara a rezultatului va tine seama de

fluxurile de incasari si plati dintr-un exercitiu, dar in vederea determinarii acestora va opera cu o
metoda indirecta. Aceasta inseamna ca, pornind de la determinarea economica a rezultatului, in
functie de venituri si cheltuieli va opera gruparea acestora pe venituri si cheltuieli de natura
monetara (care genereaza fluxuri de trezorerie) si venituri si cheltuieli de natura nemonetara
(care nu genereaza fluxuri de trezorerie):
Rezultatul = Venituri monetare(VM)+Venituri nemonetare(VNM) – Cheltuieli monetare(CM) –
Cheltuieli nemonetare(CNM),,
Daniela – Cristina Solomon, Analiza diagnostic si evaluarea performantei economico-
financiara a intreprinderilor comerciale, Editura Alma Mater, Bacau, 2010

Rezultatul = VM -CM + VNM -CNM

VM – CM = CAF
CAF - capacitatea de autofinantare a intreprinderii si reprezinta surplusul monetar degajat in
cursul exercitiului, prin compararea fluxurilor de lucrari cu fluxurile de plati.

Cu datele furnizate de contul de rezultat al exercitiului pot fi analizate prin intermediul ,,

Tabloului soldurilor intermediare de gestiune ” (,, Cascada SIG” ).

Soldurile intermediare de gestiune determinate sub forma de marje pot fi impartite in

doua categorii - SIG privind activitatea de exploatare
- SIG privind rentabilitatea.

11
 Soldurile intermediare de gestiune – privind activitatea de exploatare sunt indicatori
valorici ai activitatii de productie si comercializare care permit insumarea tuturor rezultatelor
obtinute de intreprindere, materializate in produse finite, semifabricate, prestatii, destinate pietii
sau utilizarii in interes propriu, care sunt imobilizate in intreprindere:
1). Cifra de afaceri (CA) reprezinta un indicator global al vanzarilor, exprimand volumul
afacerilor realizate cu tertii cu ocazia activitatii curente a intreprinderii si se determina dupa
relatia:
CA = Vmf + Pv
unde: Vmf = Vânzări de mărfuri
Pv = Productia vanduta
2).Marja comercială (Mc) reprezinta activitatea desfasurata de agentul economic, de
distributie sau la partea pur comerciala a intreprinderii producatoare. Este utilizată cand
intreprinderea vinde mărfuri cumpărate, mărfuri care nu suportă nici o transformare, şi se
determină după următoarea relaţie:
Mc = Vmf – Chmf
unde: Vmf = Vânzări de mărfuri
Chmf = Costul mărfurilor
3).Producţia exerciţiului (Pex) reprezintă bunurile şi serviciile realizate de intreprindere şi
se calculează după relaţia:
Pex = Qv ±ΔQs + Qi
unde: Pv = producţia vândută;
ΔPs = producţia stocată;
Pi = Producţia realizată pentru scopuri proprii şi capitalizată.
4). Valoarea adăugată (VA) reprezintă circuitul economic ce adaugă intreprinderea pentru
activitatea sa şi se calculează după relaţia:
VA = MC + Pex – Ci
unde: MC = marja comercială;
Pex = producţia exerciţiului;
Ci = consumurile intermediare.
Soldurile intermediare de gestiune – privind rentabilitatea
Sunt determinate in continuarea soldurilor intermediare de gestiune caracteristice
activitatii de exploatare si avem:
1).Excedentul brut de exploatare(EBE) reprezinta rezultatul economic brut realizat din
activitatea curenta a intreprinderii care face legatura intre indicatorii de gestiune si indicatorii
traditionali de rentabilitate si care se calculeaza cu ajutorul relatiei:

