N um ârul 1 si 2 Ianuarie 1926

Apar8 de 2 ori pe lună Redactor N. ÎONESCU.

Abonamentul I00 Lei pe an,
in străinătate dublu
In America 2 Dolari.
R EV IST Ă R E LIG IO A SĂ Redacţia şi Administraţia
BUCUREŞTI. V
A Uniunii Baptiste Române din Românie.
Strada Berzei No. 29.

Isus a zis: Tot aşa să lumineze şi lumina voasfrâ înaintea oamenilor ca ei

să vadă faptele voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în Seruri:
.(Matei 5, 16!)

C O L A B O R A T O R I :
1. I. P. Andrişan 5. Esfira Slăv 9. Dumitru Sida 13. Eiisabeta Popp
2. Jean Staneschi 6. Ion Dan 10. Elena Sassu 14. Titi Oprescu
3. N. Sava 7. Ion Ungurean 11. Eugenia Popp 15. Luca Sezonov
4. C. Dumitrescu &. I. Bododea 12. D. Baban 16. Magd. D-trescu

C O N Ţ I N U T U L :
Eficacitatea Baptistă. — Duminica Alianţei Mondiale. — Bisericile Noului Testament.
— Marea importanţă a rugăciune!. — Către Uniunea Baptiştilor Români. — Al­
coolismul. — Cum câştigăm copii noştri pentru Christos? — Harta predicato­
rilor. — Dărnicia. — O insulă de cinste în mijlocul Babilonului. —- Importanţa
misiunei în România, — Anul celor nemângăiaţi. — Bea puţin vin. — Toate armele
lui Dumnezeu. — Conduşi de Duhul Sfânt. — Mergeţi şi voi In via mSa. — Stu­
denţii noştri în străinătate. — Moto pe anul 1926. — Fondul săracilor dela Farul
Mântuirii. — Cursul de cantori. — Din misiune. — Ştiri externe* — Poşta
redacţiei. — etc. etc.
TIPOGRAFIA GUSTAV ALBRECHT BUCUREŞTI, STRADA DOMNIŢA ANASTASIA 12.
 FARUL MÂNTUIRII
Studiul sfintelor cârti,
— De S .' —
In t r,o d u ce r«e.
Cu ocaziunea ascultării cuvântărilor mai multor
predicatori foarte spirituali şi binecuvântaţi de Dom­
nul, m’aiîi convins ce mare lipsă este de o cunoaştere
cât de superficială dar sistematică a sfintelor cărfK
De aceea m’am hotărât sa popularizez cunoaşterea
sfintelor cărţi^prin rândurile cari vor complecta în­
totdeauna pagina destinată acestui scop' din revista
noastră. In scrierea si comunicarea acestui studiu
voi fi foarte mărginit şi de aceea doresc să amintesc
chiar delà /început principiile cari mă vor călăuzi.
Voi căuta să sputi puţin şi .'în aşa fel ca să fiu
înţeles şi ceeace voi căuta să spuzi, va fi numai ceeace
este de lipsă.
Voi căuta să scriu aşa ca să fiu înţeles, nu aşa
cum s'ar cere delà o lucrare literară.
înainte de a trece în miezul studiului ce amin­
tesc, am găsit de bine să fac cunoscuta împărţirea a-
mănunţită a Sfintelor cărţi şi să spun că însuşirea de­
săvârşită de a (predica, este mult mai influenţată de a-
ceastă cunoaştere, dacă ea este însoţită şi de binecu­
vântarea dumnezeiască.
Cărţi sfinte se numesc acelea cari se ocupa cu lu­
crurile sfinte. Ele se află adunate la un loc şi &‘e 'întitu­
lează „Biblia” . Numirea de „Biblie” pentru sfintele
cărţi s'a întrebuinţat prima dată de către loan Gu­
ră de Aur şi provine din greceşte. Ele au fost scri­
se de oameni inspiraţi de Dumnezeu (2 Petru 1,
21) cu intehţiunea dfc a arăta omului modalitatea prin
care se pbate uni cu Dumnezeu şi a sta cu El în legă­
turi statornice.
Ţinta vieţii creştineşti este vieaţa eternă şj aceasta
se află arătată limpede în sfintele cărţi, adunate sub
numirea de „ B i b l i e ” . Cuvântul lui Dumnezeu care
formează temeiul religiunei creştine şi ne înfăţişea­
ză pe IsUs Christos în adevărata Lui culoare de Salva­
tor, este aşternut pe paginile sfintelor cărţi, a că­
ror studiere şi cunoaştere se cere delà ori ce creştin,
care doreşte să-şi cheltuiască vieaţa în serviciul bi­
nelui pentru a se căpăta în veşnicie.
Biblia, după cum recunosc şi cei mai înţelepţi oa­
meni ai lumei, este cea mai puternică armă pentru lu­
minarea şi sfinţirea inimilor. Deşii1 i s’au declarat răs-
boae ¡în mai multe rânduri şi a fost condamnată de a
sta prăfuită pe poliţele (pupitru) diferitelor aşeză­
minte religioase, totuşi a eşit învingătoare, de sine se
,înţelege, nu cu ajutorul taberelor, cu chemare de a
susţine (apăra), ci prin sine însuşi.
Numirea este greacă şi înseamnă carte. De fapt
nici nu s’ar^putea închipui pentru ea o alta numire
decât cea de carte.., adică „cartea vieţip?, Noi, ;în
zilele de astăzi numim! carte o operă; (lucrare) ome­
nească cu ori ce caracter şi subiect.' Cum' Biblia nu
este o carte unilaterală ci tratează vieaţa unui popor
întreg, cu drept cuvânt ara putea s’o numim „Cartea
Cărţilor” , care este chemată să ie lumineze pe toate
celelalte, deci prin caracterul ei obiectiv, fiind o ope­
ră supraomeneasca, c demnă de consultat, în timp de
Sănătate, >în timp de boală, în tim'p de voie buna şi în
timp de furtuni sufleteşti.
Este o operă (lucrare) lipsită de ambiţiune o-
menească. —
îndeamnă la lucru şi asigură răsplată, dar numai
acelora, cari vor ii stăruitori pană la sfârşit. Ea ara­
tă urme şi viitor glorios, dar nu îngreunează şi nici nu
asigură pe nimeni. In ca sc află ascuns, tot ceeace e
pierdut de sufletul nostru şi tot ceeace este de desco­
perit de un muncitor neobosit.
Comentată fără ţinceritate şi simplitate, prezintă
puţin interes, cu toate ca fie care îşi află în ea ceeace
caută. De ex.: Un doctor în America a luat-o odată îti
mâna, pentru, a mai afla ceva de ce să-şi bată joc. iDin
întâmplare deschide la I. Corint. 15, 16, unde zice:
„Nebunule, tu ceeace semeni nu inviazâ de uu va
muri”, etc. îată că-i da doctorului reţeta pentru boala
de care suferea, aşa în scurt timp nu se mai numără în
rândul celor ce o urăsc ci In îâiîduL fraţilor cari
propovăduesc cu dragoste.
Exemplul citat mai sus este o dovadă vie a ver­
setului 39 din capitolul 5, loan Ev., unde zice: (Jert­
fa) „Isus sigilătorul ci, cercetaţi scripturile căci ,în-
tr’ânsele vi se pare a afla vieaţa eternă**.
Cel care o ia în mână cu 'gândul clei a s'c răsbuna,
să află că asupra lui se răsbunanemernicia sa.
Citind-o te vezi în gura unei prăpăstii, san mai
bine zis, pkrz&rei, studiind-o te vezi lângă o bar­
că, care îţi oferă salvare şi împlinind-o te ve‘/i în Mân­
tuire. Apostolul zice în versetul 14—16 din Ep. I,
Tirrcot. cap. 4), „Aceasta cugetă, în aceasta stai, ca
înaintea ta să fie învederată în toate. Păzeşte-te pe
tine şi ¡învăţătura; rămâi într’aceasta, căci aceasta
făcând te vei'mântui şi pe tine şi pe'cei ce te vor {as­
culta” .
„Toată Scriptura este insuflata de Dumnezeu si.de
folos spre învăţătură, spre mustrare, spre îndrepta­
re, spre .înţelepţirep cea întru dreptate”. Aşa ne amin­
teşte Apostolul prin Ep. II. Timoteiu 3, 16; deci este
recomandabilă ca să fie atinsă ca o creaţiune dumne­
zeiască.
Ea nu ne arată nici când un lucru personal termi­
nat deja, ea .întotdeauna arată numai ceeace s’ar pu­
tea termina (Filip. 3, 13). „Fraţilor, eu încă nu mă
socotesc să fi ¡ajuns: Dar aceasta ună.o foc:uitând cele
din urmă şi întinzanau-mă la cele dinainte, alerg la
ţinta către răsplătirea chemărei cereşti a lui Dum­
nezeu în Christos Isus” .
Ea ne /învaţă a suferi şi a avea de prisos, dar
toate numai şi numai pentru Christos. Deci, având
un aşa frumos efect, este detrrnă dc urmărit cu aten­
ţiune ; nelnlăturând apelul făcut celui ce doarme (Efes-
5, 14). „Dcşteaptă-te cel ce dormi şi te va lumina
Christos” . (I. Timoteiu 6 v, 12), „L.uptâ-te cu lup­
ta cea bună{ a credinţei, apucâ-te de vieaţa cea eternă,
Ia care eşti chemat şi despre care ai fi făcut bună
mărturie înaintea multor martori”.
In mai multé citate aţi auzit, numirea de Chris-
os Isus. Aţi putea să întrebaţi cine este acesta, iată
un răspuns din profetul (Isaia 21 v. îl) unde’ zice:
„Păzitorule, cât mai este din noapte” şi păzitorul răs­
punde: t
„Iacă soseşte dimineaţa dar mai întunecoasă ca
noaptea” . Deci El este păzitorul, care păzeşte Ierusa­
limul de întuneric şi nimiceşte îngâmfarea Babflo-
nului. —
(Va urma.)
 FARUL MÂNTUIRII 3
• -- . . “ A .- 'S . . . ____----------------- ---

Eficacitate baptistâ. dintre ispite. Cei bogaţi sunt pururea tn primejdie de

a se .îndupleca la iubirea de lucrurile simţurilor^
Salutare de Anul Nou. Dânşii sunt chemaţi de a dărui generos şi eroic. Ev
De Re v. E. )\ Mallins, D. D. LL, D.j Preşedintele sunt îndatoraţi să înveţe că averea, ca şi toate cele­
Alianţei Baptiste Mondiale, Louisvitle, Ky., U. 5, A, lalte, este pentru mărirea Tui Dumnezeu.
Ca Preşedinte al Alianţei Baptiste Mondiale, tri­ La fel mai este încercarea numărului. Baptiştii
mit salutări de Anul Nou la grupurile din marea în Amcrica-de-Nord ,numără.vre-o zece milioane de
noastră familie baptiştii, împrăştiată prii? toată lu­ credincioşi, şi ei cresc continuu în Atarea Britauje, în
mea. Astăzi baptiştii viu într"o poziţie nouă a in­ continentuî european şi în diferite păfţi ale pămân­
fluenţei şi responsabilităţii .în afacerile mondiale. Con­ tului. Cu creşterea numărului lor, baptiştii trebue să
diţiile ¡în multe ţări în cari trăieşte poporul nostru, .înveţe a sie uni şi a conlucra pentru marile scopuri co­
jiu sunt aceleaşi. Dar pretutindeni Dumnezeii ne chea­ mune. Dânşii trebue Să se cunoască unii pe .alţii
mă Ia marea noastră sarcină de a predica Evanghelia şi sa simpatizeze cu grupuii afară de cele ale lor îo
Harului Său, şi a trăi vieaţă creştină ca copiii Săi diferitele lor probleme şi întreprinderi. A învăţa să
liberi, asociaţi laolaltă m biserici de sine-ocânmiitoa- conlucrăm la blaltă şi cu Dumnezeu este o maré
re, şi uniţi în sforţarea de a împlini îndatoririle noas­ ’ chemare a credinţii, oragostei şi lo taVitatii uoastre.
tre comune. El ne cheamă pe noi ca să înfăţişăm In fine este încercarea ocaziunii. lumea întreagă
multele şi diferitele .încercări ale loialităţii şi devo­ are nevoe dc mântuirea pe care o aduce Evanghelia.
tamentului nostru. lat i câteva din aceste încercări: Pretutindeni sunt oameni cari pier fără pâinea vieţii.
Misiunea noastră ca baptişti este, întâi de toate, evan­
ghelică. Noi trebue să predicăm pe Isus Christos cel
răstignit. El este adevărata tămăduire pentru păcat,
pentru egoism, pentru antagonismele (rezistenţă) de
rasă, pentru spiritul râsboinic, pentru nedreptatea eco­
nomica şi socială, si celelalte rele ale omenirii.
Vom putea .înfăţişa aceste încercări? Va răs­
punde marea familie baptistă Ia marea chemare ac
ceasului? Ne vor ridica credinţa şi loialitatea noastră,
râvna şi consacrarea noastră la marea ocaziune? Lă­
saţi, fraţilor iubiţi, să răspundem la aceste întrebări
prin aducerea trupurilor noastre, ca o jertfă vie, sfântă
şi plăcută lui Dümnezeu.
„Iar Dumnezeul păcii, care a sculat din niorţi
pe Domnul nostru /sus, pe Păstorul oilor cel mare,
prin sângele aşezământului etern, să vă facă gata
spre tot lucrul cei bun, ca să faceţi voia Lui, lucrând tn
voi cceace este plăcut înaintea Lui, prin !sus Christos,
căruia fie mărire în seculii seralilor. Amin". (Ebrei
13:20—21).
' E. Y. MUU:INS,
preşedinte al Alianţei Baptiste
Rev. E4 Y. Mulins, D. D. L. L. D. preşedintele Alianţei Mon­ Mojidíalc. i
diale a Baptiştilor,
Una este încercarea persecuţiunii. Fraţii noştri Duminica alianţei mondiale a bap-
încă şi acuma sufăr prigoniri religioase în unele
ţărj. Ciuvenrele nu se grăbesc a învăţa să recunoască • tiştiior.
dreptul nostru dat de Dumnezeu de a ne închina Lui
liberi, după cum ne dictează conştiinţa noastră pro­ Alianţa Mondială a baptiştilor a hotărât ca în
prie. — 'ziua dc 7 Februarie 1020, să se facă rugăciuni şi mul­
O ţumiri fm toate bisericile baptiste pentru progresul
altă încercare este sărăcia. Aceasta este încă
adevărat fii multe părţi ale lumii ca nu mulţi dintre cei făcut până acum şi totodată îndeamnă bisericile ei din
mari sau avuţi ai pământului răspund fa chemarea toată lumea, ca prima Duminecă din luna Februarie a
Evangheliei lui Christos. Dar cei mari lâ suflet, şi fiecărui an, să fie considerată ca Dumineca-Aîiantei-
cei ce sunt bogaţi în Harul dunmezeesc răspund la Mondiale a Baptiştilor, îai care să ne amintim prin .
această chemare. rugăciune şi mulţumire dc tot lucrul confesiunei
O altă încercare este neînsemnătatea. Promi­ noastre.
siunea Domnului nostru încă şi acuma stă pentru mulţi De sigur, baptiştii au destule motive spre a
din poporul nostru: „Nu te teme ¿urară mică. că este aduce tui Dumnezeu mulunmrile lor. Iată numai câteva
bunăvoinţa Tatălui să-ţi dea ţie Inipărâţia." Pu­ puncte, pentru care trebue să-i mulţumim lui Dum­
ţini la număr, neînsemnaţi în afacerile mondiale în nezeu:
unele părţi ale lumii, totuşi poporul nostru seamănă 1) Este minunat că, deşi cu mai puţin de o sută
sămânţa veşnicului seceriş spiritual pentru genera­ de ani -în Europa afară de insulele Maréi Britanii nu
ţiile viitoare. — existau biserici de ale confesiunei noastre, astăzi
Iarăşi poporul nostru este expus la încercarea putem spune ca nu este ajyroapc nici o ţară, unde să
bogăţiei şi prosperităţii, in multe locuri, de însem­ nu fim reprezentaţi. Dumnezeu a dat confesiunei
nat în lumea apuseană- baptiştii devin bogaţi. Şi noastre un prilej neasemănat în vestirea Evanghe­
liogăţiile ior sunt în unele, privinţi cele maî mari liei ân 'Europa.
 FARUL MÂNTUIRII
2) Tovarăşii credinţei noastre au fost călău­
ziţi de Dumnezeu die a Începe lucrul misiunei prote­
stanţilor pentru popoarele Asiei şi Africei. Noi
ne aducem aminte de aceşti eroi ca Carey din In­
dia, Judison în Burma, Grenfell în Congo, — pioneri
pe urmele cărora a călcat nenumărate cete de cre­
dincioşi.
3) Cu privire la două lucruri ni s’a dat nouă un
avantagiu pentru ţinerea serviciilor speciale: în accen­
tuarea simplului adevăr evanghelic al Noului Testa­
ment şi în accentuarea libertăţii cetăţeneşti şi re­
ligioase. Fără de a aminti numele bărbaţilor ce tră­
iesc azi, ne amintim de un Spurgeon şi dte un Ma-
claren, şi de cei doi mari prezidenţi ai Alianţei
Mondiale Baptiste, cari au trecut din vieaţă, — John
Clifford şi R. S. Mac Arthur, a căror memorie va
rămâne pururea neştearsă în inimele noastre. Nu­
mele acestor bărbaţi iluştri, luminează însuşirile caracte­
ristice şi solia baptiştilor şi declară cum s’a făcut
că acum denominaţiunea a devenit cea mai mare între
protestanţii din toată lumea.
4) Noi suntem mulţumitori că putem vedea că
Suntem membrii unei organizaţiuni mari, ce cu-,
prinde întreaga lume. întemeierea şi lucrul Alianţei
Mondiale, care este un simbol al unităţii noastre,
ne poate umplea de mulţumire. Şi în afară de hotarele
uoiunilor noastre organizate, există milioane de oa­
meni, cari (împărtăşesc multe din părerile noastre5.
Aceste lucruri nu pot decât să trezească în noi
simţământul de mulţumire şi de bucurie, însă laudă de
sine este exclusă. Noi recunoaştem, ce lucruri mari a
făcut Dumnezeu pentru noi, în noi şi prin noi; însă
afară de acestea, există multe motive de mărturisire şi
rugăciune. Oare nu am fost noi prea d'e Imulte ori cufun­
daţi în chestiuni personale şi am uitat frăţietatea?
Tocmai pentru că bisericile noastre sunt independente,
suntem expuşi pericolului izolării. Noi avem tre­
buinţă de harul lui Dumnezeu, ca să scăpăm de aceste
primejdii pentru a putea exercita capacităţile noastre.
Un igistem bisericesc pretinde în mijlocirea sa o cuge­
tare cu adevărat generală mai urgentă, decât ori ce
alt sistem din lume. Organizaţiunea noastră va sta
condamnată, dacă noi vom uita iubirea creştinească,
care este legătura noastră şi punctul cel mai impor­
tant. Este deosebita ¡noastră problemă, şi sublimul nos­
tru privilegiu, a dovedi, că iubirea e mai tare decât
legea. —*
Denominaţiunea noastră mare, internaţională n e .
dă din belşug motive de rugăciune.
Ca o putere pentru evanghelizarea lumei pre­
zintă 11 milioane de baptişti, numai dacă ar fi în­
sufleţiţi de Spiritul Sfânt cum era un Ştefan şi un
Pavel! Noi trebue să ne rugăm acum mai mult
ca niciodată, ca Dumnezeu să ne întrebuinţeze spre
salvarea sufletelor. Atunci vom putea avea în ţă­
rile păgâne şi semi-păgâne şi în mijlocul creştiniz-
mului nominal, succese strălucite pentru Domnul.
Să ne amintim de miile de misionari şi
păstori, de fraţii şi reprezentanţii noştri; ej au n e-.
voe de rugăciunile noasfre mijlocitoare şi noi vom fi
necredincioşi mărturisirei noastre creştineşti, dacă am
uita de ei. —
Cei convertiţi din lume, cari au fost câştigaţi
de ei, dintre cari mulţi se află în comunităţi noui
formate şi acum au asupra lor responsabilitatea su-
_ punerei chcmărei celei mari; oare nu ar trebui să-i
avem în rugăciunile noastre mijlocitoare în Dumineca
i
Alianţei Mondiale Baptiste şi în tot timpul? Nu ar
trebui oare ca să ne amintim îndeosebi de aceia,
cari au suferit sărăcie şi persecuţii?
Mai departe, cu privire la milioanele de copii
aflaţi în casele, şcoaleie şi bisericile noastre, sau in
apropierea influenţei noastre, — nu a\em oare tre­
buinţă de o educaţie sănătoasă?
Seminarele noastre de predicatori din toată lu­
mea, şi institutele noastre de învăţământ misionar
cu învăţătorii şi studenţii lor ne înfăţişează un factor
de însemnătate nemărginită, pentru lăţirea împărăţiei
lui Dumnezeu: nu putem lăsa aceste instituţinni şi
pe aceşti bărbaţi şi femei uitărei.
Să nu trecem cu vederea în acest timp nici pe
aceia, cari sunt încredinţaţi cu responsabilitatea con-
ducerei în. interesul frăţietăţii noastre, ce cuprinde
lumea întreagă, — toţi cari poartă aceste însărcinări în
societăţi misionare, asociaţiuni şi uniuni, şi în A-
lianţa Mondială a Baptiştilor. In această zi, de sigur
ne vom aduce aminte de fratele nostru Dr. Mullins,
preşedintele Alianţei, pentru care ne vom1 ruga, ca
Dumnezeu să-i dea sănătate şi putere, ca vizitele
sale ce le va face ¡în bisericile noastre în anul 1926($i
în anii următori, să fie pretutindenea un prilej de bi­
necuvântare şi înălţare sufletească.
Rugăciunea noastră în toată lumea va fi în
prima linie pentru biruinţa Evangheliei şi pentru
propria noastră credincioşie, ca să fie statornică. Şi
sunt pe deplin convins că atunci când
vom înălţa această rugăciune către Dumnezeu,,
vom învăţa a lucra pentru pacea pământului, pentru
dreptate şi prosperare în vieaţa socială, precum şi
spre colaborare cu aceia, cari îşi dau silinţa spre a
ajunge această ţintă. Şi cererile noastre către Dumne­
zeu se vor uni cu rugăciunea apostolească: Harul sti
fie cu toţi cei ce iubesc pe Domnul nostru Isus1Chrisf-
tos1 cu o dragoste neperitoare. —
(ss) I. H. RUSHBROOKE,
Bisericile Noului Testament.
— De 1. R, SOC AC IU. —
(Continuare).
Doctrina bizantină şi papală despre o biserică
sobornicească ¡înzestrată cu puterea de a lega şi a
deslega păcatele unui om, este cu totul străină Noului
Testament. Intr’adevăr cuvântul sobornicească — ca­
tolică sau universală — nu este nici în Vechiul Testa­
ment nici în Noul Testament. După trecerea aposto­
lilor cuvântul grecesc catholikos a fost pus ca titlul
unor cărţi; de pildă, „întâia Epistolă Generală a lui
Petru” . Apostolul Petru n’a pus acel titlu şi nu Far
pune la epistolaksa, întrucât ne arată în primtele
două versete, el a scris către iudeii credincioşi îm­
prăştiaţi prin Asia-Mică. Dar dacă titlurile la episto­
le au fost puse după trecerea apostolilor din vieaţa
pământească, nu îţisemnează că textul original a fost
vătămat. Dumnezeu a văzut de bine ca să se transmită
oamenilor Cuvântul Său curat. Numirea biserica „ca­
tolică” sau „sobornicească” , nu se află în Noul Testa­
ment, să nu zicem nimic de sacerdotalismul numit
„biserică^.
Domnul Isus a avut în vedere o instituţie când
a zis: „Spune-I bisericei.., şi de nu va asculta nici
de biserică..,” (Mat, 18:17,18), Biserica, ca o insti-
 FARUL MÂNTUIRII
tuţie îşi are forma concretă în adunarea locală d'intr’o
comună oarecare.
Figura unei zidiri a fost întrebuinţată pentru
biserică, ca o instituţie. Dar o zidire rtu este numjtă
biserică în Noul Testament, deşi unii oameni între­
buinţează această numire. Ca o instituţie închipuită
printr’o zidire, lucrurile fundamentale sunt: 1. .Chris­
tos este desemnătorul. El desemnează aceasta pen­
tru ¡scopurile împărăţiei cerurilor; 2. El este arhitectul.
£1 precizează materialul ce trebue pentru această
clădire. 3..El este ziditorul, El alege materialul ce se
potriveşte în cele specificate. 4. El este temeiul. Alt
temeiu nimenea nu poate pune. 5. El este proprie­
tarul. „Biserica Mea” este titlul proprietăţii. 6, El
este cel ce locueşte în ea. El locueşte în ea prin
Duhul Sfânt,
Icoana unui organism a fost întrebuinţată pen­
tru biserică ca o instituţie. De pildă omul. Astfel cu­
getările sunt: 1. Christos este capul. Ocârmuirea Lui
este 'îndeplinită prin Duhul Sfânt. 2. Biserica este
corpul lui Isus Christos. Corpul este în nedespărţită
legătură cu capul; corpul fără cap este mort. Nici un
ont' pe pământ nu poate fi capul bisericii Domnu­
lui. O astfel de pretindere este o defăimare. 3,
Christos este stăpân peste toate î^i biserică. Nimenea
n’are drept să ia sau să pună ceva la ceejade El a
făcut. 4. Biserica deci exprimă împîinitatea iui Chrjs-
tos. —
Să trecem acum! la a doua însemnătate a cuvân­
tului b i s e r i c ă : o adunare particulară. Această între­
buinţare predominează în Noul Testament. Ea în­
semnează persoanele renăscute într’o localitate cari se
unesc de liberă voe, în conformitate cu învăţătura
şi ordinul lui Christos, pentru stabilirea împărăţiei
Sale pe pământ. Să se ţină seama că nimenea nu de­
vine membru în biserica lui Christos prin moşten'ire
delà părinţi, ca moştenire într’o familie sau* moşie,
ci prin alegerea şi hotărârea sa de liberă voe.
in primul veac după Christos, nu aflăm case de
rugăciune zidite. Bisericile se întruniau. în case pri­
vate sau case-biserici. In aceste case-biserici s’a ser­
bat Cina Domnului, (Fapte 2:46). Biserica primitivă
s’a întrunit în casa Măriei; muma liii Ioan Marcu
(Fapt. 12:12); şi în casa lui Iacov, fratele Domnului
(Fapt. 21:18). Apostolul Pavel a trimes salutări bi­
sericilor ipe se întruneau în case (Ronţ. 16:5; Col.
4:15j 1 Cor. 16—15; Rom. 16:14, 15). Aşa s’au ţi­
nut întrunirile bisericilor de timpuriu şi în aşa case
se încep şi acuma întrunirile bisericilor noutestamen-
tale. —
Cualijicaţiile pentru a deveni membru în bise­
ricile Noului Testament, erau lămurit precizate. Nu
toţi locuitorii unei comuni au putut participa în adu­
narea — ecclesia — grecească: participanţii trebu­
iau să fie cetăţeni. Anumite cualificaţii se obiş­
nuiau şi la iudei, ca omul să fie membru în adunarea
israeliţilor.
(Va urma.)
Marea importanţă a rugăciunii.
Stăruiţi in rugăciune.
Col. 4, 2?
In Sfânta Scriptură, este foarte des amintită ru­
găciunea şi la ea s t adaugă mari şi scumpe promi­
ô
siuni. Abia deschizi Biblia şj cjteşti: „Atunci au în­
ceput oamenii să cheme numele Domnului” (cap. 4,
26.), iar la sfârşitul cărţii, un „Amin” al unei rugă­
ciuni fierbinţi, ne atinge urechile. Intre acestea ne
întâlnim cu mulţimea* pildelor. Ici se luptă Iacob cu
Domnul până’n zori; colo Daniel de trei ori pe zi
cade în genunchi şi se roagă; David strigă către Dom­
nul din adâncul inimei. Pe munte întâlnim! pe pro­
fetul Ilie, Ini temniţa pe Pavel şi Sila. Chdmărite Ia
rugăciune 9unt în mare măsură şi promisiunile ne­
numărate. Şi toate acestea ne arată că: „Ce mare tre­
buinţă avem noi de rugăciune şi ce mare importanţă
are în vieaţa unui creştin” . In vieaţa noastră,
„rugăciunea” trebue să aibă un loc deosebit.
Că în Sfânta Scriptură se vorbeşte aşa mult des­
pre rugăciune, aceasta e numai pentrucă noi avem lip-
siă dîe ea. Cu rugăciunea nu putem înceta până
când vom ajunge sus ,în cer. Omul care crede că nu
are lipsă de rugăciune, este un om care nu-şd cu­
noaşte sărăcia sufletească.
Sufletul fără rugăciune, este suflet fără Mân­
tuitor. — ' • ’; > y '
Rugăciunea e strigătul credinţei biruitoare în
luptă, cântarea muribundului care adoarme în Dom­
nul. Rugăciunea e respiraţiunea, lozinca, mângăerea,
puterea şi onoarea creştinului. —
Dacă eşti un fiu al lui Dumnezeu, te simţi împins
a căuta faţa Lui, doreşti să fii ,în braţele Lui.
Ahl roagă-L pe* Domnul ca, în acest an să te
facă sfânt, umilit ,stăruitor şi răbdător. Roagă-L să te
facă pentru alţii exemplu şi binecuvântare; şi ca tot-
mai mult să trăieşti pentru onoarea Mântuitorului
tău. —
Dacă în anul trecut ai neglijat rugăciunea, frate
şi soră, fieţi tn acest an lozinca: „Stăruiţi în rugăciu­
ne”, —
C u r ţ i ci. IOAN UNGUREANU.
—-—O—-— i•
Către Uniunea Baptiştilor Români.
Iubiţi fraţi,
In numele fraţilor mei baptişti din Britania şi
al baptiştilor Alianţei Mondiale, doresc să exprim
cele mai cordiale salutări şi dorinţe bune pentru a
voastră înaintare şi prosperitate în decursul anului
1926. —
Fraţii voştri creştini din toată lumea, se bucură
de toate ce voi prin graţia lui Dumnezeu, aţi adds1
La îndeplinire în trecut: în mărturisirea credincioasă pt
care încă şi acum! o duceţi, şi în dhhul uitării de sine
şi slujba zeloasă care vă caracterizează pe voi.
Ori cât de mic ar fi numărul vostru în ori ce ţară,
existenţa baptiştilor este cel mai însemnat fapt. Prin
credinţa voastră faţă de învăţătura Noului Testament,
stăruinţa voastră în o mărturisire hotărât personală
în botez, mărturia voastră pentru preoţia comună a
credincioşilor, înlăturarea din partea voastră a sim­
plelor tradiţiuni omeneşti, şi stăruinţa voastră de a
trăi toată vieaţa în supunere către Isus Christos, voi
slujiţi pe Dumnezeu, servind oameni, pentru cari
Christos a ¡murit. Ori în ce loc trăiţi în adevărată lea­
litate către Domnul vostru, dând prin aceasta în bi­
sericile voastre un exemplu de adevărată frăţietate,
de iubire, care este voia lui Dumnezeu şi care trebue
să caracterizeze orice asociaţie de oameni şi fe­
mei. Voi arătaţi că oamenii nu trăiesc cum'ai cu pâihe”*
d FARUL MÂNTUIRIÎ
„ci prip idealuri; că vieaţa omenească este în cea tnai
lăuntrică natură a ei spirituală, şi că Duhul Sfânt
a lui Christos, liberează pe oameni din stăpânirea
poftelor şi pasiunilor lor şi ;îi ridică deasupra in­
dividualismului cărnii la o treaptă nobila de frăţietate
şi slujirea reciprocă. Pc când noi trăim ca cetăţeni
leali, făcâiidu-ue datoriile comune din fiecare zi, este
totuşi experienţa noastră că Christos care locuieşte în
noi, schimbă şi glorifică toate. Ori de mâncăm, t.ri de
bem* sau ori ce facem, să facem toate pentru gloria
kii Dtumiezeti.” —
Ca fraţi ai voştri în credinţă ne rugăm ca voi să
trăiţi şi mai departe în lumina soarelui prezenţei
lui Dumnezeu, ca in mijlocul tuturor încercărilor, voi
să vă bucuraţi de liniştea inimii, şi ca bucuria Dotn-
mflui să fie puterea voastră.
Fie ca Harul, mila şi pacea să prisosească vouă
dela Dumnezeu Părintele şi Domnul nostru Isus Chris­
tos. —
J. R. RUSH BROOKE,
Preşedinte-ales, Uniunea Baptistă a Mărci
'Britaifii şi a Irlandei;
Comisar Baptist pentru Europa; şi
Secretarul Alianţei Baptiste Mondiale.
(Emisfera Răsăriteană).
-- o-----
A lcooli smu i.
N’am văzut fiinţă mai vrednică de dispreţul şi
de mila oamenilor ca un om beat.
Căzut pe marginea drumului, sau într’un şanţ,
încearcă!»« se scoale şi să spună lumii că mi-i drteptate
pe pământ, căci Fa înşelat şi imul şi altul dintre oa­
menii şi prietenii ca cari are el afaceri zilnice. Vrea
să pornească, să /înclină ’n dreapta, apoi la stânga,
apoi în urmă cade răzimat de vre-un obiect, se în­
vârteşte cu el pământul, până când urnii treci tot- i se
face milă de eljde 11 duce acasă, ca să-şi »continue şi a -
colo cearta cu femeia fără motiv.
Adică motiv are, căci şi-a cheltuit banii la câr­
ciumă şi s’a făcut de râsul oamenilor.
N'are milă dc ai săi, e ca un câine turbat, care,
<în necazul său vrea si trcbuc să muşte. Vai de acea
familie în care se află un om beţiv; acolo s’a isprăvit
cu vieaţa tihnită.
Să vedem cum ia naştere şi se dcsvoită aceasta
boală ucigătoare.
Omul se deprinde în societatea prietenilor rai,
cu câte un pahar de rachiu, vin ori bere. Mai târ­
ziu, odată din supărare, altă dată din voie bună iarăşi
bea, până ajunge că bea zilnic fie şi în cantitate
mai mică - şi această boală se numeşte alcoolis­
mul cronic.
Alcoolul este un venin fluid, caic nu conţine nici
o putere hrănitoare şi caic consumă căldura corpului,
atăt de necesară Ia susţinerea sănătăţii.
Alcoolismul ruinează sănătatea pe încetul, dar
sigur, cădi vine pe furiş, atacă pe rând organele,
le arde şi dacă boala este învechită, nu o mai putem
vindeca.
La oamenii alcoolici se ivesc aceste simptome:
Vărsăturile şi arsurile la stomac, lipsa poftei de
mâncare, palpitaţiile, .îngrăşarea inimei, schimbarea
caracterului, a firii, înroşirea nasului, tremurătura roâi-
jlilor şi picioarelor, nebunie, tâmpeală, boalele de
ficat şi rinichi şi sfârşitul vieţii prin o moarte ch!
nuită. —
Dacă omul alcoolic se răneşte, se vindecă mai
greu de cât alţii, dacă capătă o /îngrămădire de sânge
la piept sau o pneumonie, n’are putere sS o su-
poarte şi moare repede.
Alcoolul are ca urmare lăţirea celei mai groaz­
nice boa le, care zdrobeşte societatea omenească şi
anume: tuberculoza (oftica). v~
Vindecarea la aceştia e aproape cu neputmţar
căci corpul lor n’are putere să lupte cu boalele şi
nu se pot nutri în măsura suficientă, căci n’au poftă
de mâncare.
O urmare mai tristă a alcoolismului ¿unt# co­
piii părinţilor alcoolici. Aceştia vin în. lume slabi,'
idioţi (tâmpiţi), murind din vreme sau sfârşind prin
nebunie. —
Deci, noi fraţi iubiţi., cărora Dumnezeu nc-a fă­
cut cunoscut pe acest duşman onienirei şi in spe­
cial al nostru, să ne ferim de cl, ca nu cumva să ne
cauzeze vre un rău, povătuind si pc alţii s.â facă In
fel.
Să bem numai apă curată, asta e mai--trebuin­
cioasă pentru corpul nostru şi Dumnezeu a dat-o cu
multă /îrnbelşugare.
Ajute-rre Domnul la aceasta.
C. NI STOR ANU,
Moldova-Nouă.
Cum câştigăm copii noştri penfru
Christos ?
(Continuare.)
De J EA N.
temere dela copii prin impunerea ce le inspiră.
Dar singură temerea nu este suficientă.
Mătura este bună pentru irrătnratul camerii, însă
dacă îi lipseşte apa care să liniştească praful, în loc
sa cureţe, ca va stârni mai multă murdărie. Pe lângă
temere, copilul trebue să aibă iubire faţă. de pă­
rinţi şi bineînţeles că aceasta trebue să pornească
tot dela părinţi. Iubirea trezeşte o contra iubire, pre­
cum şi ura trezeşte o contra ură. Un copil merse în
pădure şi în toiul jocului său, obsearvă că la ori ce
strigăt al său îi răspundea la fel o persoană ascunsă
din pădure. Mâniat de obrăznicia acelui neruşinat,
copilul îi strigă: „Eşti un prost!” Glasul îi răspunde:
„Eşti un prost!” „Eşti un obraznic!” îi strigă co­
pilul din nou! „Eşti un obraznic!” repetă glasul
misterios. Jignit, copilul se întoarse acasă şi se
plânse mamei sale dc obrăznicia copilului ascuns.
Mamă-sa pricepând despre ce este vorba; îl linişti,
zicându-i: „Nu-i nimic copilul meu! Dii-te din nou în
pădure, spune cuvinte faimoase şi vei vedea că ţi se
va răspunde la fel de frumos. Şi mtr’adevăr, aşa se
şi întâmplă. Misteriosul glas era ecoul vocei sale. De
aceea vrei isă te fubească copilul, atunci dâ-i tu primele
dovezi ale iubirei.
Dacă copilul se teme şi-şi iubeşte părinţii, tot
nu este îndeajuns, dacă lui îi lipseşte încrederea în
părinţi. Câţi copii nu simt, cari au mai multă
încredere îirtr’un elev sau alt copil, decât in pro­
prii săi părinţi? Copilul tău nu trebue să aibă nici
o altă fiinţă pe lume, afară de Domnul, căruia să-î
i
 FARUL MÂNTUIRI* 7