12
EBE = VA+ Subventii pentru exploatare – Impozite, taxe, varsaminte asimilate – Cheltuieli cu
personalul
2).Rezultatul din exploatare (Rexp) care se calculeaza cu ajutorul relatiei:
Rezultatul din exploatare = Venituri din exploatare – Cheltuieli din exploatare
3).Rezultatul financiar (Rfin) este rezultatul din activitatea financiara care se calculeaza
cu ajutorul relatiei:
Rezultatul financiar = Venituri financiare – Cheltuieli financiare
4).Rezultatul curent (Rcrt)care se calculeaza cu ajutorul relatiei:
Rezultatul curent = Rezultatul din exploatare + Rezultatul financiar
5). Rezultatul extraordinar (Rexstr) provine din activitatea neobisnuita a intreprinderii,
nefiind legat de activitatea curenta si se calculeaza cu ajutorul relatiei:
Rezultatul extraordinar = Rezultatul extraordinar - Rezultatul extraordinar
6).Rezultatul brut al exercitiului (Rbe) se calculeaza cu ajutorul relatiei:
Rezultatul brut = Rezultatul curent + Rezultatul extraordinar
sau :
Rezultatul brut = Venituri totale – Cheltuieli totale
7).Rezultatul net al exercitiului (Rnet)se calculeaza cu ajutorul relatiei:
Rezultatul net = Rezultatul brut - Cheltuieli cu impozitul pe profit
Capacitatea de autofinantare si autofinantarea
1).Capacitatea de autofinantare (CAF) numita si marja bruta de autofinantare reprezinta ,,
surplusul monetar global rezultat din confruntarea veniturilor care genereaza incasari cu
cheltuielile care genereaza plati din intreaga activitate a firmei in decursul unui exercitiu
financiar,,203 (Solomon)
Metode de determinare a capacitatii de autofinantare:
A. Metoda fluxurilor
B.Metoda aditiva
,,A.Metoda fluxurilor,porneste de la excedentul brut de exploatare (EBE) si pune in
evidenta originea capacitatii de autofinantare, corectand acest excedent cu veniturile si
cheltuielile care sunt la originea fluxurilor de trezorerie:

Excedentul brut de exploatare (EBE)

+ Alte venituri din exploatare
- Alte cheltuieli din exploatare (Cheltuieli cu despagubirile, donatii si activele cedate)
+/-Cotele- parti din rezultat din operatiuni facute in comun

13
 + Venituri financiare
- Cheltuieli financiare
+ Venituri extraordinare
- Cheltuieli extraordinare
- Impozitul pe profit

= CAPACITATEA DE AUTOFINANTARE (CAP),,

SOLOMON PG 154
B. Metoda aditiva, pornind de la rezultatul net al exercitiului dupa urmatoarea relatie:

Rezultatul net
+Ajustarile de valoare privind imobilizarile corporale si necorporale
+Ajustarile de valoare privind activele circulante
+Ajustarile privind provizioanele

= CAPACITATEA DE AUTOFINANTARE (CAP)

2).Capacitatea de autofinantare si ratele financiare de performanta

Capacitatea de autofinantare permite aprecierea sanatatii financiare a intreprinderii.
Exista urmatoarele rate financiare de performanta:
a).Eficacitatea activitatii globale (R1) se calculeaza cu ajutorul relatiei:
CAF
R1  x100(%)
CA
b).Rentabilitatea fondurilor conservate in intreprindere(R2)se calculeaza cu ajutorul
relatiei:
Cp  Aj
R2 
CAF
c).Capacitatea de rambursare a datoriilor pe termen lung (R3)se calculeaza cu ajutorul
relatiei:
Dt lg
R3 
CAF
d).Capacitatea de rambursare a datoriilor totale (R4)(ani)se calculeaza cu ajutorul
relatiei:

14
 D
R4 
CAF
3).Autofinantarea si ratele de autofinantare
Autofinantarea (AF) reprezinta ansamblul resurselor interne si se determina pornind de la
capacitatea de autofinantare din care se deduc dividentele platite conform relatiei:
AF = CAF – Dividende distribuite
Pentru fundamentarea politicii de autofinantare se urmareste evolutia urmatoarelor rate :
a)Rata de autofinantare a imobilizarilor corporale (investitiilor directe )(Ric). Se
determina ca raport intre autofinantare si valoarea imobilizarilor corporale achizitionate(Ic):
AF
Ric  100
Ic
b) Rata de autofinantare a investitiilor(Rid).Se determina ca raport intre autofinantare si
valoarea imobilizarilor corporale si financiare achizitionate(Icf):
AF
Rid  100
Icf
b) Rata de autofinantare a nevoii globale de fond de rulment (Rng).Se determina ca
raport intre autofinantare si necesarul de fond de rulment.
AF
Rng  100
NFR

Marjele de rentabilitate

În cadrul unei intreprinderi avem trei categorii de activităţi, şi anume: de exploatare,

financiară şi excepţională si deci conform structurii contului de profit si pierderi avem
urmatoarele marje de rentabilitate:
1).Rezultatul din exploatare = Venituri din exploatare – cheltuieli din exploatare
2).Rezultatul financiar = Venituri financiare – cheltuieli financiare
3).Rezultatul curent = Rezultatul din exploatare + Rezultatul financiar
4).Rezultatul extraordinar = Venituri extraordinare– cheltuieli extraordinare
5).Rezultatul brut al exercitiului = Rezultatul curent + Rezultatul extraordinar =Venituri
totale – cheltuieli totale
6).Rezultatul net al exercitiului = Rezultatul brut al exercitiului –Impozitul pe profit