încredinţeze toate durerile, lucrurile şi tainele vieţii Multe stiflete pierdute

sale,, decât pe părintele său. Sunt pe-al lumii rotogol,
De aceea, nu fiţi nepăsători faţă de vicaţa su­ Şi nu-i cine să le-ajute
fletească a copilului vostru ci dimpotrivă, ascultaţi Scăpându-i din pericol.
cu plăcere când el îşi deşartă inima sa în faţa voas­
tră şi daţii mai mult prilej să prindă tot irnai adâncă în­ Cei ce Domnului serveşte
credere în cuvântul părintesc. Câţi părinţi nu-şi mint Mâna lor o deschid larg,
copiii că le aduce sau că le cumpănă cutare sau cu­ Pe săraci ei miluieşte
tare lucru, promit verzi şi uscate pe cari însă nu le Dăruiri du-le cu drag.
‘îndeplinesc. Ii ameninţă că ie suceşte gâtul, sparge \

capul şi altele, pe>cari insa nici ei nu se gândesc * Şi Ia sfânta misiune

să le facă vre-odată! Vor fi darnici tot mereu.
De ce:"pronii ţi copilului ce ştii că nu ţii? De ce Arătând exemple bune
să înşeli îpcrederca copilului? Nu uita că astfel surpi Spre slava lui Dumnezeu.
.•încrederea copilului în tine. Cuvântul tău fie dâ, da!
şfnu, nu! Doamne ajută-ne şi nouă ’
‘Copilul care a ,învăţat să aibă temere, iubire şi Să fini gata de-aţi servi,
încredere faţă de părinţi, va învăţa uşor să aibă te­ Şi cu mâini le-amân două
mere şi iubire şi încredere şi faţă de Domnul. Să putem mult dărui.
6. t i cxeniplu Imn copilului tău. „Cuvintele sunt
nişte pitici; iar exemplele sunt nişte uriaşi” a spus N o t a R e d a c ţ i e i . —■ Acesta să ne fie moto-
cineva cu drept cuvânt. Câţi părinţi nu distrug prin pe anul 1Q26.
exemplul lor cecare îl învaţă pe copil prin cuvinte!
De obicei, copilul calcă pe urmele părinţilor. Dc
aceea este cu atât mai necesar ca părinţii să dea 0 insulă de cinste în mijlocul
exemple nu vorbe, bune,copilului, cu cit este mai a-
devărat că: „ceeacc seamănă omul, aceea va şi se- Babilonuiui.
cera!1- — 4
7. Vrei sa-ţi câştigi copiii pentru Christoş, a- Aşa dar după opt zild de şedere în capitală, mă
funci fereşte-te de marea greşală să vorbeşti de rău pe hotărâi să plec. — Văzusem Bucureştiul pe care-1 cu­
fraţii şi surorile de o credinţă cu tine, faţă de copilul noşteam atât de bine şi-mi reîmprospătai impresiilfc ce
tău. Dacă sunt le aveam despre el. —
(Va urma.) Cu o zi înainte dc plecare am' asistat la frumoa­
sele producţiuni ce au avut loc în comunitatea baptistă
din strada Berzei Nr. 29, Conferenţiarul, un om sim­
patic şi versat în arta de a vorbi, ridicase sufletele
auditorilor (în sfera înaltă a cugetului limpecfe, a Se­
— De:. F.' P: prelucrată dc S. ŢON, - ninătăţii de cunoştinţă, în care topise pentru un mo­
Multe daruri minunate ment toate grijile şi nevoile celor ce aveau ocaziu-
Şi preţioase găsesc, nea să-l asculte. Ne-a dus cu imaginaţia pretutindeni
Când în Biblia cea sfântă pe unde a putut să ne arate exemplele vii şi isvoarele
Cu atenţiune citesc. de unde ne-am rdînviorat împreună ai el din is-
vorul infinit al binefacerilor evanghelice.- Imagineă
Şi dintre aceste daruri lui Isus stăpânea atmosfera. Martirul de pe Golgota
Este unul important: era fixat par’că pe orizontul care înghiţea mulţimea
„Dărnicia” se numeşte de acoperişuri albe ce se pierdeau în zarea plumbu-
Acesta-i sfântul talant. rie ¡învăluită de cerul ceţos al capitalei. Corul a sub­
liniat şi mai mult cele rostite de fratele Adorian, iar
Dărnicia e nivelul sufletele celor ce o oră întreagă au gustat din bel­
Sufletelor creştineşti, şugul gândurilor curate ale predicatorului s’au simţit
Ea îţi arată modelul strâns legate dc datoria sfântă al respectului ce da­
Şi te spune cine eşti. torează omenirea Celui ce i-a arătat calea către mân­
tuire. -— Din figurile liniştite se desprindea în ao-
Dărnicia, dragă frate, miraţiune concentrată, mărturia tăcută a imului care
Te ridică spre Christos , caută ai sete mântuirea şi dorul de a se simţi cât
Te face să vezi departe se poate de bine printre confraţii de credinţă şi as-
lucrul cel misterios. piraţiuni la împărăţia cerurilor. — Din tumultul şi
necazurile vieţii, verbul fratelui Adorian desprindea
Dărnicia reprezintă câte o perspectivă de uşoară odihnă, pe care o pre
Pe un Âbel din trecut, zinta atenţiunei încordate a celor ce veniseră ca să-i
A căruia jertfă sfântă asculte. Sorbiam şi cu cu nesaţiu nectarul învăţămin­
Lui Dumnezeu i-a plăcut. telor pe care rar aveam ocaziunea să le ascult.
Am eşit jn sfârşit cu alt suflet, de cât cel cu
Dărnicia ne arată care intrasem. Ieşit Jn stradă, avui impresia că făcu­
Pe Văduva cu doi bani. sem; o scurtă cură de puriiicaţiunc sufletească, iar vu­
Care averea ei toată ietul sufd al capitalei stma straniu în urechile mel< ;
A cinstit-o la orfani. vâltoarea sgomotului venea din toate părţile, puVvc-
 a FARUL MÂNTUIRII
rizâttd ecoul acumulat al străzilor kitr’un geamăt în­
fiorător, care răcnia răguşit din gâtlejul turbat »1
Bucureştilor.
Cu sufletul consternat (descurajat) am parcurs câ­
teva străzi pe cari am văzut ¿uni să etalează în mod
netrebnic (neruşinat) nebunia vieţii. —•
Bulevardul şi Calea Victoriei mi se paieau o
arenă de manechini, cari se goneau furtunos ca nişte
umbre biciuite. O amestecătură de chipuri înfrigu­
rate ce urmăreau /în neştire prada unui moment din
care să sugă un strop de satisfacţie. O luai spre gră­
dina Cişmigiu ca să mă Întorc iarăşi în strada Berzei,
dar liniştea din el nda făcut să mai pribegesc prin
aleele sale câteva clipe. Patinajul se terminase, astfel
că puteam Să-mi strâng reflexiile şi în răgazul celo»-
câteva minute să^mi dau seama de împărăţia ceru­
rilor şi.., nebunia Bucureştilor.
Ca o cascadă infernală se rupea valurile de zgo­
mot împrejurul meu. Aşi fi stat mai mult în această
grădină îngheţată şi asaltată de vuet, dar aşi fi do­
rit să urmăresc mai departe feixpunerea tablourilor
9finte pe care le făgădui-se predicatorul baptist pen­
tru ora patru de după amiază. - Sala era nelncăpă-
toare faţă de numărul celor ce venise să asculte
despre Mântuitor. Venise oameni pe a căror figuri
se citea interesul viu ce dădeau lucrurilor de altă na­
tură, de câ(t a celor ce frământau pe milioanele de
jucării umane pe care le înghiţea demonul plăcerilor.
Oameni simpli, muncitori ce nu se tânguiau de po­
vara grijilor, ci cu toată greutatea pe care Ie-o pu­
nea vieaţa pe suflet, ei căutau un rost sfânf şi nobil,
veneau la chemarea C,elui ce din sărăcia unei case de
tâmplar spusese lumii întregi: „Veniţi la mine, iofi
cei osteniţi şi împovăraţi, căci eu vă voi odihni pe
vot”. Locurile se complectase de mult, iar cei so­
siţi aşteptau şi pe coridor să soarbă o frântură din cele
spuse de fratele Acforiau.
Pe Calea Victoriei, omnibusele purtau elegan­
tele de la un capăt la celalalt, iar în strada Berzei ve­
neau cei umiliţi să-şi liniştească sufletele în apa vie­
ţii lui Isus Christos.
S V predicat frumos, iar producţia artistică a ti­
nerilor credincioşi a lăsat o cucernică impresie, pe
care inima unui creştin o închide pentru iungă vreme
$n tainica cămăruţa de unde isyorăşte binele şi răul.
— In mijlocul acestor oameni se topeşte frigurile şi
ropotul năprasnic, care înghite cu nemiluita, energie
şi vieaţă. Atât tinerii cât şi bătrânii sunt înfrăţiţi în le­
gitimele lor aspiraţiuni cu care se trudesc să placă oa­
menilor şi lui Dumnezeu. Aici vieaţa îşi schimbă as­
pectul ei banal şi obişnuit. Aci se vorbeşte şi se
predică tăria intr’un ideal sfânt, sănătos şi dura­
bil. Atmosfera încărcată de bacteriile conrupţiei şi
desfrâului se purifică la suflarea sfântă a unei adieri
de vânt care poartă melodia gingaşă a înfrăţirei dela
Suflet la suflet. Răsună profund tânguirea celor o-
bidiţi, însă nu cer milă de la cei putemiri, ci mân­
tuire de la Cel obidit ca şi dânşii, de Ia Răstignitul
cel sărac şi umilit, care a frânt aroganţa superbă a
celor ce strălucesc o clipă prin îngâmfare şi orgoliu.
Cum tac toate¡îp această incintă umilă şi simplă; iar la
câţiva paşi dincolo de Cişmigiu, urlă furtuna zădarnică
a desfătărei pământeşti. Aci nu se mai rostesc
expresiunile triviale, ari se combat; se predică sin­
cer contra răului şi nu cu sofismele omeneşti ci cu
euvintţîe lui î$Ms.
Nici o pompă nu ilustrează serviciul divin. -O
predică simplă, din care sufletele oamenilor sorb
dorul de mântuire şi de ¡îndreptare, iar ca compliment
firesc, urmează o bucată de muzică cântată de orgă
şi acompaniată de toţi credincioşii. — Afară vue
vieaţa; tramvaiele, omnibuzele, strigătele şi alarma
străzilor, iar aci tăcerea sfida întreaga zarvă. Predica­
torul cristaliza voinţa binelui, pe care o împărtăşia
prin grai celor ce-1 ascultau, ridicâncki-se ca o co­
loană superbă de linişte indiferentă în mijlocul bu­
nilor umiliţi, iar armonia cântecului plana până din­
colo de zarea capitalei, departe, până la marginele
pământului pe care îl învăluia în accentele de dra­
goste ale unei simfonii pe care o prepară sufletul
oamenilor huni. —*
Mi-am luat apoi rămas bun de la cunoscuţi şi
m'am liotărât să plec. Până la gară m’a acompaniat
un bun prieten şi până să plece trenul, am' hotărât
să luăm masa împreună.
Ne-am: dus într’un local din faţa Oărei de Nord,
pe care întâmplarea ni-1 pusese mai aproape. In­
trarăm şi în mijlocul restaurantului găsirăm o masă
liberă. Afară ploua puternic şi era urât, însă aici era
înfiorător. In mijlocul unui sgomot de farfurii şi
comenzi, strigăte şi râsete, se mişcau zeci de figuri
cuprinse ¡în fumul de ţigară şi aburii mâncărilor. In-
tr’un colţ observai la o masă cum trei perechi, intr’o
intimitate, care depăşea mult marginele bunei cu-
viinţi, /începuse aşi da frâu ameţelei, iar glasul acestor
venere ale desfrâului umpleau de un râs neruşinat
întreaga sală în care începuse a se exala duhorile
infernului. Am mâncat ceva în grabă, în timp ce prie­
tenul meu, un om a i suflet curat, îmi atrăgea mereu
atenţia asupra unora din apucăturile ştrengarilor de
profesiune, a oamenilor din a căror ochi spulberau
prin priviri otrava stricăciunei. Gesturi nestăpânite şi
zâmbete cu cari se atrag în mocirlă toţi slăbănogii
cu sufletul gol, se practicau ai cea mai meşteşugită
îndemânare.
In dosul acestui tablou mi se părea că stă la pân­
dă moartea, iar acest local îmi venea să cred că stă
clădit pe un mormânt.
I-am spus prietenului nfeu: „Iată solia morţii,
iată agenţii iadului. Candidaţii prematuri la cimi­
tirele flămânde de cadavre” . Cu sângele înfierbân­
tat de băutură, ai simţurile exaltate până la delir. A-
veam impresia că se pregăteşte începutul unei pră­
buşiri totale. In imaginea mea apăru figura fratelui
Adorian, care a ir,oştit ca ¡încheiere a «conferinţei saleun
îndemn către paşnicii ascultători. „ Luaţi bine sea­
ma la cuvintele Mântuitorului şi sunt sigur că cu toţii
v’aţi pus ceva bun în Inimă, Dumnezeu să vă păzească
în căile Sale”. —
„Iată mântuirea cărnii” mi-am zis, iată scopul
atâtor milioane de vieţi, de care se înfiorează fi­
rea, mă simţii ridicat de puterea bunelor îndemnuri,
a unei revolte abia stăpânite şi cu impresia cea mai
sguduitoare a căd'erei neamului omenesc am eşit
afară şi prin ploaia deasă ne-am îndreptat spre gară.
Mai erau 15 minute până la plecarea trenului. Mi-am
soos bilet şi m’am dus, însoţit de amicul meu până
la vagonul în care m'am aşezat cu o lume de impre­
sii 'în suflet. Nici un gând nu-mi mai aparţinea mie, to­
tul sc întipărise în mine împotriva obiceiului meu
de a ¡gândi* —
Un fluerat prelung şi trenul se puse în mişcare!
în toiul ploajei, care cădea cu nemiluita. încet ,încet
 FARUL MÂNTUIRII
distanţa se mărea, în umiă rămânea o boltă de ciaţă,
prin a cărei desime, reflexail luminei electrice se
restrângea fai aureola luminoasă deasupra Bucureş-
fiului.
Monstrul de fier mă răpise din această Cetate şi
zbura sgomotos şf f lue rând în plină noapte. — Chi-
tila, Buftea, Periş, fugea, fugea mereu, iar eu par'că
auziam încă vuietul surd al bulevardelor năruindu-se
în mica capelă din strada Berzei Nr. 29.
V. SAVIN'.
—-—O—-—
Fărămituri bune de mâncat*1
2
3
4 In Evanghelia, după Ioan.
Harta predicatorilor.
Biblia, tezaurul nostru.
2 Timotei 3:16, 17.
1. Origina Scripturei: , Toată Scriptura este in­
suflată de Dumnezeu.” .j
2. Valoarea Scripturei: Este de folos spre
a. învăţătură,
b. Mustrare,
c) îndreptare.
d. înţelepţirea cea întru dreptate.
3. Scopul dumnezeesc aî Scripturei: Ca omul
lui Dumnezeu să fie:
a. Deplin ,
b. Pregătit spre tot lucrul bun.
Planul lut Dumnezeu de a da.
Dă pentru cauză bună fără a sima cu trâm­
biţa. Matei 6 :2.
Dă pentru lucrul Evangheliei din toată inima-
Dă din inimă şi voie bună, 2 Cor, 8 : 1,2.
Dă cu jertfire. 2 Cor. 8—-3.
Dă sistematic ,1 Cor. 16—2.
Banii şi averile noastre trebuiesc folosite şi pen­
tru lucrul împărăţiei lui Dumnezeu. 1. R, S,
----- o— -
Felul oamenilor de lângă cruce.
Fel de fel de oameni cu multe caractere, au
fost lângă cruce când Domnul Isus Christos era răs­
tignit pe ea. (Vezi Ev. delà Matei 27:34—55),
1. Dătătorii de oţet amestecat cu fiere (34).
2. Impărţitorii de vestimnte (35).
3. Păzitorii (36).
4. Insultătorii.
5. Arhiereii batjocoritori (41).
6. Scepticii (42).
7. Hulitorii (43).
8. Hoţii înjurători “(44).
9. Grură-cască (47).
10. Desfidătorii de cuvântul Domnului (49).
11. Sutaşul credincios (54).
12. Ostaşi cu frica lui Dumnezeu.
13. Femeile credincioase (55).
-----o-----
H tot su ficien t M ântuitor.
Ev. Ioan 10:9.
1. Intrarea prin Christos.
2. Mântuire delà Christos.
3. Libertate în Christos.
4. Păşune sufletească afli in Christos.
U I M I M » I im ■ IT I 1 I I ■
— ţ —r |- I - I I — ■— —
9
iw m im r -
.
Cinci cununi.
1. Cununa vieţii (Iacob 1:12).
2. Cununa nestricăcioasă (1 Cor. 9:25),
3. Cununa laudei (1 Tes, 2:19)*
4. Cununa mărirei (1 Petru 5:4).
5. Cununa dreptăţii (2 Tim. 4:8),
Cititorule, vei ave^ barem una dintre aceste cu­
nuni? —-
Şapte mărturii despre dumnezeirea Iul Isus
Christos.
1. Dumnezeu Tatăl, Ioan 8:18; 5:37.
2. Fiul, Ioan 8:14.
3. însuşi lucrările îui Christos, Ioan 5:35, 36!
4. Cuvântul, Ioan 5:36, 46.
5. Ioan Botezătorul, Ioan 1:7, 34, 3 *.
6 . Ucenicii Domnului, Ioan 15:27.
7. Duhul Sfânt, ioan 15:26.
Importanţa misiunei în România.
Terenul unde sămânţa cuvântului Evangheliei este
aşa de mare, iar lucrătorii cari sunt demni de a con­
duce plugul Evangheliei sunt foarte puţini şi chiar
în unele părţi ale ţării, lipsesc cu desăvârşire, din care
cauză mult loc al scumpei noastre patrii a rămas
nesămănat a i adevărul Evangheliei, singurul dătător
de vieaţă vecinică.
Fr. Cozman Gheorghe.
Ca unul care sunt chemat a conduce acest plug,
fe,i a frage brazde adânci prin locuri înţelenite de noia­
nul păcatului şi bezna de indiferenţă ce este în largă
măsură aşezată pe nervii de cugetare Ia Dumne­
zeu, an* fost chemat să vizitez câteva localităţi în
afară de cercul meu de activitate, dornice după Cu­
vântul Domnului, vizitând comunele Jibou
şi Cuceu, Judeţul Sălaj, unde am evanghelizat
atât cât Domnul mi-a ajutat.
Am plecat apoi în comuna Domin unde este
o mare secetă de adevărul luminei lui Isus Christos,
acolo am fost însoţit de fratele meu de corp ai nu­
mele Costan, pe care Fam botezat în moartea 'şi în­
vierea Mântuitorului nostru Isus Christos.
In ziua de 3 Noembrie 1925, am vizitat pe osbră
cu numele Ciachi Elisabeta, care se afla bolnavă ,în-
tr’un sanator din oraşul Cluj, de unde apoi am placat
moi departe- —
' t<* _ _ _ ’FARUL MANTUlkll

iii acest turneu de misiune, am putut vedea ce Bea puţin vin.

mare lipsă este de a împrăştia Cuvântul lui Dumne­
zeu, însă lucrători sunt puţini. v (I. Tim. d, 23), * f
Ţara românească, reprezintă pentru noi cel mai Aceste cuvinte, împreună ai capitolul despre
vast teren de cultură evanghelică şi s’ar putea obţine nunta dela Cana, sunt părţi, pe care ie cunosc toţi be­
frumoase rezultate daca noi am avea mai mulţi lu­ ţivii şi de care se servesc ca să-şi îndreptăţească be­
crători. Dar cum să se predice Evanghelia dacă nu ţiile lor faţă'de cei cari au vrerife Ssă-i asculte' Ei
sunt lucrători şi cum să trimitem lucrători dacă nu nu bagxă de seamă că tocmai din faptul* că Pavel
avem* ar ce? Căci am constatat că unii preţuiesc mai sfătueşte pe Timofei sa bc-a puţin vin, aşa ca un
mult lucrurile pământeşti decât împărăţia lui Dumne­ leac pentru boala de stomac şi pentru slăbiciunile
zeu. — lui, se înţelege că Timotei se păzea cu străşnicie
Lipsa de lucrători este mare şi sunt convins că să nu bea nici atât. Dar nu vreau Să stăruesc asupra
noi avem lucrători şi în poporul nostru, avem destule acestor lucruri, ci mai mult asupra faptului că apos­
elemente bune pentru a le ¡întrebuinţa, însă nu le scoa­ tolul Pavel e cu atâta grije chiar şi în cele mai mici
tem la lucru, din pricină că în mulţi dintre noi dom­ amănunte ale vieţii acelora cari îl cunosc şi îl iubesc.
neşte sgârcenia, care este mama tuturor răutăţilor. A- Apostolul Pavel este un om cu vederi largi şi
vem un capital însă nu -1 punem' la bancă ca să pro­ înalte şi ştie să vadă departe şi sus. Lucrul acesta
ducă fructe de vieaţă veşnică. /însă nu-i slujeşte niciodată ca să se piardă prin
Noi toţi ar trebui să ¡îndreptăm privirile noastre şi nouri, ci, dimpotrivă, îl face să urmărească de a-
tot interesul nostru, ca să putem tace ceva în ţara proape fiinţele cari îi sunt încredinţate de Dom­
noastră qare şi-a mărit graniţele geograficeşte, în­ nul şi pentru care va trebui să-şi dea seama înainte^
să nu şi evanghelic. lui Dumnezeu. El ştie toate împrejurările cele mai
Să punem toată râvna noastră, ca să susţinem băteze. midi şi ejgiata întotdeauna să-i sfătuiască şi Să-i îmbăr­
misiunea Evangheliei în România, unde se poate ob­
ţine succese strălucite. Dumnezeu, pe care îl descoperă el lumii, e un
Daţi obolul vostru şi îndreptaţi tot interesul pen­ Dumnezeu duios şi milostiv, care poate şi vrea să
tru cauza sfântă a Mântuitorului nostru Isus Christos, cârmuiască şi să ajute pe fii Iui chiar si în cele
căruia fie glorie şi mărire. mai mici lucruri ale vieţii lor.
„Batjocoritor este vinul” , Prav. 20, 1. t;Nu te
COZMAN GHEOROHE, predicator, uita la vin câjicţ e roşu şi Sclipeşte, Că la urm^fteimuş-
Aiud. că ca un şarpe”. Prov. 23, *1-32), „Nu vil îmbătaţi
de vin, acesta duce ta destrăbălare. Dimpotrivă, fiţi
plini de Duh.” Efes. 5, 18),
Anul nou celor nemângăiaţi. P. JURCHELEA, Socolari.
Anul nou astăzi, credeţi inimi triste i ------- o — —

Apăsaţi de sarcini, dureri, sufcrinţi.

Ce grăbiţi spre-ţintă cu simţuri imite
Cu dorinţă ht suflet să fiţi fericiţi.
•» * - f * ?
' Astăzi iarna rece, vatra nu ţi-e caldă
Se adună hi juru-ţi, mulţimea de copii,
Cu glasul lor urnii, strigă ,,Taia' pâine
Şi hi fereastră-i ghiaţă ’fi forme-arginfii.
1 ' '
Tu stai pus pe gânduri, cu inimă trista —
Te gândeşti la Isus ,ce mult ne-a iubit,
Şi îţi mângâi simţul cu cuvinte sfinte,
Despre Isus Domnul, şi ce a vorbit.
Disperat dc soartă ridici rugăciune,
Să-ţi dea Domnul an mai fericit.
Şi simţeşti în doru-ţi sfânta mulţumire
C’ai aflat o milă prin iubitul Christ.
. i ;' ' i ’ '
Fericiţi voi shnteţi, cari răbdaţi necazuri,
Şi cătaţi iubirea cc vine de sus,
Primită-i rugăciunea a celui ce speră
Că vieaţa tristă va avea sfârşit.
v . f • -1
Ah, pleacăţi genunchii şi sputie-i durerea
Nu uita iubirea, ce mult te-a iubit,
Umilit în iesle a venit odată
Ca tu suflet trist să fii fericit.
BALGRADEAN AVRAM.
Toate armele lui Dumnezeu.
„Pe Uutgă aceasta fraţii mei, fiii tari în Dom­
nul şi în puterea lai îmbrăcat i-vă în toată arma­
tura. lut Dumnezeu ca să puteţi sta contra meşteşu­
girilor d ia v o lu lu i(E fe s. 10— 12),
In lumea aceasta se află multe ispite şi curse pe
• cari ni le ¿întinde marele vrăşmaş al firei omeneşti
satana. Dacă citim Cu luare aminte epistola lui Pa­
vel, vedem viclenia satanei, care cu mare uşurinţă
poate să înşele un suflet, atunci când nu-1 găseşte;
încins cu sabia biruinţii Evangheliei lui Christos1.
Adeseori, prin faptul că n’avem toate armele lui
Dumnezeu, ne dăm prinşi în mâna vrăşmaşului, pc
care Fam fi biruit, dacă îmbrăcămintea noastră ar fi
fost făcută cu mai multă băgare de seamă. Dumne­
zeu cunoaşte pe vrăşmaşul sufletelor noastre şi ne
cunoaşte şi pe noi, mai bine de cum ne cunoaştem'
noi singuri, şi, dacă a ales cutare ori cutare armă,
dacă ne îndeamnă să le luăm pe toate, o face fiindcă
ştie că toate ne sunt de folos. Şi dacă ant ’cugeta pu­
ţin, am ajunge să cunoaştem că aceste arme, toate
Ia iui loc, nu sunt decât una singură, Isus1Christos.
El însuş trebue să ne îmbrace, cu El trebue1să ne
acoperim, prin marea stăruinţă pe care trebue să o
depunem în fiecare zi.
Fad acest lucru, cititorule?
POPA VALERfU,
agent de urmărire, Zam.
 l Akl il. MÂNTUIRII
T" ~
Domnul, hotărî lui Necao să mearg ■ la Karchem i^, ^
Conduşi de ûuiiui iui Dumnezeu. Dar, iosia nu asculta de Dumnezeu si contra voin-
Ev. Matei i 1 tei Lui, cl începu lupta.., şi rana căpătată în aceastax TTyj
E-. Krekcr. Tr, de UJCAŞA, lupta îi aduse sfârşitul vieţii sale.
Iubite frate şi iubită soră? Poate şi* tu ai trecut
Povestirea despre ispitirea Mântuitorului nos­ printr’o astfel de luptă? Nu cumva ai căpătat şi tu răni
tru, cuprinde, una din cele mai preţioase adevăruri în luptele tale în această călătorie pă­ „•j ■
evanghelice pentru noi credincioşii. Cât de frumos mânteasca?.., Tu te ai gândit la biruinţă,. tu ai fost '■■■si-.
e să auzi că, chiar în acele momente 'grele de încercare, încredinţat în aceea că, Domnul te va păzi, tu sperai
El fusese condus de Duhul lui Dumnezeu ! Mă bucur că singur vei putea îndreptar soarta ta, după placul : *
că am ocazia !s;ă vă atrag atenţia fată de acest argument tău, fără a păgubi vicaţa şi ţinta ta duhovnicească:
puternic, care ne arată că avem posibilitatea de biru­ ertarea păcatelor noastre. Nu amâna hotărârea, cf ,3.-‘ ,c%
inţă sufletească, jn lupta noastră cu răul. „Ishs îi\dreaptă-ţi paşii pe calea, pe care El te va conduce.
a fost dus de Duh în pustiu El uii-şi îndrepta pa­ Să se întipărească adânc în sufletele noastre, acest
şii Săi acolo după dorinţa Sa proprie, pentru a-şi sa­ Tu credeai că poţi vizita după placul tău orice adu--
tisface curiozitatea sau pentru aşi ajunge un oarecare nare, credeai că poţi duce orice cunoştinţă (legătură):
scop. Trecerea Sa delà malurile iordanului în adâncul cu ori cine, tu credeai că poţi conduce ori ce întreprin-
pustiului, tară călăuză şi în plină singurătate, era dere (mdustrie-comerţ), ,în sfârşit tu credeai că poţi
fapta ascultării* de voinţa Părintelui, venită Uui prin face orice, crezând că nu-ţi va aduce nici un rău. -/-• Şi
Duhul Sfânt. El plecase iru pe drumul p-e care îl ce a eşit din toate acestea?! Săgeţile vrăşmaşului ■
,:v .

alesese singur, ci pe drumul aiătat Lui de Tatăl. s\ifletului tău te-au atins de moarte! Când te pregă­
In această ascultare stă clîiaT de a înţelege tai­ teai de drum, tu nu ăi întrebai de voia lui Dumnezeu.
na unei vieţi duhovniceşti, care merge din biruinţă în Poate chiar pe drum, Dumnezeu ţi-a trimes avizul
biruinţă. Aci noi ¡învăţăm, că biruinţa contra ispitelor (vestitori) dar, tu nu voiai să ţii seanţa de el, tu ne-,
sje poate avea numai atunci, când noi umblăm pc calea, glijai frâul ceresc al Domnului, care ştie mai bine _ Ti
pe care ne conduce Duhul. Nu puteni aştepta arătarea decât noi, ce poate să conducă sufletul nostru la pace Tj
puterei dumnezeieşti în noi, triumfând asupra ispite­ şi la odihnâ.^Vez-i, frate, că vieaţa ta duhovnicească a ,.ţ3
lor, dacii noi vom Ipierge pe o ,cale oprită «au neplăcută căpătat, numai înfrângeri în lupta cu ispitele, în- Tj
Domnului, sau dacă în alegerea ocupaţiunei, noastre, tâlnite de tine pe calea, pe care tu singur ai alete-o^
lucrului sau cunoştinţei noastre, vom începe să ne lntoarce-te de pe ea sărmane frate! Indreaptă-ţi ,T
conducem după îndemnurile oamenilor sau după dife­ paşii tăi către Acela, care poate vindeca rănile su- T
rite reguli. Căci numai pomul bun aduce roade bune. fiefului nostru, către El, care nici odată nu respinge
Neascultarea molipseşte sufletul cu neascultarea. iertarea păcatelor voastre. Nu amâna hotărârea ci, în-
Smochinul nu poate face culini, aşa . e şi cu trium­ dreaptăţi paşii pe calea, pe care El te va conduce. Sa „5
ful (biruinţa )asupra păcatului: nu va avea rezultat se jîntipăreasca adânc în sufletele voastre acest
bun, dacă sufletul merge pe cărările oprite de Dom- mare adevăr, că noi trebue cel puţin odată să ne 3|
nul. smerim ,în faţa Iui Dumnezeu şi în lumina Lui să 911-
In vieaţa noastră ,nouă, copiii lui Dumnezeu, tre­ noaşterri şi să eeţcetăm vieaţa noastră. Şi în acele mo- '2
bue să ţinem seama de acest adevăr, care 'hotărăşte mente de reculegere să ne punem sincera întrebare:
soarta noastră. Nu ne vom lăsa duşi de Şoaptele „Urmez eu oare voia Domnului în alegerea ocupaţi«- TJ
mincinoase ale mârşavului duşman, şoptindu-ne că nei mele, căreia astăzi vreau să-mi jertfesc
Dumnezeu, o să ne păzească sufletul nostru de orice puterile mele şi înţelepciunea mea? •o.
rău, prin diferite ocazii. E drept că, Dumnezeu poate (Va urma.)
să păzească pe aleşii Săi „căci va porunci îngerilor —o
Săi cari tc vor duce pe mâini, ca nu cumva să-ţi t\ ?
loveşti piciorul de vreo piatră dar, trebue să ştim, Mergeţi şi voi in via mea.
că El a dat această făgăduinţă numai acelor, care vor A
umbla pe căile Lbi. Cine fără voia Domnului Matei 20, 7.
caută să intre {îar locul, nesfinţit de El,, acela poate Prin cuvintele de mai sus, Mântuitorul a arătat ^
să se pregătească de aduni, că aco!o nu va aduna decât celor de faţă lucrul împărăţiei cerurilor, asemănându-1
numai fructe păcătoase. cu un om_ stăpân care a eşit în repetate rânduri ţ
Avraam, omul credinţei şi al ascultării, se mută în piaţă, tocmindu-şi lucrători pentru via sa, zicân-
din pământul făgăriuinţii în Egipt, neavând la această dn-îe: „Mergeţi in via mea, şi ce este cu drept
aprobarea lui Dumnezeu şi, consecinţa (rezultatul) veţi primi .—
pasuhli său, fu un păcat. Regele iudeilor, Iosia, fu Poate îşi va închipui cineva că acest stăpân'- a tri­
omul cu frica lui Dumnezeu: dar, când Faraonul mes lucrătorii'¡îii vie ca s$ nu lucreze? O, f ci! A-
Necao; luase drumul spre Karchemis şi spre Eufrat, ceştia au lucrat până scara Ia ora 12, când Tiu fost <
Iosia ia eşit înainte. Necao ia făcut cunoscut, că el.nu chemaţi la plată.
merge să se lupte cu el dar; că el a luat drumul Şi acum fraţilor, pe cari Isus v’a chenfat din piaţa Ţ|
spre Eufrat după ordinul lui Dumnezeu., Cu toate deşertăciunilor lumei acesteia şi v’a trimes în via "<
acestea, regele iudeilor nu aseultă avizul dat în nu­ Sa, de ce staţi locului?
mele Domnului şi se luptă eu Necao pe câmpia Mc- Sunt mulţi creştini care cugetă că dacă ei. au
ghido. „Arcaşii au tras^ asupra împăratului iosia şi crezut şi au fost botezaţi în numele Domnului au fă­
(împăratul a zis slujitorilor săi: „Luaţi-mă, căci sunt cut totul. Insă aceasta jhiu e (destul pentru a âştcptafma-
greu rănit.” - - rea răsplată. Cu aceasta de abia am ajuns în vie- unde ?
De data aceasta, Dumnezeu nu încuviinţă iupta cu trebue să lucrăm, cu toată râvna, aşteptând ziua cea
Egiptul nici lui Iosia, nici poporului său, căci mare a răsplătirci. însuşi Domnul, cel ce ne a chemat :
 PARUL MÂNTUIRII

Ia lucru, ne-a arătat c â mt a venit să facă voia Sa oi va
Aceluia ce Pa trimes. Tot aşa şi noi să facem, nu
voia noastră ci cu buaurie voia Celui ce ne-a trimes.
Lucraţi până este ziuă, întrebuinţând toată puterea
ce aţi primit-o delaJBommul, arătând acestei lumi-ră­
tăcită, calea către sânul Celui veşnic, şi celor încătu­
şaţi în păcate şi desnădăjduiţi, fericirea şi pacea prin
jertfa de pe cruce a Fiului Celui Preaînalt. Şi aşa
multe suflete îşi vor afla calea şi fericirea prin voi.
Acesta este lucrul la care ne-a chemat Isus, deci
lucraţi până seara când va suna 12 (ziua de apoi) a-
tuncea va fi plaia, cum a zis Domnul: Iată viu cu­
rând şi plata mea este cu mine, ca să dau fiecăruia
după faptele lui. Apoc. 22, 12, Cu câtă bucurie vă veţi
ridica atunci şi veţi păşi la dreapta Domnului când vă va
zice: „Intraţi .întru bucuria Domnului vostru” . Matei
25, 21. Ah! ce fericire va fi acolo, ee ochiul hu a
văzut şi urechea nu a auzit a pregătit Dom­
nul pentru cei ce-1 iubesc, la această fericire vor par­
ticipa toţi acei cari nu numai au început lucrul, ci cari
se luptă cu adevărată credinţă până la sfârşit, că tim­
pul este aproape. DUNCA GAVRIL,

Studenţii noşti'ii în străinătate.

Va s í l e I o n e s . *
Licenţiat în arte grafice al Universităţii Denjson djn
Grandville ,Ohio (U. S. America),

In prezent este păstorul Bisericii Baptiste din acel oraş. - Urăm tânărului student un auccee strălu-
Chicago şi îşi urmează studiile la Universitatea djn cit în lucrul Domnului
 PARUL MÂNTUIRII iâ

Gneaim Filipoi,- Cluj, strada Bucovinei Nr. 4

Motto pentru 1926. şi Chinţa Emanoil, Satu-Mare, Jud. Sătmar.
1. Dimineaţa citeşte Biblia, roagă-te Domnului Pe Dunăre a curs multă apă de atunci fi până
şi cântă. astăzi. Mulţi oameni au murit şi mulţi s'au născut
2. Mergi la ocupaţiutie plin de veselie şi ai Oamenii înţelepţi au dat copiii la şcoală şi au învăţat
de conducător totdeauna pe IsuTă. carte. Toate ţările luminate au progresat mult de
3. Predă-ţi totul şi toate în stăpânire* celuj ce atunci şi nu s’au întâmplat revoluţiile, anarhille Şi
are sub conducere întregul univers. , căderea tuturor statelor, după cum spuneau aceşti pro-,
4. Când mergi pe drum să te rogi. feţi mincinoşi, ci cu totul altceva. Statut văzând rătă­
5. Să porţi totdeauna Biblia cu tine. cirea lor pe care o 'propagau printr’o revistă ce apărea
\ 6. Vorbeşte numai adevărul. la Cluj, le-a suspendat-o şi asta n’au ştiut să pro­
7. Roagă-te şi pentru cei ce te prigonesc. feţească. —
Trimis de PETRICA PAIUŞAN, Acum când suntem la sfârşitul anului 1925, anul
prezis de aceşti dascăli mincinoşi, nu ne rămâne decât
Valea-M*re să ne rugăm: Doamne, jie-ţt mită de aceste sărmane
fiinţe omeneşti, cari sunt de atâta vreme sub in­
fluenta rătăcirii. Iritoarce-i Tu la calea cea dreaptă, pe
Sfârşitul unei aşteptări. care Tu ai mers întâi, ca să putem merge şi noi,
Eram ¡într’o călătorie misionară, — în anul 1921. în urm? Ta. LOG IN MOTRESCU.
Mă hotărâisem să cercetez o mică adunare din co­ _____________________ o ----- ---------------
muna Hurjuieni. Era întrio Miercuri. Credincioşii în­
cepeau să se adune la rugăciune. Bucuria lor era mare, Diverse.
pentrucă ajunsesem şi eu,în mijlocul lor, dar şi pentru
că !înainte cu o zi sosise un mare predicator din Cluj. După datele statistice cele mai noui, numărul
Mă gândiam cine să fie acest predicator. Am plecat la divorţurilor a crescut enorm în Prusia. Din punct
adunare, crezând că dacă am să-l văd1, o să-l recunosc, de vedere confesional se constată că divorţurile sunt
dar mare mi-a fost mirarea când după predică am cu­ mai frecventate în familiile protestante decât în cele
noscut că e un propagandist al miliniştilor de Ia catolice. —
Cluj. A fost prima mea întâlnire cu acest soiu de i * * * ■ t
oameni ciudaţi. După ce s'a terminat predica am Un alienist american, doctorul Artur Mac Donald
schimbat cu el câteva cuvinte şi ne-am despărţit. din New-York, şi-a expus în mod public noua teo­
A doua zi dimineaţa a trebuit să plec într’un rie asupra nebuniei omeneşti. El susţine că creerul
alt sat, unde m’a însoţit şi noul predicator neplăcut nebunilor cântăreşte mai puţin decât acela al oa­
mie. In călătoria noastră am vorbit de multe lucruri. menilor normali.
Trecând pe lângă o şcoală primară, însoţitorul meu Doctorul american pretinde că a descoperit mij--
văzând copiii mergând Ia şcoală a început să-i com­ iocul prin care se poate cântări exact creerul unui oui
pătimească. -zicând că ei în zadar mai merg la şcoa­ viu. El cere ca deputaţii şi senatorii, înainte de a fi
lă. „De ce” , am întrebat eu? Mai avem» 4 ani şi iată aleşi, să fie supuşi unei vizite medicale..,
în anul 1925, în luna Noembrie, va fi plin pământul de * * * r
ştiinţa lui Iehova, precum apele acoperă fundul mă­ Un negustor de cărbuni din Anderlecht (Bel­
rii şi nu mai este nevoe să înveţe carte, atunci va veni gia) a ¡însărcinat pe contabilul său să efectueze o
Avram, Isac şi Iacob la Ierusalim şi se va începe plată de 25.000 franci. Funcţionarul a plecat cu ba­
mileniul adică domnia de o mie de ani, prezisă prin nii şi., nu s ’a mai întors,
Apocalips. Cine va trăi până atunci (1925) zicea el, A fost găsit, după îndelungate cercetări, într’un
nu va muri în veci. Am rămas foarte mirat faţă de azil de alienaţi. Dar banii n’au mai fost găsiţi, şi nu
aceste vorbe, pe cari nu le-am auzit nici odată în viea- s’a putut stabili momentul când nenorocitul a îne-
ţa !mea. II .întrebai dacă are dovezi din Sfânta Scriptură bunit. — („Viitorul” ).
şi atunci el începu să-mi arate mai multe versete, cari Nota Redacţiei. — Iubirea de bani, este rădăcina
numai dovezi nu erau. Ajunşi în sat, aci mai găsirăm tuturor răutăţilor.
un predicator tot de la Cluj. După un mic popas am . . ——-o-——* ' 1 11 \
plecat în satul Horodnic, d‘ar şi aici m’au însoţit
aceşti oaspeţi străini. Mergând pe cale şi fiind Rugăminte către fraţii lucrători.
obosiţi, ne aşezarăm într'o vale să ne Epistola dela Dr. E. Y, Mullins, preşedintele
odihnim. Aici amândbi încercară să mă convingă, Alianţei Baptiste Mondiale ne aduce salutările în-
însă eu am rămas statornic în cele ce primisem dela tregei frăţietăţi. Este deci la timp şi binevenită. De
Domnul şi astfel nu isbutiră. Una însă mă intere­ aceea rugăm: pe toţi fraţii lucrători, pe toţi cei ce
să foarte mult; marea profeţie prezisă în anul 1925. sunt însărcinaţi cu lucrul Domnului în oricare biserică
In zadar le arătam ce spune Mântuitorul, că nimeni sau grup de fraţi să citească epistola în prezenţa po­
nu ştie acel timp, nici îngerii din ceruri, njcj Fjul, cl porului, ca toţi fraţii şi surorile, mte şi mare, să
numai Tatăl. Ei tot rămâneau la profeţia lor. La des­ ştie că fraţii noştri ,în Isus Christos, mai de seamă şi
părţire le-am cerut adresa. Scopul mieu era ca să. aşteipt mai tari nu ne-au uitat. Credem de bine ca fraţii să
4 ani să văd dacă se va împlini profeţia. Şi m’am citească această epistolă la primul serviciu divin din
învoit cu ei că dadă nu se va întâmpla profeţia, să , anul 1926, înainte de predică. In caz oă nu se va pri­
trâmbiţez jîn lung şi în lat prin toate ziarele că mi „Farul” la timp, să se citească epistola atunci când
sbnt nişte mincinoşi. Ei s’au învoit apoi ne-am des­ va ajunge la mână.,
părţit. ~ Cu frăţească salutare: i
Iată numele lor: IOAN SOCACIU.
 14 FARUL MÂNTUIRII

Evanghelizare la prima biserică bap­ se Îngrijească de alimente şi de o mica ta\a pentru

încălzirea sălci de cursuri, să-şi aducă câte o pla­
tistă română din 6ary Indiana, S. pumă sau pătură de acoperit şi rttfărie pentru pat.
L.a sfârşitul cursurilor se va ţinea un curs gene­
U. America. ral de 4 3 zile pentru toţi şcolarii, d;âncmti-s«
începând din ziua de 8 Noembrie 1025 a con­ instrucţiuni pentru a organiza tineretul.
tinuat până îa 22 Noembrie, serviciile de evanghelt- Totodată aducem ia cunoştinţa tuturor fraţilor
aarCj cari au iost ţinute, de către iubitul nostru frate că alte cursuri de note şi muziefă nu se vor mai
Radu Taşcă, păstorul fraţilor d!e Í», a 'treia biserică .din ţine în acest an. ^
Detroit Michigan, pentru care mulţumim lui Dum­
nezeu şi fraţilor din sus numita biserică. — Serviciile
ţiirute de către fratele vor rămânea neşterse din me­
moria. fraţilor şi ascultătorilor, cari în fiecare seară D in misiune.
au venit ca să'asculte predícele ţinute de sus numitul
frate.
La 22 Noembrie, (ziua Domnului), Dumnezeu
Botezuri.
a mărit bucuria noastră, trimiţând pe fratele George TG.-MUREŞ. - In ziua de 22 Noembrie
D. LosLf fn mijlocul nostru. Fratele ne-a 1925, fraţii din Tg.-Mureş au avut un frumos bo­
predicat Evanghelia mântuirei, în orele de dimineaţa, tez cu 22 suflete, răscumpărate prin sângele lui I-
având un număr mare de ascultători, iar în orele sus Christos, vărsat pe cruce.
de Jupă amiază am mers în oraşul Indiana Tot cu aceasta ocazie a avut loc ordinarea ca lu­
Harbor, aci am avut o 'mare şi ¡ulespuaa bucurie, fiindcă crător a fratelui Popa Avram din Banditl-de Câmpie,
s’a adunat o mare mulţime de popor, printre cavi căruia i c'a încredinţat lucrul Evangheliei.
se aflau şi săteni de ai fratelui losif. Toţi aveau Atât actul botezului cât şi al ordinării au fost în­
dorinţa ca să vadă şi sa audă un român misionar deplinite de către fr. Cozman Gheorghe şi I. Po-
din Burma India, unde fratele losif a petrecut tinip povici. — * * *
de 5 ani. Apoi seara ne-ain ¡întors iarăşi la Gary, muie
fratele ne-a arătat lipsa cea mare de Evanghelie în LUPENI. — O frumoasa serbare de botez au
ţările păgâne, precum şi vicaţa şi obiceiurile lor. avut fraţii din comuna Lupeni îij ziua de 25 Oct.
Toate acestea au fost arătate de către fratele prin 1925, când au fost botezate în numele Sfintei Treimi
proecţiuni (laterna-magică). Să dea Dumnezeu ca 18 suflete, după ce mai întâi au depus o bună măr­
ploaia binecuvântării sale să se reverse peste să­ turie......
mânţa semănată de către martorii săi. Actul religios a fost îndeplinit de către fratele
ILIE TRUŢA, Pred. loan Covaci, predicatorul Comunităţii Î3antiste crin
— -o ----- Sinteşti. —
* * *
in
Fondul să ra cilo r de a Faro! Mântuirii. din Lupeini a dat o inimoasă ziua de 16 Oct. 1925, Societatea Tineretului
serbare religioasă, un­
l.a redacţie ui se prezintă diferiţi fraţi, cari vin de corul vocal şi muzica instrumentală au contribuit
în căutare după lucru, cerâudu-ne bani ca împrumut în mare măsfiră.
pe motiv că n’au ce mânca etc. etc. Cu această ocazie s;a pus la licitaţie un prosop
Noi neavând bani, facem un călduros apel către lucrat de mână, pentru care s’a cojectat sptnâ de 3000
fraţii binevoitori, să contribue care cu ce pot la forma­ lei, Istuin'a care s7a vărsat în fondul orfelinatului din Lu­
rea unui fond de ajutoare, din care să putem ajuta pe peni. - !OSlF TU DOR.
aceşti fraţi lipsiţi de pâine şi adăpost.
*7n acest stop, fratele Ţoma Slav se înscrie cu
suma cíe lei 30, fratele D. Baban 2Ü lei, N. Ionescu
50 lei, C. Dumitrescu 50 lei, sora Elena Sassu 30 lei,
Câsâtoril.
sora Elis. Popp: 30 lei. In ziua de 12 Noembrie 1925, a avut loc căsă­
toria religioasă a fr. Vasile Puşcaş din comuna Ba-
Ajutorul cât de mic să sc trimită pe adresa ir.
C. Dumitrescu,oasieruI fondului, meiiţknâuc&i-se pe cu­ cin, cu sora Lucreţia Pop din comuna Fiurd.
ponul mandatului , pentru fotului săracilor (leía ,,Farni Pop,■Actul religios a fost oficiat de către fratele N.
premergătorul cercului; asistând şi corul vocal
Mufitulrii”, Bucureşti, Str. Berzei No. 2Q, clin Cluj-Mânăştur.
Cu aceasta ocazie, sora Ana Fărăgau a com­
Cursul da cantori. pus şi declamat frumoase poezii în onoarea lui Dum­
nezei! şi celor căsătoriţi.
Ministerul Cultelor şi Artelor în urma cererei Dumnezeu sii binecuvintezc tânăra pereche
noastre a aprobat ţinerea unui curs de nete şi harmo- I. FARAGAU.
niu (orgă), tn Arad, sub conducerea fr. AC Bcrbecar, * * * '

cu ordinul No. 43,604 din 13 Noembrie 1925. In ziua de 12 Noembrie 1925, s’a celebrat cu­
Cursurile vor începe în ziua de 10 Ianuarie nunia religioasă a fr. Gh. Botoşan din’Corbu, cu sora
1926 $n strada Blantiuziei No. 4 şi vor dura timp Ioana Suciu din Şărmaş.
de 6—8 săptămâni. Cursurile vor fi ţinute pentru în­ Actul religios a fost îndeplinit de către fratele
cepători, adică pentru acei cari din muzică nu 'ştiu Dunga Gavril .—
nimic, şi pentru aceia cari ştiu puţin şi totuşi le mai Cu această ocazie, Soc. Tineretului din Topliţa-
lipseşte pentru a putea conduce un cor. Româjnă a desfăşurat un program special în cinstea
Cei cari doreţsc a participa la această şcoală, să lui Dumnezeu şi celor căsătoriţi.
 pa ru l
Uram tineri perechi a Domnului bogată bine
cuvântare. ORIGORF. BRAIC.
* * *
De asemenea a avut loc în ziua de 13 Decembrie
1925 serbarea de căsătorie a fr. Aurel I.ighizan din
comuna Vermeş, cu jsora ¡Maria Achim din ccm. Ramna.
Actul religios a fost îndeplinit de fr. loan Popa
din comuna Gerteniş, citind din Fapt. 8, 21 24;
Efes. 5, 22- 33, după care a ţinut o frumoasă vor­
bire. — Corul vocal dm loc a cântat mai inulte
imnuri religioase.
Dumnezeu să binecuvinteze tânăra pereche.
JACOB UOHîZ'AN.
* * * Aducem Ia cunojtJlnţa fraţilor şi tuturor cititorilor
In ziua de 14 Noembrie 1925 s’a celebrat cu­
nunia religioasă a fr. Gongola loan, cu sora Elena
Chiriac, ambii dm comuna Reşiţa.
Actul religios a fost îndeplinit. de către fratele
loan Popp, premergătorul cercului Lugoj.
Urăm tinerei perechi o căsnicie fericită în Dom­
nul.
ADAM PETRU.
Ceremonii funebre.
Aflăm cu părere de rău câ în ziua de 13 De­
cembrie 1925, a încetat dirt vieaţă copilul fr. 1. Bo-
docîea din Brăila. Rămăşiţele pământeşti au fost
înmormântate 'în ziua de 4 Decembrie.
Condoleanţe le noastre.
* * *
In ziua de 13 Noembrie 1923, a încetat din
vieaţă la domiciliul său din comuna Cristian, Jud*.
Sibiu, sora Paraschiva Moraru, după o scurtă şi grea
suferinţă. , Ştiri externe.
Rămăşiţele pământeşti au fost înmormântate în
ziua de 16 Noembrie în cimitirul local.
In urma sorei rămâne soţul întristat cu 4 co­
pii mici, careţi plâng pe mama lor mult iubită. —
Dumnezeu să le poarte de grijă.
ION MÂNCIU.
— o-----
Şedinţa Comitetului Uniunii Comuni­
tăţilor Baptiste din România.
In ziua de 2 'Decembrie 1925 a avut Ioc în Bucu­
reşti şedinţa comitetului Uniunei Comunităţilor Bap­
tiste din România, unde au luat parte următorii de­
legaţi: Din partea fraţilor români; I. Popa, T. Puş­
caş!, A. Pascu, I. Ungureanu şi Constantin Adorian
Din partea fraţilor maghiari: luliu Darabont şi Carol
Molnar. Din partea fraţilor germani: Fr. W, Schulîcr
şi din partea fraţilor Basarabeni: B. Buşilă.
Şedinţa a fost prezidată de fr. I. Popa asistat
de T. Puşcaş, /în calitate ele secretar, precum1şa de A.
Pascu ¡în calitate de casier.
Se dă citire rapoartelor fiecărei secţiuni din care celalalt ceh.
reese că poporul nostru baptist pe toate1 căile şi diti
toate punctele de vedere este persecutat. ,
La ordinea zilei trece în desbatere telul cum vom
fi clasaţi când se va vota legea Cultelor.
In continuarea desbateriior, comitetul a luat ho­
tărârea a redacta un memoriu adresat către to ţijv ţ.ij
natorii şi deputaţii din toate partidele Ia care siTHe
anexat şi mărturisirea credinţei baptiste, spre
m m urni
avea ţin vedere atunci când fcţgea cultelo r va trece spre
votare 'în Parlament.
Comitetul a încheiat şedinţa cu rugăciunea către
Domnul de a revărsa bogata Sa binecuvântare asupra^
noastră ca un popor slab, care căutăm a împrăştia
lumina adevărului.
V. BERBECAR,
secretar general,
_----- o ----- •. •
O lăm urire asuprâ calendarului n o stru pe
anul 1926, cu privire la S ărbăto ri.
calendarului nostru pe anul 1926, ci pricina pentru care
mulţi nu-I înţeleg se atribue faptului c i nu l citesc bina
Pentru lămurire comunicăm următoarele:
Românii pentrn a şti sărbătorile şl tot ce îl intere­
sează după noul calendar intrat în vigoare anul trecut, să
citească acea parte din calendar, asupra căreia se scrie
„Calend. Greg.. (calendarul gregorian), iar acea parte
asupra căreia este scris „Calendarul Iulian îndreptat,0 pri­
veşte pe acei concetăţeni cari se orientează după dănSul
(catolici, calvini etc.)
Dovadă cum că calendarul nostru este întocmit du-
pe cerinţele oficiale se constată, din faptul, că este cen­
zurat de D-I. Procuror Niculae Misir.
Rugăm deci fraţii să caute a răspândi acest calen­
dar, deoarece mai avem un mare stoc neplasat.
in speranţă că fraţii în această chestiune ne-au în
ţeles, vă salutăm cu iubire frăţească.
V. BERBECAR.
-——o-----
In timp de un an, în Prima Biserică Baptista
din Shreveport, Lav., Statele Unite, au fost primiţi
500 de membrii noui. Păstorul bisericii este Dr.
Dodd. '
* **
In Londra, după „Baptist limes*’, sunt 22% bi­
serici baptiste cti 57,222 membri.
* **
O mare convenţie de lucrători in via Domnului
s’a ţinut în zilele de 21—25 Sept., a. c„ Ia Londra
•în biserica baptistă Metropolitan Tabemacle. Srau
făcut planuri pentru o mare mişcare evanghelică în
Anglia. —
* ** *
In teritorul Convenţiei Baptiste de Sud din Sta­
tele Unite, baptiştii au 19 orfelinate •cu 4000 co­
piii orfani şi 26 spitale, cart anul trecut au servjt
la peste 100,000 bolnavi.
__ * ** \
Fraţii baptişti din Cehoslovacia au trimes în
toamna anului trecut doi studenţi în Statele. Unite la
Seminarul Baptist din Chicago, III. Uncii e slovac gi
* **
In Ungaria sunt 5,096,729 romano-catolici; un
milion 070,144 reformaţi; 497,012 luterani; 473,310
evrei;, 175,247 greco-orientali; 15,000 baptişti şi res­
tul, fără confesiune'sau sămbătari, nazariueni etc.
* * « /
Un număr mare de muncitori călătoresc ta Sud-
Ameţtica, ademeniţi de agenţii lacomi după câştig fle-
 16 FARUL MÂNTUIRII
onest. Iar prin oraşele din Sud-America, zeci de mii
de oameni stau flămânzi şi zdrenţeroşi, căci nu găsesc
lucru.
* * * r
La Universitatea Baylor (baptistă) din Statul
Texas (Statele Unite), sunt înrolaţi 3520 studenţi.
* * *
Prima Biserică Baptistă din Dallas, Texas (Sta­
tele Unite), are 4944 membri. Păstorul bisericii este
Dr. George 97. Truett, vorbitorul „gură dc argint”
din Statele Unite.
Mare bucurie a fost la Sminarul Teologic Bap­
tist de. Sud din Louisville* Ky., America, în ziua de
21 Oct., 1925, când s’a sărbătorit ziua misionară.
Vorbitorul principal a fost Prof. I. /?, Sampey, D,
D., LL. D„ care a raportat despre călătoria sa pe
ogorul misiunii din Brazilia. Dr. Sampey a avut ex­
perienţa lui Pavel şi Bamaba în lucrul Domnului.
Cuvântarea lui a ¡mişcat adânc întreaga asistenţă. Fra­
ţii din Brazilia, după raportul profesorului din re­
numitul seminar, lucrează ai zel apostolic în lucrul
Evângheliei.
In zilele de 23—25 Octombrie 1925, studenţii
de confesiune baptistă din Statul Kentucky, America,
au avut convenţia în Louisville, 4<y., Un număr con­
siderabil de studenţi şi studente din Univeirsităţile
de stat şi confesionale au luat parte. Scopul organi­
zaţiei lor este să facă cunoscut pe Isus Christos
la studenţimea universitară. Afară de studenţi au vor­
bit mai mulţi profesori, cari au chemat pe to^i stu­
denţii sub drapelul lui Isus Christos Mântuitorul.
„Christos comandantul nostru” , a fost subiectul în­
trunirii. — ' '
I. R. SOC AC IU,
* * .*
Asociaţiunea Fundamentelor Creştine lansează ur­
mătoarea chemare: ,,Toate semnele ceasului prezent,
ţintesc la unul din două lucruri: saiu o creştere a apos-
tasii şi o cădere într’o desăvârşită sfărâmare a
civilizaţiei, sau o mare trezire spirituală. Lăsaţi să ne
rugăm, să nădăjduim, să credem, să aşteptăm şi să
privim la sosirea^unei mari evanghelizări. Noi cre­
dem că e posibil ca lumea să fie iarăş martorul unei
mari treziri spirituale ca şi în zilele părinţilor noştri- _
Dumnezeu rămâne acelaş/ieri, şi azi şi în veci.
• * ,•
Unţul din cele mai impresionante botezuri pe
care Fa avut în istoria ei, Biserica Baptistă din Stra­
da Maple, Buffalo, N. YL a fost când unJâriar locuitor
din acel oraş cu numele Theong Woo Leong s’a bo­
tezat. Tânărul Leong, care este de naţionalitate chi­
nez, este student şi a venit în America acum doi ani,
dintr’un sat din Chilia de Sud, unde sunt numai două
familii creştine.
• * *
In nici o ţara din lume, poate, nu este femeia
Intrio stare aşa de jos ca în Maroco. Practica obişnuită
a mahomedanilor din Aâaroco, este să se divorţeze
de soţia sa dUpăce a trăit cu ea şase sau şapte ani,
chiar dacă are copii. El după aceea îşi ia o tovarăşă
mai tânără, pe când femeia lui de mai înainte să se
mulţumească cu oricare bărbat pe care-1 capătă. După pentru citirea Bibliei pe anul 1926, care se vinde cu 3 lei
mai mulţi ani de convieţuire cu al doilea bărbat, exemplarul.
ea este încă odată părăsită şi se mărită iarăş; şi aşa
procetiunea aceasta jnerge înainte, fiecare căsătorie
Tipografia Gustav Albrecht — Bucureşti, Str- Domniţa Anastasia Yl (fosta Bmoiami 4-bis)
fiind' ipe o (treaptă (mai joasă, până când ea moare în să­
răcie şi mizerie.
* *
I*
Lucrul Domnului între poporul mexican în San
Diego, sub conducerea predicatorului A. .B. Apra,
este vrednic de admirat. Fratele Arpa întrebuinţea­
ză diaconii săi în vestirea Evangheliei, la mai multe
comunităţi din vecinătatea San Diego-ului. Se zice ca*
Biserica din San Diego, propovăduieste Evanghelia
lui Christos la cincisprezece comunităţi diferile. Iii-
triun loc, stăpânul unei săli de joc s’a întors la Dom­
nul, şi din sală de joţc a prefăcut-o întrio sală, unde
se propovăduieşte Evanghelia. Fratele Arpa con­
duce lucrul său cel mare fără asistent. El are mare
lipsă de un predicator mexican ca să-I ajute în lucrul
Domnului.
« , * *f *
Vaporul de pasageri Malolo, care va
costa 6,500,000 dolari, se construieşte pentru ser­
viciul naval între San Francisco şi Honolulu. El va
avea în fiecare cabină, şi în toate celelalte camere
unde vor fi pasageri câte o Biblie. Afară de asta vor
fi 400 de cărţi de cântări pentru servicii religioase.
In vapor vor încăpea 600 pasageri şi va Tace; călătoria
— dus şi întors — în opt zile. Acesta este cel hlai
frumos vapor, care va fi pus în serviciul Pacificului.
ANDRIŞAN.
P o şta Redacţiei.
J^enone S z a b o (Lugoj). — Revista ne vine
¡înapoi cu menţiunea „adresabil a plecat în America” .
Vă rugăm să ne comunicaţi noua adresă ca să \iă puteni
trimete revista.
* * * .
Acei cititori cari nu-şi reînoesc personal abo­
namentul pe anul 1926, nu vor mai primi revista,
din cauză că unii nc fac observaţie că de ce le-o
trimetem fără cererea lor proprie.
. • • • f ,
Vj as i l e C. Voi cu. —Revista Dv, fiind refu­
zată din partea D-lui Stan Bădiţă, ne vine înapoi. Vă
rugăm să binevoiţi a ne comunica adresa unde să vă
trimitem , pe viitor. *
Rectificare.
Sora noastră Ana Roşu, născută Potopea din
com'una Hăpria, îmbolnăvindu-se grav, a fost trans­
portată la spitalul din Sebişul-Săsesc, unde a dece­
dat; deci n’a decedat la domiciliul său, cum din eroare
s’a publicat. în Farul Mântuirii” Nr. 23 din luna
Decembrie 1925.
C B a ia a H ia ia a c iH a â ia a n o ia ia o a
O delectare pentru tineret şi'n acelaş timp un bun
îndrumător moral-educativ, este ,,GLRSUL TINERETULUI
BRPTIST", care nu trebue 8ă lipsească din mâna nici
unui tânăr şi tânără.
A apărut şi se poate comanda: ^
„Calendarul Biblic“
Comenzile se primese la administraţia revistei noastre
■v . ;-—7-" *;.-.. ;, >'■" ■-'■■y
"'•': -■ . ' ■•: ' *'••-•.
... : * ;'■-'•- '■
- - ,• ••" • ' v' '' • '* . - r.

«nul DII Numărul 3 şl 4 Februarie 1023

Apare de 2 ori pe lună Redactor N. lo n e s e u ^V/

Abonamentul 100
In străinătate
Lei pe an.
dublu
REVISTĂ RELIG IO ASĂ Redacţia şi Administraţia ^
BUCUREŞTI.
In America 2 Dolari.' A Uniunii Baptiste Române din România.
Strada Berzei No. 29.!

Isus a z is : Tot aşa sâ lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor ca ei

să vadă faptele voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în
ceruri. CMatei 5, 16.)

COL NBORAT ORI :

1. I. P. Andrişan 5. Estira Slăv 9. Dumitru Sida 13. Elisabeta Popp
2. V. Savin 6. Ion Dan. 10. Anuţa Costin 14. Titi Oprescu
3. N. Sava 7. Ion Ungurean 11. Eugenia Popp 15. Luca Sezonov
4. C. Dumitrescu 8. I. Bododea 12. D. Baban 16. Magd. D-trescu

C O N Ţ I N U T U L :

Studiul Sf. Cărţi. — Centenarul unui misionar. — Iubirea şi Credinţa. — Conduşi

de Duhul Sfânt — Cum câştigăm copii noştrii pentru Hristos. — Ascultarea. —
Fericirea. — Studenţii noştrii în străinătate. — Bisericile Noului Testament. —
Biblia. — Omul vechi şi omul nou. — Spre pace. — O serbare. — Autenticitatea
biblică. — O profeţie. — Beţia. — Colţul păstorului. — Opriţi-vă în calea voastră.
— Predicatorul şi predica. — Cea^mai mare întrebare.']— Minune adventistă. —
Leneşul. — Din misiune. — Ştiri diverse. — Ştiri externe. — Poşta redacţiei.

TIPOGRAFIA GUSTAV ALBRÉCHT BUCUREŞTI, STRADA DOMNIŢA ANASTASIA 12.

 2 _____ FARUL MÂNTUIRII
Studiul Sfintelor cărţi. — De S. -
(Continuare).
In Biblie, care se mai numeşte şi Sfânta Scrip­
tură, aflăm normele credinţei şi a vieţei noastre,
de aceea ea a fofet şi este obiectul mai multor ştiinţe
(cărţi) cu diem'area de a ne perfecţiona şi ne arăta
adevărata chemare ce avem în planul lui Dumnezeu,
ce ne este aşezat înainte. (Efeseni 3, 11—12).
Cunoaşterea acestor ştiinţe nu ajută pe predicator
de a ro<sti ô cuvântare bună, deoarece această putere
în totdeauna este un dlar delà Dumniezeu şi cei ce tră­
iesc în legătură cu el au avut ocazie să cunoască a-
ceasta.
Cunoaşterea acestor ştiinţe (cărţi), aduc numai
o mulţumire şi o orientare mai perfectă, strict per­
sonală şi nici decumi o putere imântuitoiare a publicului
ce ascultă cuvântările unui predicator la curent cu
ele; rămânând ca cuvântarea lui să aibă putere în
măsura în care e binecuvântată de Dumnezeu.
Ştiinţele (cărţile), a căror obiect este „Biblia”
(Sf. Scriptură), formează toate la un loc, învăţătura
teologică, sau cu alte cuvinte, învăţăturile credinţei
noastre creştineşti.
Aceste ştiinţe se împart în:
1) exegetice sau explicatoare,
2) istorice,
3) sistematice sau dogmatice,
4) pastorale,
cari la rândul lor se subimpart precum urmează:
Ştiinţa părţii exegetice sau explicatoare se îm­
parte în:
1) Studiul limbii (filologia), sau cunoaşterea
limbei în care sunt scrise sfintele cărţi.
2) Judecata (critica), care ne învaţă cum să ju­
decăm părţile grele d!e priceput din sfin­
tele cărţi, precum şi scrisul lor, dacă este
corect sau nu.
3) Hermeneutica (explicarea), care ne învaţă
(teoria) regula şi (practica), felul explicării
celor citite.
Studiul limbei se ocupă cu cunoaşterea limbei
ebraice şi greceşti, deoarece cărţile Vechiului Testa­
ment s’au scris în limba ebraică, iar cèle ale Noului
Testament în limba grecească veche.
Studiul judecăţii se ocupă cu armonia sfintelor
cărţi, deoarece aceasta ne poate dbvedi, dacă ceeace
citim1 n’a fost schimbată sau tradusă rău dè cei ce
ne-au făcut traducerea „Bibliei” în româneşte.
Studiul Hermeneuticei se ocupă cu măsurile ce
trebue să luăm1 atunci când dorim să explicăm un
text din Sfintele Cărţi. Ea ne vorbeşte despre aten­
ţiune; spirit; tâlcuire; întrebuinţarea regulelor al­
tor ştiinţe în legătură cu aceasta; mijloacele exterioare
ce se pot întrebuinţa în explicare, de exemplu: păreri
ebraice (păgâne), istoria bisericească şi politică, cro­
nologie, ştiinţe naturale, obiceiuri şi geografie; în­
trebuinţarea tuturor acestor reguli în explicarea alego­
riilor (pilde), proverbelor, icoanelor şi simboluri­
lor, precumi şi a ¡profeţilor ; clasarea şi cercetarea cita-
ţiunilor cu referire la textul ce voim’ să explicăm1, la
adevărurile şi mărturiile, biblice precum şi la prin­
cipiile ide tâlcuire; etc. ,
. •
Ştiinţa istorică se împarte in:
1) Studiul arheologiei universale sau ştiinţa
care se ocupă cu starea naturală, socială, culturală şi
religioasă a popoarelor tvechi amintite în Biblie.
Aceasta se împarte în două părţi:
a) Arheologia biblică.
b) Arheologia bisericească, care se desparte dte
cea biblică numai pentru ca să se poată stu­
dia mai uşor.
2) Istoria ştiinţei teologice (învăţăturilor creşti­
neşti). —
Studiul arheologiei biblice se ocupă cu obiceiu­
rile popoarelor amintite în Biblie, atât cu referire la
casă cât şi la societate (stat).
Studiul arheologiei bisericeşti se ocupă cu pă­
rerile religiunilor ebraice creştine, precumi şi a jsdriito-
rilor vechi etc.
Studiul (istoria) ştiinţei teologiei (învăţături-,
lor creştineşti), se ocupă cu înregistrarea diferitelor
întâmplări ce s'au petrecut în vieaţa bisericească.
Ştiinţa sistematică sau dogmatică se împarte în:
1) Studiul teologiei dogmatice şi
2) Studiul teologiei practice.
Studiul teologiei dogmatice se ocupă cu obiec­
tele credinţei. Ca die exemplu: Dumnezeu Tatăl,
Fiul şi Sfântul Duh, Botez, Cina Domnului, vieaţa
vecinică etc.
Studiul teologiei practice se ocupă de aplicarea
credinţei în vieaţa de toate zilele.
Ştiinţa teologiei pastorale se împarte în:
1) Studiul homileticei, care se ocupă de ale­
gerea textelor pentru predicat şi regúlele ce tre­
bue să le întrebuinţăm în predică.
2) Studiul c u r a pastorală, care se ocupă de
regúlele ce trebue să aibă în vedere un predicator
ce doreşte să-şi facă serviciul său de păstor al su­
fletelor ce are în biserică.
3) Studiul dlreptuluieclesiastic (biseridesc),
care se ocupă cu drepturile întărite prin legi, pentru
biserică.
împărţirea Bibliei după conţinut:
1) are un trecut,
2) explică prezentul,
3) şi profeţeşte viitorul.
începe cu zidire şi termină cu zidiire, să îm­
parte în uouă părţi:
1) Testamentul sau F unăamentul Vechia.
2) Testamentul sau Fundamentul Nou.
sau dacă vreţi se împarte în tocm'ai ceeace pre­
zintă pentru noi un interes', a cărui căldură ne-a unit
în jurul ei şi se numeşte legământ sau împăcare cu
Dumnezeu. i
^ Legământul vechiu.
2) împăcarea nouă.
Ea arată două moşteniri:
1) una pământească şi
2) alta cerească.
In Vechiul Testament este ascuns cel nou, iar în
cel nou explicat şi împlinit cel vechiu.
j. (Va urmb.)
 FARUL MÂNTUIRII 3

C entenarul unui misionar.

— Tr. din englezeşte dje: ESFIRA.
Ziua de Crăciun a anului trecut a avut o măre găsesc în această staţiune, în diferite şcoli conduse de
importanţă pentru baptişti. Ea era a suta aniversare cele două societăţi de misiune ale noastre.
a naşterei lui William Ashmore, al cărui nume este In 1886, Dr. Ashmore a foSt ales ca secretar al
legat de lucrul Domnului în China. El s’a născut la Uniunii Misionare, în care serviciu rămase până la
25 Decembrie 1824, în Putman-Ohio. Pe atunci în 1888. Inima lui însă era legată de lucrul misionar în
Burmâ era numai Adoniram Jud’son şi soţia sa, iar care-şi cheltuise o parte din vieaţă si dUpă un an pe­
interesul misionar al baptiştilor americani era măr­ trecut în America, se reîntoarse în ţara pe care o
ginit la cercuri mici, cari abia se începuseră de iubea foarte mult...
câţiva ani. William Ashmore poate fi socotit unul din In anul 1885 îi muri şi a doua soţie, iar în anul
stâlpii misionari baptişti şi vieaţa şi lucrul său au 1890 se recăsători cu' d-na Nathan Brown, văduva re­
adus primele fructe în interesul mişiunei desvoltate numitului misionar baptist din Japonia. In 1903
din poporul nostru. el a fjojsît silit din cauza sănătăţei să se reîntoarcă în
Graduase (Denisun) la vârsta de 19 ani, cu doi America. Deşi slăbit în corp, el făcu un serviciu
ani de seminar, deveni pastor la Hamilton, O, unde mare bisericelor din America, însufleţindu-le şi în-
rămăsese până la 16 Aprilie 1850, când a fost numit curajându-le până la moartea sa diin anul 1907. Puţini
ca misionar al Uniunii Baptiste Americane. bărbaţi dlin istoria mişiunei. baptiste s’au angajat în
La 17 August în acelaş an, el plecă cu soţia sa felul lui în lumea creştină, Sau a făcut aşa mult pen­
din New-York pentru Bangkok, .Liam şi sosi la 14 tru lăţirea principiilor organizaţiunei noastre. El era
Aprilie 1851. Aici începură să lucreze cu chinezi o figură vitează şi ar fi fost un om' mare în orice ţară
veniţi din Swatow. — Slăbirea sănătăţei soţiei sale şi în orice profesiune. Mai mult ca ori cine, lui i se
îl făcu însă să se mute la Hong-Kong în anul 1S58; clatoreşte temelia mişiunei noastre din Sudul Chinei.
unde această cauză îl sili să se mulţumească de a fi Cele din urmă zile ale D-rului Ashmore au fost
şi singur, trebuind ca mâi târziu să-şi trimeată So­ petrecute pe pământul său natal. Tocmai înainte de a
ţia în America. Dar ea miiri încă pe calc şi fusese mluri, i (S’a adius vestea despre răspunsul conducăto­
înmormântată în Ocean la Capul Bunei Speranţe. rilor, care conţinea dorinţa de a ajuta organizaţia mi­
Făcând el cunoştinţă cu chinezii din Swatow şi sionară în serviciile sale. Noutatea aceasta îi umplu
învăţând dialectul lor, se hotărî să lucreze acolo. Prin ultimelor ore din vieaţă cu o “bucurie foarte mare şi ri­
influenţa sa, oraşul Swatowj a fost făcut port. Lucrul dicând încet mâinile sale, el rosti ultimul său cu­
misionar a fost transferat acolo din Houg-Kong în vânt „Glorie” . Mormântul lui este în cimitirul co­
1860. In 1863 el se căsători din nou cu Elisa Dun- legiului din Graville-Ohio, nu departe de mormântul
levy, cu care se uni în lucrul greu, und!e se cerea o lui Ionathan Going, stâlpul mişiunei din America.
temelie sigură şi care numai acum este cunoscută de Fiul său, William Ashmore II, este cel mai mare mi­
misiunea noastră din Sudul Chinei. sionar al nostru în China, foarte mult onorat pentru
Delà început, lucrul Domnului stăpânea dorinţa înaltul său caracter creştinesc, spiritul şi lucrările
lui, şi aşa, curând deschise o şcoală pentru studiul lungi şi folositoare date pentru educaţia (creşterea)
Bibliei, cu ai cărei studenţi călătorea prin diferite predicatorilor creştini, dar şi întreaga misiune Fa
regiuni, predicând Cuvântul lui Dumnezeu prinprimit ca sfătuitor şi frate mai mâre. Spiritul şi
multe sate. Astăzi, mica Şcoală de Biblie din Swatow, lucrul său este cunoscut în toată misiunea. In anii din
întemeiată de Drrf Ashmore, este înlocuită cu o Aca­ urmă, lucrul său de căpetenie a fost traducerea Sfin­
demie şi Seminar Teologic, care-i poartă numele. tei Scripturi în limba indigenă clin Swatow. El şi
soţia lui locuiesc în casa unde tatăl lui a locuit odâtă.
Dr. Ashmore văzu în curând' că insula pietroasă
şi muntoasă din Golful Swatow este mai potrivită Bisericile noastre vor face bine dacă vor mulţumi
pentru o misiune decât vre-un alt loc în oraş şi hii Dumnezeu pentru lucrurile şi influenţa încuraja­
îşi procură cu uşurinţă un loc mare din pământul toarei a lui William Ashmore I, care se născuse acum5
sterp (uscat) şi nelucrat. Astăzi insula pietroasă şi o sută de ani şi îşi dădu vieaţa pentru ca să facă cu­
stearpă, cunoscută ca Kakchieh, a fost transformată noscut altora Copilul din Betleenf în haina lui de
întriun Gibraltar adevărat. Grădinăritul, construcţia Christosul de pe Calvar. —
drumurilor şi şoselelor, a podurilor şi ridicarea mul­ In ziua de azi, activităţile baptiste a căror
tor clădiri, au făcut din Kakdhieh una din cele mai fru­ centru este Kakchieh, constă din: Academia din Swa­
moase staţiuni a {mişiunei din lume. Este tocmai cen­ tow, cu peste 400 studenţi, Seminarul Teologic
trul câmpului nostru misionar din Sudul Chinei, în „Ashmore” , un spital, o şcoală cu internat pentru
care afară de lucrul evanghelic s’a mai desvoltat şi fete şi o Şcoala Biblică pentru femei. Williatri Ashmo-
cel medical şi educativ. Aproape 1200 studenţi se re, fiul, este preşedintele Seminarului.
 4 FARUL MÂNTUIRII

încât n’ai ochi sft-1 vezi, îl invidîezi, îl vorbeşti pe la

Iubirea şi credinţa- unul şi pe la altul, până îl aduci în disperare şi apoi
Cel ce voeşte să fie un creştin adevărat, are o ma­ îţi baţi joc de dânsul? Nici nu-ţi mai pot zice că
re lipsă de credinţă. — eşti un copil al lui Dumnezeu, căci eşti un fiu al dia­
In zilele noastre sunt mulţi, cari au pretenţiunea volului şi o zic cu cea mai deplină convingere, că acel
«dei a (se numi creştini, prin-faptul că ei cred1în existen­ce practică aceste lucruri, îşi va petrece veşnicia în
ţa lui Dumnezeu. A credle că există Dumnezeu, este chinurile cele veşnice.
prea puţin; căci, „aceasta şi demonii o fac, ba se şi D. SIDA.
cutremură” . —
Credinţa unui creştin adevărat este şi trebue sâ
fie bine (înrădăcinată în iubire; aşa ca şi o plantă în Conduşi de Duhul Sfânt.
pământ. Planta care nu este semănată în pământ se (Sfârşit.)
usucă şi deci este cu neputinţă Să aducă roade. Aşa
este şi cu credinţa; când este semănată în dragoste, Nu putea să te binecuvânteze cu puterea Sa, dându-ţi
creşte, se întăreşte şi aduce roade. Credinţa fără biruinţa asupra păcatului, pentrucă, tu umblai nu pe
fapte (roade) este ca şi pomul Uscat, din care s’a stins acele drumuri, unde El diorea Să te conducă. Tu te în­
şi cea din urmă scâiitee de vieaţă; este o credinţă căpăţânai în drumul tău, aşa că, atunci când spre tine
moartă. — năvăleau ispitele şi tu ieşeai rănit din luptă, nu se
Fiindcă iubirea, contribue la întărirea credni- putea susţine că de Duh ai fost trimis aci. Aşa dar,
ţei, ea este cea dintâi, şi cea mai mare dintre virtuţi. dacă cugetul tău te va duce la convingerea că din
In această privinţă suntem1 convinşi; căci, chiar Ap. pricina neputinţei tale «sufleteşti s'a întâmplat, că tu
Pavel ne dovedeşte superioritatea iubirii, prin ar­ te-ai depărtat dela căile Domnului, atunci lasă frica
gumente temeinice. şi ruşinea, şi vino şi te umileşte înaintea Domnului
Decalogul începe cu „iubirea” : „Să iubeşti pe nostru, şi roagă-te ca El să te ierte de neascultarea
Domnul Dumnezeul tău din toatăiinima ta şi pe aproa­ ta; dacă încă nu e târziu, întoarce-te înapoi din calea
pele tău (da ¡pe tine însuţi” . Mulţi se laudă că iubesc ipe pe care eşti, şi de acum1 înainte supune vieaţa ta
Dumnezeu pe care nu-1 văd şi pe aproapele lor îl conducerei Duhului Sfânt.
invidiază atât de mult, (încât ar fi în stare să-i curme Dar, putem oare noi nădăjdui ,că în toate legă­
vieaţa. Aceasta este iubire? „Cum' poţi să iubeşti turile vieţii noastre, Duhul lui Dumnezeu ne va con­
pe Dumnezeu pe care nu-1 vezi şi pe aproapele tău duce pe calea Sa? Că El va deslega toate cauzele
pe care îi vezi zilnic îl urăşti?” Aceasta nu se poate! şi îndoelile noastre? Da, frate, eu cred că din clipa
„Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi” . în care noi vom1încredinţa, în întregime, soarta şi viea­
Aoeasta, zic unii că ar fi imposibil să o facă un om; ţa noastră Domnului, Duhul Lui e gata să-şi îndepli­
să iubească pe cineva ca pe el însuş şi Dumnezeu, toc­ nească misiunea sa: adică să se lupte împreună cu
mai aceasta cere D-zeu delà noi. Cel ce îndeplineşte acest noi împotriva tuturor ispitelor cari ‘le întâmpină. Eu
lucru, este cu neputinţă să fie egoist. Care ordin poa­ Sunt pe deplin încredinţat, că voia Ljui e s'ă ne conddcă
te fi mai în opoziţie cu egoismul decât acesta? Dacă pe calea, care a pregiătit-o pentru noi Dumnezeu.
noi nu facem acest lucru, atunci cum am putea noi Din clipa în care noi vom da putinţă Duhului, Să ne
răsplăti lui Dumnezeu iubirea ai care el ne-a iubit. A- stăpânească mersul vieţii noastre, El va fi în stare să
ceastă iubire nu o putem noi răsplăti nici dacă ne-am ne şi înveţe cum să eşim biruitori în momentele cele
da vieaţa pentru numele Său, dar cel puţin se cade să grele de luptă sufletească. Chiar dacă vom1 fi duşi
/îndeplinească acest ordin. Fiecare se îngrijeşte de de Duhul în pustiu — ne privind la aceia, că acolo ne
corpul său, îl păzeşte, îl hrăneşte, îl încălzeşte aşteaptă ispitirea satanei — noi ţfe acelaş’Duh vom
şi-l cinsteşte. Tot astfel trebue Să facem1şi aproapelui fi întăriţi cu putere de sus, ca să putem' fi învingă­
nostru. tori asupra duşmanului.
„Cel ce zice că iubeşte pe Dumnezeu şi pe De aci noi putem înţelege, cum' pot unii din co­
aproapele său îl urăşte, este un mincinos, lipsit de piii lui Dumnezeu, cari trăiesc în lumea aceasta intrfo
adevărul lui Dumnezeu” . — situaţie în care ei sunt siliţi zilnic să se lupte cu mii
Iubirea faţă de oameni trebue să fie curată şi de ispite şi cu toate acestea s& iasă cu sufletul curat.
sfântă, iar nici de cum făţarnică. Să iubeşti cu fapta, Dumnezeu cu Duhul Său s’a dus1în „cuptorul de foc,
nu numai cu gura, căci aceasta ar fi o laşitate, aşa pentrucă prin mijlocirea lor să-şi arate fumii slava 15a.
cum a făcut Iudla cu Domnul, dându-i sărutul său Iată, pentruce, ei pot fi în lume cu toate ispitele
ironic. — ei grozave şi totuşi sâ iasă biruitori.
Apostolul Pavejl a (cunoscut importanţa cea mare ,a Deaceea, iubiţi fraţi şi surori în Christos, nu pă­
iubirei; căci înSuşi a (avut-o. El zice; „De aşi vorbi in răsiţi locul luptei, în care aţi fost puşi de Domnul;
limbile oamenilor şi ale îngerilor, de aşi avea atâta fiţi tari şi nu vă temeţi. Dacă Dom­
credinţă în cât să niut şi munţii şi iubire nu aş avea, nul va hotărât acest loc. să ştiţi ti
aşi fi ca o arania răsunătoare”. De aici rezultă că voinţa Lui este să vă ajute şi să vă dea în acest
un creştin fără iubire este cu desăvârşire lipsit de loc, al luptei, toată plinătatea puterii Sale, trebuin­
adevărul lui Dumnezeu. — cioasă pentru biruinţa ispitelor. Să ne încredinţăm
Adeseori se întâmplă, că iubeşti pe un amic, dar Domnului în întregime! EI prin prezenţa Sa ne va
când e vorba de un duşman, eşti cel mai egoist om1. ocrofi în zilele furtunoase aîe vieţii şi nu va lăsa nici
In legea veche se spunea să iubeşti pe aproapele tău. când cârma corăbiei noastre!
Venind Christos pe pământ, a complectat (îndeplinit) Dar, aţi lua asupra-ţi o astfel de situaţie în lume,
legea veche prin aceea că dă ordin să iubeşti şi pe este un lucru foarte periarlos pentru sufletul tău, căci
acfaersarul tău, ba chiar Să te rogi pentru dânsul. ar putea atrage o (mulţime de nenorocirirAşa dar, cât
Ce eşti tu del ce urăşti pe fratele tău atât de mult de important e, ca înainte de a intra într'o astfel de si-
? m ' 1
FARUL MÂNTUIRII
tuaţie, să ştim dacă he-a pregătit Domnul* pentru
aşa ceva şV dacă ne-a chemat EI Ia un astfel de lucru.
’Căci nu poate -fi un argument destul de puternic pen­
tru noi, ca să nu avem teamă de ispite, motivul
că Dumnezeu a păzit şi pe alţii, tot la âcelaş lucru.
Daniil jputea să se înalţe până la cele mai înalte ran­
guri' fa curtea Babilonului şi cu toate acestea, să i*ă-
mână curat cu sufletul şi credincios lui Dumnezeu,
în vreme ce, Lot nu putea sâ reziste la încercările
vieţii din Sodioma. Lui Avram în Egipt, puţin îi lipsea
să nu-şi piardă soţia, şi numai mila lui Dumnezeu
Fa mântuit dela această nenorocire, căci Domnul,'din
cauza Sarei, a trimes mustrarea faraonului; cu toate
că mai târziu acelaş Egipt, unde Avraam fusese do­
borât de ispită, devenise locul unde Dumnezeu tri­
misese pe Iosif prin care arăta întregei lumi slava
Sa. —f
Ne putem* aştepta, că vo-m fi armele proslăvite
de puterea de stis, dar, numai acolo unde ne-a aşe­
zat EI. Incredinţându-ne conducerei Duhului, noi vom
cunoaşte mai mult acea stare, pe care apostolul Pa-
vef o descrie în epistola către Corinteni în versuTile
din cap. 10: „Şi Du ninezeu, care c credincios, nu va
îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci îm­
preună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să eşiţi din
ea, ca s1’o puteţi răbda”. Corint. 10, 13.
Dar, noi de multeori ne întrebăm: cu ce mijloace
călăuzeşte Domnul pe copiii Săi?
Această întrebare cuprinde, cel mai important, ca­
pitol, din vieaţa copiilor lui Dumnezeu. înainte de
toate noi trebue să avem în vedere, că Dumnezeu e
în tot locul, şi deci, atunci când El călăuzeşte vieaţa
copiilor Săi, nu se ţine numai de una şi aceeaş me­
todă. Duhul lui. Dumnezeu conduce sufletele 'numai
ale acelora, cari s'au predat lui pe deplin, ţinând!
seama de firea lor; desvoltarea şi ’'nevoile„lor. Dacă
vom face o statistică, in cursul unui timp de 10 ani la
un grup ele copii aî lui Dumnezeu, căutând Să ve­
dem cum Fa condus Duhul în aceşti ani, vom afla un
tablou destul de variat, în care vom vedea că fiecare a
fost condus altfel. Insă, tot în aceşti oameni, cu di­
ferite caractere şi nevoi, noi vom1 observa, la fiecare
în parte, lucrarea unuia şî âceluiaş Duh. Dumnezeu
cunoaşte personal pe copiii Săi şi potrivit cu carac­
terele şi nevoile lor, îi şi călăuzeşte.
Pentru aceasta, experienţa fraţilor şi surorilor
noastre în Christos, nu trebue să nască în noi dio-
rinţa oarbă, de a face la fel ca ei; ci din contră privind la
ei, în noi trebue să crească încredinţarea, că şi pe noi,
Domnul singur ne va conduce tot aşa, după ciim a
călăuzit pe fraţii şi surorile noastre.
Lui Dumnezeu nu-i lipsesc mijloace de conducere.
El are diferite mijloace şi îi călăuzeşte prin Duhul
Său pe fiecare personal, sau'îi povăţueşte prin Cu­
vântul Său (Biblia), sau influenţează asupra lor, prin
vieaţa unora din copiii săi, cari stau într’o
strânsă legătură cu El şi cari prin sfaturile şi expe­
rienţele lor pot ajuta pe ceilalţi mai sTabi. Acel
suflet, simţitor, sincer şi dornic d'e R cunoaşte, în­
totdeauna va căpăta acele milostenii bogate, din care
dă EI copiilor săi ca să-şi sature setea de a cunoaşte
voia Lui. —
Şi dacă noi, m vieaţa noastră de toate zilele,
ne-am poticnit, şi am luat un drum' greşit, adică nu
după voia Lui, Dumnezeu e în stare să reverse, să
ne lumineze şi să ne îndrepte, bine înţeles, dacă vom
lăşa loc ca El să lucreze în noi după cumi a lăsafîosif.
m
p s -
>S *.
Iosif doria să părăsească pe ascuns pe Maria, mama
lui Isus, — „dar pe când se gândea el la aceste
lucruri, i $ ’a arătat în vis un înger al Domnului, 'şi
i-a zis: „Iosife, fiul lui David, nu te tenie să iei tă
tine pe Maria, nevasta ta, căci ceeace s’a zămislit în
este delà Duhul Sfânt. Ea va naşte un Fiu şi vei pu­
ne numele I sus, pentru că. El va \mântui pe popordl Lui
de păcat... Când s’a. trezit Iosif din somn, a făcut
cum îi poruncise îngerul Domnului.
Să începem şi noi, ca şi feus, în ascultarea şi su­
punerea de Dumnezeu —■ atunci El o să ne călău­
zească în Duh şi adevăr. Noi vom cunoaşte şî vom
avea Harul Lui asupra-ne, adică de a fi conduşi de
El în tioate căile noastre. Bl Ine va arăta nouă, cum să-I
servim, El ne va susţine în clipele de ispite Şî ne
va lăSa să gustăm bucuria apropierii Lui,
pe calea vieţii noastre, -r
Trad. de LU C A ŞA.
Cum câştigâm copii noştrii
pentru Hristos.
(Sfârşit.)
Dacă Sunt lucruri pe cari copilul nu trebue să le ştie,
atunci aceste lucruri sunt d'e o însemnătate principală.Fi­
reşte că copilul care aude vorbindiu-se de rău de unii
sau alţii fraţi sau surori de către părinţi în prezenţa
lor, va pierde curând plăcerea de acele persoane
vorbite de rău şi în mintea sa copilărească va judeca
pe toţi egali, neputând face deosebire şi astfel în loc
ca el Să fie atras spre Christos, el este tot mai mult
îndlepărtat delà Christos. De aceea părinţi feriţi-vă
grozav de mult să vorbiţi de rău, faţă de copilul
vostru, chiar dacă situaţia adevărată va fi astfel, pe
cei de o credinţă cu voi, dacă doriţi ca copilul vostru
să fie câştigat pentru Christos.
8). Nu sili pe copil la evlavie. „Dragostea cu
sila nu se facel” zice un proverb înţelept. Şi a
presa pe copil la credinţă, este una din cele mai mari
greşeli. Nu sta mereu cu ciomagul după copil ca să-şi
înveţe lecţiunea Şcoalei de Duminică, sau să Vie la
adunare. Nu uita că nu ciomagul este cheia către i-
nima copilului, ci numai iubirea singură o poate
deschide şi cuceri. Nu te purta brutal faţă de co­
pilul tău în cele religioase ca să sileşti pe copil să se
gândească în sine: „Tatăl meu nepocăit era mai bun
ca acum când este pocăit” . înainte, Duminica după
masă, mergeam împreună la plimbare prin grădini,
pela ape şi prin păduri. Tăiam nuele, făceam bice
şi flueraşe de-ţi era mai mare dragul; acum însă mă
sileşte să învăţ cuvântul de aur, şi să stau lângă el în
adunare ca un sfânt. Ah, de-aşi creşte mai repede,
ştiu eu ce am să fac! Vezi, acolo poate ajunge copilul
tău atunci, când tu îl vei sili să fie credincios. Dacă
credinţa nu se moşteneşte, atunci ea nici nit se impune,
ci este un dar de sus şi un act făcut de bună voie
de către un suflet. Şi aceasta priveşte şi pe copilul
tău. Cu aceasta nu este zis, să nu-ţi sfătueşti, să
nu-ţi îndemni sau să nu-ţi controlezi copilul; fereşte-te
însă să nu-1 sileşti pe copil Ia credinţă!
Mă despart de acest punct însemnat, repetând
din nou sfatul pe care doresc să ţi-1 înfig adânc
în inimă: cheia care deschide inimile este iubirea, şi
iubirea este o aprigă născocitoare. înaintea ei trebue
să cadă orice cetate şi cu sigur că va cădea şi cetatea