Indicatori utilizati pe baza ratelor de rentabilitate (in marime relativa)

Analiza prin intermediul ratelor de rentabilitate pune in evidenta raporturile de eficienta

15
intre un indicator de rezultate si un indicator care reflecta un flux de activitate sau un stoc
(capital propriu, active totale).
,,Definirea rentabilitatii se poate face diferit in cadrul fiecarui sistem economic,
aprecierea acesteia fiind diferita in functie de obiectivul urmarit:
-rentabilitatea financiara pentru proprietari,
-rentabilitatea globala a capitalurilor pentru ansamblul aporturilor de capital,
-rentabilitatea economica care nu tine cont de structura financiara,
-eficacitatea globala care tine seama de toti cei care contribuie la crearea valorii adaugate.
Metodologia de determinare a principalelor rate de rentabilitate si semnificatia acestora
sunt prezentate in tabelul 5.1.
Tabelul 5.1 Rate de rentabilitate – semnificatie, modele de determinare
Nr. Indicatori Semnificatie Model de calcul
crt.
1. Rata profitului - Reflectă corelaţia dintre profitul Re xp
(Rp) obţinut din realizarea produselor şi Rc  Ch exp 100
costurilor totale aferente acestor
realizări; se determină ca raport între
profitul exploatării (Rexp)şi cheltuielile
de exploatare (Chexp).
2. Rentabilitatea
comercială
- rata - Exprimă eficienţa activităţii Re xp
rentabilităţii comerciale a întreprinderii, respective Rv  CA 100
comerciale (Rv) profitabilitatea cifrei de afaceri, ce se
determină pe seama raportului dintre
profitul exploatării (Rexp) şi cifra de
- rata marjei afaceri (CA), factor parţial dependent
comerciale de efortul propriu. Mc
(Rmc) - Exprimă eficienţa vânzărilor de Rmc  100
Vzmf
- rata mărfuri şi se determină prin raportarea
rentabilităţii marjei comerciale (Mc) la valoarea
comerciale pure vânzărilor de mărfuri (Vzmf). Mc
Rrc  100
(Rrc) - Exprimă eficienţa vânzărilor de R
mărfuri, reflectând ponderea marjei
comerciale (Mc) în volumul total al
desfacerilor (rulajul) de mărfuri (R).
3. Rata marjei
brute
- rata marjei - Reflectă ponderea excedentuli brut din EBE
brute de exploatare (EBE) în cadrul cifrei de RMBE  CA 100
exploatare afaceri (CA).
(RMBE)
- rata marjei - Reflectă ponderea profitului brut din BCA
brute din vânzări (beneficiul aferent cifreide RMBV 2  100
CA
vânzări afacer – BCA) în cadrul cifrei de afaceri

16
 (CA).
4. Rata - Exprimă eficienţa utilizării activului Re zultateconomic
rentabilităţii R
total al unei întreprinderi, respective a 1c  100
Activtotal
economice capitalului investit pentru obţinerea
performanţelor scontate. Pr ofit.îna int e.de.dob.şi.imp
- Rentabilitatea - Reprezintă profitul pe care îl obţine Rc2  100
Capitalangajat
capitalului entitatea din banii investiţi în afacere;
angajat (Re2) se determină ca raport între profitul
înaintea plăţii dobânzii şi impozitului
pe profit şi capitalul angajat.
5. Rata - Exprimă gradul de eficienţă a R net
rentabilităţii utilizării capitalurilor proprii (Cpr). Rf  100
Cpr
financiare (Rf)