Fà RUL MÂNTUIRI]
inimei copilului tău. Intrebuiuţeaz-o numai fără răgaz.
Ü 9. Nu f¿'molatec cu copilul im . - - Interesează-te
! >•'"V de lipsa sa sufletească. Dacă lipseşte delà Şcoala
die Duminică, nu te opri până ce n’ai aflat cauza
lipsei şi până ce n’ai aranjat-o între tine şi copil.
După ce se înapoiază copilul delà Şcoala de Dumi­
nică, întreabă-1 despre cele învăţate acolo, vezi
întrucât a înţeles lecţia şi complectează-i lipsa de
cunoştinţă. Nu fi molatec şi lucrează neîncetat la su­
fletul copilului tău atâta vreme cât el se află în
ivr . casa ta. Vorbeşte mult cu el, sfătueşte-1 necon­
'■•y'
tenit, supraveghează-1 neobosit, căci peste puţini ani,
copilul tău nu va <mai fi întfnâna ta şi atunci ve-i strân­
-U' ge roadele: bune sau rele.
I In sfârşit 10, înflăcărează-ţi copilul pentru tot ce
este bun, nobil şi Înălţător. Dă-i ocazie să ia parte
la |con vorbiri le familiare'cari sunt edificatoare. Dă-i
prilejul să se ocupe de studii biblice, biografii ae
oanieni vestiţi în via Domnului, muzică şi poezie
creştină. Fă plimbări şi excursiuni cu el,, folosind
prilejul de a-t apropia tot mai mult de Domnul.
Fereşte-1 de murdăria literaturii de astăzi. Povă-
ţueşte-1 şi în tainele sexuale în măsură cât cuprinde
mintea sa. Nu neglija acest lucru, căci dacă tu nu-i
ve-i lămuri vieaţa sexuală în chip nobil, o vor face ca­
marazii săi în chip orainar. Lucrează, lucrează neobo­
sit din răsputeri la sufletul copilului tău, nepierzând
din ochi nici o 'clipă ţinta ce ţi-ai pus-o în fată şi pe
care eşti hotărât sTo duci la îndeplinire cu ori ce
ï v' chip: „Copilul meu trebue să fie al Domnului !” Şi
L Dumnezeu va încorona ostenelile tale cu isbândă si­
gură, iar copilul tău şi urmaşii săi 1t* vor fi mulţumi­
tori în veşnicie, că Dumnezeu le-a sortit o asemenea
mamă sau un asemenea tată şi tu ca părinte, vei fi
fericit că ţi-ai putut îndeplini dorinţa:
Copilul meu cerut delà Domnul
Este în sfârşit al Domnului.
Umilit vei pune snopul tău la picioarele slăvîtufui
Mântuitor, ştiind că eşti doar o slugă netrebnică, iar
toată gloria se cuvine Acelui care ne-a iubit atât de
mult şi ne-a dat o asemenea mântuire nemeritată!
JEAN.
A s c u l t a r e a .
Ascultarea preţuieşte mai mult
decât darurile.
I.. Samuil 15, 1-).
Cuvintele acestea ne arată că toată măreţia dina­
fară a slujbelor religioase, cele mai bogate prino­
suri aduse Domnului, n’au nici o valoare, dacă omul
rămâne la ele, fără să ia aminte la ascultare, la cre­
dinţă, şi la datoria pe care o are de îndeplinit.
Când un copil, ca să nu asculte de părinţi, îi aco­
peră de sărutări şi le aduce poate unele din jucăriile
lui, zicându-le: Vă iubesc foarte mult! Părinţii nu
se lasă amăgiţi şi nu primesc aceste dovezi de iu­
bire, până când copilul n’a îndeplinit ascultarea pre­
tinsă de părinţi. Odată /îndeplinită aceasta, părinţii
sunt gata să primească îmbrăţişările copilului lor cu
atât mai multă bucurie cu cât ascultarea a fost desă­
vârşită şi făcută cu voe bună.
Dumnezeu e Tată, şi ceeace noi cerem' dela copiii
noştri, ne face să vedem ceeace suntem datoji faţă
-■'-i
[de El. Aşa dar găsim cât de ¡îndreptăţite sunt cuvintele
lui Samuil: „Ascultarea preţueşte mai mult decât da­
rurile". —
F ericirea.
Înainte de crearea lumii era un întuneric mare
peste întreg pământul şi spiritul lui Dumnezeu s’a
purtat pe deasupra apei. Iar despre durata interva­
lului de timp câft a domnit acel întuneric, nimenea m r
poate da preciziuni, deoarece Biblia nu ne aminteşte
precum1 nici o carte ştiinţifică. Din înţelesul astrono­
miei, geologiei etc. reiese căci înainte de crearea uni­
versului, peste întreg pâmantuTa 'domnit un corp ga-
zos zis şi nebuloase, iar acest gaz în raport cu timpul
s’a condensat şi prin condensare a suferit metamorfo­
ză, dm care metamorfoză sau preschimbare, s’a for­
mat universul pe care îl vedem astăzi aşa de împodo­
bit, deci cât a domnit acel gaz sau nebuloasă până
la crearea universului, nici autorii nu ne amintesc. A-
junge însă să ştim că de pe timpul în care era întune­
ric peste pământ, Dumnezeu s’a gândit la crearea o-
mului după asemănarea Sa, care să-i aducă multă bu­
curie. Odată cugetat asupra omdlui a aflat necesar, ca
omul să poată rezista, are nevoe de corpuri solide de
cari să se sprijinească de ex.: Pământul. In sfârşit
a mai aflat necesar soarele, luna şi stelele etc. Şi nu­
mai dupăice a avut hotărâre complectă asupra omului
a creat lumea pe care o vedem azi aşa de frumoasă.
După ce crează Dumnezeu lumea, înţelegem şi pri­
ma pereche de oameni pe care o aşează în cel mai
vechi continent al planetei noastre (Asia) într’o gră­
dină frumoasă, situată între două fluvii gemene
(Tigru şi Eufrat), iar peste această grădină domnia
numai fericire, căci căpetenia îngerilor Tuţifer nu se
făcuse diavol. Dar cât timp a domhit acea fericire
peste prima pereche? Cât timp au avut de a auzi /
fanfare păsăreşti? Cât timp s’au împărtăşit din acea
atmosferă parfumată? Foarte puţin. Pentru ce? Pen-
trucă neglijaseră cuvântul lui Dumnezeu „Ascultarea''
fiind îndemnaţi de diavolul, vrăşmaşul lui Dumne­
zeu, al lor şi al nostru care şi în prezent îndeamnă
încât ar fi posibil delà sugător până la moşneag.
Insă, iubiţii mei tineri, să nu uitaţi, căci vieaţa noas­
tră este mult mâi periculoasă decât a celor bătrâni,
căci pe deoparte avem de a .lupta aşa zis cu natura şi
pe de altă parte cu diavolul, regele infernului, care
acum1în timpul modern, mai mult ca ori când' se luptă
cu toate forţele, pentru a pune mască pe feţele mul­
tora ca să nil vadă şi să treacă peste frontiera creş­
tinească. Ce fericită era prima pereche, până ce nu
făcură voia diavolului, fiind regi ai gradinei, gu­
vernatori ai parcului peste care domnia numai fericire,
domnia fanfare păsăreşti şi atmosferă parfumată, care
a fost cunoscută de ei imediat după ce fuseseră daţi
afară din acea fericită grădină şi de atunci lipseşte fe­
ricire delà orice muritor. E just, căci unii oamenj, făcând
excepţie în ceeace priveşte fericirea pământească, a-
vâhd o isioartă mai bună, dar nici aceia nu sunt fericiţi.
Să zicem că au toate bunătăţile pământeşti şi nu
duc lipsă de nimic, dar când vine nemiloasa moarte
ca să despartă mercurul din pulbere, atunci îşi amin­
tesc trecutul ca un vis. — Iar când va sta înaintea
dreptului judecător, va rămânea mut, auzinrfu-i-se sert-
tinţa cu date statistice, căci este vrednic de osândă.
D ar acum fce e 'dje fădut ca să putem fi fericiţi ?
 FARUL MÂNTUIRII
Cum să procedăm ca să 6căpăm de teribila pier­
zare?
Câte volume avem să le ştim? Câte legi avem
să ştim1şi să le păzim? —
Răspuns: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău
din toată virtutea ta şi pe aproapele tău ca însuţi
pe tine. Asta o fă şi vei fi fericit. —
I. SUCIU, casier C. F. R.
Studenţii no^trii în
străinătate.
T U D O R BRANK,
Licenţiat în filosofie al Universităţi, Denison din
Grandville, Ohio (America).
Urăm tânărului student un succes strălucit.
Bisericile Noului Testament.
(Continuare.)
O biserică noutestamentală a cerut mai întâi de
toate credinţa şi botezul, ca omul să devină membru
al ei. Bineînţeles, ecclesia noutestamentală n’a fost
identică cu ecclesia israelită şi deci condiţiile de ad­
mitere erau cu desăvârşire deosebite. Depărtarea dfcla
acele condiţii şi principii inspirate a făcut ca să avem
astăzi * secte peste secte, ca romano-catolici,
greco-catolici, etc. Calea cea dreaptă şi si-
gtură ejsteţ a ne ţinea strâns de învăţătura şi orânduiala
Domnului Isus Christos. Aceasta nu este fanatism sau
bigotism. Un cetăţean român din Bucureşti este tot
cetăţean român dacă merge întrio comună din Româ­
nia, fără a se m*i face cetăţean din nou. Dar unul care
_______________?
aparţine unei alte ţări, nu este cetăţean nici când lo-
cueşteîn Bucureşti şi nici în altă parte, fără ca mai întâi
şă devină cetăţean. Aşiai e ?i în bisericile Noului-Testa-
ment. Dacă voieşte cineva să devie membru trebue să
îndeplinească condiţiunile Noului Testament, atunci
poate deveni membru şi tot membru este în ori ce
biserică de aceeaş credinţă şi sub stăpâ­
nirea Celui ce a zis: „Eu sunt calea, adevărul şi
vieaţa” . Aşa cied baptiştii şi aşa ne învaţă şi Chrj*
to$. —
Forma de ocârmuire a acestoţ biserici locale era
congregaţională, democratică. Nici o “biserică n'a
exercitat autoritate asupra altei biserici.
timpul lui Christos au înţeles că Domnul Isus â în­
Cei din
credinţat autoritatea pentru ocârmuire, membrilor b i­
sericilor. Mărturie este alegerea lui Matia de către cei
una sută două zeci (Fapte 1:15—22); alegerea celor
şapte diaconi de către mulţimea discipulilor (Fapte
6:2); trimiterea lui Bamaba la Antiohia de către bi­
serica din Ierusalim (Fapt. 11:12); osebirea lui
Barnaba şi Saul de către biserica din Antiohiâ
Siriei (Fapte. 13:3). Să Se citească Fapte. 14:23; 15:3,
22 ; 11:1 — 18; I. Cor. 5:4; 2. Cor. 8:19.
Biserica locaLă este fundamentală în propagarea
Evangheliei. Este o neapărată trebuinţă de a cu­
noaşte lămurit biserica noutestamentală. Iată aici
o definiţie: O biserică noutestamentală este un grup
organizat din credincioşi botezaţi egali în rang şi
privilegiuri, administrându-şi afacerile sub condu­
cerea lui Christos IsUs, uniţi în credinţa în Christos şi
cele jce El a îjnvăţat, declarând în mod’solemn că vreau
să facă cele ce El a ordbnat, şi conlucrând cu alte
grupuri ¡de ¡aceeaşi credinţă în »mişcările şi afacerile îm­
părăţiei dumnezeeşti. Să analizăm această definiţie:
1. Un grup organizat. O biserică nu este Un
norod care mdrmură, ori o întrunire în masă. Este mai
nfult de cât o congregaţie de ascultători. Ioan Bo­
tezătorul a predicat la mări mulţimi şi mulţi dtitre
ei au urmat învăţăturile lui, dar ei nu erau o biserică.
Dânşii nu erau organizaţi. ChristoS a întemeiat prima
biserică noutestamentală cu dloi învăţăcei. A adunat
apoi mai mlulţi şii a organizat o biserică. Această or­
ganizaţie El a uimplut-o cu putere în ziua de Rusalii.
Ori ujnidle a jpxeidicat Apostolul Pavel Evanghelia, el m’a
socotit lucrul său complect până n’a organizat acolo
o biserică şi a ales păstori împreună cu bi­
serica. O zidire nu este de neapărată trebuinţă pentru
o biserică, dar organizaţia este. Zidirea este folo­
sitoare, dar organizaţia indispensabilă. Pe dată ce un
grup de credincioşi botezaţi se întrunesc spre a
constitui o biserică, dânşii adoptează principii nou-
testamentale cari îi leagă în organizaţie. Ei îşi aleg
apoi înaintemergătorii şi fac aşa departamente cari
să servească la edificarea bisericii, dobândirea su­
fletelor la Isiis Christos şi răspândirea Evangheliei.
2. Un grup de credincioşi botezaţi. Să băgăm
de seamă, credincioşi, nu copii mici, botezaţi! Bote­
zul însemnează botez. Cuvântul grecesc baptismos
nu este tradus în limba română ci transcris. Baptismos
însemnează cufundare în apă. Însemnătatea cuvântului,
descrierea îndeplinirei acestui act, simbolismul tainei,
toate arată că botezul noutestam'ental este cufundarea
credinciosului în apă şi numai cufundarea este adevă­
ratul botez creştinesc. Acest botez este numai pen­
tru credincioşii cari au exercitat credinţă mântuitoare
în Isus Christos Fiul lui Dumnezeu ca Mântuitorul .
lor personal. Despre botezarea copiilor mici, în Noul
 .
li
n' :
z.::«
2
Testament nu se află nici o iotă. Taina botezului hu Şi toţi ce în lumea aceasta
este dată pentru copiii mici, fiindcă ej n’au nevoe de Sunteţi oropsiţi,
botez. „Puceţi-va şi faceţi ucenici din toate neamu­ Citiţi Biblia în care
rile, botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi ai Pace sfântă voi găsiţi.
Sfântului Duh. Şi învătati-i să păzească tot ce v'am po­
runcit". (Mat. 28:19, 20). Când celelalte cărţi
3. Un grup egal in rang şi privilegiuri. Clase Nimic nu .îţi pot spune,
cu ranguri eclesiastice sunt străine pentru o biserică In Biblie găseşti
noutestamentală baptistă. Isufc a ziVucenicilor Săi: „Să Cuvinte sfinte bune.
>•
im fie aşa între voi” . Conducătorii bisericii noastre
¿unt aleşi pentru servicii şi nimic mai multt Fiecare Cărţile din lume
are un dar dat de Domnul şi trebue să-l întrebuinţeze Nu-ţi sunt de folos,
în locul său, dar sub conducerea autoritativă a Du­ Biblia (îţi arată
hului Sfânt, în biserica noutestamentală. Vieaţa lui Christos.
O astfel ide biserică este cea mai lămurită expresie
a unei democraţii curate. Bineînţeles' aceste privile* Ea .îţi arată calea
giuri sunt precunt sunt toate privilegiuri le, însoţite Ce duce către cer,
de pedeapsă, când careva le-ar abuza. Conducerea Şi toţi cei ce se ’ncred în ea
Duhului Sfânt şi conştiinţele luminate de adevărul In vecii vecilor nu pier.
dumnezeesc, sunt bisericile Noului Te9ta*
ment — numite biserici baptiste în zilele noastre. IONEL ŢOPA.
I. SOCACIU.
(Va urma.)
Citit! si răspândiţi .
B I B L I A . „Calendarul Poporului Creştin“
O, sfântă şi frumoasă carte pe anul 1926.
Trimisă din slăvile senine,
Fă ca să ¡înţeleg
Misterele ascunse *n tine.
Omul oechi şi omul nou* 1
In tine se găseşte Coloseni 3, 9—10.
Divinul plan prezis, Ce deosebire mare între omul vechiu şi omuî nou.
Prin tine se poate merge Marele Apostol al neamurilor Pavel descrie în mod
Chiar în paradis. minunat ce înseamnă „omul vechiu şi omul nou” . Şi
cum păcatul a intrat în lume prin omul cel vechiu.
Eu rătăciam (în lume Iată consecinţele lui; o singură neascultare de Dum­
Disperat mereu, nezeu, noi toţi suportăm această greutate, muncind
Cu mintea ’ntunecată de dimineaţa şi până în amurgul serii după existenţa
Şi fără Dumnezeu. zilnică, şi apoi atâtea şi atâtea necazuri, dureri şi
* *. | neajunsuri, trebue noi să le suportăm cari vin numai
Iar tu mi-ai luminat din pricina omtalui vechiu. Căci prin el a venit pă­
Ca zorii zilei ţaţa, catul în lume. —-
In tine-am cunoscut Apostolul ne îndeamnă a ne desbrăca de a-
Lumina şi vieaţa. ceastă haină a omului vechiu deîmpreună cu toate
poftele lui. Insuş natura se schimbă dintr’o cu­
Tu mi-ai dat prilejul loare într’alta, aci vezi câmpul palid, aci îl vezi alb şi
Deşi eu păcătos, aci îl vezi verde şi plin de speranţe îmbucurătoare.
Să cunosc deapToape Dar dacă câmpul nu s’ar măi sdiimba ce am1face noi?
Pe Isuis Christos. Omule, tu nu voeştti a te schimba? Aruncă haina cea
veche ,căoi e /ftturdară şi ia alta nouă.
Şi de când eu t e-anr aflat Pavel ne mai spune că după cum a intrat pă­
Fără saţiu te-am citit, catul în lume prin omul cel vechiu Adam, tot la fel a
Mintea mi s’a luminat intrat în lume şi vieaţa veşnică prin „Omul cel nou”
Şi mă simt chiar fericit. (Isus Christos). —
Astăzi dacă priveşti in lume, cari mai de cari se
Când în lume sunt necazuri îmbracă după ultima modă, căutând tot mai mult
Şi când pieptul meu suspină, să se înoiască. Sărmanii! Ei nu ştiu că asta este tre­
Eu îndată alerg la tine cător „prin asta se poate constata un om1 cu raţiu­
Şi durerile ’mi alină. nea sănătoasă, lepădând cineva ceeace e vechiu şi
trecător” . Inoiţi-vă, nu haina, ci inima, căci înaintea
Şi ’ndată te deschid lui Dumnezeu nimic nu este acoperit, ci toate sunt
Când în corpu-mi sunt dureri, vizibile, pentru că Dumnezeu nu priveşte la coaje
Zbuciumat şi oropsit ci Ia miez. —
La tine-mi capăt mângăeri. D. BABAN, Constanţa.
 S p re pace. O serbare.
Şi El va judeca Intre multe po­ E o adâncă mulţumire sufletească, creştinească,
poare, şi va ho târî Intre naţiuni pu­ pe care o încercăm1, când constatăm, că — dacă servi­
ternice, până şi între cele mai de­ ciile r eligioase nu reuşesc să atragă în adunările noas­
părtate; şi-şi vor făuri săbiile lor în tre lume, — cel puţin serbările religioase, bine alcă­
fiare de plug; şi lănciile lor în se­ tuite şi bine împlinite, isbândesc să facă neîncăpă­
ceri. Popor asupra altui popor toare adunările noastre ce suflete cari vin să-şi lu­
nu-şi va mai ridica sabia, nici nu mineze cugetele în locaşul Domnului.
se vor mai deda resbetutui. — Constatarea ne-a oferit-o serbarea jubileului de
Mica 4, 3. 15 ani delà înfiinţarea Comunităţii Baptiste din co­
Filmul politic ce s'a desfăşurat deunăzi la Lo muna Potoc, Jud. Caraş-Severin, dată în ziua de 21
carno (un oraş în Elveţia), are o însemnătate impor­ Noembrie 1925.
tantă în rezoIvirea problemei pentru restaurarea pă­ Adunarea a fost repet cuvântul neîncă-
cii europene, ale cărei frumoase rezultate s'au şi ma­ toare. Câteva sute de persoane, fără osebire cţe
nifestat în măsurile luate din partea guvernului o- credincioşii locali -- ceeace vădeşte că nevoia unor
landez, care a ordonat demontarea vaselor de răsboiu asemenea serbări creştineşti se resimte în mâi mul­
şi transformarea lor în vase de comerţ; iar armata a te locuri.
redus-o la/o ¡mie de soldaţi în întreaga ţară. Fapt ce se Oraţie concursului preţios iarăşi demn de imi­
poate spune, că este primul pas al Europei spre tat — dat de societatea tineretului din loc, serbarea a
pace. — putut avea un caracter cu adevărat înălţător.
Dumnezeu de mii de ani vesteşte prin prorocii Atmosfera de pace şi de reculegere ce a stă­
săi, venirea împărăţiei lui Mesia, ziua cea glor oasă, pânit imensul public, a fost fixată în sufletele ascultă­
când: se vor termina atentatele contra vieţii; iar omul torilor cu o predică, rostită cfe fr. I. Grecu.
îşi va afla odihna în pacea lui Christos. Cu această ocazie s’a primit telegrame delà fra­
Din cele de mai sus se poate deduce, că pro­ ţii: I. Socaciu, Ştefan Ignea, întemeetorul biseridii,
rocirea popoarelor s’a ivit spre a se realiza punând Ioan Vucu, N. Vificu ş. a.
în uimire inimile necredincioaseT iar asupra mân­ Nici un cuvânt de laudă nu-i de ajuns pentru o-
driei şi a raţionalismului se realzează trufia divină, pera creştină, ce se înfăptueşte pe această cale în
documentând existenţa puterii Domnitoare suprana­ adunarea din Potoc. Este un cuvânt de îndemii pentru
turală, creincto patrie, ai cărei prevestitori suntem1 toţi celelalte adunări: imitaţi şi sporiţi rodul aceste opere
acei cari ne conformăm Evangheliei lui Christos. pretutindenea.
Suntem fiinţe slabe la interpretarea acestui sol MIHAII- POPLICEAN.
misterios; însă sperăm, că slăbiciunea noastră o va
împuternici Răscumpărătorul nostru, care în primul
rând şi-a alcătuit oştirea din cei mai slabi, voind
ca prin fiinţe slabe să reflecteze mărirea Sa, ca astfel
Autenticitatea biblicâ.
să întâmpine magnificarea omenească, a cărei rezis­ — De TITI OPRESCU. —
tenţă este învinsă de minunata energie a lui Mesia, David spune în Psalmul 16 în ultimul verset, că
care prin numele său înalţă pe cei umili şi întăreşte de-a dreapta lui Dumnezeu sunt desfătări fără de
pe cei slabi, condamnând întunericul lumei acesteia, capăt. In foarte multe părţi ale Bibliei găsim1 spu-
înlăturând ura ipocrită, înlocuind-o cu blândeţe; iar nândiu-se că fericirea este veşniaă a celor ce s*au
iubirea îşi va desfăşura aripile arginţii, în urma că­ conformat unei vieţi fără de prihană.
reia va apărea aurora unei ere noui, în care vor stră­ Fericire veşnică! Să ştii sigur că repetiţia sen­
luci stindardele victoriosului Christos, deschizând ini- zaţiilor fac sufletul nesimţitor, faţă de cauza care le-au
mele împietrite cu razele luminei vecinice. Atuncea produs şi evitarea lor nu se poate face decât prin
cuvintele sacre ce se rostesc d'in uşile altarelor „Pace schimbarea stărei sufleteşti.
tuturor” nu sie vor considera ca nişte manevrări o- Să fie oare o ^întâmplare, armonia învăţămintelor
bişnuite; ci de fapt respectate; iar caracterul acestora biblice? Curioasă coincidenţă, curioasă însă numai
va înlătura toate frământările religioase prin pu­ pentru cel ¡începător în Studiul ei, pentru noi fiind ceva
terea întronărei păcii Mesianice. la ordinea zilei. —
Popoarele nu se vor mai privi cu ură; însufleţite Vrei să te cultivi? Citeşte Biblia ,dâr ai face mai
fiind de focul nobleţdi a cărei strălucire îmbrăţişează bine s'o citeşti pentru ca să te îndrumezi în do­
lumea nou creată. — Păcatul şi frământările infernale, bândirea unei vieţi după voia lui Dumnezeu.
vor dispare, ci numai triumful lui Christos, Mielul
cel d'umnezeesc va d o m n i peste tot ca un Rege al
păcii. .— I
Importanţa vieţii se va manifesta înaintea miliar-
O profeţie.
didor de suflete ,ce vor sta sub scutul Majestăţii De TITI OPRESCU.
Divine, bucurându-se de realizarea faptică a imnului Aflăm ,în Sfânta Scriptură că Mântuitorul a pre­
Mesianic: „Pe pământ pace, între oameni bună voire”. zis dărâmarea templului din Ierusalim, zicând că din
: SAMUIL TURDEŞAN. el ^nuVafmai rămâne piatră peste piatră, care nu se *va
risipi” .
Profeţia s’a şi împlinit întocmai aşa cum spusese
Cittfi $1 rdspânditi „Glasul Tineretului El; căci mai târziu romanii stăpâni peste Palestina,
Baptist.“ au fost nevoiţi sub .împăratul Titus să intre şi să dă*
 ii) FARUL MÂNTUIRII
râme .(întreaga cetate. Se spune că aceştia după obi­
ceiurile lor, după ce au dărâmat-o, au tras cu plugul
peste ea, iar pe evrei îi răspândiră în întreaga lu­
me. —
Intr’adevăr nu a rămas piatră peste piatră!
li o ţ i ».
O patimă otrăvitoare,
Ce duce lumea în mormânt:
E patima ucigătoare,
Unică ’n felu-i pe pământ;
Beţiea.
Această plagă diavolească
Sugrumă mii de vieţi încet,
Nimeni nu cată să oprească,
Largu-i drum ce dluce drept;
In iad.
O! câte case desvelite!
Şi ne’rrcălzite în vremea rea,
,Năuntru, afar’ părăginite,
Cin’ le-a adus în astă stare?
Nuntai beţiea
O! câţi copii sărmani pe drumuri
FăFă de haine şi mâncare,
Păşesc în iarna nemiloasă,
Cin’ i-a adius în astă stare?
Tot beţiea.
Şi câte femei sbuciumate
Stau şi aşteaptă pe bărbaţi,
Ce pierd la cărţi a lor avere,
Vin acas’ goi şi turmentaţi;
De beţie.
Câţi nenorociţi sunt in lume
Conduşi de ai oarbei nebunie,
Ce din familie duc o vieaţă,
Cuprinşi de blestemata poftă,
A beţiei.
Bolnăvicioşi sunt mii şi mii
Ce seamănă 'n lume pierzarea
Prin flagelul ce poartă 'n ei,
Şi cei mai mulţi simt victime,
Ale beţiei.
Ce-i die făcut în aste vremuri ?
Când1cruda moarte tae des,
In rândurile omenirei
Prin instrumentul ce ş’a ales
Beţiea?
Să luptăm contra băuturei
Imperiicând-o în drumul ei,
S'arătăm lumii Evanghelia
Cu toate minunile ei.
IOAN BODODEA.
Colţul păstorului.
I-a SCRISOARE .> PASTORALA.
• 1. Sfaturi date unui lucrător tânăr în via Dorinului.
Iubite frate, mai întâi doresc să-ţi spun: Oco­
leşte păcatul sub orice fel de înfăţişare. Fiecare pă­
cat te slăbeşte şi ca urmare, te face neroditor. Lucră­
torul în via Domnului nu trebue să dea niciodiată ui­
tării curăţirea păcatelor sale din trecut. Cine îşi ţine
.mâinile curate, va creşte în putere. Nici odată nu
putem spune că am terminat cil curăţenia vieţii şi ca­
racterului nostru.
Fi un bărbat al rugăciunii. Deseori constatăm
ascultarea rugăciunilor noastre, dlupă o vreme înde­
lungată şi de aceea suntem dispuşi să obosim în rugă­
ciune. Christos şi Apostolii însă îie îndeamnă să nu
încetăm' a ne ruga. Tot timpul nostru liber ar tre­
bui să-l consacrăm vorbirii noastre cu Dumnezeu.
Trueşie ţn Biblie, deci dlevino un bărbat al
Bibliei. Nu-ţi împrumuta urechile vorbelor învăţa­
ţilor, cari spun că nu te poţi încrede Bibliei. Oricare
bărbat spiritual era un bărbat al Bibliei. Socoteşte-fi
ca o (onoare, clacă faci parte dintre acei „proşti” , cari
mai cred cuvântul scris. Mulţi învăţaţi din zilele noas­
tre lucrează ca lăcustele: ei rod Biblia poporului. Ei
sunt ca acel câine, care me-a ros într’o vacanţă grama­
tica greacă. Trăieşte în paginele Scripturii! Invaţ-o
pe dinafară, dar mai îpitâi de toate: încrede-te Cu­
vântului. —
Lucrează! Şi în via lui Ish's îşi are valoarea me-
to-ul lui Livingstone: „Teme-te de Dumnezeu şi lu­
crează sârguincios,y. Oamenii cari nu lucrează, nu
progresează nici în lume, dar nici în via lui Isus.
Christos şi-a ales l u c r ă t o r i în împărăţia Sa, nu
predicatori. „ L u c r e a z ă în via xMea!” (Mat. 21,
28), acesta este ordinul Său. Intr’ânSa nit trebue să
dormim1sau chiar să păcătuim', nu trebue să ne jucăm,
nici să ne risipim timpul ci: s ă l u c r ă m . Lucrează
mereu, chiar diacă nu vezi inari rezultate, căci Dum­
nezeu nu-ţi cere rezultate mari ci lucru credincios.
(Matei 20). —
Astăzi se predică prea puţin împotriva lenei,
Scriptura însă o condlamnă aspru. De aceea, lucrează*
şi atunci liniştea nu-ţi va fi o prim'eidie. Liniştea
aduce de multe ori primejdie. Satana ştie când şi un­
de suntem singuri. Insă după ce am lucrat conştiin­
cioşi, atunci vin îngerii lui Dumnezeu să ne servească,
întrebuinţează orele liniştite pentru Dumnezeu. Dacă
eşti obosit, numai lucra. Oboseala ne aduce mari
primejdii, ea ne desveleşte uşor slăbiciunile şi ne
face să păcătuim mai lesne, decât atunci când suntem
împrospătaţi. Deci, du-te şi caută liniştea şi reculegerea.
Pe vremuri un ministru obosit d'e muncă ceru împăra­
tului să fie înlocuit. Acesta îi răspunse în scris: „Li­
niştea şi rugăciunea va înlocui toate!” — Prin urmare
nu fi numai un bărbat al lucrului, ci şi un bărbat al lt-
niştei. — ■ * i : J ' ’ [ '..J -3
Nu deşerta toate în urechile oamenilor, ci pu-
ne-ţi toate grijurile pe inimă lui Dumnezeu. In oa­
meni, ne putem încrede cu mult mai puţin decât ne
închipuim. Mulţi plătesc scump călcarea cuvântului:
Ier. 17,5. Dacă tu eşti sincer şi deschis, atunci nu
crede că la fel sunt şi oamenii din jur. Fi prevăzător
chiar şi în mijlocul credincioşilor şii a altor conlucră-
tori. — i '
Să nu-ţi pice ar eu, aă. fi supus. Crede neclintit că
 FARUL MÂNTUIRII i

nici un om nu-1 poate „subjuga” pe aceia, pe care unele întrebări de felul acestora: Pentru ce trăim?...
Dumnezeu doreşte să-l înalţe; însă orice înălţare pe Care e menirea noastră de oameni luminaţi, (dacă
sine, pregăteşte căderea. De altfel, este mult mai si­ suntem intr'adevăr) în lumea asta întunecată, care
gur şi mai uşor să fi supus, decât să te găseşti în duce o vieaţă animalică; inconştientă d'e sine?... etc.
situaţie sus pusă. Fericirea noastră nu e cuprinsă etc., şi tot odată să cercetăm cum au fost rezolvate
în serviciul nostru, nici în situaţia noastră, nici în aceste probleme aie cei mai mari bărbaţi ai omenirei,
stăpânirea noastră pământească, dar nici în pro­ din timpurile cele mai vechi până în zilele noas­
gresul nostru, ci numai în Christos sau în legătura cu tre. — i
Tatăl şi cu Fiul Său. Această legătură o poţi avea Şi odată rezolvite şi înţelese pe deplin, ţinta o*
într’o situaţie mai joasă, mult mai uşor, decât un mului nu va mai fi în căutarea unor fericiri improvi­
altul, care trebue să gonească zi şi noapte. - Romani zate, cari lasă întotdeauna urme dureroase, ci în
12, 16, trebue să fie lozinca şi vieaţa aceluia, care perfecţionarea sa ca factor ae lumină, folositor socie­
nu aleargă el, ci care se lasă condus ae Dumnezeu. tăţii spre binele său propriu., 'Şi un astfel de om va
,,Rămâneţi în Mine şi Eu voi rămânea în voi... nici voi fi într’adevăr o creaţiune superioară, creată după
nu puteţi euiuce roadă, daci nu rămâneţi în Mine”. chipul şi asemănarea Marelui Creator, eşită din vieaţa
(Ioan 15, 4). Sprijineşte-te ceas cu ceas de Amicul animalică, în care trăind până acuni. lucra inconştientă
tău nevăzut, şi vei fi binecuvântat şi vei fi o bi­ contra voinţei lui Dumnezeu.
necuvântare. Şi un astfel de om va şti cum să-şi întrebuinţeze
Cu salutare sinceră în Christos. J. S. timpul scurt al acestei vremelnice vieţi, să nu regrete
(Va urma.) mai târziu, de ceeace a făcut.
Nu-i de tnirat aiacă de unii nu voi fi înţeles, dar c
destul ca cineva să primească pur şi simplu învăţătu­
Opriti-oâ în calea ooasfrâ. rile umilitului învăţător din Nazaret, pentru a ve­
dea calea greşită pe care merge aproape lumea în­
— De B r e ze n u. — treagă, îngânfându-se cu progresul... racului! (ferem.
ierem, 6, 16. 8, 6 - 9 ) . -
Cu cât este de adevărat, cu atât este mai trist a Opriţi-vă deci în calea voastră şi cercetaţi-vă cât
constata că cea mai mare parte din omenire, se tăvă­ mai este timp, căci în curând veţi fi âdânaţi în faţa
leşte în dezastruoasa mocirlă a păcatului şi imorali­ Judecătorului suprem; spre a vă d'a socoteala de
tăţii, nedând!u-şi socoteala de consecinţele periculoa­ tot ce aţi făcut, trăind pe acest pământ!... (II. Cor.
se la cari sunt expuşi atât corporal cât şi spiritual. 5, 10). -
Cu alte cuvinte, această pătură a societăţii noas­ Primiţi adevărata lumină şi veţi s'imţi ceeace a
tre, ca ,.oameni luminaţi” , de la care Dumnezeu aş­ simţit marele filozof Socrat când! a exclamat: „Eu
teaptă roadă, se chinuiesc în întunericul în care acuma ştiu întRadevăr, că nu ştiu nimic”.
simt cufundaţi de vieaţa respingătoare ce o duc, re­ Smeriţi-vă mai bine sub scutul învingătorului de
cunoscută de altfel şi de ei înşişi. la Golgota, singurul în stare să ne conducă la ade­
Poporul are ¡absolută nevoe de o hrană sufletească vărata fericire eternă.
suficientă, şi de aceea se impune o mai mare acti­ Nu vă mâi chinuiţi în zadar în căutarea unei so­
vitate din partea noastră, spre renaşterea generală, şi luţii, pe care Christos ne-a adus-o de mult ca un
reînvierea sentimentelor religioase, ce au suferit dar ceresc. — . i
mult în ultima decenie. Dar vai... Cum poate hrăni pe Sculaţi-vă din mocirla ‘păcatelor voastre, şi ve­
cineva acela, care î nl suş e flămând1?... Cum- poate dă niţi la isvorul dătător de vieaţă ,ce-i deschis pentru
altora hrana sufletească acela, care încrezător mâi. toţi, şi vă veţi convinge de adevăr.
mult în sine de cât în Dumnezeu, şi părăsind1 casa Dumnezeu să vă ajute la aceasta!
părintească a ajuns să se hrănească numai cu roşco­
vele rămase dela porci...
rŞi cauza acestei stări de lucruri e, că mai mult sc
încred în sine, decât în Acela, care a zis că: „Fără
Predicatorul şi predica.
Mine nu puteţi face nimic!” ( Ioan-15, 5). Predicarea este ceva caracteristic la creştini. Reli­
Unii în cercetările lor de a cunoaşte situaţia giile păgâne n’au fost prevăzute cu adunări frecuéntate
.corpurilor astrale, situaţia pământului cu milioane de popor în masă pentru a auzi sfaturi religioase.
die ani mai înainte, sau origina vieţii organice pe Iudaismul a avutîncâtva prin profeţi şi mâi târziu în
pământ etc. etc...., sunt atât d£ ocupaţi că uită şi de citiri şi în cuvântări rostite în sinagogi, fiindcă iudâ-
sine însăşi, dar să se mai gândiască la salvarea alto­ ismul a fost o religie adevărată care trebuia să se
ra, cari se chinuiesc sub povara păcatului. desvolte în ¡creştinism. »
Alţii îşi pierd timpul atât d'e preţios cu cititul Marea operă pentru a răspândii buna-vestire a
cărţilor şi revistelor imorale, în cari păcatul, care a mântuirii prin Christos, este predica — cuvinte vor­
fost în totdeauna cauza tuturor nenorocirilor, e alimen­ bite către o persoană sau către o adunare. Predicarea
tat cu o evidenţă extraordinară, influenţând asupra cu nimic nu poate fi întrecută. Tipărirea a fost un a-
sufletelor slabe şi împingândiu-le în prăpastia din jutor puternicie care creştinii Bau întrebuinţat cu mul­
care cu foarte mare greutate şi cu mari pierderi mai tă însufleţire pentru răspândirea adevărului. Dar nici
poate cineva eşi. tipărirea (literatura) nu poate lua locul graiului viu.
Cu aceste cuvinte nu vreau să zic că nu trebue să Când un predicator care este apt ţdie a învăţa, al cărui
ne mai ocupăm cu sus numitele ştiinţe, sau să lăgă uflet e înflăcărat de adevărul priii care a fost mân-
cititul cu totul... Nu... ci voiesc numai a atrage^? ¿ şi care poate mântui şi pe alţii; vorbeşte către
ţia tuturor asupra problemei noastre sociale: nii lui şi deşteaptă simpatia între el şi auditorii
Deci oprrndd-ne puţin, să căutăm' a răspi pe cari îi ridică până la cea mai, pasionată" emó-
 \ k2
ţiune, când ei devin născuţi de sus. Aici este meto-
UA piM t MU v p i VU'iMIiw'iwi p v a iv im ^ v u u iu iiu
»ului, îi schimbă caracterul, vieaţa şi destinul. Lucrul
pastoral (vizitele etc.) sunt de o mare importanţă şi
>toţi păstorii trebue să-l facă ai sârguinţă. Lucrul a-
cesta însă nu va avea rezultatul prediciiji nidi nu se
poate compara cu predica de pe amvon. Ambele sunt
ajutate upa de alta şi împreună aduc multe şi bine­
cuvântate rezultate. Aceasta însă numai atunci, când
cel ce predică este un păstor simpatic, un sfătuitor de
încredere, iubitor de tineri şi bătrâni, bogaţi şi să­
raci, când adevărurile divine sunt pe buzele lui, atunci
cuvintele lui vor deschide uşa multor inimi închise
şi mulţi vor afla mântuirea prin el. Păstoriţi trebue
să mai fie un bine cunoscător al Scripturii, să fie cu
totul devotat Domnului şi capabil de a convinge şi
pe alţii. El trebue să ştie să câştige simpatia au­
ditorilor lui, înaintea cărora el stă ca un reprezentant
al lui Dumhezeu. } celui mântuit în veşnicie -~ vieaţă care va fi în
Deci rămâne ca predicarea s i fie marea necesitate
şi predícele bune, marea putere. In toate epocile
creştinismului, de când loan Botezătorul trăgea mul­
ţimea în deşert, n*a fost mare mişcare religioasă,
nici restituirea adevărului biblic fără puterea predicii.
Dar vai! Ce greu putem afla câte-o predică bună.
CepiiceSte numărul acelor ce în ‘realitate predică bine.
Cum trebue Sjă predicăm? Ce este predica? Predica
bună nu este o simplă vorbire, care convinge părerea,
sau aprinde imaginaţia şi deşteaptă simţurile, ci care
dă un impuls puternic voinţei. — Este absolut necesar
al convinge pe păcătos, că fără DumUeze.i. e pierdut,
djar este mult mâi important să-l faci să părăsească
cuibul păcatului şi slă voiaiscă a piime în practică ceeace
predici. Cum a zis şi Cicero: „Eu nu numai îl în-
deniit, ci îl rog ls¡cf fi facă”, —
Nu trebue să uite predicatorii că vorbirile şi pre­
dícele lor depind mult dela vieaţa ce o trăiesc. Dacă
în vieaţa lor arată în fapt ceeace vorbesc, atunci
vor avea mari rezultate. Precum ne în­
vaţă un vechiu proverb: „Cujus vita fulgor, ejtis
verba tonitrua” , dacă vieaţa omului e fulger, vorbele
sunt trăsnete.
Traci1 .din englezeşte
xte ST. STUPARIU.
C ea mai m are
întrebare.
„Cc irebue să fac ca să mă
mântui? ’’ (Fapt. 16:30).
Aceasta este cea mai importantă întrebare, care a
fost pusă. Ea ne aduce faţă în faţă cu cel mâi mare
folos! al vieţii. Ce folos an^ avea dacă am putea să răspun­
dem la ori şi ce întrebare din lume, şi la această su­
premă întrebare nu am putea răspunde? Cel care a pus
această întrebare, a primit un răspuns corect în vieaţa
$a, şi „va avea vieaţă eternă în împărăţia lui Dumne­
zeu” . — ¡ ¡
Cât este de valabilă vieaţa eternă? Aceasta este
peste puterea minţii noastre, ca să putem’ pune în
comparaţie valoarea ei. Ea este cel mâi mare şi cel
mai bun dar, pe care Fa oferit D-zeu omiului muritor.
Isius ne spune că această vieaţă valorează mâi mult Ide
cât ori ce bogăţie de pe pământ: „Ce folos va avea
omul, dacă va dobândi toată lumea, şi îşi va pierde
PÂRUL MANtUIRIi
sufletul? sau ce va da omul în schimb pentru sufletul
jn tv u v v său?” -
„Valoarea vieţii nu se poate pune în coniparaţie”.
Când! noi încercăm a măsura valoarea vieţii e-
terne, mintea noastră nu este în stare d!e a cuprinde
nemărginita ei valoare. Chiar şi această vieaţă tre­
cătoare în care acum petrecem — cine poate preţui va­
loarea ei? „Tot ceeace are omul va da pentru vieaţa
sa” . Când J. J. Astor s’a înecat în valurile Oceanului
Atlantic, când „Titanicul” a !mers' la fund pentru a nu
se mai ridica, el probabil ar fi dat toate cele două zeci
de milioane pentru a putea fi salvat şi dus la casa
sa din New-York. Deci dacă această vieaţă, care este
aşa de scurtă (lacob 4:14) şi plină de necazuri (Iov
14:1), este mai mult preţuită decât toate milioanele,
cari le-ar poseda cineva, cu cât mai mult este dar vala­
bilă vieaţa eternă? Cugetă dar la biinefacerea pe care o
dispreţueşte omul şi pe care Dumnezeu o va dărui
comparaţie cu vieaţa Sa divină şi se va egala cu
a îngerilor lui Dumnezeu. (Luca 20:36).
„Obiectul vieţii”.
Noi vom putea isprăvi nemăsuratul succes, în
cariera noastră aici jos, dar diaoâ în cele din urmă vom’
deveni pierduţi; ar fi fost mâi bme dacă nu ne-am fi
născut: Dumnezeu ne-a dat nouă vieaţă, pe care noi
trebue să o desvoltăm prin graţia Sa cu caracterul
pe care El îl va face nemuritor în împărăţia Sa. In
vieaţa prezentă, oportunitatea ne este oferită pentru
a ne prepara, ca să putem’ fi gata pentru o vieaţă si­
gură în veşnicie. Deci, dacă noi pierdem' vieaţa eternă,
atunci am pierdut totul.
i ,/Joi nu ne putem salva singuri”.
Când noi căutăm răspunsul acestei importante
întrebări: ,,Ce $iă fac, ca să mă mântuesc?” Noi tre­
bue să înţelegem mâi înainte d!e toate, că noi nu ne
putem» salva singuri. Aceasta este tocmai aşa de greu
pentru noi a ne salva, cum1 este pentru un leopard
die aşi schimba petele sau pentru un onf negru aşi
schimba culoarea pielei. Profetul zice: „Poate
etiopianul să-şi schimbe pielea lui sau pantera petele
sale?” „Căci o cugetare trupească este potrivnică ful
Dumnezeu; pentrucă nu se supune legii Lui şi nici]
nu se poate”. (Rom. .8:7). Inimile noastre sunt rele.
şi păcătoase dela natură, iar noi nu le putem' schimba.
Noi suntem trupeşte vânduţi sub păcat. Ca noi să
putem fi mântuiţi; trebue ca să primimf o vieaţă nouă
die siuS. Isus zice azi tuturor oamenilor cum' a zis
odinioară lui Nicodim: „Adevăr, adevăr ¿ic ţie: de nu
se va naşte cineva de Sus, nu va putea să. vadă Împără­
ţia lui Dumnezeu”. (loan 3:5). Fără Christos', suntem
fără speranţă (Ef. 2:12). Noi nu ne putem1 salva sin­
guri. Din natură suntem pierduţi în păcat, fără speranţă
şi fără ajutor. Deci să notăm» mărturisirea lui Pavel:
„Căci ştim că legea este spirituală; iar eu sunt tru­
peşte vândut păcatului... Că binele pe care-l voiesc
nu-l' fac; ci fac răul pe care nu-l voiesc”. (Rom. 7:14-
19). -
Deă. a căuta la Isus”.
Când Pavel s^a aflat '“fără ajutor şi pierdut în
păcat, el a exclamat: „Ticălos * om sunt
eu! Cine mă va elibera din acest caz de moarte?”
(Rom. 7—24). Dela natură fiecare om se află în a-
ceastă stare. La cine dară trebue să căutăm noi sal­
vare? In versul următor, apostolul ne arată; „Mulţu­
mesc lui Dumnezeu prin ISus Christos Domnul poS-
 - ..... ' ' m i .
MÂNTUIRII
ţru”. (Rom. 7:25)» El a căutat la crucea lui Isus, şi
aicolo a aflat un Salvator adevărat. Mai jos voni! afla
două părţi din Scriptură, care ne arătă ce trebue să
facem pentru a -deveni salvaţi: „loan văzând pe Isus
venind către el a (z/a;.* „lată Mielul lui Dumnezeu care
ridică păcatele luntei”. (loan 1:29). --- „Căutaţi la
Mine „şi ntântuiţi-vă toate marginile pământului! Cădi
eu sunt Dumnezeu şi altul nu este” (Isaia 45:22).
Dragă cititor, ai cugetat vreodată la acest Salva­
tor? Ai privit la Golgota de unde isvoreşte vieaţa? Ai
întrebat pe Ishs: ce să fac ca să mă mântuesc? Dacă
nu ai făcut-o, pentru ce nu? Intreabă-L şi El îţi va
răspunde. Deci, dacă vei căuta, El se va lăsa să fie
găsit de tine. Te rog dfeci, nu îl părăsi, Isus zice: cel
ce mă va părăsi şi eu îl voi părăsi pe acela.
Vezi 2 Cronici 15: VINO, deci la El, astăzi, până
încă nu e târziu, mâine poate, cine ştie, diacă vei
mai fi pe acest pământ şi apoi vei merge faţă în
faţă cu Isus, care odinioară era atârnat pe cruce pentru
tine Jşi ţnine, dar (djacă te întorci adum, El te iartă.
Vino! deci, astăzi!
IO AN AL SELEGEAN,
Waren OWie, U. S. A.
Minune adventistă.
Coloseni 2, 16 22.
Locuitorul Florea Perva, în etate de 40 ani, cin
comdna Buteni, (jud. Arad), crezând că mântuirea se
află în legea mozaică, s'a lăsat înşelat de învăţăturile
adventiste prin respectarea cărorai a ajunS la urină torul
rezultat: f bine, te îngrijeşte să nu fii leneş; ci încearcă a face
In anul 1923 s’a'suit pe un deal din apropierea
comunei sus citate, încredinţat că Domnul de acolo îl
va răpi în cer ca pe profetul Ilie. După o aşteptare
oarecare, văzând că nu se prezintă nimeni pentru a-1
ridica, se întoarce acasă supărat şi se închide în casă,
cîe unde n’a mâi eşit până în ziua de' 6 August a. tre­
cut. —
S’a hotărât să nu mai mănânce carne deloc şi să
nu vorbească cu nimeni. Să nu-şi mâi tae părul ca­
pului şi nici barba. Să nu mâi doarmă în pat pe aşter­
nut moale ci în cenuşă.
In acest scop a fefrâns în casă circa 300 klgr. cenu­
şă, din care şi-a făcut aşternut în mijlocul casei. Pen­
tru hrană se îngrijea de legume şi mâi mult în tim­
pul nopţii ieşea din casă în grădină pentru procurarea
acestora. Pentruca nimeni să nu poată privi la el
în caisă/ a iuns ferestrele şi le-a astupat cu cenuşă. îm­
brăcămintea o avea din o cămaşă şi un pantalon de
ştibă. Pe faţă nu se spăla.
Fratele nostru bătrân Sidâ, mâi die multe ori
a încercat să se apropie de acest nenorocit, dâr a-
cesta însă nu sta de vorbă, dacă ieşea ziua din casă în
grădină şi dacă era observat de cineva, fugea în casă.
In ziua de 6 August 1925, fratele Sida Todbr cu
fratele Todor Luzugan s’au hotărât cu ori ce preţ
să-l scoată din casă şi mergând la primărie au cerut a-
jutorul forţei publice. însoţiţi de Dl primar şi de un
poliţist, s'au eus la casa respectivului şi forţând
uşa (care era încuiată) au intrat înăuntru. In casă li se
înfăţişează un tablou înfiorător: O persoană cu pri­
vire sălbatică, având părul şi barba mare, gol, zdren-
ţos:, murdâr şi plin die cenuşă.
Femeile vecine au alergat după apă caldă Şi
Badea Florea e silit să s!e spele, apoi vine bărbierul şi-l
13
tae părul şi barba. Fratele Luguzan îi aduce cămăşi,
iar fratele Sida, pălărie, sandale şi vestă şi astfel
devine îmbrăcat. —
După ce bietul om se vede curăţit, începe a zice:
„Aceasta e pentru mine ziua mântuirei” şi „acumâ
vădi eu cine mă iubeşte” etc. cei de o credinţă cu mine
m’au părăsit.
Acuma văd că mântuirea este în Christos şi nu în
legea mozaică. —
„Cei ce voiesc să se mântuie prin lege au că­
zut din Har” . Galateni 5, 4.
ÎOAN UNGUREANU.
— Răspândiţi „Farul Mântuirei“ —
D eneşul.
*
--r De I.lUNGUREAN.
Precum dinţilor oţetul şi ochilor fu­
mul, aşa este leneşul pentru cei ce-l
triniit Prov. 10, 26.
Văzuta-i vre-un leneş în vieaţa ta? Priveşte la
el şi te vei convinge, că ori unde s’ar afla, e întodmai
cum1 scrie proverbul, fie el în Biserica lui Christos,
fie în oarecare societate de afaceri. El dre multe ori
emâi rău ca dinţilor oţetul sau ochilor fumul. — Ori
unde vei trimite un leneş1, el iţi va cauza lipsă şi Chiar
pagubă. Leneşul şi în Biserica lui Christos1numai
rău face. - - De, doreşti ca cineva să te vorbească de
înciestul chemărei tale la toate ocaziunile . Priveşte
la leneş! De regulă el este acela care se culcă seara
mâi de timpuriu şi to't dl e care se scoală dimineaţa
mai târziu; întâiul la culcare, ultimul la sculare; ori ce
face el, lasă până în ultimul moment şi toate lucrurile
lui rămân nefăcute. — Dacă în această vieaţă dormi­
tul şi mâncarea ar fi singurele lucruri de împlinit, le­
neşul ar fi cel mâi bun om în lume.
Leneşul nici când nu se scoală spre a-şi câştiga
hrana necesară, şi tot ce el mănâncă este câştigat de
altul. —
In biserică, leneşul este piedica pentru înaintarea
împărăţiei lui Christos. — Nu numai că nu face nimic,
ci stă în calea celor ce ar voi să facă ceva. — El când
ar trebui să fie treaz, doarme, iar când de mtflte ori
ar fi mâi bine să doarmjăi, e treaz şi pune piedici
celorlalţi buni de lucru. Leneşul nimic nu vede, ni­
mic nu aude, nimic nu face şi nimfe nu gândeşte bun.
E mai rău ca mort, căci fiind viu trebue să chel­
tuiască alţii pentru întreţinerea lui.
Având în vedere că în via Domnului aşa mult
lucru este şi aşa cîe puţini lucrători, e mare păcat să
te faci un leneş. Nu lăsa ca altul să facă ceeace tre­
bue să faci tu.
Scutură-te dar de orice lenevie, frate dragă şi
lucrează până ţine ziua, căci vine noaptea când nimeni
nu Va putea lucra, loan, 9, 4.
Ici colea se văd oarecari mişcări printre fraţii
tineri. Pentru aceasta avem o mare bucurie, ştiind
că dacă tinerii se aşează în lucrul sufletesc, vom' avea
un Şeceriş bogat.
In scumpa noastră ţară, ce mare lipsă este ca
tinerii creştini să se aşeze pe lucru, pentru stârpirea
păcatului, care ţine legate milioane dk suflete, nesoco-
 14 FARUL MÂNTUIRII
tind vremea lui Christos pe pământ.
Către voi fraţi tineri se îndreaptă îndemnul meu,
fraţi de credinţă noutestamentală „Baptistă” şi vă
rog scuturaţi-vă de lene şi puneţi-vă pe lucru, pentru
Christos. — Puterea voastră precum şi banii voştrii
puneţi-i în serviciul Lui.
Abonaţi-vă şi răspândiţi revistele noastre, care
aduce veste îmbucurătoare sufletelor, cărora voi nu
le puteţi vesti pe Christos. - - Ridicaţi sus steagul Lui
şi înaintaţi în lucrul sfânt pentru Cel ce s’a jertfit
pentru noi. — Nu fiţi leneşi, ştiind că: „Leneşii nu
vor moşteni împărăţia cea cerească” , căci aşa zice
apostolul: „Nu fiţi leneşi în afaceri, ci fierbinţi în
spirit” . —
„Cine nu lucrează nici să nu mănânce".
D in misiune.
BOTEZURI.
BUCUREŞTI. — In ziua de Bobotează, fraţii din
Bucureşti au avut un botez ou: 6 persoane.
Actul botezului a fost îndeplinit de către fra­
tele Ador ian. —
♦ * *
JUPANEŞTI. - Şi -în această localitate au fost
botezate ;în ziua de 26 Decembrie (a doua zi de Cră­
ciun) 4 persoane. • gram1 special, compus din: cuvântări, declamaţii, dia­
Actul religioisi a fost Săvârşit de către fratele Emi-
lian Ardelean, predicatorul Comunităţii din Ju-
pâneşti. —
* * *
PUSTA. — O frumoasă serbare de
botez au avut fraţii din sus numita comună, în ziua
de 15 August 1925, botezând'u-se 22 persoane.
Actul botezului a fost săvârşit de către fratele
Dumitru Drăgilă, predicatorul comunităţii din Lu­
goj. —
* * *
O vizită la Spitalul militar şi civil din Oradea-Mare.
Societatea femeilor baptiste din Oradea-Mare, în
frunte cu fraţii: Petre Bale şi Ştefan Stuparu, au vi­
zitat ||n primă zi efe Crăciun pe bolnavii din Spitalul
militar şi civil din acest oraş', împărţindu-le daruri de
Crăciun şi diferite tractate religioase. Cu această
ocazie li s’a predicat Evanghelia, vestindu-le ierta­
rea păcatelor ,în sângele lui Isus Christos. Corul a cân­
tat diferite bucăţi frumoase, spre mărea bucurie a
bolnavilor.
Am plecat dela spital adânc impresionaţi de cele
ce am văzht, dar mulţumiţi că am putut să Ie vestim
mântuirea şi iertarea păcatelor şi acestor bolnavi.
Dumnezeu să binecuvinteze cuvântul Evangheliei
Sale iîh tot locul.
. , Andor Vasile.
Serbarea Femeilor Soc. „Maria" din
Coronini.
O frumoasă serbare a femeilor d'jn Societatea
„Mafia” a avut loc în ziua de 26 Decembrie 1925 (a
dbua zi de Crăciun).
Serbarea s’a deschis cu citirea textului din Fapt.
Ap. 9, 36—42, după care sora Ana Od'orescu, pre­
şedinta societăţii a ţinut o frumoasă cuvântare, tra­
tând cespre marele rol al femeilor creştine în mi­
siune. -
Sora Iuliana Caraconcia citeşte un referat despre
dreptul şi libertatea femeilor. Apoi mai vorbesc suro­
rile Maria Petcu, Maria Zaică, Miuţa, tratând despre
chemarea femeilor în misiune.
Sora Maria Baloi, casiera societăţii, citeşte ra­
portul de activitate al societăţii, arătând şi progresul
societăţii. —
La sfârşitul programului a mâi vorbit fratele C.
Buriman, predicatorul acestei biserici, aducând mul­
ţumiri surorilor pentru munca pe care o depun în
slujba Domnului.
Domnul să reverse bogată binecuvântare peste so­
cietăţile creştine, ca în viitor cu mâi bogate rapoarte
să ne putem1 arăta înaintea Lui.
MARIA PETCU, secretară.
Serbarea Crâciunuluiîn Moldooa Nouâ.
Noi fraţii din comuna Moldova Nouă anv avut
mari bucurii cu ocazia sărbătorilor de Crăciun, Când
am putut auzi cuvântul Domnului delà diferiţi fraţi
şi surori.
Ziua întâia de Crăciun s’a deschis cu un mare
program de evanghelizare, având ca temă „Naşte­
rea Domnului” . Seara ne-a servit tineretul cu un pro­
loguri, trialoguri, soluri etc. Programul a fost condus
de fratele Ilie Craiovean, păstorul bisericii.
A doua zi ae asemenea am1avut bucurii mari, ser-
vindu-ne fraţii delà etatea de 30—50 ani.
 treia zi s’a deschis cu serbarea fraţilor bătrâni
delà 50—80 ani. Aceşti fraţi şi surori ca părinţi ai
noştri au făcut o vie impresie tuturor celor de faţă,
văzând bătrâni cu părul alb trecând! la amvon spre
a predica pe Mântuitorul care s’a născut în ieslea
din Betleem şi a (murit pe crucea de pe Golgota. Su­
rorile bătrâne au cântat şi ele mâi multe soluri. După
masă a avut loc serbarea copiilor din Şc. de Duminică,
condusă de păstorul bisericii. Bucuria a fost pentru
mic şi mare, tânăr şi bătrân. Creştinul luptător doreşte
a înainta, (deci Domnul să ajute celor fdşti de faţă, căci
la această serbare au primit frumoase îndrumări.
C. NISTORAN.
CASAI ORII.
COVAŞINŢ. — O mare bucurie au avut fraţii din
comuna Covăşinţ, Jud. Arad, în ziua de 25 Noenfbrie
1925, când a avut loc celebrarea căsătoriei religioasă a
două perechi tinere : Fr. Tudor Mihai cu ¡sora Zena Bo-
ban şi fratele Berar Simion cu sora Măriuţa Tudbr.
Actul religios a fost lîndeplinit de către fr. T.
Iov. —
La această ceremonie a asistat un public numeros.
Urăm tinerelor perechi, bogata Domnului bine­
cuvântare şi o căsnicie fericită.
* *, *
In confuna Cherechi, în ziua de 13 Noembrie
1925 de asemenea a avut loc căsătoria religioasă a
fratelui Pantea Loghin din Minişul-de)sus, cu sora
Saveta Ştef din comuna Cherechi.
Actul religiqs a fost ¡îndeplinit de fr. T. Iov. —
Domnul să binecuvinteze această pereche.
CARNEŞTI. — In ziua de 23 Decembrie 1925,
s*a celebrat cununia religioasă a fratelui Traian Fur-
 16 FARUL MÂNTUIRII
dui din comtona Sohodor, cu sora Anuţa Ungur din co-
mtina Unciucu.
Ceremonia a avut loc ¡în Biserica Baptistă din
Cârneşti şi a fost oficiată de fr. Dragomir Cornea şi
Petru Muntean.
Dumnezeu să-şi reverse bogata Sa binecuvântare
şi peste această tânără pereche. P, Mariase.
----- o -----
CEREMONII FUNEBRE.
In ziua de 20 Noembrie 1925, a încetat din vieaţă
Ia domiciliul său din comuna Volovăţ (Bucovina), sora
noastră ¡în Christos, Floarea Chiruceanu.
Rămăşiţele pământeşti au fost înmormântate în
ziua de 22 Noembrie. In urma sorei a răimas soţul cu
2 copţii; Gh. frimescu.
* * *
Aflăm cu părere de rău că jîn <ziua de 4 Decembrie
1925, a [încetat din vieaţă fr. Teodor Coşeri din co­
muna Bârsa, ,în etate de 37 ani.
Rămăşiţele pământeşti au fost înmormântate in
ziua die 6 Decembrie. — Serviciul funebru a foiBt ţi­
nut de fr. Traian Halic.
ţ ** *
In ziuade 23Decembrie 1925 a .încetat din vieaţă
la domiciliul său din comuna Oprişeni (Bucovina), rica
sorei Ileana Rotari, în etate de 12.
Dumnezeu să mângâe pe cei întristaţi.
Rusii AlexqM
secretarul comunităţii.
♦* *
Colecta pentru fondul de zidire al Bisericii Baptiste
din comuna Cmcul-Mare, strânsă de Ion Solomon din
Detroit Michigan (America)
Ion şi Maria Solomon 10 dolari, Jacosteiu 2
doi., Todbr Stan 2, Ion Andreas 2, George Iremia 2,
Alexandru Murăşan 2, Ştefan şi Floriţa Nega 1, Ion
Pătruică 1, Pavel Tereneu 1, Ion Baciş 1, George
Breda cu sora 1, Mihai Neagu 1, Ioan Orba 1, Ştefan
Hegeşan 1, G. Tatarean 1, Ilie Aron 1, Petru Mateaş
1, Vasile Cupra 1, Gafi Wlashim1 1, Lazăr Ursu 1,
Toman G. Duchak 1, Costa Mucuţia 1. M. Boldea
5, Ghiga Bojin 50 cents, Todbr Ancoteiu 50 cents,
d'osia Barboteiu 50 cents, Teodore Zaha 50 c., Savu
moţu 50 c., George Rancu 50 c., Miţa Raca 50 c., Ion
Leca 50 c., Simion Treta 50 c., Un frate 50 c., Alexan­
dru Fărcaş 1 dolar, Dămian Curtean 2 dolari.
Ştiri externe.
întrunirea anuală a bisericilor baptiste din Sta­
tul Kentucky, America, s’a ţinut în zilele de 10-13
Noembrie 1925, în Biserica Baptistă de pe Broad-
way, la Louisville, Ky. Un număr mare de dele­
gaţi au participat. Din toate părţile s’a raportat des­
pre o vie mişcare evanghelică. Intre vorbitori au
fost câţiva deputaţi din camera Statului. Delegaţi
au venit atât dela oraşe cât şi de la ţară; profesori
şi muncitori, bancheri şi comercianţi, ţărani şi depu­
taţi, toţi pentru cauza împărăţiei lui Christos.
* * *
A m'urit d-ra Maria A. Baker, marea scriitoare de
cântări religioase în Statele Unite, în etate de 93
ani, la Maywood, 111., în Casa Baptistă pentru fe­
mei bătrâne. Toată vieaţa ei a frnuncit din greii, a jert­
fit toii ¡pe a icâştigat pentru cauza »sfântă! şi a preferat să
trăiască ultimele ei zile între cele pentru cari şi-a
expus şi jertfit totul. Cea mai de seamă cântare făcută
de ea este, „Doamne ,nu vezi ce furtuna”. .
D. A. P. Main, fost soţ a lui Sankey, compositor
de cântări religioase, a trecut din vieaţa pământească.
D. Main a .scris multe bucăţi frumoase între Câ'ri e fru­
moasa cântare: „Ne-om vedea la (armuri”.
SERBARE. In ziua de 15 Noembrie 1925,
fraţii români din Paris au d'at o frumoasă serbare re­
ligioasă. —
Fraţii: Wincert, Trifu Andrei, Pelée şi Neţiu, au
vorbit despre rolul Evangheliei în vieaţa omenirei.
Au urmat coruri şi declamaţii.
Domnişoarele Vechsler şi Parvale au executat cu
multă pricepere câteva bucăţi religioase la pian şi
violină.
Serbarea s’a prelungit până târziu, în mijlocul
unei vii însufleţiri frăţeşti.
CAMENIŢA PETRE.
* * *
Din Roma se anunţă că papa' a dat binecuvântare
pontifică la o mulţime de călugări misionar». şi jîn
deosebi organizaţiei benedictine, ca d'e acum' să-şi dea
tot concursul lor spre a aduce pe greco-orientali la
religia romano catolică. Aceşti misionar» papali vor
începe în curând activitatea lor în România, Grecia,
Bulgaria şi Rusia.
* * *
,,Methodist Times” dela 21 Ianuarie cere ca Mi­
nisterul de externe al Angliei să uzeze de influenţa
sa pentru? a cere guvernului român ca să treacă şi bi­
serica baptistă printre culturile recunoscute. Ziarul
protestează împotriva faptului că, în proectul de
lege asupra culturilor în România, n’a fost trecut şi
cultul baptist printre cele recunoscute.
Din „Di m i n e a ţ a ” .
* * *
L o n d r a , 21 Ian. — O societate de misionari
creştini, a început, la New-York, construirea unei clă­
diri imense, având 65 etaje cu o înălţime totală de
121 picioare şi cuprinzând1: o biserică, un hotel, un spi­
tal, o bancă şi diferite magazine. („Universul” .)
♦ .*
Billy Sunday, vestitul evanghelist american, a
ţinut zece săptămâni evanghelizare în Portland, Ore.,
cu un succes strălucit. Vre-o 12,000 de suflete
s’au hotărât pentru Domnul. Tot oraştol a fost pus
în mişcare. Intre cei convertiţi se află şi un număr de
funcţionari poliţieneşti.
In faţa vestitei Primării din Chesterfield (Vir­
ginia), zilele trecute în prezenţa a câtorva mii de
persoane s’a desvăluit un frumos monument, ridicat
în amintirea celor şapte predicatori baptişti — J.
Tanner, William Webster, Augustin Easten, David
Tinsley, Josepli Antony, Jeremiah Walker şi John
Weatherford - bătuţi şi arestaţi în temniţa Primăriei,
în 1770—1774, de autorităţile statului, pentrucă aceşti
apostoli .înfocaţi au predicat Evanghelia şi-au chemat
pe oameni la credinţa noutestamentală.
De faţă a fost şi guvernatorul Stat,».lui, un număr de
deputaţi şi senatori şi o mdlţime de profesori, să
nu mai amintim de cele peste opt mii de cetăţeni1.
Corul! Universităţii din Richmbnd1a asistat şi sutele de
studenţi au depus cununi la monumentul celor ce au
 16 FARUL MÂNTUIRII
fost bătuţi şi .întemniţaţi pentru Evanghelie şi liber­
tatea religioasă. Ce-ar fi zis inchizitorii din 1770
dacă ar fi stat acuma în pragul Primăriei din Chester­
field, Va.? Obrazul le-ar fi roşit!
* * * <■
Evreii .rtodocşi din Statele Unite, zilele trecute
au ţinut convenţia anjuală la New-York. Afară de hotă­
rârile de a strânge mari sume d'e bani pentru S i o-
n i s n r şi ajutorarea cauzei neamului şi legii evre-
eşti, delegaţii au hotărât la propunerea a-lui Dr.
S. Friedmann să lanseze u campanie pentru intro­
ducerea săptămânei c!e 5 zile de lucru, Ca toţi oamenii
să fie siliţi ăl tinea ziua Sâmbetei. S'au făcut pro­
puneri ca anumite persoane să intervină pe lângă
conducătorii organizaţiilor muncitoreşti din Ame­
rica să-i dobândească pentru cauza lor.
* * *
In ziua cfe 23 Noembrie 1925, a trecut din vieaţa
pământească Dr. W. Y. Quisenberry din Leesburg,
marele misionar creştin din Statele Unite. Dr. Qui'sen-
berry a tnăit o vieaţă destul ce lungă, căci avea peste
70 de ani. Vieaţa lui a fc/sjt o binecuvântare pentru
mii de suflete şi din această pricină lumea creştină
diin Statele Unite jîl deplânge. Ca un Trate baptist,
decedatul a fost o podoabă a confesiunei noastre.
Mulţi fraţi ,îşi vor aduce aminte de el, căci şi noi am
avut fericirea ca să-l vedem In ţara noastră pe acest
lucrător neobosit, în lucrul Domnului, când a trecut
pe la noi cu buna lui soţie! a vorbit fraţilor din Cur-
tici, Arad, Bucureşti şi alte localităţi. In Curtici a
petrecut în casa fratelui Ciupailigă', a umblat între ţă­
rani şi când s’a reiljntors în ţara Iui a spus multe cu­
vinte bune despre neamul românesc. Bătrânul, de
câihd a întâlnit pe fraţii săi români, până la trecerea
sa din vieaţa pământească, în fiecare zi se ruga lui
Dumnezeu pentru ţara noastră şi fraţii noştri. —
Cu trecerea lui la cele eterne. Statele Unite a pierdut'
un mare cetăţean, iar noi am pierdut un amic rar, care
ne-a iubit jîmtr’adevăr.
D. E. Ramfeey, un credincios de confesiune presbi-
teriană din Birmingham, Ala., Statele-Unite. a dăruit
Şcoalei Baptiştilor din Alabama, Howard College,
suma de una sută mii dolari. I. R. S.
P o şta redacţiei.
Toate persoanele cari ne trimit bani prin man­
dat poştal, sunt rugate a scrie pe cuponul manda­
tului scopul pentru care trimit banii, pentru a e-
vita întârzieri de abonamente sau alte chestiuni. A-
ceasta ,în interesul tuturor.
* * *
Fr. loan Craşovan (Fizeş). - Povestirea d!e Cră­
ciun a feiosit prea târziu.
+ * *
Petra Onea (Almaşul Mare). Observăm că
sunteţi un talent în desvoltare. Deocamdată însă nu
putem publica articolul ce ni Păţi trimes.
* * *
loan Mântui fVermeş). Nu merge.
* * *
Aducem la cunoştinţa fraţilor, că Biblii ediţie de
Iaşi, precum şi Cântările Sionului, nu mai sunt de
vânzare în depozit, epuizându-se complect.
Rugăm pe acei ce ar dori asemenea cărţi, să-nu
mai comande, ceoarece nu le putem satisface cererile.
Cărţi şi reviste.
Pilde frumoase de spirit de jertfă ,curaj şi abne­
gaţie, cuprinde celebra carte a lui Oh. M. Sheldon.
Adevăratul preot sau ce ar face Isus, trad.. de I. Qh.
Oprişan. De aceea o recomandăm cititorilor, mai
ales fraţilor.
Cartea, cuprinzând 200 feţe se vinde cu 40 lei
exemplarul, plus spesele de transport.
Comenzile se primesc la adWinistraţia revistei
noastre.
* * *
O delectare şi în acelaş timp un bun îndrumător
moral-educativ este „GLASUL TINERETULUI BAP­
TIST” , care nu trebue să lipSeaSkră d'in mâna nici unui
tânăr sau tânără.
* * #
Cu o nespusă bucurie aducem la cunoştinţa fra­
ţilor noştri ică avem la dispoziţia lor, preţioasă carte cu
note „CÂNTĂRILE EVANGHELIEI” pe care d'e
mlult timp ei o doresc.
Cei ce doresc să aibă o asemenea carte, să se
aldresese redacţiei noastre în cel mâi scurt timp,
spunând totodată câte exemplare cloresd şi trimeţând
banii înainte cu adresa exactă.
Preţul unui exemplar legat în pânză este de
450 lei, plus spesele de transport.
Fraţilor! dacă voiţi să aveţi o carte de valoare,
grăbiţi-vă!
Redacţia.
A apărut „Călăuza Şcoalei de Duminică” , revistă
trimestrială, abonamentul 30 lei pe an, un exemplar 10
lei, plus spesele de transport.
Comenzile se primesc direct la editor: V. Berbc*
car, Ar a d, strada Blanauziei No. 4.
„Paşte mieluşeii M ei" <igo P»gmi)
Lecţiunile Şcoalei de Duminică din Iulie—-Decembre
1925. Cartea tratează un material bogat teologic şi
peste 60 exemple. Cuprinde lămuriri pentru lucrătorii
din Şcoala de Duminică precum şi un plan de organi­
zare. Cartea e de 160 feţe şi prin alcătuirea sa, intere­
sează nu numai ce profesorii Şcoalei de Duminică ci ‘şl
pe fiecare predicator .
P re ţu l 30 Lei.
! Coriştii si iubitorii de muzică
pot comanda la Administraţia Farul Mântuirii, Bu­
cureşti, Strada Berzei 29
„Cântările Triumfului“ (cu n o te)
conţinând peste 110—120 cântări noui, potrivite pen­
tru: evanghelizări, botezuri, cununii, serbări, înmor­
mântări, deschideri de adunări şi alte ocaziuni.
P re ţu l 83 Lei.
aduc la cunoştlntâ câ am de cântare şi lucrez în per-
manenttâ.
Tablouri de perete
cu citate din 3tt Scrlpturâ de orl-ce mârlme pictate tn
culori. Comenzile se primesc l a :
C. Oumitrescu, Bucureşti
— Strada Toamnei Nr, 118 —
' r4r;-v^.-
[•V*. - •>.
~

Pnul OII Numărul 5 Martie 1926

\7 r \ Apare de 2 ori pe lună Redactor N. Io n e s c o (j§ \)

Abonamentul I00 Lei pe an REVISTĂ RELIG IO ASĂ Redacţia şi Administraţia
In străinătate dublu BUCUREŞTI.
A Uniunii Baptiste Române din România.
In America 2 Dolari. Strada Berzei No. 29.

Isus a z is : Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor ca ei

să vadă faptele voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în
ceruri. (JWafei 5, 16.)

C O L A B O R A T O R I :
1. I. P. Andrişan 5. Esfira Slăv 9. Dumitru Sida 13. Elisabeta Popp
2. V. Savin 6. Ion Dan 10. Anuţa Costin 14. Titi Oprescu
3. N. Sava 7. Ion Ungurean 11. Eugenia Popp 15. Luca Sezonov
4. C. Dumitrescu 8. I. Bododea 12. D. Baban 16. Magd. D-trescu

C O N Ţ I N U T U L :

Studiul Sfintelor Cărţi. — Pagina păstorului. — Glasul pietrelor în favoarea

Bibliei. — In pace cu Dumnezeu. — Proverbe. — Reînoirea vieţii. — Bisericile
Noului Testament. Ai spirit sfânt? — Sângele preţios al Mântuitorului. —
Din misiune. — Poşta redacţiei.

TIPOGRAFIA GUSTAV ALBRßCHT BUCUREŞTI, STRADA DOMNIŢA ANASTASIA 12.

^ n:-.ii=» 0 « = g = i |l t = P O < " iinEBpQ c-^Lzjl 01; ii . 'o familie

\
 2 _______________ FARUL MÂNTUIRII
;& f STUDIUL SFINTELOR
^.©*^©«^©»¿^©3^©.^ ©©©S^-Oî/Î*?©vr*?.©3^©<l^«>^3^i©SVii3>?iz-t©ÉS*?©i?v^©*&rt©-~v-¿1
- De S. -
(Continuare.)
Ambele Testamente sunt compuse din mai mul­
te cărţi, cari la rândul lor cliupă conţinut se împart în
cărţi :
1) istorice
2) morale şi
3) profetice.
După ce ani văzut cum se împarte Biblia, să ve-
dlem1cum1au ajuns aceste cărţi până la noi, adlică până
în prezent.
Biblia este cartea aceea care cuprinde opera unor
oameni, scrisă sub conducerea Duhului Sfânt, cu ca­
racter îndrumător spre Dumnezeu, din două epoci
dleosebite. Prima epocă se începe la naşterea lui
Adam' şi cuprinde toate întâmplările până la Chris-
tos, în care ni se arată păstorirea şi îmbrăţişarea unui
singur popor, iar a doua perioadă se începe cu Isus
Christos, Salvatorul omenirii păcătoase şi întemeie­
torul veacului de mântuire prin înlăturarea servi-
tuţii câştigată prin lege şi întronarea Harului liberator
de sub sarcini şi misticism.
Ambele epoci se rezumă în opera de mântuire.
Biblia este forma Cuvântului lui Dumnezeu, care
ni se rosteşte după gustul limbei noastre şi sub
diferitele raporturi, cari ne stăpânesc sau cârmiuiesc.
Prima seamănă, a doua seceră, prima promite, a
doua dă, prima condamnă;, a doua graţiază.
Din toate nu se poate vedea altceva decât providenţa
lui Dumnezeu. Moise şi istorisirile, Solomon şi ceilalţi
cu învăţăturile, profeţii cu povestirile, toţi sunt aşe­
zaţi în serviciul gratuit al omeniri pentru descoperirea
tainei mântuirii.
Fundamentul pe care zideşte Biblia este cre­
dinţa individuală în Isus Christos şi opera ei construc­
tivă o putem urmări din cele mai vechi timpuri.
In total, Biblia numără 66 cărţi, din cari 39 com­
pun Vechiul Testament, iar 27 Noul Testament. Cele
66 cărţi ale Bibliei sunt împărţite în 1179 capitole,
iar acestea în 30.560 versete (stihuri). După socotelile
unora, toată Biblia ar avea cam 774.000 cuvinte com­
puse din vre-o 3.567.000 litere.
Din numărul total al capitolelor, Vechiul Testa­
ment numără 929, iar Noul Testament 250. Din nu­
mărul total al versetelor, Vechiul Testament numără
cam1 22.600, iar Noul Testament 7960.
Biblia n’a fost împărţită delà început în capi­
tole şi versete.
Prima încercare de împărţire a scrierilor Sfinte,
a fost aceea din secolul al IlI-lea, şi după felul cum
era mai lungă, se numea pe greceşte „titli” , ori mai
sdurt, se numea „kefaleia” sau „capitula” . ^Capi­
tula” sau „kefaleia” introdusă de Am'monius, s’a bu­
curat de o întrebuinţare mai mare numai în secolul
al IV.lea, când Eusebius, cu ajutorul J.or commune scara
îndrumărilor. Conţinutul capitolelor exprimat prin
titlu, a fost practicat de prima oară de către Euthalios
în anul 458 în lucrarea sa întitulată, „Epistolele Apos­
tolului Pavel” . Tot Euthalios este acela, oare introduce
vânza?£a*u^ semnele scrisului în sfintele c ă rţ. Eutha-
Rugăm p«ra*e ina* bine înţelesul expresiunilor, a îm-
mai comande,
______
CĂRŢI |&|
părţit lucrările sale în versuri, cari se numesc pe gre­
ceşte „stihoi” . întrebuinţarea Introducerilor lui Eu-
thalios s’a făcut până în secolul al VIII-lea, în care
s’au acceptat puţine abateri în nouile scrieri. In se­
colul al IX-lea s’a introdus semnul întrebării (?) şi
semnul exclamării (!) de către Hugo de Sancto, pen-
truca în secolul al XlI-lea să se dea forma definitivă
scrisului, aşa cum a ajuns la noi până astăzi.
Să pune întrebarea, dacă nu cumva scrierile sfin­
te au fost schimbate, în cursul acestor sute de ani,
când s’a introdus câte ceva nou. Răspunsul poate să
fie liniştitor şi el nu este altul decât nu, deoarece mul­
tele cercetări făcute de diferiţi oameni conduşi de
Spiritul Sfânt, au ajuns la unele şi aceleaşi rezultate,
cari pe lângă întrebuinţarea armoniei textelor, servesc
deplină garanţie pentru ori şi ce îndoială.
Vieaţa oamenilor în serviciul Bibliei.
Cât priveşte cărţile Noului Testament, nu în­
tâmpinăm1 nici o greutate, atunci când ne ocupăm de
ele, deoarece în timpul când ele se formează, este cu­
noscut scrisul. Nu tot aşa este bisa.cu cărţile Vechiului
Testament. Pe timpul când s’au petrecut o mulţime
din faptele (înşirate în cărţile Vechiului Testament, scri­
sul era necunoscut. întrebarea este, cum1conţinutul a-
cestora a ajuns până în zilele noastre. Serviciul trans-
m'iterei aces+or fapte,-în condeiul cunoscătorului de
scris, s’a făcut prin „Predanie”, în slujba căreia: a fost
angajat traiul lung al oamenilor, cari au povestit din
tată în fiu, nepot şi strănepot, cele întâmplate.
E de ajuns să priveşti Ia o vieaţă lungă cum' eră
aceea a lui Adam, care a trăit 930 de ani, cum era
aceea a liuii Sefh, ca/re a trălit 912 anii, a lui EnoS, care
a trăit 905 anî, a lui Caim, care a trăit 910 ani, a lui
Mahalaleel, care'a trăit 895 ani, a lui Iared, care a trăit
962 ani', a lui Metusala ,care a trăit 969 ani, a lui La-
meh1,care a trăit 777 ani, a lui Noe, care a trăit 950 and1,
şi să te cugeţi că aceştia toţi se coboară din acel'aş
tată, pentru ea să fi sigur că lucrurile săvârşite de
Dumnezeu cu aleşii săi au putut să ajungă până la
noi prim ^predanie” (vezi Deutronom' 23, 7 etc.).
După potop, vieaţa oamenilor devenind măi
scurtă, mijlocul de care se îngrijeşte Dumnezeu, pen-
truca faptele sale să nu fie uitate, este scrisul.
PrÜm'ul scriitor care se ocup ă cu propovăduirea or­
dinelor dumnezeeşti şi păstrarea acestora este Moi­
se. (Vezi Deutronom 31, 24.)
Moise scrise ulegea”, numită pe ovreeşte „ J o ­
ia” în cele 5 cărţi (Deutionom 31, 9), cari se păs­
trează în chîyot şi se ducea de către popor In toate
părţile, cât timfp a ¡durat peregrinajul său.
Prin scris, numărul cărţilor religioase se îmbogă­
ţeşte din ce în ce tot măi mult şi subiectul delà fap­
tele istorice, cu schimbarea stării poporului, trece la
cel moral sau poetic şi la cel profetic.
Cărţile la început erau păstrate în chivot, apoi
în Cortul Stânt, însă odată cu zidirea templului, se
aşează în Sfânta Sfintelor (II. împăraţi 22, 8).
(Va urma.)
 - - •+<£•+' - V . . - > .