Ratele de rentabilitate caracterizeaza in mod real gradul de rentabilitate, singurul care

poate diferentia intreprinderi cu acelasi beneficiu, dar cu rentabilitati diferite, ca urmare a unor
costuri diferite.,,
Evaluarea riscurilor
Evaluarea riscurilor se refera la identificarea si analiza riscurilor relevante in indeplinirea
obiectivelor, pentru a cunoaste modul in care acestea trebuie administrate.
Managementul riscului consta in realizarea unei sucesiuni de pasi, dupa cum urmeaza:
-identificarea riscului,
-analiza si evaluarea riscului,
-determinarea interventiilor prioritare pentru limitarea riscului,
-tratamentul riscului.
Diagnosticul economico-financiar complet se poate realiza avand in vedere raportul
rentabilitate- risc.
Principalele categorii de riscuri financiare sunt:
1.Riscul de piata care la randul sau cuprinde trei tipuri de risc:
-riscul valutar(variatia cursului de schimb valutar poate duce la riscul ca valoarea unui
instrument financiar sa fluctueze).
-riscul ratei dobanzii la valoarea justa(variatia ratelor de piata ale dobanzii poate duce la
riscul ca valoarea unui instrument financiar sa fluctueze).
-riscul de pret(variatia preturilor pietii poate duce la riscul ca valoarea unui instrument
financiar sa fluctueze).
2.Riscul de credit(daca una dintre partile instrumentului financiar nu executa obligatia
asumata exista riscul ca cealalta parte sa aiba o pierdere financiara)
3.Riscul de lichiditate(riscul ca o entitate sa aiba dificultati in procurarea fondurilor

17
necesare pentru indeplinirea angajamentelor aferente instrumentelor financiare).
4.Riscul ratei dobanzii la fluxul de numerar(variatiile ratelor de piata ale dobanzii poate
duce la riscul ca fluxurile de numerar viitoare sa fluctueze).
In analiza riscului urmatoarele aspecte trebuie sa fie supuse aprofundarii:
-analiza riscului de exploatare(riscul economic)
-analiza riscului financiar(de capital)
-analiza riscului total sau global(economico- financiar)
-analiza riscului de faliment.
Rentabilitatea si evaluarea riscului de exploatare
,,Riscul de exploatare exprima incapacitatea intreprinderii de a se adapta la timp si cu cel
mai mic cost la variatiile mediului, reflectand volatilitatea rezultatului economic la conditiile de
exploatare.,,solomon pag.211
Pentru evaluarea riscului de exploatare avem:
-pragul de rentabilitate
-coeficientul levierului de exploatare(CLE).
Evaluarea riscului de exploatare cu ajutorul pragului de rentabilitate
Pragul de rentabilitate reprezintă “acea dimensiune a activităţii la care veniturile din vânzarea
bunurilor, lucrărilor, serviciilor etc. sunt egale cu cheltuielile (variabile aferente volumului de
activitate şi fixe totale), profitul fiind nul”[1].
Elementele de cheltuieli sunt grupate în cheltuieli variabile (constante ca mărime pe
unitatea de produs) şi cheltuieli fixe (variabile pe unitatea de produs).
Metodologia de determinare a pragului de rentabilitate este urmatoarea:
1.Se porneste de la faptul ca in acest caz profitul este zero.
Profitul = 0 deci
Venituri totale(CA)- Cheltuieli totale(Ct)=0
CA=Ct
2.Se determina cifra de afaceri ca un produs intre cantitatea vanduta(q) si pretul unitar de
vanzare(p):
CA=q*p
3.Se determina cheltuielile totale ca suma a cheltuielilor fixe(Cf)si a cheltuielilor
variabile (Cv) iar cheltuielile variabile se calculeaza ca produs intre cantitatea vanduta si costul
unitar variabil(cv) :
Ct=Cf+Cv
Ct=Ct+q*cv
4.Se determina efectiv pragul de rentabilitate:
 in unitati fizice sau pragul de rentabilitate in unitati fizice(q critic):
CA=Ct

18
q*p=Cf+q*cv
q*p-q*cv=Cf
q*(p-cv)=Cf
qcritic=Cf/(p-cv)
p-cv=mcv
unde: mcv=marja unitara a cheltuielilor variabile
qcritic=Cf/(p-cv)=Cf/mcv

 in unitati valorice sau cifra de afaceri critica (CAcritic):

CAcritic=qcritic*P
CAcritic=Cf/(p-cv)=Cf/(1-cv/P)
Daca se doreste obtinerea unui beneficiu (Bo) se porneste de la relatia:
Venituri=Cheltuieli+ Beneficiu
CA=Ct+Bo
si obtinem:
- in unitati fizice sau volumul vanzarilor:
Cf  B0 Cf  B0
qBO  
p  cv mcv

-in unitati valorice sau cifra de afaceri:

Cf  B0 Cf  B0
CABO  
c RMcv
1 v
p
pg 214
Reprezentarea grafică a pragului de rentabilitate:

19
OX – producţia fixă;
OY – cifra de afaceri (CA);
ct – cheltuieli totale;
cv – cheltuieli variabile;
cf – cheltuieli fixe;
Zona ABO – zona pierderilor;
BCD – zona profitului;
Pmax – qmax(p – cv) – cf