FARUL MÂNTUIRII
r _\
ÔEBBSeSOœceEOÆSiSHy ,ats= O O ^ i O SE«e- OS3SS3CO 3 ¿eS»2b<î-SK33ô EOS OE
* S P A G IN A PA STO R U LU I
W Æ S C C b ^ cïS S ^ C ’JS M aB O SSOSK© SS3 Ê A <ÿ& fM gB i033SSéj « O ô B n M B O d G a S B O S S e a D O E fiH S B ttfiB B fe
....
Câteoa îndrumâri despre oizüe. niică a zilelor noastre. Acum câţiva ani, intrând penti
prijma dată într’o familie, îmi ieşi înainte gospodina C I.,,
Scumpe frate, casei cu o carte de rugăciuni, spunându-mi.: „Dom- -
Cred să cunoşti bine datoriile cari cad! in sarcina nule, şi eu pred şi citesc mereu în cartea asta” Eu îi-
unui predicator. răspunsei: ,fo a rte frumos din partea d-iale. Pentru
Una dintre multiplele datorii, este şi Vizitarea că sunt obosit şi nu pot vorbi ntţţlt cu d-ta, Să citini .
membrilor comunităţii, pe la casele lor. împreună o rugăciune din carte." Luai cartea de ru -.
A trecut de mult timpul, când veneau membrii la gâciuni, citi o rugăciune potrivită şi mă despărţi. Noap­
tine să-ţi ceară fel de fel de lămuriri sufleteşti; astăzi, tea următoare, femeia nu putu Să doarmă. Veni a doua
iu trebue să te duci să-i cercetezi. De data asta voi zi la mine şi se întoarse la Domnul. Curând după ea,
da câteva îndrumări ,cari să-ţi arate felul cum trebuesc se întoarse şi fica ei la Domnul, care după puţină vre­
făcute aceste vizite. me trecu în vecinicii ca un copil al lui Dumnezeu.
1. După câţiva ani ,când mă dusei în acea familie să-mi
Vizitele să le faci ia fel cum îţi Citeşti Bib­
lia. Tu îţi citeşti Biblia în chip continuu, adică un Iau rămas bun, sora scoase cartea de rugăciune şi-mi
capitol după celalalt. Tot astfel procedează şi cu vi­ spuse: ,Rugăciunea asta de aci, mi-ai citit-o mie,
zitele tale. Nu sări peste nici o familie, fie săracă sau cândţai venit prima dată la noi. Din ziua aceea n’am
bogată; pretutindeni putem depune o mărturie bu­ mai avut nevoie de cartea asta de rugăciuni, ci de
na. la la rând familie după familie. Caută să aduci atunci citesc în Biblie şi vorbesc cu Dumnezeu din a-
Evanghelia şi acolo unde ea n’a intrat încă. Un pre­ dâncul inimii mele”. Prea probabil că fructul acesta
dicator al unui orăşel de vre-o 3000 locuitori, cu oca­ nu l'aşi.fi avut, dacă n’aş fi recunoscut binele care
zia jubileului său de 50 ani, putu să spue unui con­ era în cartea ei de rugăciuni.
frate, priVindu-şi orăşelul de pe vârful unui munte: 4. Lămureşte-ţi scopul vizitei tale. Nu o lua
„Acolo în vale, nu locueşte niai o familie în care să nu razna. La prima vizită este destul dacă câştigi încre­
mă fi dus cu Evanghelia". O astfel de păstorie me­ derea oamenilor. îmi amintesc de vizita ce am fă­
rită să fii imitată. cut-o într’o famlilie la orele 8 ¡şi jumătate seara. Mi
Mai citim Biblia şi în alt chip; anume citim se spuse: „In casa de alături locuiesc nişte oameni,
unele părţi din ele mai mult ca altele. Tot aşa sunt cari nici nu vor Să ştie despre Dumnezeu. Ei nu se
şi familii cari trebuesc vizitate maţ des. Acestea sunt duc nici odată măcar la biserică.” Eu le-am răspuns:
în special acele, cari sunt deschise pentru Evanghelie. „Atunci am Să mă duc chiar în seara asta (icolo, să le ■a
Citind Biblia, dai peste locuri la cari te înapoiezi să fac o vizită.” Găsii o pereche tânără şi vorbesc cu
le citeşti din nou: te împreuni cu ele crescând sufle­ ef o jumătate de oră despre lucrurile zilnice. La ple­
teşte. Ori de câte ori te îndrepţi la aceste locuri, pri­ care, ei îmi promisese să viziteze orele biblice ce le
meşti delà ele hrană deosebită. Tot astfel este şi cu ţineam la adunare. Şi veniră într’adevăr. —In prima
vizitele. Din când în când întâlneşti câte o Betan'ie, oră se pocăi femeia, în a doua oră biblică se pocăi
unde te opreşti mai des. Aci te poţi odihni, poţ primi bărbatul! El este un muncitor simplu, dar plin de
ceva, te poţi împrospătai Sunt fraţi cari nu voesc să vieaţă şi energie şi conduce azfi o Societate a Tinere­ f-:
audă die o asemenea Betanie; însă şi noi avem nevoie tului de vre-o 100 membrii, dintre cari, mulţi s’au
de ele tot atâta de m'ult ca şi Isus. Astfel, după cum întors 1a Dominul prin activitatea lui. Este proble­ a
creşti împreună cu unele locuri din Biblie, tot aşa matic, să-l fi putut câştiga pentru Domnul, dacă la r*
poţi să creşti împreună cu unele familii. Insă, aceasta prijma mea vizită aş fi încercat să-l pocăiesc. Deci,
trebue făcută în spirit şi nu în carne. După cum, îna­ trebue să fin* lămuriţi la orice vizită pe care o
inte ca să citeşti în Biblie, ceri ca Dumnezeu să te lu­ facem1, asupra scopului, şi cât de înalt putem să ne pu­
mineze, la fel trebue să faci şi înaintea fiecărei vizite : nem ţinta înaintea noastră. Desigur, Că sunt şi alte
roagă-te mai întâi Domnului ca Să-ţi arate El ce trebue împrejurări ,când trebue să pornim direct dintr’odată
şt ce nu trebue Să vorbeşti în familia la care te dudi. la trezirea şi pocăirea persoanelor cari ne stau în fa­
2. ţă. Uneori, vizita trebue să aibă scopul de a invita
Fă vizitele având-, o fafă voioasă. Şi aceasta
o vei putea numai atunci, când nu eşti ostenit. Ca în la adunare; alte ori a trezi, a mângâia, a încuraja
orice lucru, şi în lucrul vizitelor regulate, vei obosi. sau: a dojeni şi mustra. Toate însă, trebuesc făcute
Totuşi, de obicei, vizitele cari le faci fiind deja obo­ cu înţelepciune şi cu iubire.
sit, a!au nici o valoare. Apioi se mai adaugă şi pri­ 5. Recunoaşte, cari sunt greşelile tale personala
mejdiile pe cari Ie aduce oboseala. Esau îşi pierdu când faci vizite şi caută Sfi le înlături. „Nu de multă'
dreptul de întâiul născut, când fu obosit. Intrerupe-ţi vreme) am găsit printre hârtiile mele vechi un carnet
vizitele, când diutr’un motiv oarecare conştiinţa îţi în care mi-am notat câteva întrebări referitoare la vi­
este vătămată. Cu o conştiinţă vătămată nu putem zite, pentru a niă cerceta pe mine însu-mi. Printre al­
sluji Domnului. (Ebrei 9, 14). tele găsi şi întrebarea: „Cari sunt greşelile ce tre­
¡3. Recunoaşte binele pe care-l întâlneşti într’o bue Să le ocolesc?” Şi me-am dat următoarele răs­
familie, şi exprimâ-ţi mul/urnirea. In orice fami­ punsuri: a) Nu citi jurnalul; b) nu vorbi s i n g u r ;
lie vei întâlni câte ceva, faţă de care vei pvte,a să-ţi c)Tiu promite mai mult decât poţi ţine .Pentru mine,
arăţi) recunoştinţa şi chiar dacă n’ar fi nimic altceva, pe timpul acela, acestea trei puncte însemnau primej­
decât că ei mai pot Să trăiască în sil naţiunea nepriel- dii mari. îmi amintesc când Intram într’o familie

•' ' ‘ VA..--«.. •

 4 FARUL MÂNTUIRII
unde se citea ,}Universul literar”, foloseam cu plăcere
prilejul ca să-l studiez. Ori aceasta însemna pentru mi­
ne o pTjmejdie, ce trebuia să o ocolesc. Este un lucru
însemnat să cunoşti ziarele oamenilor pe cari îi vi­
zitezi, însă mai bine să ţi le abonezi singur. In ceeace
priveşte punctul al doilea ,este bine să laşi să-şi go­
lească inifna persoanele vizitate şi apoi tu să le răs­
punzi în câteva cuvinte. Prin metoda asta vei reuşi mai
mult decât dacă ai proceda contrar. Şi puneţi,il al trei­
lea formează foarte uşor o primejdie, în special când
trebue să faci vizite multe. La urmă nu poţi birui ş
rămâi dator oamenilor pentru că îţi este cu neputinţă
să îndeplineşti făgăduelile date. Nu este (le ajuns
ca la fiecare promisiune sa adaogi un ,,dacă va voi
Domnul” ,, căci lăsând Ia o parte adevărul că oamenii
nu înţeleg o ajşemenea frază in însemnătatea ei adâncă,
,,Dacă' va voi Domnul, nu trebue întrebuinţat cu uşu­
rinţă” . Caută deci să-ţi descoperi greşelile tale şi
apoi să le înlături.
De data asta până aci. In numărul viitor voi
continua. Până atunci însă îudeplineşte-ţi credincios
şi această datorie de păstor, scumpul meu frate, şi
Dumnezeu va fi cu tine.
Te salut sincer. J E A N.
----- o——
Glasul pietrelor în faooarea
Bibliei.
I.
N’am privit, în vieaţa mea, un spectacol aşa de
sublim, în frumuseţa lui naturală, ca acela pe care
mi l-a prezentat miraculoasa cascadă de apă Niaga­
ra Falls dih America. Aici natura îşi desfăşură înaintea
ochilor vizitatorilor, opera sa cea mai gran­
dioasă în tablouri încă neîntrecute în frumuseţa lor
»fermecătoare. Limba omenească n’are adjective destul
de potrivite prin cari să poată fi descrisă, în mod sa­
tisfăcător, această gigantică minune a naturel.
Pe partea Canadei, lângă cascada principală
(Horseshoe Falis) e un tunel sapat în pieptul tare al
stâncei, 100 picioare vertical şi 800 orizontal. Tu­
nelul acesta te conduce la trei porţi, cari ies tocmai
sub căderea zbuciumătoare a apei. Cu ochii închişi
ai crede că eşti în inima Garpaţilor pe timpul celei
mai cumplite furtuni.
Cum ieşi pe aceste porţi, sub cascadă, vezi cum
apa furioasă a zdrobit tot ce i-a stat în cale. leşine
însă prin poarta oin mijloc, numai ciecât zăreşti sub
loviturile nemiloase ale valurilor, St încă Veacurilor
(Rock of Ages). Această stâncă stă nepăsătoare în
ciuda fluviului St. Lawrence, care, clocotind vde mâ­
nios, se aruncă cam 13,000,000 picioare cubice pe
minut peste creasta prăpăstiei delà o înălţime de
158 picioare, sfărâmând tot ce-i stă înainte, afară oe
Stânca Veacurilor.
Astfel am plăcerea a ¡rrtă gândi la Cartea Cărţilor
Biblia şi a o asemăna cu Stânca Veacurilor.
Câte lovituri nemiloase a primit Biblia din partea
ciocanelor critice-distrugătoare, şi totuşi ea n’a putut
fi nimicită! (Critica constructivă c folositoare la stu­
dierea Bibliei, pe cana critica distructivă e pericu­
loasă).
Ou o¡siută de ani în urmă, criticii radicali au zis că
istoria biblică anterioara anilor 400 înainte de Chris-
tos, nu e adevărată, căci istoria seculară nu trece de
dincolo de anii aceştia; că regii amintiţi în Facerea
cap. 14, n?au existat; ca Sargon, regele Asiriei, din
Isaia 20 : 1, a fost o figură mitologică; că istorisirile
despre fii lui Israel şi Moise în Egipt şi despre civili­
zaţia Egiptului, sunt numai nişte mituri, etc. lată
o colecţie de cieclaraţiuni din partea domnilor cri­
tici! Toate acestea însă şi alte deelaraţiimi în felul lor
s’au prăbuşit sub faptele doveditoare, descoperite de
târnăcop (pic), hârleţ şi lopată.
Arheologia biblică — ştiinţa lucrurilor şi monu­
mentelor de artă din vechime a descoperit prin
săpăturile ei, în ţările biblice, lucruri foarte preţioa­
se pentru susţinerea adevărului. (Rezultatele Arheolo­
giei biblice sunt publicate de Prof. O. A. Barton:
,,ArcheoIogy and the Biblie” şi Prof. 1. M. Brice:
,,The Monumeiits and the Old Testament.” Aceste
cărţi sunt de mare ajutor la studierea Bibliei în acest
departament.) In 1843 45, arheologii P. F.. Botta
V. PRODAN,
şi H. S. Layard începură să facă săpături, cel dintâi
lângă Njniva, unde descoperi palatul împărătesc âl
lui Sargon, cel din urmă lângă Nimrod, unde desco­
peri încă alte cinci palate şi tăbliţe cu inscripţia isto­
riei Asiriei. Sargon II fu descoperit că a fost o'
persoană reală şi căi el a fost regele Asiriei, care a
dus poporul Samariei în captivitate. Multe lucruri
de artă ale acestui monarcli au fost aduse în muzeul
Louvre din Paris. Vizitând acest muzeu în vara anului
1024, cele descoperite despre Sargon II nc-au atras o
atenţiune specială.
Regii din Facerea cap. 14, sunt aproape toţi iden-
tjjficaţi cu diferiţi monarchi djn timpul luj Avraam.
,,Amrafel, regele Sinarului”, a fost Hamurabi, regele
Babilonului, cam 2250 înainte de Christos. Monumen­
tele cu inscripţiile descoperite, cu legile lui Ha­
murabi, dovedesc că civilizaţia babilonică era
foarte înflorită pe timpul Iui Avraam.
II.
Intorcându-ne către Egipt, avem o arzătoare do­
rinţă să ştim ceva despre el şi civilizaţia lui şj
aceasta oin cauza celor povestite în Biblie în privinţa
lui. Biblia ne spune că: „Moisfe a învăţat toată
înţelepciunea Egiptenilor, şi era puternic in
cuvinte şi in fapte.” (Fapt. 7:22). Oare ce înţelep-
 FARUL MANiUlkil
ciiune a posedat Egiptul în timpul acela? Cum am
putea s’o cunoaştem? Şi aici monumentele vin în aju­
torul nostru şi ne descoper civilizaţia ue pe valea Ni­
lului, care, pe timpul lui Moise, era într’o mare des-
voltare.
Fiii lui Israel fuseseră forţaţi odinioară să facă
muncă de robi Egiptenilor. Ei ajutaseră la clădirea
multor zidiri colosale pe valea Nilului, după cum ne
spune cartea Exodului. Din nefericire, furtunile nemi­
loase ale vremurilor, au trântit la pământ monu­
mentele, ipr rugina necruţătoare a timpului
a început fără preget să le roada. Au rămas in pi­
cioare, doar numai uriaşele monumente pentru adă-
postirea morţilor - piramidele, cari îşi aruncă um­
brele lor gigantice spre civilizaţia ele pe vremuri a
văii Nilului. încetul cu încetul începură şi alte monu­
mente ca morminte, altare şi temple să-şi ridice
capetele din nisipul Nilului. Aceste pietre acoperite de
figuri şi inscripţii gravate cu o artă minunată au
rămas mult timp numai nişte mărturii fără grai, căci
nimeni nu putea descifra figurile şi să citească cu­
prinsul inscripţiilor.
Dar în cele din urmă, învăţaţii, după multă trudă,
ajunseră la locul unde providenţa divină le dădu cheia
cu care să înţeleagă civilizaţia văii Nilului. In 1799
Napoleon, frind cu expediţia sa în Egipt, află o
piatră veche de bazalt acoperită cu inscripţii de mare
valoare, în timpul săpăturilor din jurul oraşului R<>-
seta. Ea fu transportată apoi Ia Londra (Anglia),
(iu ocaziunea vizitei noastre la Muzeul Britanic, în
1924, avurăm fericirea să ne întoarcem în jurul acestui
document prea preţios al antichităţii, care atrage a-
tenţia tuturor vizitatorilor.
Pi|atra Roseta e bazalt negru, acoperită cu trei
feluri de scrieri. Patrusprezece rânduri de deasupra
sunt scrise cu caractere care seamănă cu acele aflate
pe obeliscurile şi templele ţării. La mijloc, în
treizeci şi două de rânduri, e o altă scriere de o
specie deosebită. Pe partea ain jos în cincizeci de
rândujfi» e o scriere în limba grecească. Cele din urmă
cuvinte ale scrierei a treia sunau: „Acest ordin poa­
te fi s'cris pc o piatra tare in scrierea sfântă, in scrie­
rea obicinuită a ţării şi în scrierea grecească''.
Scrierea sfântă era scrierea ieroglifică a vechei cul­
turi egiptene, scrierea obicinuită a ţâ­
rei, era scrierea de toate zilele. Învă­
ţaţii citiră scrierea grecească prin care preoţii egip­
teni onorau pe Ptolomei Epifati (195 ani înainte de
Chrîstos) pentru binele ce-1 făcuse acest monarh po­
porului şi preoţilor. învăţaţii traseră concluzia că,
deşi nu puteau citi celelalte două scrieri, totuşi con­
ţinutul lor era acelaş ca a celei greceşti.
In 1818 însă se schimbă părerea în privinţa
pietrei de Roseta. Cele aouă scrieri nu aveau acelaş
înţeles ca cea grecească. Un francez, J. F. Champol-
liaon, aflase cheia prin care descifra scrierea iero­
glifică. Această scriere spunea despre civilizaţia
înflorită a Egiptului, care trecea dincolo ae re­
cordul biblic cu mii ae ani. „istoria popoarelor de
pe valea Nilului acoperea un timp de vre-o 5000 de
ani, pe când istoria Vechiului Testament abia aco­
perea 1500 de ani", zice Dr. Price.
Minunate descoperiri! Se sculară monumentele
ca din morminte de pe valea Eufratului şi de pe
valea Nilului şi în cele din urmă începură să vorbiască.
Mărturiile lor confirmară şi încă tot confirmă cele
scrise în Sfânta Carte. Cu alte cuvinte ele făcură sa se
audă glasul lor sus şi tare în favoarea Bibliei. Ca
rezultat, insultele criticei distrugătoare îngheţară pe
buzele criticilor. Se împliniră şi de data aceasta cu­
vintele dumnezeieşti rostite ae psalmist: „Cuvân­
tul Tău, Doamne, dăinueşte în veci în ceruri".. Ps.
119 -89
V. PRODAN,
East Orange, N. J. U. S.
America;.
o-----
In pace cu Dumnezeu.
„De va păzi cineva cuvântul
Meu, nu va vedea moartea în veac".
Ioan S, 51.
Cu câtă greutate se strecoară omul prin vieaţă!
Vrăşmaşi nenumăraţi îi ies în cale şi cu toate acestea
nu se dă bătut.
E în stare se facă orice numai să iasă biruitor şi
să-i înfrângă pe toţi. Se răsboieşte o vieaţă întreagă
şi-i bate pe toţi; numai pe sine însuşi, omul nu c în
stare să se biruiască şi aceasta din cază că nu păzeşte
hotarele legii dumnezeeşti şi nu ascultă poruncile
Domnului.
Iată ce ni se istoriseşte din vremurile vechi:
Regele Antioh Sirianul îşi strânse o armată disci­
plinată şi o trimise asupra Egiptului, cu gândul ae
a-1 lua în stăpânire.
O sete arzătoare de a pune picior cutropitor în
bătrâna cetate Alexandria îl neliniştea zi şi noapte.
Din întâmplare în vremea aceasta, Egiptul era în
stăpânirea romanilor; de aceea senatul roman trimise
pe generalul Popilius Ia regele Antioh cu rugămintea
să renunţe la planul lui şi să.ia'ea pace Egiptului. Cana
generalul Popiilius se afla în faţa lui Antioh, şi-i
aduse vestea aceasta întristătoare, regele se făcu foc
de supărare. Numai decât generalul făcu cu bastonul
pe care-1 purta lin cerc de jur împrejurul regelui şi-i
zise plin de înarăsneală şi hotărâre.
„Nu vei eşi din acest cerc, până nu vei spune lă­
murit ce vrei: pace sau răsboiu”.
Regele văzându-se la prea grea încurcătură şi
dându-şi seama că nu se poate măsura în putere cu
poporul roman, alese pacea şi se întoarse grabnic
acasă, renunţânu la vechiul său plan, care fusese visul
de aur al vieţii sale.
Iubite cititor, gândeşte-te că şi tu eşti într’una
ispitit de dorul de a te lupta cu Dumnezeu şi de a
te înstrăina de voia Lui. Nu uita o singură clipă pe
mijlocitorul între om şi Dumnezeu Isus Christos.
Vrei pace cu Dumnezeu? Să nu îndrăsneşti să ieşi
niciodată clin hotarul învăţăturii Domnului nostru.
Isus Christos. El nu şi-a scris învăţătura Sa cu con­
deiul, ci cu degetul pe nisip; cu degetul atotputerniciei
sale scrfse pe creasta muntelui „ f e r i c i re", in va­
lurile înfuriate ale mării „ l in i ş t e ” , pe rănile bol­
navilor „ t ă m ă d u i r e ” , pe mormântul celor ră­
posaţi ,,î n v i e r e” .
Iubitul meu, nu aluneca alături de cuvântul Dom­
nului! Renunţă la voia ta, ca să împlineşti voia Lui!
Nu sta mult pe gânduri. Alege vieaţă vecinică în
locul cel ei'trecătoare!
Luptâ-te cu tine, în loc să te lupţi cu Dumnezeu.
(„Rătăciţi Neştiind Scripturile” .)
 o FARUL MÂNTUIRII

Prooerbe. ft e î n o i r e a oi ş t i i .
tr. de EMANOIL SEZONOV Efes. 5,14 şti Rom, 12, 2,
La seceriş trist, nu trebue să te descurajezi, de Br.
ci trebue să semeni iar. Sosit-a vremea de trezire,
Mai bine stai tu în întuneric, decât ca întuneri­ O, suflete iubit al meu;
cul să stea în tine. Ca să ’nviezi spre nemurire!
O minciună distruge câteodată, ceeace tiici o Sfârşitul lumei va fi greu.
arma nu poate distruge.
— Păunul îşi strânge numai decât penele, cânţi Te scoală deci şi înviază,
obsearvă urâciunea picioarelor sale. Şi te va lumina Christos;
Creştinul cu toane este cu totul păgân. Care pfimeşte şi "nfiază
Ca să devii copilul lui Dumnezeu, trebue s:i Cu drago sie pe credincios.
ştii, că trebue să fii la fel cu Isus. Tu- dormi adânc, dar ia p>riveşte
— Pacea şi mângăerea se găsesc numai în as­ Cum lăcrămează-al tău păstor!...
cultare. Tu dormi, dar umbra morţii creşte
— Toată nerăbdarea constă numai din egoism. Şi te va pierde hi viitor.
Când simţi că pentru a pedepsi nu ai destulă
iubire, mai bine faci când nu pedepseşti. Şi-odată pe neaşteptate
— Pentru cei ambiţioşi nu există niciodată mân­ In ceasul când nu te-oi gândi,
tuire, dacă nu se pocăiesc. Moarte’a veni; şi nechemată
Dacă Dumnezeu este duşmanul tău, cine va fi Prin sine groaza răspândi!...
aliatul tău, care să fie mai puternic, decât Dumne­ Tu dormi într’o nesocotinţă,
zeu? — Tu dormi în umbra morţii reci,
- Singurul meu suflet dacă-mi lipseşte, ce-mi Şi nu gândeşti la pocăinţă!.,.
mai rămâne? O suflet dragă, scoală deci.
— Când îţi zice cineva că lumea este împotriva
ta, dacă nu părăseşti religia pe care o ai, atunci poţi Desbracă haina morţii crude
să-i zici: Şi eu sunt împotriva hunei. Şi azi te ’mbracă cu Christos;
— O muscă mică era tot aşa de sigur în corabia Nu amâna, căci vremea trece,
lui Noe, ca şi elefantul; tot aşa şi în Isus Christos cel Primeşte vieaţa, fii mintos.
tare, ca şi cel slab este sigur.
— Nu vorbi rău despre cineva, dacă înei nu eşti Căci Dumnezeu de mult te cată
bine informat, şi dacă ştii că aşa este, atui;-. întrea- Dar tu, dormind n’ai cunoscut
bă-te, dacă e nevoe să-l vorbeşti. Acea iubire de bun Tată,
— Sgârcitul -este ca un isvor, din care nu poate Ce-aşteaptă pe-un fiu rătăcit*
bea nimeni. Te teme de păcat, ia seama,
— Dacă ai făcut un lucru bun, nu te lăuda cu el, Că şarpele c veninos,
ci caută să faci altul şi mai bun. Şi hiveninat de eşti acuma
Cea mai mare învingere este aceea, când Arimcă-ţi ochii la Chri9tos.
biruim pe eul nostru prin Is u s .
— Nu te întinde la Iupruri, cari suni prea departe. Prjveşte-acum, mocirla ’n care
- Adevărata fericire este aceea ,c nd faci altora Fără ruşine, tăvălit,
bine. Trăit-ai în destrăbălare
Broaştele dintr’uu puţ nu ştiu nimic despre Inconştient nesocotit!...
mare. Şi Domnul car’ te urmăreşte
Chifar şi pe cerul cel mai senin se adună Cu dragostea de bun Păstor,
nourii. Te strig’acum spre El!... grăbeşte
- Nu sărbători nici o Duminică, care crezi că va A ’ndeplini al Său sfânt dor.
fi mai tristă ca Lunea viitoare.
Şl nu uita c’a Lui chemare
Rămâne vecinie martor sfânt.
Ce-a glăsuit atât de tare
Ai spirit sfânt ? S’auză toţi dc pe pământ!...
Câţi nu sunt, cari să crecF a fi plini de Spir tul Te scoală deci şi îţi dă seama
Sfânt! Aceasta însă se poate dovedi; căci în mă­ In ce pericol te găseşti,
sura în care îl are cineva, în aceeaş măsură are şi pu­ Căci rând pe rând Domnul ne cheamă
tere de a convinge pe rătăciţi. In vecinicie, ce gândeşti?...
Eşti tu în stare chiar pe cel mai necredincios să-l
câştigi pentru Domnul? Da? Atunci într’adevăr eşti De astăzi tu te înoeşte,
mult binecuvântat de Dumnezeii. Bagă însă cic Şi ca un om reînoit,
seamă că te înşeli când te crezi plin de Spirit Sfânt şi In noul an voios porneşte
te simţi încă nepredat în totul Domriului. Numai o Cu Domnul sfânt ce te-a iubit!...
predare în felul acesta este urmată de botezul Spi­
ritului, urmare de plinitatea Sfântului Spir t. Citit« şi râspândtti „Glasul Tineretului
TITI OPRESCU. Baptist.“
 FARUL MÂNTUIRII
Bisericile Noului Testament.
(Continuare.)
- De I. R. SOC ACI U.
-i. Un grup administrând u-şi afacerile sub con­
ducerea iui Isus Christos. Vasăzică, o biserică bap­
tistă să guvernează pe sine. Ea îşi administrează afa­
cerile. Forma de ocârmuire este congregaţională. Nu
recunoaşte erarhie sau oligarhie bisericească. Ea sin­
gură are puterea trebuincioasă administrativă şi judi­
ciară. Nu are nici o putere legislativă s i adauge sau sa
scoată afară din învăţătura Noului Testament. Isus
Christos este legislatorul şi Noul Testament, este le­
gea. Iată de ce crec! baptiştii într’o biserică liberi şi
într'un stat liber.
5. Un grup unit in credinţa in Christos şi cele
ce El a învăţat şi făcut. Aceasta însemnează „credin­
ţa ceeace s’a dat sfinţilor” , (Juaa 3). In această cre­
dinţă se cuprind învăţăturile despre creaţie, căderea
omului, promisiunea reînvierei, neputinţa omului de-
a se mântui pe sine; dragostea nemărginită a lui
Dumnezeu; dumnezeirea lui Christos; suferinţele Sa­
le şi ispăşirea Lui pentru păcatele noastre; moartea şi
învierea lui Christos din mormânt; înălţarea Lui la
cer şli a doua venire; puterea şi promisiunea lui
Christos de a susţinea pe cei mântuiţi; lucrarea Du­
hului Sfânt; scăparea de puterea şi plata păcatului
prin pocăinţa păcătosului către Dumnezeu şi credinţa
vie în Domnul Isus Christos ca Domn şi Mântuitor;
cele două taine în regula şi semnificarea lor ; biserica
ca un grup democratic, spiritual: învierea morţilor,
a drepţilor şi nelegiuiţilor; vieaţă fără de sfârşit în
fericire vecinică pentru cei mântuiţi şi vieaţă fără de
sfârşit în chin vecinie pentru nelegiuiţi şi cei ce nu
se supun Evangheliei Domnului şi Mântuitorului nos­
tru Isus Christos.
6. Un grup declarând ca Voieşte s i facă cele ce
Christos a ordonat. Aici. în adaos la învăţătura, ve­
nim la fapte. Christos a Ordonat ca ucenicii Săi să lu­
creze pentru Împărăţia Lui. , Iar credinţa fură fapte
este moartă”. Ordinul lui Christos: Mergeţi in
toată Lumea sa predicaţi Evanghelia lo. toată făptura”,
,,ducându-vă faceţi ucenici din toate neamurile, bote-
zându-i.,. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce Cam porun­
cit”, nu este din vorbe goale pentru cei hotărâţi
pentru Domnul Isus. Cei ce se abat dela această
datorie şi cei ce nu umblă după învăţătura Domnu­
lui şi Mântuitorului nostru Isus Christos, ti*au parte
în biserică.
(Va urma.)
Sângele preţios al Mân­
tuitorului.
Un profesor vorbia odată elevilor săi despre
atotputernicia lui Dumnezeu şi le spunea între altele
că nu este nimic in lume ceeace El să nu poată vedea.
„Ochiul Domnului priveşte în toate locurile şi pe cei
buni şi pe cei răi si nimic nu se poate ascunde dela
faţa Lui”.
Deodată un ii dintre ele\i ridica degetul, arătând
profesorului că vrea să-i spună ceva. Profesorul îi
gădui să vorbiascâ.
Domnule profesor, zise elevul, exista totuşi
ceva ceeace Dumnezeu nu poate să vadă!
Şi ce anume? întrebă în grabă profesorul. Co­
pilul răspunse:
Dumnezeu ¡nu poate să vadă prin sângele Mân­
tuitorului, păcatele noastre.
Binecuvântat adevăr!
Păcatele oamenilor sunt aşa de acoperite prin
sângele lut Christos. încât nici Dumnezeu nu le mai
poate vedea.
„Sângele lui Isus Christos, Fiul ini Dumnezeu, ne
curăţă de toate păcatele. (/. loan 1, 7).
(„Rătăciţi Neştiind Scripturile” .)
I X>in m isiune
§ §•
SERBĂRI.
In ziua de 31 Decembrie (anul trecut), fraţii din
Deva au dat o frumoasă serbare, la care a luat parte
un numeros public. Cu această ocazie s’au vândut
prin licitaţie mai multe obiecte casnice, lucrate de su­
rorile din societatea „Gă p r i o a r a” , iar banii ce
s’au strâns s’au vărsat în fondul edil.
Serbarea s’a prelungit până după miezul nopţii,
intr’o atmosferă de caldă frăţietate. I. M.
* * *
VĂLENII-DE-MUNTE. Fraţii clin Vălenii-de*
Munte au avut o frumoasă serbare în ziua a treia a
Crăciunului, împărţind şi diferite daruri la peste 80
copii.
Fratele Oh.Vulpescu, predicatorul comunităţii
a ţinut o cuvântare, arătând ce a făcut Dumnezeu
pentru omenire, trimeţând pe Fiul Său în lume ca
să o ¡mântuiască din sclavia păcatului.
Au fost adevărate clipe de reculegere şi mulţu­
mire sufletească pentru toţi cei de fată.
’* * *
CH1ŞINAU. Fraţii din oraşul Chişinău au
serbat ziua anului nou cu o deosebită solemnitate,
care a început la ora 9 ¡seara, şi a durat până la 4 di­
mineaţa, prin rugăciuni, cântări, cuvântări ş. aj
După aceea un grup de 3! persoane au mers în oraş
pe la casele fraţilor cu felicitarea anului nou. S’a
strâns cu această ocazie sumă de 3600 lei, care sumă
a donat-o pentru fondul de zidire al unui spital e-
vanghelic, pe care fraţii intenţionează să-l constru­
iască.
* * *
In ziua de 1 Ianuarie, femeile din societatea
„ D o r e a ” din Vălenii-de-Munte au dat o serbare
în folosul săracilor.
Fratele Oh. Vulpescu a vorbit la sfârşitul ser­
bării, spunând între altele că, femeia creştină trebue
sâ dea o deosebită atenţiune la creşterea copiilor, care
este viitorul nostru de mâine.
P. PI. EŞEA, secretarul
comunităţii.
* * *
DESCHIDERI DE ADUNĂRI.
In ziua de 3 Ianuarie a avut loc inaugurarea
deschiderii noului local de rugăciune al fraţilor din
comuna Brusturi.
Serviciul religios a fost ţinut de fraţi : Oh. Mos-
Vasile Aleseşau si Pasca Vasile.
 H FARUL MÂNTUIRII
Ţinem sa amintim câ pe locul unde este astăzi
clădită adunarea, a fost înainte o cârciumă, unde mulţi
îşi cheltuiau banii şi sănătatea, iar acum este zidita o
casă de rugăciune, unde se landa şi se măreşte numele
Domnului.
Mari sunt minunile lui Dumnezeu.
OH. MOSTON.
De asemenea în comuna Banloc, Jud. Timiş-To-
ronţal a (afvut loc în ziua de 27 Decembrie a. tr., des­
chiderea noului local de rugăciune, pe care fraţii cie
mult îl doreau.
Serviciul religios a fost ţinut de către fratele A.
Pascu, fiind ajutat şi de alţi fraţi.
Domnul să bPnecuvinteze acest locaş de rugăciune,
în care numele Său se va proslăvi de acum înainte.
OH. MALCOCI.
* * *
In ziua de 31 Decembrie 1925, s’a inaugurat
deschiderea unui local de rugăciune în comuna Petro-
şenj, după următorul program:
Oră de rugăciune: Teofil Cioară, serviri divin:
Dragom'ir Cernea.
Au urmat coruri şi declamaţii. S’a distins rnd
cu seamă muzica de sub conducerea fratelui loan
Sârbii, care mult se osteneşte în lucrul Domnului.
N’a lipsit dela această solemnitate nici societatea
tineretului, care graţie concursului dat, serbarea a avut
un caracter cu adevărat sărbătoresc.
Fratele Budişan Constantin, conducătorul adunării
a ţinut o scurtă cuvântare, mulţumind publicului care
a luat parte.
Dumnezeu să-şi reverse ploaia binecuvântării Sale
şi peste acest locaş sfânt. RFDIS OH.
CASATORII.
In ziua de 23 Ianuarie s’a celebrat cununia reli­
gioasă a fratelui Dumitru Niculae cu sora Maria Oh.
Angliei, ambii din Turnu Măgurele.
Actul religios a fost îndeplinit de fratele I. Bra-
nea din Bucureşti, care a ţinut o cuvântare, arătând
îndatoririle reciproce ale soţilor.
Cu ocazia aceasta, societatea tineretului ,,Timo-
tei” a executat un frumos program.
Bucuria a fost pentru mic şi mare, tânăr şi
bătrân. — . Rj' e d a c ţ i a.
Urăm tinerei perechi a Domnului bogată bine­
cuvântare si o căsnicie fericită.
* * •
ALEX. TEODORESCU.
In ziua de 24 Ianuarie s’a clebrat cununia reli­
gioasă a fratelui Roşu Niculae cu sora Agafia Fili-
pescit, ambii din Hăpria. Actul religios a fost îndpUtiit
cler fraţii Simion Gavriş şi Oprean. Corul cin Partoş a
cântat multe bucăţi frumoase.
Urăm tinerei perechi o căsnicie fericită în Dom­
nul. —
CEREMONII El INE BRE.
In ziua de 28 Decembrie 1925, a încetat din viea-
ţă, mult iubitul nostru frate Gheorghe Oprean din co­
muna Şeuşa, Jud. Alba, în etate ae 61 ani.
In acest frate s’a prăbuşit o columbă (porumbiţă)
pe care a fost aşezată biserica lui Christos din co­
muna Şeuşa, golul care se va observa mult timp şi
care cu greu va putea fi înlocuit.
Actul funebru a fost oficiat de fratele Simion
Gavriş, predicator.
Domnul să mângâe pe cei întristaţi .
SA Ml ML TURDEŞAN.
A încetat din vieaţâ in ziua de 14 Februarie, sora
Iosefina Petrescu în etate de 25 ani, soţia defunctului
fr. Petru Petrescu, fost diriginte de cor din comuna
Furdea.
In urma lor a rămas un copil în etate de 3 ani.
Actul funebru a fost îndeplinit ele fratele Emi­
lia n Ardelean, premergătorul cercului Jupâneşti. Co­
rul din comuna Furciea şi cel din Oladna-Română au
cântat mai multe imnuri funebre.
Cortegiul a fost urmat de peste 400 persoane.
CORNEL I AZA.
| 1 5 o^(a redacţiei
Emil Kiss, New-York (America). - S’a primit su­
ma de 6 fclolari. Vă rugăm să ne comunicaţi în ce scop
aţi trimes această sumă, pentru ai putea di curs.
* * *
F. Borşian, Cleveland, Ohio (America). - S’a
primit suma de 2 dolari pentru abonament. Vă mul­
ţumim. —
Revista a-lui Cornilescu apare şi se poate co­
manda în strada Bursei. No. 1.
*• * *
Rugăm pe iubiţii noştri abonaţi să binevoiască
a-şi achita abonamentul cât mai neîntârziat, trrme-
/ând banii prin maneat poştal pe adresa redacţiei.
* * *
Pavel Sas (Somoscheş). — Nu merge.
Colaboratorii ,cari ne trimet articole pentru pu­
blicat în revistă, sunt rugaţi să scrie cât se poate de
scurt şi pe cât se poate miai popular, adică pe înţelesul
tuturor.
* * *
Ori ce persoană care ne trimite corespondenţă
pentru ori şi ce fel de chestiuni, sunt rugate să scrie
cdibil, deoarece avem multe scrisori, cari nici nu se
pot citi, fapt care constitue o greutate în administraţie,
prin aceea că nu le putem rezolva.
n ois.
Se caută de urgenţă un fierar, care să se priceapă
şi la potcovitul cailor. Condiţiuiii avantajoase.
Doritorii se vor adresa la Nicolae lonUr, comuna
Căciuleai, Jud. IJipuşna (Basarabia).
* * *
Calfă de pantofar, caută loc ca richtuitor de feţe,
de preferinţă numai la fraţi baptişti dela oraş.
A se adresa la Ion Criişan, Orăştie, strada Biserici
Nouă No. 19, Judeţul Hunedoara.
♦ * *
Domnul Doctor în medicină şi chirurgie, N i c o ­
l a e 1o n e s c u, specialist în boli de femei, faceri,
mamoş, din Constanţa, strada Dumbrava Roşie No. 6,
dă consultaţiiuni gratuite fraţilor şi prietenilor sufe­
rinzi cari vor veni pe timpul veri în această staţiune
balneară, în urma unei recomandaţiuni din partea fr.
Dumitru Baban din Constanta, str. Dumbrava Roşie
No. 36.
Facem acest anunţ spre ştiinţa tuturor.
 finul OII Numârul 6 Martie 1926

Apare de 2 ori pe lună Redactor N . Ionescu

Abonamentul iOO
in străinătate
Lei pe an.
dublu
REVISTĂ RELIG IOASA Redacţia şi Administraţia
BUCUREŞTI.
In America 2 Dolari. A Uniunii Baptiste Române din România.
Strada Berzei No. 29.

Isus a zis Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor ca ei

* să vadă tapíele voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în
ceruri. (JWatei 5, 16.)

C O L A B O R A T O R I :
* 1. I. P. Andrişan 5. Esfira Slăv 9. Dumitru Sida 13. Elisabeta Popp
2. V. Savin 6. Ion Dan 10. Anuţa Costin 14. Titi Oprescu
3. N. Sava 7. Ion Ungurean 11. Eugenia Popp 15. Luca Sezonov
4. C. Dumitrescu 8. I. Bododea 12. D. Baban 16. Magd. D-trescu 0

C O N Ţ I N U T U L :

Studiul Sfintelor Cărţi. — Pagina păstorului. — Lumea şi biserica. — Calea

sfinţeniei. — Bucuria nemăsurată a unui prizonier. — Rugăciune. — Bisericile No­
ului Testament. — Ştiri externe. — Din misiune. — Cărţi şi reviste.
— etc. etc. —

TIPOGRAFIA GUSTAV ALBRECHT BUCUREŞTI, STRADA DOMNIŢA ANASTASIA 12.

 FARUL MÂNTUIRII

{& !
S t . -
STUDIUL SFINTELOR CĂRŢI f & fs
©
©rv? .yin -irv $â^&$e*%$4«s*g f © ^O
— De S. —
(Continuare.)
Canonul Bibliei. către Ebrei nu este canonică. Despre aceasta mai
vorbeşte şi Hieronimus. Discuţiuni asupra calităţii
Cărţile cari compun Biblia se mai numesc şi canonice a ¡acestor cărţi, a trebuii să se facă, deoarece
canonice. Cuvântul „canon” provine din limba grea­ circulau în numele Apostolilor <> mulţime oe scrieri
că şi înseamnă „dreptar” sau măsură (Gal. 6, 16). false pe vremurile acestea.
El a fost întrebuinţat la început cu multă rezervă,
iar déla Orígenes, acest nume îl poartă toate căr­ Declararea canonică a cărţilor Vechiului Testa­
ţile cuprinse în Biblic, cărora li s’a recunoscut pro- ment, este sprijinită pe amintirile ce se fac despre
venirea aela Dumnezeu şi cari se consideră de a fi ele în cărţile Noului Testament şi în cărţile scrise
îndrumătoarele credinţei noastre în Dumnezeu. de primii cercetători ai sfintei Scripturi.
Din cele mai vechi timpuri, numărul scrierilor Noul Testament împărţeşte cărţile Vechiului
cu pretenţie dje: a fi sfintei, a crescut foarte mult, aşa Testament în: 1) istorice; 2) profetice şi 3) poetifce
într’un târziu, lumea doritoare oe adevăr se afla în sau morale. Citează toate cărţile din Vechiul Testa­
faţa unei mulţimi de cărţi, fără ca să fie sigură dacă ment, afară de cartea lui Rut, Eszra, Nemia, Cân­
ele sunt inspirate oe Dumnezeu sau nu. tarea Cântărilor, Eclesiastul şi plângerile lui- lere-
întrebările ,dacă ceeace se citeşte este scris în mia. Majoritatea acestora nu este citată, deoarece ele
aaevăr de acela a cărui nume îl poartă, dacă este erau aşezate în cuprinsul altora, lângă cari erau aşe­
autentic şi dacă scriitorul a stat sub influenţa Du­ zate în Biblie. Expl. Cartea Esterei se cuprinde
hului Sfânt atunci când a scris, au dat naştere la în Nemia, Rut, în Judecători şi plângerile lui
nfulte cercetări şi materie de desbaten pentru si- lereinia.
noade. In Septuaqinta, care este o traducere despre care
Cercetările pentru dovedirea calităţii canonice a voiu vorbi mai târziu, se cuprindeau toate cărţile
cărţilor cuprinse în Biblie, s’au extins peste mai multe ce conţine astăzi Vechiul Testament. Fiul lui Sirach
sute de ani şi s’au împărţit în două direcţii. Una înainte oe Christos cu 130 ani, aminteşte împărţLreă
având ca subiect cărţile Vechiului Testament, iar în frei a cărţilor Vechiului Testament; adică aşa
alta cărţile Noului Testament. Ca rezultat al acestora, cum e arătat, în istorice, profetice şi poetice. Tot
diferiţi cercetători au comunicat tabela cărţilor decla­ asemenea şi Philo d. Chr. 41, citează uin cărţile Ve­
rate de canonice. chiului Testament, nemaipomenind însă de curţile:
Intre anii 200 şi 400 d. Chr. au fost aduse la Rut, Cronicelor, Nemia, Estera, Cântarea Cântă­
cunoştinţa publicului 15 (cincisprezece) tabele ale rilor, Eclesiastul, Plângerile lui feremia, Ezechiel şi
cărţilor cuprinse în Noul Testament, dintre cari şase Daniel. Ioseplms d. Chr. 37, înşiră cărţile după împăr­
- aaică acele a lui Anastasiu, Epiphanius, Ruffinus, ţirea lor, ocupându-se de toate câte formează astăzi
Augustinus, Sinodul al treilea din Cartagina şi Anoni­ Vechiul Testament. Melito la 177 d. Chr. aminteşte
mul. lui Dionisiiu din Ariopagita - conţin toate căr­ toate cărţile cu excepţia lui Estera şi Plângerile lui
ţile cuprinse în Biblie. Trei adică a lui Cyrill, a Ieremia. Orígenes, la 230 u. Chr., înşiră toate cărţile
sinocuiui din Laudicia şi Gregorius lasă afară ce aflăm1astăzi în Vechiul Testament. Athanasius, la
cartea Apocalipsului. Una aceea a lui Caius, pro­ 326, deasemenea cu excepţia Esterei. Cyrillus din
babil clin anul 196 a. Chr. — lasă afară Epistola Ap. Ierusalim la 348 d. Chr. le aminteşte pe toate fără
Iacob, Epistola II. a lui Petru, Epistola III. a lui excepţie. Tot asemenea şi Consiliul din Laudicea la
loan şi Epistola către Ebrei. Una - aceea! a lui Orí­ anul 363 d. Chr., Epiphanius la 36S d. Chr. şi Hila-
genes — lasă afară Epistolile lui Iuda şi loan, cu toate rius din Poietiers la 370 d. Chr. Gregorius din Na-
că în alte părţi vorbeşte despre ele. sianz la 370 d. Chr., lasă afară Cartea lui Estera, ase­
menea şi Amphilochius în anul 370 d. Chr. Canonul a-
Eusebius, aminteşte că Epistola lui Iacob, luda, a postolic, a cărui dată nu se cunoaşte, decât se pre­
11-a a Pui Petrul, a Il-a: şi a III-ţaf a lui loan şi Apoca­ supune că n’ar fi mai târzie decât sfârşitul seco­
lipsul, ici colea ar fi cam înooelnice în ceeace priveşte lului al IV, precum şi Constituţia Apostolică, lc
conducerea Spiritului Sfânt în scrierea lor. Philas- aminteşte pe toate, ceeace ar forma din partea lite-
trius lasă afară din lucrarea sa Epistola către Ebrei şî raturei greacă, un argument puternic, că atunci când
Apocalipsul. Amphilochius, cuprinde în lucrarea sa cărţile Vechiului Testament sunt canonice în număr
toate cărţile Noului Testament, car aminteşte despre de 39. -
cărţile Antilegomenicet, se numeau aşa cele şapte Hieronimus d. Chr. 392; Rufinus d. Chr. 397;
cărţi ale Noului Testament Qespre cari se crezuse Sinodul al III-lea din Cartagina d. Chr. 397; Au­
multă vreme că nu sunt canonice. Aceste cărţi sunt: gustinus d. Chr. 395, toţi cad de acord ca să înşire
Ep. către Ebrei, Iacob, II. Petru, II. şi III. loan, luda ae canonice toate cărţile Vechiului Testament în nu­
şi Apocalips. Cele 20 cărţi ale Noului Testament, re­ mărul arătat mai sus.
cunoscute ca canonice se numesc homologdsimenicc,
adică recunoscute sau canonice şi se mai zic şi deu- (Va urma.)
tero-canonice. Amphilochius, crede că numai Ep. -----o
 FARUL MÂNTUIRII
I * I P A G IN A
® ^ S ^ è ^ C S S < § > t !3 û 3 R © «SS=<©>’^ 0 Ê 3 i® E S B e E © S S 3 ^ ©<©© @ 6 S 3 @ S S S 5 B < ^ g S $ S S § S S S ® S 3 5 ? i :E S ! S B §
Alte tâmuriri despre oizite.
Scumpul meu confrate,
In numărul trecut ţi-am dat cinci îndrumări pentru
felul cum1trebuesc făcute vizitele. Astăzi voi adăuga o
a şasea îndrumare, şi anume:
6. Caută să-ţi lămureşti bine, unde trebire
faci vizite. Iată câteva sfaturi: a) acolo, unde te
trimete datoria de păstor al comunităţii tale; b) la
aceia, care-ţi vizitează adunarea; c) la acei, cari sunt
căzuţi în nevoi, datorii, sau alte dureri sufleteşti;
d) la acei cari nu pot să vină la adunare cu toată do­
rinţa lor die a 'Veni; e) la acei, faţă de cari Dumnezeu
intervine în chip deosebit. îmi amintesc să fi vi­
zitat o familie, în care femeia nu voia să se roage.
In timpul rugăciunii mele ,ea nu stătea locului1. Peste
câteva săptămâni primi vestea că un bărbat sufe­
rise un accident mortal în apropierea locuinţei! mele.
El fusese adus acasă ca un cadavru. Eu îmi spusei:
„Trebue să vizitez acea familie” . Când intrai în casa
mortului, aflai că acolo era aceeaş familie în care
femeia nu voia să se roage. Lovitura ce o căpătă
prin această nenorocire o învăţa să găsească pe Dnm1-
nul şi Să se roage.
Şi pentru încheierea acestui capitol, încă o între­
bare: „Este bine şi necdsar să citim1 în familia pe
care o vizităm — cuvântul lui Dumnezeu şi să ne
rugăm?” In general, ar trebui să le facem. Unii
fraţi nu voiesc să ştie nim'ic despre o asemenea ru­
găciune, spunând că n'are nici o însemnătate să te
rogi cu oamenii, cari niţei nu ştiu să se roage. Eu am
altă părere, întemeiată pe unele experinţe, când ci­
team1Cuvântul Dorianului şi mă rugam, chiar în familia
în cari oamenii nu arătau vre-un interes deosebit
pentru acestea. Cred că Ioan 11, 42 ne dă tot dreptul
Să ne rugăm1 înaintea altora, chiar dacă aceştia nu
pricep măcar să-şi împreune mâinile la rugăciune1.
Să nu credem atât de lesne că ne aflam cu cele sfinte
înaintea câinilor şi cu mărgăritarele înaintea por­
cilor! —
Cu ni să ne purtăm în păsforie faţă de un suflet cerce­
tător?
Un adevărat predicator, va fi şi un adevărat păs­
tor. Pentru el, clipele în care un suflet îi cere sfatul
său păstoresc, îi sunt cele mai sfinte, dar şi mai
grele din vieaţă. In acest capitol n’am intenţia să mă
ocup de păstorie în general, ci doresc să ţi-o lămuresc
pe cât voi putea într’un fel particular. Un predicator
ar trebui să fie: Jurist, medic, judecător, banchijer,
mijlocitor de lucru, sfetnic părinţilor şi copiilor şi
altele multe. Nu vreau să mă ocup de aceste ramuri
ale păstoriei, ci de aceea lăture, care pătrunde în adân­
cul sufletului, în sfânta sfintelor: păstoria făcută unui
suflet cu o conştiinţă speriată şi cu o inimă încărcată
ue vinovăţii, pe care nu ţ r e b u e , lăuntric îl îm­
pinge să ceară sfat, să-şi mărturisească păcatele, să-şi
3
f A«TO*£TT_LTTI | * I
— De JEAN. —
(Continuare.)
arunce de pe el povara; despre aceea păstorie, care
se află în faţa unei lucrări sfinte dum'neze'eşti, în
adâncul unui suflet şi căruia trebue dat o mână de
ajutor ca să poată străbate la libertate.
Iată deci câteva sfaturi:
1. Fă-ţi timp pentru sufletul, care vrea să se
mărturisească! Aceasta este o artă nobilă. Afară
să
de acei, cari vor să ne răpească timpul preţios cu cle-
vetituri sau cuvinte fără valoare, fiecare căutător după
adevăr, aşteaptă ca să ne ocupăm1cu el serios.
Ce luptă amară şi câte nopţi nedormite a costat
pe câte un suflet, până ce s*a hotărât să-şi deschidă
inima! Câţi, aveau pe buze mărturisirea şi totuş n’au
scos un cuvânt, pentrucă puterea care îi oprea era
mai mare decât puterea care îi îndemna! Chiar dacă
cele ce ni le istorisesc nu ne par prea însemnate, —
totuşi, lor le este cel mai însemnat lucru în acele cli­
pe. De aceea, ei au dreptul să se folosească de tim­
pul şi împărtăşirea noastră. Cel ce Se mărturiseşte,
trebue ascultat în linişte şi uneori, cu răbdare. Dacă
un asemenea împovărat a căpătat încredere în tine,
că îşi deşartă toată povara, atunci şi tu trebue să te
consacri pe deplin lui. Dimpotrivă, dacă el capătă
impresia că eşti un om grăbit şi supra-ocupat, care
stă cu ceasornicul în mână, atuncia uşa inimei sale se
va închide în curând, şi pentrucă el nu va voi să te
stânjenească şi să te plictisească, îţi va vorbi foarte
puţin şi neînsemnat. Din cauza grabei, întrebările
nu pot fi deslegate şi secretul ascuns nu poate fi
scos la lumină; oeci vizita pastorală nu şi-a ajuns
scopul pentrucă ea n’a desăvârşit deslegarea legă­
turilor şi n’a adus adevărata pace sufletească. Există
un secret, pe care îl stăpânesc unii oam'eni foarte ocu­
paţi, anume acela, a se pune la dispoziţia celuiialalt
în aşa chip, ca el să capete impresia: păstorul este
pe deplin la dispoziţia mea! Secretul acesta este una
din cele mai însemnate armături necesare păstoriei.
2. Fi cast (curat) în tratarea celui ce se mărturi­
seşte! Nu-! întreba prea amănunţit. Pe păstor îl in­
teresează să audă numai singurul lucru, ca păcatul
Să fie numit lămurit pe nume, „istoria” păcatului,
afară de unele cazuri complicate, nu trebue s’o cu­
noască. Aceasta trebue observat cu deosebire, la vi­
novăţiile morale. Sufletul nu trebue pisat cu prea
multe întrebări şi nu trebue să capete impresia că
vrei să te amesteci în chestiunile sale particulare. Nu
trebue niciodată să se ridice în el simţul, — din pri­
cina purtărei tale: „Acum te-ai trădat! De-aeum eşti
blamat! Ci trebue să ai respect chiar şi de mărturisilrea
sinceră a ¡celui mai stricat om. Cât de puţin întreba
Isus pe cei împovăraţi, osteniţi şl stricaţi de păcatele
lor, unul câte unul! Cât de nobil şi cast încerca El
să conducă pe saniariteanca la recunoaşterea vinovă­
ţiei! In cazul însă, când suntem siliţi să punem în­
trebări mai avansate (adânci) asupra unor păcate,
să nu uităm să păstrăm distanţa necesară. Păstorul
 4 FARUL MÂNTUIRII

trebue să aibă o inimi curata cerată dela Dumnezeu. Grecii se ridicară până la punctul cel mai culmi­
In sfârşit: fi d i s c r e t . Nu fi limbut, nu colporta nant în literatură, artă şi poezie şi cu toate acestea la
din casă în casă lucrurile aflate, ci vorbeşte numai ei nu s ’a găsit destulă înţelepciune de a găsi pe
atunci despre păcatele altora, când ceri sfatul celor Dumnezeu. Pentru ei eira Dumnezeu necunosait. Cred
mai bătrâni şi mai mult experimentaţi, numai ai că la ei nu! a fost găsit în neregulă capul, ci inima.
scopul de a ajuta la îndreptarea celor greşiţi; altfel, Şi ori cât ar fi omul de învăţat pentru ca să cunoască
dacă nu şti să păstrezi tăcere, lasă-te de păstorie! pe Dumnezeu, îi trebue. o inimă nouă şi aceasta nu se
3. Păstoria ta primeşte prin cultură, ci prin predarea
fie Christo-centrică! De mul­ Spiirituluj
te ori ni se pun întrebări de conştiinţă referitoare la Sfânt.
vieaţa familiară sau socială, cerându-ni-se sfatul. Ori Lumea ai ajutorul „înţelepciunei” sau „filusofief” .
cât de însemnat ar fi limpezirea acestor nevoi — to­ Col. 2, 8. niciodată nu poate găsi pe Dumnezeu. Şi ca
tuşi păstoria noastră trebue să folosească tot ce intră dovadă că aşa este, noi putem vedea mulţimea ne­
în cadrul ei, ca să le pună în legătura luminei Evan­ credincioşilor şi celelalte lucruri din zilele noastre.
gheliei. Toate chestiunile, de orice natură ar fi ele, Lumea nu se face mai bună.
trebuesc folosite să apropie sufletele de Christos şi
să le cimenteze pe El. In Christos, sufletele trebue faţă contra luicăDumhezeu
Desigur, această lume, care se împotriveşte pe
şi se găseşte în acest timp
să se însănătoşeze. Predicatorul trebue să lucreze şi
în păstorie cu Evanghelia în mână. Persoanei, care sub stăpânirea celui mai mare vrăşmaş a4 lui, nu
cere sfatul nostru nu i-am ajutat destul, dacă i-am des- Se face mai bună, deşi îi stă în faţă. Judecata de —
legat întrebarea socială, dacă am înlăturat cearta 'fa­ foc şi distrugere — lumea merge din rău în mai Fău.
miliară şi aşa mai departe. Neghina care creşte în chip firesc mult mai repede ca
Predicatorul poate fi grâul,
liniştit numai, atunci, când cazul care cere sfatul păs­ se v,a lăsa pe câmp până la ziua secerişului.
toresc, este adus la picioarele lui Christos, sub crucea Poate unii cred că Iumeaia făcut mari progrese în
lui Is'uS şi aşa şi-a găsit desleg'area complectă. După cultura popoarelor, în libertatea omului, aducând ca
cum1 predicatorul trebue să fie şi păstor, tot aşa dovezi: aesfiinţarea robiei, apoi întinsele căi comer­
şi păstorul trebue să fie predicator. El este pre­ ciale, multe şi diferite invenţii ca: întrebuinţarea va­
tutindeni martorul lui Christos şi de aceea şi câşti­ porilor, electricităţii etc.
gător de suflete. La toate acestea, noi nu putem răspunde - - cum
In numărul viitor voi continua. Până atunci te tăţile eişi nu
am 1 zişi mai sus — că lumea întreagă cu toate facul­
este un isvor pentru sfinţenia vieţii —
salut sincer. J E A N.
(Va urma.) decât că lucrurile vizibile chiar şi de orb pot fi des­
— o —
crise, aşa cum el le pricepe. Cel mai strălucit palat
de păcate, desigur stă în acelaş rând în iad, cu ce,a
mai simplă colibă. învăţatul şi educatul ateist, se gă­
Lumea şi biserica. seşte pe aceeaş treaptă în slujba satanei ca şi cel mai
— ir. de SEZONOV LUCAŞA. de jos om1. >
Isus Christos a pus pe toţi pe o treaptă prin
De aceste două organizaţiunli e condusă omenirea cuvintele Sale: „Cine nu; e ]ru Mine, e ţnipotriva
de azi. In primul rând nu se poate face aceeaş aripă Mea”. Aşadar, vedem' că nu este o deosebire în în­
adevărată biserica cu lumea. Intre aceste două, nu făţişarea satanei sub chipul unui om1 „prost” sau a
se poate face nici o legătură (nu poate să existe le­ unui |Om „învăţat” .
gături), căci fiecare din ele au câte o ţintă deosebită. Diavolul tot diavotl a fost şi va rămâne.
Fiecare merge pe alt drum - în nici un caz nu pot să Deci felul lui de lucru se poate schimba, tot du­
meargă pe unul şi acelaş drum, căci una din ele „e de hul întunericului va stăpâni pe acei care-i iubesc tovă­
jos” şi cealaltă „de sus” . Una e „ain lumea aceasta”,, răşia. —
cealaltă „nu-i din lumea aceasta” (loan I. 23). Mem­ Vedem' cât ae repede progresează în lume, co­
brii lor nu pot să se înjuge la ac£laş jug, căci între munismul, socialismul, nihilismul, beţia, crima, ho­
ei nu e nici o iubire — nici o învoială. Ei sunt des­ ţia şi (altele, şi toate acestea, cari din lipsă de lumină a
părţiţi şi întotdeauna vor trebui să răm'âe despărţiri. Evangheliei, şi lupta celor inconştienţi împotriva ei.
(II. Cor. 6, 14). Adevărata biserică rămâne în lume, După ce misionarii Evangheliei au fost siliţi să
dar ea nu este din lume. Precum Iudeii erau aleşi şi plece din unele ţări păgâne, unde lucrul Domnului în­
despărţiţi de lume, aşa trebue să fie şi cu biserica*(?) cepuse să facă progrese mari, nu cu puţin succes a
Membrii bisericii nu sunt mai mult „copiii întuneri­ triumfat şi progresat păcatul şi urinările lui' din
cului” ci „copiii luminei” . Ej Sunt dela Dumnezeu în cauza acestor uneltiri; chiar în biserica aceea care fu­
acelaş timp când toată lumea e sub stăpânirea celui sese odată apostolească a lui Christos.
•rău şi voia lui.
Intre lume şi biserică e o continuă luptă, deci nu Progresează biserica?
poate să existe o armonie. Toate principiile le sunt A'm văzut în cele ide măi isus progresele, ce se zice
deosebite, şi în nici un caz nu se pot îm'păca. Iar în al că le-a făcut lumea în trecut.
doilea rând, învăţăturile şi toate celelalte, nu sunt şi Să cercetăm1acum starea bisericilor şi să vedem
nici nu pot fi isvoare de sfinţenie a vieţii. Mulţi ce progrese au făcut ele de când au fost întemeiate.
din cei mai de seamă învăţaţi sunt cei mai înverşunaţi Vom lua în primul rând datoria lor şi vom căuta
tăgăduitori de Dumnezeu (ateiştii). Templul zidit de să aflăm dacă şi-a îndeplinit-o sau nu.
Irod, era cel mai de seamă şi măreţ lucru de artă pe Datoria bisericei stă scrisă în Evanghelia dhpă
vremurile acelea, şi în el se revărsau cele mai mari Matei cap. 5. 13—14, ceeace înseamnă, că credincioşii
slujbe dumnezeeşti, cu toate acestea în acelaş timp ei sunt lumina lumii şi sarea pământului. Deci, în tot
evreii răstignesc pe Itus. decursul veacurilor trecute şi până astăzi, creştinii ar
 FARUL MÂNTUIRII 5

fi trebuit să răspândească atâta lumină, încât totul sa merge înainte pe calea sfinţeniei îmbrăcat curat, arată
se fi schimbat în bine. pe acel creştin, care în toată vieaţa şi umblarea sa
Ceeace a !mai subliniat Isus Christos s’a adeve­ este fără de cusur. Haina sa bună şi curată este drep­
rit. El a mai spus, că sarea se poate strica şi atunci tatea sfinţeniei dată de Christos ,care a câştigat-o cu
nu va fi bună decât să fie aruncată afară şi mai de­ preţul sângelui Său. Omul de jos ce stă printre porci;
parte spune că lumina nu poate fi pusă sub obroc. înfăţişează pe un căzut aela Dumnezeu şi sfinţenie;
Totuş, fiindcă ştia cum va fi, a dat un sfat: el a încetat a fFnai face bine; iubirea faţă de lume l-a
„Să aveţi sare în voi inşi-vă”. Matei 9, 50. umplut; şi acum se întoarce „ca câinele care s?a în­
Aceste constatări ne duc la întrebarea serioasă: tors la ce vărsase” şi „scroafa spălată s’a întors să se
Progresează oare aşa zisa biserică creştină sau din tăvălească iarăşi în mocirlă” . II. Petru 2, 22.
contră, se depărtează dela credinţa şi sfinţenia vieţii?
Aci stăm în faţa1a (două lucruri de mare importan­
ţă. Vedem', că nu numai lumea mi merge spre bine,
ci chiar şi aşa zisa biserică creştină care deja a
pierdut sarea şi lumina. După cuvântul lui Dumnezeu
o astfel de biserică nu s’a făcut nici caldă nici rece, ci-
tocmai bună de aruncat afară. (Apoc. 3. 16).
E destul numai Să ne uităm cu ochii liberi la sta­
rea bisericilor de astăzi şi să ne încredinţăm'de acest
măre adevăr.
Pierzând puterea Duhului în decursul veacurilor,
bisericile s’au preschimbat tui în aceea dţe a fi isvoare
de adevăr şi lumină ci pur şi simplu într’o clădire în
care, aşa zişii creştini ,vin să practice doar un obicei
moştenit din strămoşi.
Oare cum' putem noi asemăna marea biserică gre­
cească şi catolică din vremurile de azi, cu nevinovatul
Nazarinean şi urmaşii Lui sau cu biserica din pri­
mele veacuri??!
Oare nu se află aproape în aceeaş stare şi bise­
rica protestantă, din cauza legăturilor aşa zise poli­
tice sau cu alte cuvinte lumeşti?
Noi recunoaştem', că aceasta e stare tristă. Pre­
dica lui Noe era foarte plăcută, celor cari o ascultau şi
a fost adevărată, căci potopul a venit. Predicile lui
Isus par foarte’aspre, dar oare ele n ’au fost şi nu sunt
adevărate? ' ' I Sfinţenia în oameni constă în as'cultare faţă de po­
Datoria noastră ca renăscuţi este, umili şi slabi runcile dumnezeeşti — iubind pe Dumnezeu mai
cum1 suntem, să predicăm şi să răspândim cuvântul presus de toate şi pe aproapele ca pe sine Insiiş. —
lui Dumnezeu. Deci dacă vom înălţa glasurile noastre, Omul, din natură este păcătos în umblarea sa, iar pă­
(Isaia 58, 1) sunt pe deplin încredinţat că ne-am în­ catul îl face grozav de egoist. Egoishihl, care este
deplinit datoria şi la o astfel de biserică — fără lu­ duşmănie faţă a'e Dumnezeu, stăpâneşte inima sa.
mină şi Sare — şi la o astfel de lume vine ziua pusti­ Ea nu este supusă poruncilor lui Dumhezeu şi nici
irii cum zice loel 1. 15. nu poate fi supusă ,de aceea, iubirea lui Dumnezeu
nu locueşte într’o inimiă egoistă.
Egoisnful este isvorul ruinător a tot ce este rău
C a le a sfinţeniei. şi naşte: f a l ş i t a t e, n e d r e p t ţ t ' e şi p o f t e ;
obţine izbucnirile celei mai grozave mânii, răutate,
„Acolo se va croi o cale, un drum, pismă, ură, răzbunare, mândrie, cari produc cele mai
care se va numi Calea cea sfântă,
nici un om necurat nu va trece pe ea". adânci nenorociri.
Isaia 35, 8. Pe de altă parte ,sfinţenia este binefăcătoare fără
triargini; ea dă lui Dumnezeu uh serviciu sincer cu o
Priveşte cât de înaltă este calea sfinţeniei. inimă neîmpărţită.
Ea este construită din piatră de granit şi! poate Ea oferă onfului activitatea generoasă a unei vieţi*
fi recunoscută foarte uşor de oricine, care o priveşte. folositoare. Bărbatul sfinţeniei este un îm'părţitor de
Un călător merge pe ea biruitor şi sigur, hainele îi milostenii faţă de lume. Cuvântul lui Dumnezeu este
sunt curate şi întregi. Insă, m'ai jos, în băltoacă, se busola sfinţeniei; Isus singur este unicul exem'plu
chinueşte un altul. Priveşte cum culege câştigul ru­ bun de urinat. De aceea stă scris: „Să fiţi sfinţi, pre­
şinos. Hainele sale sunt murdare şi rupte. Porcii! tă­ cum sunt t u sfânt'1. Ce însemnat subiect este sfin­
văliţi în murdării îi’ sunt camarazii săi aleşi. ţenia când ne gândim că cu toate calităţile noastre bu­
Aceasta este alegoria sfinţeniei şi a celor ce o ne nu vom putea vedea pe Domnul fără de sfinţenie.
mărturisesc. Puterea sinceră a celui credincios se nu­ Sfinţenia este haina de nuntă care-1 face pe nnutaş
meşte „o c a l e” , ,,u n d r i m” şi , ,C a 1e a cea Să fie plăcut la marea nuntă a Mielului. Ea este pânză
s f â n t ă ” . Este o cale a siguranţei; nici un leu nu fină, albă şi curată, care reprezintă d r e p t a t e a
va închide calea care este atât de simplă, „că şi cei s f i n ţ i lo r. Astfel se face pregătirea pentru fericirea
fără minte nu vor putea să rătăcească” . Călătorul care vecin ică. _ :*
 6 FARUL MÂNTUIRII
Sfinţenia şi bucuria sunt s u r o r i g e m ene, cari
nu se despart niciodată. Dumnezeu şi-a imprimat si-
gilul bunăvoinţei sale pe tot ce se apropie de nevino­
văţie şi curăţenie. Aceasta se poate vedea în natură;
urletul leului şi al lupului este expresia nelimiştej şi
a setei de sânge, cari bagă spaimă chiar şi în inimile
tari; pe când gongonitul turturicei, behăitul mielului,
sunt expresia nevinovăţiei şi a păcii.
Să intrăm în colibele săracilor, în locuinţele su­
ferinţelor, în cămăruţele muribunzilor, şi dacă cei
ce vieţuiesc în ele, sunt în stăpânirea sfinţeniei, atunci
vom găsi şi fericirea. Sărăcija nu poate goni fericirea;
suferinţa nu o Ipo.ate asvârli, dar nici moartea nu poate
face vre-o despărţire. Sfinţenia şi fericirea sunt unite
în vieaţa omenească, neaeslipite nici de moarte, ne­
despărţite în vecinicie.
„Cauţii pe Isus şi sfinţenia Sa,
Altceva nimic nu-ţi va ajuta!”
tr. de J E A, N.
Bucuria nemâsuratâ a unui
prizonier.
— Tr. de PETRE LIVEZEANU.
Algerius, martir baptist, ars la Roma în anul
1555 scria puţin înainte de supliciu.
„Eu voi povesti ceva de necrezut; că am găsit o
dulceaţă de necrezut în mângăerile unui leu. Cine va
crede ceeace voi spune? — Da, cine va crede?
Intr’o peşteră întunecoasă am găsit bucuria şi deli­
ciul; într’un loc de amărăciune şi de moarte, pace şi
speranţă de scăpare. „Unde alţii gem şi plâng, eu am
găsit bucurie ,unde alţii tremură, eu am găsit forţă.
Cine va crea'e vre-odată că în situaţiune.i cea mai
mizerabilă, eu am găsit belşug şi plăcere; cu in locul
cel mâi izolat, eu m’am bucurat de societatea cea mai
măreaţă, că în fiarele cele mai tari am gustat cel mai
dulce repaos?
„Toate acestea, scumpii mei fraţi întru Christos,
este bună mâna a lui Dumnezeu, care mi le-a dat.
Iată-L pe acela care altădată era departe de mine
şi în prezent foarte aproape de mine şi acela pe
care nu -1 cunoşteam de cât foarte puţin, îl văd acuma
foarte bine.
Pe acel pe care Fam dorit îmi întinde mâinele; el
mă consolează, el mă umple de bucurie, el goneşte
aeparte de (mine toate Supărările, el îfcni reînoeşte forţa
şi curajul, el mă vindecă şi mă întăreşte. Oh! Cât de
bun esfe Domnul, de nu permite ca servitorii săi să fie
ispitiţi mai mult decât puterea lor! - Oh! cât de
uşor este jugul său, cât e de dulce, cât e de plăcut!
Cine este asemănător Atot-Puternicului, care întăreşte
şi ridică pe cei slăbiţi, care vindecă inimile triste
şi zdrobite şi le restabileşte pe toate împreună? Nu,
nimic niu, i [sfe poate compara!
„Ştiţi, fraţii mei, cât de bogat e Domnul în milă!
Este credincios şi milostiv acela care vizitează pe
supuşii săi in încercările lor, se coboară şi vine să
locuiască în colibile noastre şi în mizerabilele noas­
tre locuinţe! El ne dă un curaj vesel şi inimi pline de
pace” .
Această scrisoare era datată: „Din preţiosul para­
dis al bunătăţilor, închisoarea din Leonia (Roma),
12 iulie 1557”.
Citată de Rănisever. (Din Istoria Bapt. p. 152).
ftugâciune.
Scump cerescule părinte
Dă-ne cuvintele-ţi sfinte
Ca noi din ele să ne-adăpăm
Şi prin ele să te lăudăm.
Dâ-ne putere şi tărie
Ca să-ţi putem aduce glorie
Şi să ştim c’avem un Mântuitor
De păcate isbăvitor.
Unul, care pe toţi isbăveşte
Pe nimeni nu pedepseşte,
Până la ziua de judecată
Când se va judeca lumea toata.
Macavei Siev.
Bisericile Noului Testament.
(Sfârşit.)
7. Un grup conlucrând, cu alte grupuri de aceeaş
credinţă în mişcările şi afacerile împărăţiei cerurilor.
„Păsări de acelaş fel se grupează la un loc” . A-
cest principiu determină şi pe membrii bisericii.
Cei răi şi Stricaţi, nu se pot însoţi cu cei buni şi nu /pot
petrece între ei fără a provoca turburare şi durere.
Tot aşa şi în conlucrarea bisericească pentru împără­
ţia lui Dumnezeu. Un grup de oameni rătăciţi) sau
căzuţi în felurite păcate, va pricinui nedumerire şi
pieroere de timp pentru bisericile cari îi ţin în sânul
lor. De aceea cei de alte credinţi, rătăciţi şi nenăs­
cuţi din nou, nu pot petrece în bisericile Domnului.
Şi nu este bine să se pună vin nou în butoi vechiei!
A treia însemnătate a cuvântului ecclesia — bi­
serică — este totalitatea celor răscumpăraţi din tot
timpul. „Dar v'aţi apropiat de muntele Sionului',
de cetatea Dumnezeului celui viu, care este Ierusali­
mul ceresc, de zecile de mii, cari alcătuesc adunarea în
sărbătoarea îngerilor, de biserica celor întâi născuţi,
cari sunt Scrişi în ceruri, de Dumnezeu, care este Ju­
decătorul tuturor”. (Ebrei i2:22, 23). Toţi dela A-
aam până la Christos5, cari s’au mântuit prin credinţă
în Mesia cel promis, vor fi membrii bisericii în mă­
rire. Toţi cei ce din zilele lui Ioan Botezătorul
până la a doua venire a lui Christos, sunt mântuiţi
prin credinţă vie în Fiul Ini Dumnezeu, vor fi 'membrii
bisericii în mărire. Toţi cei ce au murit ca mici, şi
toţi cei nepricepuţi — idioţi —, simt mântuiţi prin
meritele morţii lui Isus Christos şi vor fi membri] ai
acestei biserici în glorie. Aceâstă biserică nu va avea
taine, ofiţeri sau organizaţie. Condiţiile pentru a fi
membru în ea fsjunt: naşterea din nou, sanctificarea
şi glorificarea. Ea este în viitor ca deosebită de
biserica de astăzi. Această biserica va fi mireasa Mie­
lului. Nunta va avea loc la sfârşitul lumii de acum.
Când lucrul de mântuire al lui Christos va fi sfârşit,
când) adversarii Săi vor fi puşi sub picioarele Lui,
când moartea va fi distrusă, când cei drepţi şi nele­
 1 ARUL MÂNTUIRII
giuiţi se vor scula din morminte în corpuri vecinice,
atunci biserica măreaţă, fără prihană, sfântă şi fru­
moasă va fi rrezintată lui Isus Christos, Mirele. (Efes.
5:27). Atunci şi acolo, biserica ca instituţie se va
transforma întru biserica cea în mărire. Aceea va fi în
viitor. Cât timp va fi până atunci, nimenea nu ştie,
decât Tatăl ceresc. Bisericile din prezent au i'ci şi colo
câte-o pată, dar cea în mărire, va fi fără nici-o pată,
perfectă.
încă un lucru de explicat: Deosebirea între
împărăţia Lui Dumnezeu şi biserică. In aceasta mulţi
cugetă greşit. Vom putea înţelege lucrul acesta fără
greutate dacă ţinem minte că ideea conţinută în b a-
sj i l ei ca, împărăţie, este deosebită de ideea conţinută
în e; ccl esi a. împărăţia cerurilor, împărăţia liy,
Dumnezeu şi împărăţia lui Christos, au acelaşi în­
ţeles în Noul Testament. Acestea înseamnă împărăţia
peste care Christos ocârm'ueşte şi stăpânirea pe care
El o exercitează în acea împărăţie. Câteodată împără­
ţia semnifică teritorul, câteodată stăpânirea şi uneori
ambele. împărăţia este mai mare decât biserica
ca adunare locală ori o instituţie. împărăţia Domnului
există acum, pecând biserica în glorie va fii în vittor.
In vecinicie amândouă vor fi într’una. Biserica este
vizibilă, împărăţia lui Christos nevizibilă. Bisericile
sunt organizaţii locale, instituţii vizibile, cari au che­
marea să lărgească hotarele împărăţiei. Ele fac aceasta
1) prin mărturisirea adevărurilor istorice ale “Nou­
lui Testament; 2) prin propovăd.iirea Evangheliei! în
toată lumea la toate neamurile; 3) prin susţinerea şi
înrădăcinarea principiilor creştinismului în toate
straturile omenirii. Nu toţii membrii ctintr’o biserică
locală Sunt ¡membrii în împărăţia Ini Dumnezeu. Numai'
cei nou născuţi ,cu adevărat mântuiţi, sunt sub stă­
pânirea lui Christos. Toţi membrii împărăţiei vor
fi membrii bisericii în mărire. Nu toţi membrii îm­
părăţiei sunt membrii în biteerici locale, căci nu toţi
cei mântuiţi simt afiliaţi cu bisericile, deşi ar trebui
să fie. Fiecare persoană renăscută trebue să se bo­
teze, căci aşa porunceşte Christos. Acest lucru este
obligator pentru oricare credincios născut d!iţn nou.
Şi cel mântuit şi hotărât pentru Domnul este în lu­
me o lumină. Lumina nu se pune sub obroc ci în
sfeşnic. Sfeşnicul este biserica. „Cele şapte sfeşnice,
cari le-ai văzut, sunt şapte biserici”.
IOAN SOCAC IU,
Louisville, Şy., Statele Unite.
Sârbâtorirea zilei de 7
Februarie la Oeoa.
Fiind informaţi d'Hn vreme prin revistele „F.a-
r u 1 M â n t Mi r i i” şi „ S z e r e t e t ” , fraţii din
Deva s’au pregătit ca să serbeze această zi universală
baptista cu toată solemnitatea.
Duminica dimineaţa, la orele 9 şi jumătate ss’a
deschis serviciul cu oră de rugăciune, ţinută de fra­
tele Avram Caarian. având ca temă psalmul 27.
înainte de a se începe serviciul divin, fratele
Mârza citit în auzul fraţilor cele două epistole
publicate în „Farul Mântuirii” Nr. 1- 2, adresate
către toată frăţietatea din România de fraţii: MJu-
liins şi R u s h b r o c k e , care a ,avut o mare in­
fluenţă asupra fraţilor şi ascultătorilor, văzând că
7
fraţii noştri din depărtare nu ne-au uitat.
A urmat apoi serviciul divin, condus de fratele
Eremia Eugen, care a ţarătat pe larg ordinul, începutul
şi desvoltarea misiunei lui Christos până în prezent.
După masă la orele 2 şi jumătate s’a deschis
Şcoala de Duminică, conausă de fr. Mârza, având
ca stibiect „vieata lui Iosif” şi „lupta contra păca­
tului”.
La orele 4 s’a deschis serviciul de evanghelizare
ţinut de fraţi: T. Buda şi I. Mârza, având ca subiect
„iubirea Iui Dumnezeu”, cea mai puternică armă în
vieaţa misionară. Apoi s’a servit Cina Domnuluj.
La orele 6 seara s’a ţinut serbarea Soc. Tine­
retului, cu i n program special, având ca temă misiu­
nea şi evanghelizarea universală. Programul a fost
condus de fr. I. Şchiopii.
La acest program au servit mai multe persoane
tinere cu citiri, cântări,, poeziii etc.
Serbarea s’a terminat la orele 8 seara.
Cu această ocazie s’a făcut o colectă pentru mi­
siunea între păgâni, strângându-se suma de 201 Ici,
Suma se va trimite preşedintelui Uniunii, fratelui
I. Popa, ca ae aci să fie expediată la locul competent.
Dumnezeu să binecuvinteze lucrul misiunii Sale
în toată lumea.
I. M, â r z a, predicator
Deva.
| ¡Ştiri E x t e r n e |
Opt tniiji de Biblii au fost distribuite în casele de
orfani ale Near Est Relief-ului în timp de doi ani.
după cum spun directorii acestei organizaţiun . Bib­
liile, tipărite în opt limbii, au fost căpătate prin coope-
raţj/unea societăţilor de Biblie american ş~i britanică.
Bisericile greceşti şi armene precum si mai multe cor­
puri religioase cooperative.
*. * * i
Din Congo (Africa), vin rap-uarte îmbucurătoare
despre creşterea numărului credincioşilor. Sona Bana
conduce în numărul celor botezaţi, raportând 1190;
Banza Mankete 400; Ntoz/do 100; Vanga 57; Moan-
za 28; şi Tshumbri 8. Mişcarea prorocului a fost o
înrăutăţire în unele secţiuni din Sona Bara şi cam: 3000
s’au despărţit dela trupul principal al biserici , for­
mând! biserici independente. Misionarii însă au nădejde
că prin rugăciune şi cu tact bun, ei se vor realipi cu­
rând de fraţii lor. Peste tot locul este nelinişte şi do­
rinţă mare pentru exprimarea de sine şi convingerea
personală între poporul african, la care prorocirea
noastră este singura manifestare. Banza Man-
teke raportează mişcarea aproape domolită peste tot
teritoriul ei şi poporul este neobicinuit de prietenos
şi bun faţă de misionarii albi.
* * *
Dr. Iacob Gould Schurman, noul ambasador în
Germ'anja şi cu un nume reputat, ar fi cel mai în­
văţat om care a reprezentat vreodată America în vre-o
capitalăj străină. Este de confesiune „baptist”, unindu-se
ca membru în Bis. Baptistă din Itliaca, N Y., în
tfanpul preşidenţiei sale la Universitatea Corneli.
* * *
Nu de mult ,una din cele mai populare staţiuni
de radiofonie kliii Chicago a dat tui concert executat de
 8 FARUL MÂNTUIRII

corurile unite ale bisericilor haptilstc germane din acest după care a ţinut o cuvântare, arătând datoria bărba­
oraş. In acest cor erau 100 de voci. Au fost opt nu­ tului faţă de soţia sa, precum şi datoria femeii faţă
mere corale lungi, între cari ,,Puternic şi Minunat” de de bărbatul său.
Spohr; „Sfânt eşti Tu”, - Largo, de Haendel; ,S u ­ Dumnezeu să binecuvinteze această tânără pe­
daţi pe Domnul Etern” , de Schuetky; şi „Lumină Di­ reche. I. CRIŞAN.
vină” de Mascagni. Soluri n’au fost nici duete ci o (oră * * *
de o mare masă de tonuri, care a fost predat în mod In Comunitatea din Lup en i s’a celebrat cununia
impresie şi superb. religioasă a fratelui lancu cu sora lleană, ambii din
* * * comuna Lupeni. *
Presa străină în America cuprinde cam 1500 pu- Ceremonia religioasă a fost oficiată de fratele
blicaţiuni, cu o circulaţie de 8.000.000 copii şi cu un Dragomir Cornea din Cârneşti, citind delà Efes. cap.
public cititor de 16,000.000. O mare parte din aceste 5, 22—23, 'după care a Iţjjnut o frtibioasă cuvântare des­
ziare sunt instrumentul de propagandă socialistă şi pre datoriile reciproce ale soţilor. Corul vocal şi'
comunistă. instrumental de sub condticerea fratelui Sârbii, à cân­
* * * tat în onoarea celor căsătoriţi şi spre gloria lui
Rev. Francisc E. Clark, fondatorul societăţii Dumnezeu. I. OLTEAN.
Christian Endeavor „Tineretul Creştin” din Portland, * * *
fondat în 1881, după patruzeci şi patru de ani, a re­ Fraţii din comuna Pojoga au avut o marc bucurie
nunţat dje a piai fi ca conducător al Societăţii Unite, la în ziua de 2 Februarie cu ocazia căsătoriei fr. Eugen
al treizecilea congres al Societăţii Tineretulu), ţinut Crişan cu sora Valeria Bolla, ambii din comuna sus­
nu de mult în Portland, Oregon. Prima societate a menţionată.
tineretului a fost organizată în Biserica Willston, Actul religios a fost îndeplinit de fratele loan
Portland, unde Dr. Clark era pe atunci păstor. Organi- Covaci, predicatorul cercului Sinteşti, citind delà Efes.
tia are acum 80,000 de siocietăţi individuale peste toată 5 ,22; după oare a ţinut o frumoasă cuvântare.
lumea şi numărul membrilor este de 4,000,000 băr­ Domnul să binecuvinteze această tânără pereche.
baţi şi femei. Pricina renunţării sale este boala. Locul NISTOR MATEI,
lui Fa ocupat Rev. Daniel A. Roling, L. L. D., care
este cunoscut ca un mare luptător contra alcoolului,
fiind candidat al prohibiţiunii de Guvernator al Sta­ C ărţi şi reviste
tului Ohio în 1912.
I. P. ANDRIŞAN.
„Rătăcirea Milieniştilor}\ Broşură specială
pentru combaterea milieniştilor (studenţi de Biblie),
| TT^ • • • * a apărut şi se poate comanda la redacţia noastră.
f Din m î s i iino s Preţul unui exemplar 10 lei.
S I * * *
Pilde frumoase de spirit şi jertfă, curaj şi abne­
CASATORII. gaţie, cuprinde celebra carte a lui Gh. M. Sheldon.
In ziua de 16 Ianuarie, a avut Ioc cununia reli­ Adevăratul preot sau ce ar face /sus, trad. de I. Gh.
gioasă a fratelui Constantin Arcan, cu sora Stas; Ungu­ Oprişan. — De aceea o recomandăm cititorilor, mai
rean, ambii din comuna Molaova-Nouă. ales fraţilor.
Actul religios a fost săvârşit de fratele C. Bu- Cartea, cuprinzând 260 feţe se vinde cu 40 lei
rijmian, păstorulComunităţii din Coronin, deoarece exemplarul, plus spesele de transport.
fratele Ilie Craiovan,predicatorul comunităţii ¿'¡n Comenzile se primesc la administraţia revistei
Moldova era ctus în misiune. noastre. — ' f '
Dorim' tinerei perechi bogata binecuvântare a * * ♦
lui Dumnezeu. O delectare şi în acelaş timp un bun îndrumător
C. NISTORAN. moral-educativ este „GLASUL TINERETULUI BAP­
* * * TIST” , care nu trebue să lipsească din mâna nici unui
De asemenea în zilua de 4 Februarie a. crt., a (.avut tânăr sau tânără.
loc ceremonia cununiei religioasă a fratelui George * * *
Butari cu sora Ioana Ardelean, ambii din comuna Cu o nespusă bucurie aducem la cunoştinţa fra­
Cheri, judeţul Arad. ţilor noştri joăi avem la dispoziţia lor, preţioasa carte cu
Serviciul religios a fost oficiat de fratele T. Mo- note „CÂNTĂRILE EVANGHELIEI” pe care de
ţocan din comuna Seleuş. mult timp ei o doresc.
Această serbare de căsătorie a fost împodobită Cei ce doresc să aibă o asemenea carte, să se
prin frumoase cântări spirituale, xecutate de corul adreseze redacţiei noastre în cel mai scurt timp,
vocal di!n loc, iar 4 surori au declam'at câte o poezie spunând totodată câte exemplare doresc şi trimeţând
în onoarea m'irelui şi a rnirsei. banii înainte cu adresa exactă.
Domnul să binecuvinteze această tânără pereche. Preţul unui exemplar legat în pânză este de
BLEJUŢ NUŢLJ. 450 lei, plus spesele de transport.
i * * * Fraţilor! dacă voiţi s!ă aveţi o carte de valoare,
In ziua de 1 Ianuarie a avut loc ceremonia cunu­ grăbiţi-vă!
niei religioase a fr. Vasile Crişan din Cluj-Mănăştur, Redacţia.
cu sora Floriica Pop din Gârbou.
Actul relilgios a fost săvârşit de fr. loan Gabor Citiţi şi râspândiţi „Glasul Tineretuuli
din Zatn-Sâuerai, fîtirni dela I. Morse cap. “7, 18 21, Baptist."
 finul OII Numărul 7 şi 8 fiprllie 1926

\75^ Apare de 2 ori pe lună Redactor & Io n e s c u

¡h Abonamentul 100 Lei pe an. REVISTĂ RELIGIOASA Redacţia şi Administraţia
In străinătate’ dublu * BUCUREŞTI.
A Uniunii Baptiste Române din România;
InAmerica 2 Dolari. Strada Berzei No. 29.

Isus a zis: Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor ca ei

să vadă faptele voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în
ceruri. (platei 5, 16.)

C O L A B O R A T O R I :
1. I. P. Andrişan 5. Esiira Slăv 9. Dumitru Sida 13. Elisabeta Popp
2. V. Savin 6. Ion Dan 10. Anuţa Costin 14. Titi Oprescu
3. N. Sava 7. Ion Ungurean 11. Eugenia Popp 15. Luca Sezonov
4. C. Dumitrescu 8. I. Bododea 12. D. Baban 16. Magd. D-trescu
Elena Sezonov G. Teleagă (America)
ol

C O N Ţ I N U T U L :

Studiul Sfintelor Cărţi. — Pagina păstorului. — Înviere. — In noaptea învierii. —

Vivit. — Christos a înviat. — Ţapul ispăşitor. — Mielul de Paşti. — Răsăritul
speranţei. — învierea. — Argint şi aur nu am. — Cântăreţii noştrii. — Am fost
creştin. — De ce nu progresează comunităţile noastre. — Muntele cel sfânt. —
O scrisoare din Statele Unite. — Fapta unui nebun. — Darul unui miliardar. —
Singura-ţi scăpare. — Soliet. — Exemple bune. — Ştiri externe. — Din misiune.
— întrebări biblice. — Informaţiuni. —. Poşta redacţiei. — Cărţi şi reviste. —

TIPOGRAFIA GUSTAV ALBRECHT B U G U R E S ^ ^T fi^D A DOMNIŢA ANASTASIA 12.