La pragul de rentabilitate :
-daca intreprinderea nu a atins punctul critic lucreaza in pierderi,
-daca cifra de afaceri corespunde punctului critic, profitul este zero,
-daca volumul activitatii depaseste punstul critic se obtine profit.
Metoda analizei rentabilităţii pe axa pragului de rentabilitate prezintă următoarele avantaje:
 stabileşte producţia pentru care activitatea intreprinderii devine profitabilă;
 poate determina volumul producţiei pentru obţinerea unui anumit profit;
 poate determina profitul maxim ce poate fi obţinut.

Evaluarea riscului de exploatare pe baza coeficientului levierului de exploatare

Analiza riscului de exploatare, pornind de la faptul ca orice activitate intreprinsa de o
intreprindere presupune un risc mai mic sau mai mare face necesara abordarea unui alt
concept, cel al coeficientului levierului de exploatare (CLE ).
Coeficientul levierului de exploatare (CLE )exprima sensibilitatea rezultatului din
exploatare la variatia vanzarilor si masoara cresterea procentuala a rezultatului ca raspuns la
cresterea cu un procent al volumului fizic sau a cifrei de afaceri ):

 Re xp / Re xp
CLE  ERe xp / q(CA) 
q(CA) / q(CA)
Coeficientul levierului de exploatare poate fi calculat in doua moduri:
r Re xp I Re xp  100
1) CLE  
rq(CA) I q (CA)  100

 Re xp / q(CA) d Re xp Re xp
2) CLE   /
Re xp / q(CA) dq(CA) q(CA)

,,Daca diagrama punctului mort indica grafic efectele unei schimbari a vanzarilor asupra
profitului, CLE masoara algebric marimea acestei schimbari, iar valoarea lui exprima riscul
20
 economic ( de exploatare ).CECAR pg 169
,,Pragul de rentabilitate definit prin egalitatea Rexp+Cf = Mcv permite ca relatia de calcul
a CLE sa capete expresia:
Re xp  Cf Cf
CLE   1
Re xp Re xp
Riscul economic evaluat prin coeficientului levierului de exploatare cunoaste grade
diferite in functie de valorile de la zero la infinit ale coeficientului:
Riscul economic Explicatia
Maxim Mcv Mcv
La punctual mort (Rexp =0) deoarece CLE   
Re xp 0
Inexistent Cand rezultatul din exploatare are valoarea maxima, deoarece:
Mcv 0
CLE   0
Re xp Re xp
Minor Cand cheltuielile fixe (de structura) sunt relative reduse fata de
cheltuielile variabile (operationale), si deci:
Mcv q  ( p  cv ) q  ( p  cv )
CLE    1
Re xp q  ( p  cv )  Cf q  ( p  cv )  0
Deci, in apropierea pragului de rentabilitate, valoarea coeficientului levierului de
exploatare este mai mare si implicit riscul de exploatare este mai mare, iar pe masura ce
volumul de activitate se departeaza de pragul de rentabilitate, valoarea coeficientului
levierului de exploatare se diminueaza iar riscul de exploatare este mai mic.

Rentabilitatea si evaluarea riscului financiar

Riscul financiar depinde de modul de finantare a activitatii:
 daca este finantata din capitaluri proprii nu prezinta nici un risc.
 daca finantarea este din surse imprumutate apare acest risc deoarece finantarea
implica cheltuieli financiare pentru plata dobanzilor .
Acest risc se estimeaza prin coeficientul de levier financiar (CLF)calculat in doua moduri
prin elasticitate:
 R net / R net
CLF  ER net / Re xp 
 Re xp / Re xp
respectiv:
rRnet I  100
1) CLF   Rnet
r Re xp I Re xp  100

sau:

21
 Rnet Re xp
2) CLF  
 Re xp Rnet

Evaluarea riscului total

Riscul total reprezinta suma dintre riscul economic si riscul financiar, deci se evalueaza
cu ajutorul:

-coeficientului levierului total (CLT) conform relatiei:

CLT=CLExCLF
-pragului de rentabilitate total conform relatiei:
C
Cf  Chfin  kc 
(1  i )
CA0t 
RMcv
în care:
Cf = cheltuieli fixe de exploatare;
Chfin = cheltuieli financiare fixe;
kc = costul capitalurilor proprii (%);
C = capitaluri proprii;
i = impozit pe profit (%).

22