__________ „_____________ ______________ i _______________________ _
z u l T c z z p O c z d |( c = p Q d = iă ~ i| r=n= kf E a â y p l l ' c p g a B l a
 2 FARUL MÂNTUIRII
j*g STUDIUL SFINTELOR
— De S. -
(Continuare.)
Iosephus şi Philo, deasemenea întăresc acest
lucru, spunând că toţi ebreii ţin în mare cinste aceste
cărţi şi sunt gata în ori ce timpi a muri pentru ele,
nepermiţâna nimănui a mai adăuga sau lua din!
ele nici o singură iotă. Canonul Vechiului Testament
s’a închis înainte de Christos cu 397 ani.
Vechiul Testament să citează (aminteşte) în
cel nou de 639 de ori. Cărţile citate (amintite) sunt
ale lui Moise de 190 ori, Psalmii de 101 ori, Isaia de
104 ori şi profeţii mici de 30 de ori.
Afară'de cărţile canonice, biserica romano-catoljcă
a măi adăugat la Vechiul Testament în sinodul din
anul 1545, încă şi altele, cari se numesc Apocrife. De
exemplu Cartea lui Tobia, Iudit, Susana, Macabei etc.
Această adăugare este acceptată şi în unele Biblii
eaitate de biserica ortodoxă.
Biserica romano-catolică a făcut introducerea a-
cestofa în Biblie, cu scopul de a răspândi tulburare
între bisericile protestante, cari erau în creştere. A-
ceastă intenţiune se dovedeşte prin aceea, că până
la această dată era un duşman înverşunat al cărţilor
apocrife.
Conţinutul cărţilor apocrife nu este spiritual, şi
de aceea bisericile protestante le resping.
In cursul acestui studiu, noi ne vom ocupa numai
de cărţile canonice, cari sc află în orice Biblie.
Păstrarea manuscriselor Vechiului Testament.
Pentanteubul, sau cărţile legii, scrise de Moise cu
1491 de ani înainte de Christos, s'au păstrat în chivo­
tul legii, aşezat în cortul mântuirei, atâta timp, cât
poporul evre;u a rătăcit prin pustiu, iar mai târziu în
Ierusalim. Deutr. 31, 9; Iosua 24, 26; 1. Sam1. 10,
25. —
Tot în chivotul legii s’au păstrat şi cărţile is­
torice sau profetice, scrise în intervalul de timp dela
anul 1452 până la anul 1015 înainte de Christos, adică
dela Iosua până la David. La anul 1012 înainte de
Christos, Solomon termină templul cu ziditul şi a-
şează în el cele mai vechi cărţi sfinte (2 împăraţi 22,
8 ; Isaia 34, 16.) mai adăogând la cele existente şi pe
cele scrise de el. Cum d .e. Cântarea cântărilor, Ecle-
siastul şi Cartea Proverbelor. După Solomon se ivesc
profeţii ,unul după altul. Primul este Iosua, care apare
la anul 810 înainte de Christos, după el urmează Ioel,
Amos. Osia, Isaia, Mica. Naum, Zefania, Habacuc,
leremia. Danii, Obadia, Ezechil, etc. Aceştia toţi au
fost în vieaţă înainte de dărâmarea templului, care s ’a
întâmplat la anul 598 înainte de Christos şi au con­
tribuit la sporirea numărului cărţilor inspirate de
Duhul Sfânt. ' fără greş şi un produs a unei adevărate minuni. Au
Templul atfostlars după zidire cu 420 ani de către
Nabucodonosor. Ce s’a întâmplat cu manuscrisele căr­
ţilor sfinte păstrate în chivotul legii, nu se ştie. Pro­
fetul Danii, care a trăit între anii 606 şi 534 înainte de
Christos, adică şi după darâmarea templului, vor­
beşte despre cărţile legii ca şi despre unele ce cunoaş­
te. Tot aşa şi profetul leremia şi alţii. (Dan. 9, 2,
11). -
După ocuparea Babilonului de către persanul
CĂRŢI |*
Caius, evreii primesc învoire la anul 536 înainte de
Christos, de a se reîntoarce din robie. Imediat după
reîntoarcere, rezidesc templul în care vechile serviciuri
divine se introduc din nou.
După ridicarea templului, care s’a întâmplat la
anul 516 înainte de Christos, cu 50 de ani în urmă,
preotul Esdra adună din nou cărţile sfinte şi dă o deo­
sebită atenţiune explicării (tâlcuirii) şi valorifică­
rii a legilor vechi. (Neemia 8, 1, 3, 9).
La colecţia lui Esdra s’a mai adăugat probabil
de către Simon Iustus şi cartea lui Es'dra, Neemia şi
Malachia, cu care s’a închis canonul Vechiului'Testa­
ment, deoarece dela Malachia, care a trăit înainte de
C hristos, între anii 420—397, nu s’a mai ivit alt pro­
fet până la Ioan Botezătorul, care leagă laolaltă cele
două testamente şi care a fost profeţit că va pregăti
calea înaintea lui Christos (Malachia 3, 1).
După captivitatea evreilor, sinagogile se înmul­
ţesc foarte mult; dorind fiecare să aibă câte o copie
a sfintelor cărţi. Cum aceşti evrei trăiau între diferite
popoare streine şi în cursul timpurilor îşi uitară limba,
scrierile sfinte s’au tradus în limba diferitelor ţări,
potrivit locului unde erau sinagogile, cari dorian să
aibă copia sfintelor cărţi.
După cum vom vedea mai târziu, atât copia ori­
ginalelor şi a traducerilor a crescut foarte mult,
şi tocmai numărul mare al acestora a dat posibilitatea
de a ajunge la o (colecţie a sfintelor cărţi sub numirea
de Vechiul Testament, lipsită de greşeli.
Traţlucerile vechi a scrierilor sfinte.
Septuaqinta.
Este recunoscut atât de evrei cât şi de creştini,
că această traducere e cea mai veche. Ea se citează
(aminteşte) de mai multe ori în Noul Testament, ca
făcând parte din scrierile Sfinte, întrebuinţate de
evrei în sinagogi cât şi de primii creştini în biserici.
Prima amintire ce se face despre ea', e aceea alui Aris-
tobulos din secolul al doilea după Christos.
Această traducere se crede a fi făcută cam pe la
anul 285 înainte de Christos, pe timpul domniei re­
gilor Ptolemaeus Philadelphus în Egipt. Numirea de
„Septuaginta” după istorisirile lui Aristeas, scriitor
păgân şi favorit al regelui Ptolemaues Philadel­
phus, provine dela numărul celor 72 (şaptezeci şi doi)
învăţaţi evrei, trimişi de Eszra în Alexandria, în urma
dorinţei lui Demetrius Phalareus, cari erau în număr
de şase din fiecare seminţie şi care în timp de 72 zile
au terminat această traducere. In urma acestei istori­
siri, despre traducere, se răspândise vestea că este
fost însă unii, cum de ex. Dr. Hody, cari au atăcat a-
ceste afirinaţiuni. De fapt, dacă cercetăm de aproape
această traducere, putem să constatăm, că diferitele ei
părţi ne autorizează în deajuns să zicem, că nu este
tradusă în întregime de una şi aceeaşi mână. Penta­
teuhul este tradus mai liber ca celelalte cărţi. Cartea
lui Iov, Psalmii şi Profeţia, în deosebi Eszra şi Danii,
sunt traduse cu mai puţină pricepere. Cărţile istorice
adesea sunt cu lipsuri. (Va urma).
 FARUL MÂNTUIRII

Cum să ne purtâm în pâstorie fatâ de a) Temperament sanguin. Sub acest tempe­

rament înţelegem un om plin de foc şi vioi, la care
un suflet eercetâtor? simţămintele se schimbă repede, una după alta. Un om
Iubite frate, cu temperamentul sanguin se poate: îndoi, forma,
mişca, convnige şi hotărî fparte uşor. Insă, pentrucă la
După cum ţi-am scris in numărul trecut în ulti­ el, impresiile nu pătrund adânc,' ele dispar curând.
mele rânduri: „Păstoria ta să fie Christo-centricii’ Tipul unui sanguinic este Petru. El era gata oricând
azi voi accentua acest punct, adăugând: „Leagă su­ şi pentru orice. El strigase plin de însufleţire: „Doam­
fletele de /sus!” Primejdia este foarte mare, ca su­ ne, chiar dacă te-ar părăsi toţi ,eu...” , şi după câteva
fletele să se lege de păstor. Sufletul şovăelnic, fie clipe: „Nu cunosc pe omul acela!” Domnul se purtase
masculin, fie femenin, şi în special sufletul tânăr, cu el în chipul cel mai firesc, umilindu-1 şi lăsându-1
caută un toiag- de care să se sprijine. Daci această să vadă multe dezamăgiri, pentrucă el să fie lecuit
sprijinire se face într’un chip bun, şi mai ales dacă de încrederea în sine. Cum s’a întărit în mâna marelui
el rămâne în marginile permise, atunci poate face un Păstor sufletesc această trestie clătinată! Domnul le­
marc bine sufletului slab. Totuş, salahorul nu tre- gase de Sine cu lanţul iubirii Sale, colo, la lacul Ghe-
bue să treacă nici odată în locul meşterului, adică, nezaret pe servul Său şovăelnic, aşa cum1 leagă vierul
păstorul nu trebue să ocupe locul lui Isus. Dacă viţa de vie de un par. Caută deci tu să legi ase­
nu se ţine seamă de această rânduială sufletească, menea suflete de Domnul, ca El să devie sprijinul lor.
atunci urmările vor fi din cele mai rele. Mai curând Ele trebuesc mereu îndemnate la tărie.
sau mai târziu, sufletul va observa că şi păstorul
său îşi are părţile sale slabe şi atunci dezamăgirea b) Temperamentul holeric. Sub acest tempe­
sa îi poate fi fatală. Sau poate că păstorul va fi luat rament înţelegem un om plin de pasiune, sânge clo­
din mijlocul sufletelor prin vre-o boală grea, moarte cotind şi fapte violente. Oameni, cari îşi urmăresc
sau strămutare şi atunci ele rămân fără nici un spri­ ţinta stăruitori şi neţinând seama de nimic altceva. O-
jin. De aceea, confratele meu, caută să legi 'pe niul holeric este iute, pornit spre mânie, egoist, iu­
fiecare suflet de marele învăţător. Caută să înlo­ bitor de primejdii şi de stăpânire. Tipul unui tempe­
cuiască membrii tăi cuvinte că: .,fratele X (conducăto­ rament holeric este Pavel. Râvna şi hotărârea erau
rul)^ a (spus aşa,, a .învăţat aşa, a cerut aşa”, etc.; ou însuşirile sale caracteristice şi înainte ca temperamen­
cuvintele: ,,Domnul a spus, a învăţat, a cerut, etc.” tul său să fi fost sfinţit, el era crud şi brutal. Dar
Dacă sufletul este adus în legătură cu Domnul, a- înaintea Damascului, Domnul îi ia îngrijirea Sa păs­
tunci s’a câştigat tot, ceeace poate fi câştigat prin torească. Atotputernicul îi iese în calea puternicului
păstorie. Isus şi sufletele aparţin laolaltă. Dacă s’a şi leul se transformă în miel, care de‘ aci înainte tră­
făcut acest contact, atunci învăţătorul îşi va imprima ieşte numai din harul Domnului. Marele Păstor sufle­
singur chipul Său în ei. tesc convinsese pe păstoritul Său despre greşita şi u-
4. Fi cu pază căzui ai în faţa la un suflet f'cnte- râta lui vieaţă egoistă şi în schimb îi dăduse adevărata
nin. E dela sine înţeles, că păstoria sufletului fe- pasiune sfântă. După ce temperamentul său fusese
fenin prezintă primejdii în sine. Voi atinge astfel sfinţit, el putuse face lucruri mari prin puterea
chestiunea asta nuifrai în treacăt, peutrucă eâ fiind lui Dumnezeu, care a pus lumea în mişcare. De a-
foarte însemnată, alcătueşte un capitol special. Fra­ ceea, în special !a tineri, asemenea temperamente tre-
ţii păstori'tineri şi alţii, cari nu stau tari în casti­ buesc întâmpinate impunător\ nu cu forţa, ci cu ho­
tate- prin ajutorul Hatului, chiar dacă sunt bătrâni, tărâre neînduplecată. Oanienii cu o putere mare a
mai bine să nu păstorească sufletele sexului opus. Dg voinţii trebuesc crescuţi şi transformaţi în mieluşei.
altfel însă, după Scriptură, bărbatul fiind capul fe­ c) Temperamentul melancolic. Sub acest tem­
meii, este şi păstorul sufletesc al sexului femenin, perament înţelegem acei oameni, ce traşi de lu­
chemat de Dumnezeu. Totuş, fereşte-te de orice carac­ mea din afară şi dotaţi cu o însuşire specială de a visa
ter familiar şi ţine mereu distanţa respectului între ti­ ■şi a scormoni, având totodată o vieaţă sufletească a-
ne şi ea. Am văzut odată într’o adunare, după sfârşitul dâncă. Melancolicii sunt: trişti, retraşi, de multe;
serviciului divin, pe un predicator şezând lângă o ori nemulţumiţi cu nimic, murmqrători, şi de aceea
doamnă şi în timpul discuţiei, el îşi ţinea mâna pe trebuesc foarte mult învioraţi şi distraţi. Un tip de
spatele scaunului pe care şedea acea doamnă. Ei bine, melancolic este loan. Domnul îl chiamă, el vine şi
o astfel de purtare, fiecare persoană cu simţ, o va primeşte cuvintele Sale, se adânceşte în învăţătura
socoti josnică şi ea va fi gata să părăsească jignită şi fiinţa Sa, se odihneşte la pieptul Său, rămâne la
adunarea, ca să nu mai vie niciodată. Sfatul şi pilda El când îl părăsesc toţi, se desparte de ceilalţi ucenici
bătrânului predicator C„ care punea în totdeauna un şi-L urmează pe Isus până sub cruce. El întrupează
obiect oarecare (masă, scaun etc.l între sine şi sufletul partea nobilă a temperamentului melancolic. Un alt
femenin pe care-1 păstorea, este demn de imitat. tip de melancolic găsim în uoenieii din
5. Ţine seama de temperamentul sufletului pe Emaus. Trişti şi - zdrobiţi îşi văd de
care îl păstoreşti. — Deosebim patru feluri de în­ drumul lor în prima Duminică de Paşti.
suşiri naturale ale oamenilor .numite temperamente. Mai bine ei ar prefera să se scufunde în pământ.
 4 FARUL MÂNTUIRII
Deodată se apropie învăţătorul. Cu mâna Sa
maestru , El se pricepe sa-i scoată din întristarea în
care căzuseră, încât că, la sfârşit ei alergară înapoi
toiul nopţii, cu picioarele uşoare şi cu inimile fericite.
Deci, arata, şi tu sufletelor încovoiate, pe Domnul in
strălucirea Sa şi ele se vor înviora, hi sufletele lor
trebuesc introduse raze de soare şi atunci feţele vor
radia, inimile se vor înveseli şi sufletele vor trcsălia
de bucurie. —
d) Temperament flegmatic. Sub acest tem­
perament înţelegem pe acei oameni cari sunt: înceţi,
leneşi, legeri, prea chibzuiţi, greu de înflăcăraţi.,
însă plini de nepăsare şi stăruinţă. Pentru ei este a-
proape indiferent dacă sunt lăudaţi sau dojeniţi. Tipul
unui flegmatic, îl găsim în lacob, fratele Domnului.
Despre el ni se spune că n’a crezut imediat în Dom­
nul. Spiritualmente, el este nepăsător şi pătrunde
cu greu şi încet în Cuvântul Domnului. Abea mai
târziu, Domnul câştigă putere asupra lui şi transfor­
marea sa nu se face aşa de brusc ca la Pavel. Insă,
după ce temperamentul său se sfinţise, el devenise:
liniştit .răbdător, credincios şi stăruitor. El vrea să tă- }' î ( .•$
măduiască pe toţi acei cari suferă de boala de care
suferise el, spunând: „Fiţi împlinitori...” (Cap. 1,
22 etc.). —
(Va urma.)
I n o i e r e.
Mărire Celui ce-a ’nviat!
Noi vom striga cântând;
El lumea din mormânt trezi
Putere nouă dând...
de O soare, al dreptăţii sol,
Măreţ răsări din nour,
A morţii beznă Tu alungi
Când urci strălucitor...
i«
In groapă, Tu ţi-ai mântuit
Calvarul greu şi sfânt
Şi lacrămi multe au căzut
Sfinţind al Tău mormânt.
Pe groapa Ta ce s’a deschis,
Trec îngerii în zbor.
Şi cântă binecuvântând
Al învierii cor...
, v .
Cât de măreţ şi isbăvit
Ce fac duşmanii Tăi
S'au prăvăliţi, sunt pedepsiţi
Să nu mai fie răi.
Ift mine Doamne de trăeşti
Prin moarte voi urca
O, Doamne, fă ca prin mormânt
S’ajung dc-a dreapta Ta.
V. E.
In noaptea înfierii.
Zăbranicul nopţei învăluia văzduhul. Stelele scli­
peau pe firmamentul întins deasupra întunericului.
O linişte tainică şi cucernică stăpânea cuprinsul încre­
menit parcă în aşteptarea desfăşurarei unui eveniment.
Era miezul nopţii şi luminile începură să se aprindă
pe la ferestrele caselor. Iar într’un mormânt negru
şi străjuit, zace lumina lumei. Din taina profundă a
amintirilor îndepărtate să furişează ecoul unei rc-
sonanţe a corului de îngeri ce-şi psalmodiază de-alun-
gul spaţiului melodia învierii .Speranţa celor desnă-
dăjduiţi se pregăteşte să lumineze în scânteeri de
făgăduinţi eterne împlinirea culminantă a mântuirii
sublime. Fiul omului a împlinii chemarea cerului,
temelia mântuirei. Tragedia iubirei a sancţionat prin
cel din urmă strigiăf de durere, înghiţit de văzduhul in­
diferent, eroismul cel mai îndârjit în faţa întunericului
din sufletele bântuite de ura oarbă a neamului ome­
nesc. Coroana de spini a acoperit un cap în care să
ascundeau intenţiunile cerului şi calea cea măi lumi­
noasă, care trebuia s’o recunoască secuiii ca lege ne­
clintită de care să leagă pentru totdeauna soarta nea­
mului omenesc.
Taina nopţii strângea într’o vrajă captivantă pri­
mele palpitaţiuni ale primăverei şi ceasul de aur
al bucuriei ce trebuia să isbucnească deasupra unui
mormânt pe care Fa învins Cel ce a deschis ochii lu­
mei spre razele soarelui etern.
Tăcerea dăinueşte, stelele sclipesc pe bolta se­
nină, iar din depărtare s’aude un dangăt timid ce se
strecura prin întunericul misterios al nopţii. Clopotul
unei bisericuţe ascunsă la poalele pădurei ,dădea sem­
nalul prin vocea-i de aramă. Sunetele din ce în ce mai
plângătoare învălue sufletul într’o nostalgie măi du­
ioasă şi stând aşa în plină .aşteptare a unei clipe
 p

FARUL MÂNTUIRII J>

care va desvălui misterul, îmi îndreptai privirile către Pentruce nu se prea. bucură mulţi, când răsună
luceafărul de ziuă, care se fixase pe orizontul de la prin lume vestea învierii? Pentruce vorbesc ei de în­
răsărit. vierea p ă t u r i i şi de trezirea primăverii
O! tu, eternă lumină, care mângâi pe cei ce te şi pentruce nu vor să ştie nici să audă de în ­
* aşteaptă. Sufletul şi gândurile mele încearcă un shor f i e r e a l ui 1s u s ? Pentrucă El a murit şi a în­
către razele tale dătătoare de nădejde, sensaţia ne­ via/, ca să aibă stăpânire şi peste cei morţi şi peste
merniciei mele mă cutremură în faţa splendoarei tale, cei vii. A c e a s t a , lor nu le convine. Ei nu vor
care promite răsăritul unui soare ce ne va scălda să-L cunoască ca si t ăpân, ei nu vor să-l dea res­
pe toţi într’uir belşug de lumină. Zâmbetul licărirei pectul cuvenit unui domnitor. —
tale mă sinulge de pe pământul pe care-1 învăluie Şi pentru ce nu? Fiece om trebue să asculte de
încă noaptea din cuprins şi din sufletele celor ce veci­ uin s t ă p â n . Cine recunoaşte pe Isus de stăpânul
nie răstignesc pe simbolul mântuirei lor. său se obligă, să-l fie supus, Să-şi pună vieaţa sub con­
In noaptea piină de mistere să desvălue o taină în ducerea Sa, să nu mai trăiască după bunul său plac, ci
care nădăjduesc fii pământului. să întrebe înaintea oricărui lucru: Doamne ce vrei
Primăvara din cuprins aduce o reînoire în toată Tu ca să fac? ' ‘
natura, pe când în miez de noapte. Christos răstoarnă Scumpul meu suflet. L’ai recunoscut tu deja ca pe
piatra de pe mormânt şi calcă moartea in picioare. stăpânul tău? Ai depus în faţa Lui jurământul de
Când va răsări soarele şi razele lui vor surâde credinţă? Iată, fie că-1 aducem sau nu omagiul şi res­
pământului, oamenii îşi vor zice: pectul cuvenit, fie că-L recunoaştem sau nu de stăpân,
Christos a înviat! — El e s t e stăpân, prin învierea Sa; El este stă­
V. SAVIN. pân peste toţi, peste cei morţi şi peste cei vii.
Nu este mult mai bine s^ I te predai de bunăvoie
şi să-l serveşti cu dragă inimă, decât să aştepţi până
' U i o i t ! ce toţi duşmanii Săi vor fi puşi ca aşternut al picioa­
relor Sale? Va sosi ceasul când vor mărturisi toate
Căci Christos pontru aceasta a mu­ limbile, că Isus Christos este Domnul, spre onoarea
rit şi a înviat ca să aibo stăpânire Tatălui ceresc. Şi acei, cari aci pe pământ. L’au hulit şi
şi peste cei morţi şi peste cei vii. batjocorit, îi vor da odată cinstea cuvenită şi vor tre­
Romani 14, 9. bui să-L recunoască ca stăpân, însă cu urlete şi tân­
Christos a înviat! Adevărat a înviat! Astfel se guiri Ceîn prostie prezenţa iadului!
este ,să amâni omagiul şi respectul
salutau creştinii odinioară de Paşti şi pe feţele lpr faţă de Isus până ce vei trebui ®ă I le aduci
radia bucuria. Tot astfel ar trebui să răsune şi astăzi vrând nevrând; atunci va fi prea târziu! Nu, nu;
prin lume. Christos a înviat! Adevărat a înviat! încă aici şi încă azi, voim să ne plecăm genunchii îna­
Chiar dacă mormântul Său era acoperit cu o intea Lui, voim să-I predăm stăpânirea asupra vieţii
piatră mare, chiar dacă intrarea în mormânt era sigi- noastre, ca El să fie stăpânul nostru.
llată şi chiar dacă soldaţii erau puşi de pază — totuşi, Nu te înspăimânta de acest Domn şi de subor­
nici piatra şi nici străjerii n’au putut să oprească pe donarea faţă de El! A fi subordonat Lui, a atârna de
Domnul, când sfărâma lanţul morţii, şi când deschise El, înseamnă norocire, libertate, pace şi bucurie. A
porţile infernului pentru ca să învieze din morţi cu trăi pentru El şi a-L servi pe El, înseamnă fe­
toată strălucirea. ricire!
Un Mântuitor viu! Oricât de zdrobit şi rănit era Tocmai aceasta este bucuria noastră de Paşti, că
trupul Domnului, care fusese aşezat în mormântul lui El a înviat pentrucă să fie stăpân peste cei morţi şi
Iosif din Arimatia, — El a înviat şi s'a sculat din peste cei vii. Noi nu voim să avem nici un alt stăpân
morţi! Dumnezeu nu l’a lăsat în infern şi n’a îngăduit afară de El! Noi spunem cu Petru: „Doamne, în­
ca Sfântul Său să vadă stricăciunea! Aliluia! cotro să mergem? Tu ai cuvintele vieţii/ ” II rugăm
Un Mântuitor viu! De-acum uscaţi-vă lacrămile cu ucenicii din Emaus: „ D o a m n e rămâi cu noi!”
voi întristaţi! Veniţi la Ei încărcaţi cu grijuri! Indrep- Şi ne închinăm Lui cu Toma: „ D o m n u l meu şi
taţi-vă spre El, voi osteniţi şi împovăraţi! El Dumnezeul meu!” —
a Luat puterea morţii şi a adus la lumini vieaţa eternă! J E A N.
Plinitatea vieţii Sale este păstrată pentru noi: ..Eu
trăiesc, îşi voi să trăiţi!”
Un Mântuitor viu! Dc acum numai trebue să
mergem pe drumul vieţii noastre trişti şi apăsaţi ca
Christos a înotat.
ucenicii din Emaus, ci avem favoarea a-L lua pe El ca — De IOAN UNGUREANU. —
tovarăşul şi conducătorul pribegiei noastre pământeşti. Mântuitorul Isus Christos, Mesia, a cărui venire a
Numai trebue să fim singuri, căci Mântuitorul înviat fost vestită de proroci cu sute de ani m'ai înainte,
este şi trăieşte cu noi! conform celor prezise de aceştia, trebuia să păti­
Când Martin Lutlier era chinuit de gTijuri şi gân­ mească, să moară pe cruce şi a treia zi să învieze din
duri grele, pentrucă lucrul Evangheliei trebuia să morţi. Şi prin aceasta s’a împlinit Scriptura şi s’au
treacă prin greutăţi şi nevoi, atunci el scria pe pereţi adeverit profeţiile.
cu cretă: V1V1T! Efl t r ă i e ş t e ! Şi atunci, el se învierea lui Isus Christos este dovada temeiniciei
înviora şi se mângâia din nou. Da, orice ar veni în celor spuse de prorocii veacurilor trecute.
vieaţă, chiar dacă ar trebui să trecem prin adâncimi şi Isus Christos Domnul, prin învierea Sa din
întunecimi: E l t r ă i e ş t e ! El a înviat şi este hiiorţi a arătat că e Fiul Iui Dumnezeu; asupra că­
viu! Aliluia! ruia moartea nu poate avea nici o stăpânire definitivă;
prin învierea din morţi, Isus arată că El şi nu altul
 FARUL MÂNTUIRII
e Mesia cel vestit d« proroci şi aşteptat ca suprema
nădejde a multor suflete, cari zăceau în desnădejde.
Dacă a fost vre-o biruinţă pe pământ, învierea lui
Isus este simbolul celei mai frumoase şi mai înalte
biruinţe.
Ca să înţelegem mai bine covârşitoarea însem­
nătate a acestei biruinţe, vom examina puţin situaţia
din momentul în care Mântuitorul, după ce cuprins
de o explicabilă mâhnire, rosteşte cuvintele: ,,Dum­
nezeul meu, Dumnezeul meu, dece nt'ai p(iriisil'J'\ şi
îşi dă sufletul în chinurile cele mai grozave pe cru­
cea din dealul Golgotei. Apostolii Săi cuprinşi de
durere, erau incapabili de a lua o acţiune. Mulţimea
care cu câteva zile mai înainte i-a făcut o primire
triumfală, (loan 12, 13.) Întâmpinându-L cu im­
nuri de preamărire şi cu ramuri de finic, îl părăseşte,
ba unii dintre ei au trecut de partea prigonitorilor.
Şi cine i-a rămas credincios până la moarte? Ma­
ria (maicăsa) şi Maria Magdalena şi încă alte femei,
(Marcu 15, 40). Totul te făcea să crezi că, odată cu
moartea Lui s’a stins pentru totdeauna şi învăţătu­
rile Lui. —
Şi totuşi, a treia zi, mai înainte de a se ivi zorile,
Maria Magtlalena (din care scosese 7 draci), trans-
' portată de entuziasm, mai sublimă de cât ori ' când
în devotamentul ei pentru divinul Mântuitor Christos,
vine şi vesteşte ucenicilor, întristaţi, descurajaţi şi ză­
păciţi, vestea, care are cel mai puternic strigăt de bi­
ruinţă în lume: „Christos a înviat/ ” (Marcu lft„9-ll).
Apostolii nu credeau cele spuse şi li se păreau
baâmc (Luca 24, 11) şi voind să se convingă prin ei
înşişi au alergat la mormântul Lui şi l-au aflat gol,
şi atunci au strigat şi ei plini de cele mâi frumoase
speranţe pentru viitor: „Adevărat a înviat!”
„Adevărat a fnviat!”, adică ; ori cât ar fi de
prigonită cauza dreptăţii, ori cât de tare s’ar părea
la un moment dat biruinţa răului asupra binelui, ori
cât de mult, umbrele păcatului ar acoperi lumina
adevărului, cuvântul din urmă este tot al dreptăţii,
al binelui şi al lujriinei; ori cât ar trebui să sufere bise­
rica noastră pe acest pământ, şi ori câte piedici va
căuta satana să ne pună, noi vom .fi biruitori în Chris­
tos cel înviat. —
Isus Christos; ca om a tost slab, sărac, umil, la
' tel au fost şi sunt şi ucenicii I ui.
Ei cu toţii la un loc — ca în trecut - nu trag nici
cât un grăunte de nisip în cumpăna socict iţei lumeşti.
Şi cu toate acestea în luptă cu tabăra adversă, biruinţa
este de partea celor cu Isus. O biruinţă câştigată prin
superioritatea moralei, prin răspândirea, îmbrăţişarea
şi propagarea adevărului, precum şi prin admirabilul
spirit de jertfă.
Prin învierea lui Christos a biruit binele, drep­
tatea şi libertatea. A biruit, dar nu pretutindeni. Aâai
este mult de luptat. Stăpânitorul acestei lumi — dia­
volul — caut î să sugrume dreptatea şi libertatea pe
pământ. De câte ori şi câte piedici pune diavolul pe
pământ chiar bisericii noastre nou-testainentală, numită
„baptistă” în exercitarea cultului? De câte ori suntem
noi acuzaţi de antipatriotism etc. şi toate acestea pen-
truce? ca să se împlinească cele zise de Cel înviat:
„Sluga nu poale fi mai mare ca stăpânul”.
Dar biruinţa va fi a acelora, cari aici sufer prigo­
niri pentru credinţa în Cel înviat şi nu pentru tâl­
hării etc. — ' Lui, lăsa urmă neştearsă în Noul Aşezământ. Cu cât
Pentruca să devie o realitate şi partea profund
umanitară ce este cuprinsă în învăţăturile sublime
ale lui Cliristos, e o datorie imperioasă pentru toţi
oamenii de bine şi iubitorii de patrie să
lupte necurmat contra răului. Şi atunci
vom putea zice ai îndrăsneală şi fără teamă: „Christos
n înviat” şi „ Adevărat a înviat”. —
-----o-----
Ţapul ispâşitor.
Cine a cercetat cândva istoria omenirii din tim­
purile anterioare erei creştine, s’a putut convinge
de starea detestabilă a popoarelor.
Peste tot pământul era întinsă împărăţia întu-
nerecului. Sărmana omenire bâjbâia prin negura cea
■deasă de patimi, ură şi blesteme. Trăia în întu->
neric şi în umbra morţii ,departe de a putea privi
razele Sfinte ale Soarelui dreptăţii. Toţi erau lăsaţi
în voia întâmplării, ca şi o corabie fără cârma în mij­
locul mărilor furtunoase, care este izbită de groaznice
talazuri; erau lipsiţi de orice ajutor providenţial; căci
legătura dragostei reciproce dintre om şi Dumnezeu
*— Binele Suprem — era ruptă. Fiecare făcea fapte
pe socoteala iui proprie ;îşi creia zeij pentru cari
era în stare să-şi pună chiar şi vieaţa.
Israelul sta cu fruntea ridicată şi plină de mândrie
în faţa lumii, ca o stâncă de granit în mijlocul mării.
El avea un Iehova, un Moise şi adus la promisiunea
unui Mântuitor: „Mesia” , delà care aşteptau să-l scape
de stăpânirea romană.
Acest popor avea legi după cari se cârmuia; ba
mai mult, avea mijloace pentru curăţirea păcatelor,
avea un ţap ispăşitor al cărui cap era încărcat cu păca­
tele poporului şi apoi era trimis în pustiuri să le is­
păşească.
Au trecut secole dearândul şi generaţii după ge­
neraţii s’au stins şi iată că într’un târziu apare Soa­
rele dreptăţii, ale cărui raze au deşteptat lumea din
amorţeală şi din somnul păcatului. Mesia cel aşteptat
de poporul lui Israel, iată-L că apare, însă apariţia
Lui în lume nu era potrivită aşteptării. El n’a venit
să scape pe Israel de stăpânirea străină, ci a venit să
dea lumină celor ce rătăceau în întuneric şi în umbra
morţii. El a venit să formeze o împărăţie sfântă şi
fără sfârşit în bezna înfiorătoare ce stăpânea lumea.
Mai marii iudeilor erau agitaţi contra lui Isus,
pentrucă învăţăturile pe cari El le răspândea în po­
por, dărâmau oarecum vechile lor aşezăminte. Isus
propagă în popor „iubirea de vrăşmaşi” , lucru pe
care Iudeii nu-l puteau face. Pentru astfel de învăţături
căutau iudeii să pună mâna pe Isus şi să-L răpună; dar
toate încercările lor erau zadarnice ,până când nu s’a
împlinit timpul în care Isus a trebuit să fie „ţapul is­
păşitor” al păcatelor noastre.
S’a împlinit timpul şi adevărul a triumfat asupra
morţii. —
înainte cu trei zile II vedem pe Isus, gustând
din paharul durerilor. II vedem cum trebuia să pă-
şiască tremurând, cu crucea pe umerii Săi şi cu capul
încununat cu păcatele noastre, spre locul de osândă.
— Era socotit ca o canalie şi soldaţii romani, îm­
preună ai mai marii iudeilor, II saiipau fără sfială şi
îl loviau. In urma Lui curgeau sudorile de sânge,
şiroae şi fiecare strop ce se scurgea de pe fruntea
înainta Isus, cu atât sarcina cu păcatele de ispăşire II
apăsa mai greu. . .. 4m
 FARUL MÂNTUIRII
In urma Lui norodul plângea şi se tânguia. Iar
El „ca o oaie ce merge înaintea turnătorului, aşa
nu şi-a deschis gura Sa”. —
Pe acest Isus îl vedem astăzi cum triumfează a-
supra morţii, îl vedem cu fruntea senină, purtând în
locul cununei de spini, divine diademe.
Să ne bucurăm cu toţii, eăci adevărul a triumfat
şi ne-a făcut şi pe noi moştenitori ai împărăţiei lui
Dumnezeu. DIM. SIDA.
Mielul de Paşti.
Inri amintesc încă dinfrageda-mi copilărie, că in
Sâmbăta Paştelor, pe lângă alte pregătiri ce se fac,
mai e (obiceiul de a se tăia câte un miel de sărbători.
Acest obicei (destul de frumos de altfel), moştenit încă
din vechime, se practică până în ziua de azi. Aproape
tot omul, fie la ţară sau la oraş; sarac sau bogat, îşi
pfocură pentru familia sa, dacă nu câte un miel întreg,
cel puţin o parte din acesta, adică în raport cu starea
lui materială.
Cititorule mult iubit, tu curn te pregăteşti de
Paşti? Vei tăia un miel? Vei face cozonaci, prăjituri şi
îţi vei încărca masa de viţturi, fructe şi tot felul de
mâncări? O, dacă pentru corpul tău te îngrijeşti aşa
mult să-l satisfaci cu toate bunătăţile, cu atat mai mult
trebue să te îngrijeşti de sufletul tău, care este aşa de
flămând şi însetat după Cuvântul lui Dumnezeu, încât
e pe punctul' pieirei. Cugetă puţin, care este rostul
serbărei Paştilor? e numai ca să-ţi procuri diferite bu­
cate? să-ţi fie masa încărcată cu băuturile cele mai
delicioase?
Dacă te gândeşti că pentru asemenea bucurii ser­
bezi Învierea Mânhrtorului, atunci eşti greşit. Sfânta
Scriptură’, ne oferă alte bucurii: „Bucuraţi-vă în nă­
dejdea mântuirei”. Fiţi răbdători în necaz. Stăruiţi
tn rugăciune. Romani 12 ,12”.
Te-ai gândit vre-odată la acestea? Dacă nu, a-
tuncea astăzi mai mult ca ori când ai prilejul să te
gândeşti. Controlează-ţi puţin starea ta sufletească,
priveşte la trecutul tău, cercetează Sfânta Scriptură
şi atunci vei vedea ce ai fost, ce eşti, şi ce trebue să fi.
Lasă toate plăcerile lumeşti, toate desfătările cari
sunt numai deşertăciuni şi cari la rândul lor se trans­
formă în pulbere şi reaminteşte-ţi ca mielul de
Paşti, care s’a jertfit pentru hrana corpului tău, simbo­
lizează un alt Miel mult mai bun şi mai blând, numit
Mielul lui Dumnezeu, „lată Mielul lui Dumnezeii, care
ridică păcatul lumii”. loan 1, 29. Acesta s’a jertfit
din dragoste pentru hrana sufletului tău. Vrei tu să-ţi
hrăneşti sufletul? Crezi tu că sângele Lui vărsat pe
Golgota e destul de puternic pentru* a te scoate din
mocirla păcatului? Atunci vino la El!
Eşti înoroiat, murdar, încărcat de păcate? El te
spală, te curăţeşte şi te face mai alb ca zăpada, dar
numai cu condiţiunca; să vi la F.l.
Cercetează Sfânta Scriptură cu credinţă şi odată
cu serbarea învierii Lui Christos, trezeştete şi tu
din somnul întunecat al păcatului.
IONEL ŢOPA.
„Farul Mântuirii“ ureazâ tuturor cititori­
lor sâi. sârbâtori fericite.
?
Râsâritul speranţei.
Peste inimile apostolilor şi a celorlalţi ucenici se
lăsase un nor negru. Toţi se îrnprăştiaserâ după groaz­
nica întâmplare de pe Golgoia. Toată speranţa lor
era pierdută: isus, învăţătorul lor cel iubit, cu care au
petrecut trei ani şi mai bine şi dela care au auzit ou-
vinte dulci, cuvinte de mângâiere, cuvinte cari a-
veau vieaţă, este mort — mort şi pus într’un mormânt
de piatră, sigilat şi cu soldaţi lângă el. Numai fe­
meile ne spun cum au petrecut Sabatul înspăimântă­
tor şi plin de groază, loan era ascuns undeva în
îngrijirea Măriei, mama lui Isus. Ah, sărmană mamă,
prin câte chinuri grozave a trebuit ea să treacă! Ce
nor negru era asupra ei? Ce îi spuseră Gavril şi Si-
Simion? Da, aceasta este ziua după înmormântare şi
Maria trece prin toate acestea. Sabia a străpuns inima
ei. Toate făgăduinţele lui — şi cu toate acestea el
este mort. , , , | , ,~
Unde este Petru, cei ce a spus că nici moartea
nu-i va despărţi de Domnul său? Şi el, stă undeva
ascuns, cu inima frântă de durere şi ruşine. Plin de
remuşcare, el plânge. Dar nici ceilalţi n’au fost la
înălţimea chemărei lor.
Femeile s’au gândit ce onoare ar putea ele face
acestui trup, pe care îl iubeau aşa de mult. Maria
din Betania putea să aibă puţină mângâiere pentrucă
ea îl unsese în mijlocul defăimării altora.
Cine şi-a putut reaminti în o aşa de mare în­
tristare ca aceasta, ce le spusese Isus despre înviere?
Şi de ce oare nu şi-au putut reaminti ei despre aceas­
ta? De ce oare ,când cineva este întristat qu poate
găsi mijloace, cari să-l poată încuraja? Dece când
e ceaţă nu poţi vedea soarele? Ceaţă deasă era pe su­
fletele lor, de aceea nici unul nu putea vedea adevărul
spus de învăţătorul lor.
Mormântul sigilat este păzit bine. Cei ce I’au
omorât au frică de el, cu toate că îl ştiu că e mort. Un
fenomen minunat se întâmplă. Pământul se cutremură,
piatra de pe mormânt se rostogoleşte, străjerii cad
uimiţi cu feţele la pământ şi Isus se scoală triumfător
din mormântul rece. Toate acestea le avem din isto­
risirile a două 'grupuri, — de la îngeri şi de lastrăjeri.
Maria Magdalena este cea dintâi martoră la mor­
mântul gol. Cuprinsă de frică, ea fuge şi spune lui
Petru şi loan, crezând că cineva a furat pe Domnul.
Petru şi loan yin de grabă la mormânt, temându-se
şi ei de cele întâmplate. Femeilor li se dăduse expli­
caţia, dar Maria n’a aşteptat s’o audă. Petru şi loan
stau uimiţi în faţa mormântului gol, neştiind cum
să-şi explice faptei. Petru a lăsat la o parte ori ce
frică şi intrară în mormânt ca să cerceteze adevărul
mai deaproape. loan stătea afară, dar era gata să
intre după el. loan a avut o cunoştinţă spirituală.
El băgase de seamă că ştergarul, care fusese pus
pe capul lui Isus, nu era la un loc cu fâşiile de pânză,
nu în desordine ci într’o aranjare bună, şi aceasta era
o dovadă că mormântul nu fusese prădat, după cum
ei crezuse la început.
Deci rămăsese numai o singură explicaţie. Aici
este dovada ,şi loan este singurul, care crede în în­
viere, înainte de a vedea pe Isus.
Dar dovezile despre învierea Iui Isus încep să se
înmulţească. Soldaţii cari păzeau mormântul, isto-i
risesc în faţa Sinedriului cele întâmplate la mormânt.
Ei au spus şi explicat cele văzute de ei şi spusele lor
sunt în armonie cu ale* îngerilor. Pentru explicaţia fă-
 8 FARUL MAhlTUlfelI
cută de soldaţi, Sinedriul oferă plata, ceeace dove­
deşte că mormântul era gol, prin faptul că Domnul a
înviat. — • ele L’au văzut pe Domnul înviat, dar atâta tot.
Înviatul Christos are o mare problemă în faţa sa.
El trebue acum să convingă pe cei necredincioşi. Ce
durere! înainte de moarlea Sa, necredincioşii era Si­
nedriul ,acum sunt chiar ucenicii Săi! Marea problemă
a lui Isus este să convingă pe ucenicii cari erau necre­
dincioşi. Fără de această speranţă nu va putea reîn­
via în ei, şi norul negru va continua să zacă pe su­
fletele lor Acesta este un lucru prea serios şi nu se
poate trata cu uşurinţă. Isus nu poate aştepta în spe­
ranţa de a reînvia delà sine.
Până aci .apostolii n’au putut să cuprindă ideea
spirituală despre împărăţie. Aceasta este contra cre­
dinţei lor. Ei nu se aşteaptă la o împărăţie. Aceasta
este contra credinţei lor. Ei nu se aşteaptă la o îm­
părăţie spirituală, chiar şi patruzeci de zile jm*i în
urmă. Aceasta este contra părerii pe care şi-au făcut-o
ucenicii. Ei nu erau în stare să facă aceasta. Dar
Isus se sileşte să-i convingă, loan e cel dintâi, pentru
că el se convinsese întrucâtva Ia mormânt. Cel pu­
ţin el era predispus să creadă. Dar ceilalţi nu credeau
spusele femeilor.
Isus se arată Măriei, dar ea nu-1 cunoaşte. Ea a
a avut vederi spirituale, cari creşteau din ce în ce tot
mşi mult. Dar de ce nu L’a cunoscut ea? Pentrucă El
era sub altă formă. Isus a avut pentru ea o vorbă:
„Mţ ar i e! ” Aceasta îl va descoperi. „ M ă r i e " şi
„R i.ahuni” . Nici odată n’a avut o convorbire aşa de
mare înţeles ca aceste două vorbe. Ea a vrut să-i îm­
brăţişeze picioarele, dar Isus i-a zis: „Nu mă ating-
g e". „Unica pricinii pentru care eu sunt aidi e că cu
Incit nu m'am suit la Tatăl meu".
Maria aleargă la ucenici să le istorisească cum
a vorbit ea cu Domnul. Ea! a avut una dintre cele mai
frumoase istorisiri de spus. Oare loan a strigat: „Ale
tuia", eu am ştiut despre aceasta!" Nu, ei cu toţii
s’au îndoit, compătimind pe Maria.
Nici istorisirea celorlalte femei n’a avut efectul să
întărească credinţa ucenicilor, că într’adevăr a înviat
Isus. Din contră, ei le-au socotit şi pc ele ca si pe
Maria, ba şi mai rău, zicând că tonte femeile îşi ies
din fire.
Petru vede pe Isus. Luca deasemenea şi Pavel
spune şi el. Acest fapt aruncă o marc măsură de lu­
mină asupra situaţiei. Bine înţeles, fe­
meile n’au fost socotite, însă Petru, i’a văzut. „Cu
adevărat a înviat Domnul’’.
Francisca Willard1a fost luată Tn râs pentrucă ea
a putut vedea oprirea băuturilor alcoolice în America,
înainte de ce a putut să vadă vre-un om. Dar ea este
astăzi onorată şi slăvită de ţara ei. Unii oameni abia
încep să vadă ceeace alţii au văzut cu zeci de ani mai
înainte. Istoria de la Èmaus este una dintre cele
măi frumoase istorii, pe care am citit-o vre-odată în
vieaţa mea. Aceştidoi oameni locuiau la o depărtare
de opt mile afară din cetate. Ei fuseseră în cetate şi
auziseră istorisirile femeilor. Acum ei se duc către
casă, trişti, vorbind despre lucrurile petrecute. Dar iată
căi un străin îi ajunge şi îi întovărăşeşte în calea lor.
El îi ascultă cu interes. La întrebarea străinului despre
ce era vorba, ei s’au oprit înmărmuriţi. Şi el singur a
fost în Ierusalim, şi nu ştia despre aceste lucruri. Dar
după aceea i-au spus despre istoria vieţii şi sfârşitul
trist al lui Işus, şf că ei erau în a treia izS de aşteptare
dela moartea lui, dar nimic din făgăduinţele Sale, că
a treia zi va învia. In adevăr unele femei au spus că
Străinul începe să le istorisească şi să le facă cea
mai frumoasă expunere din Testamentul Vechi şi pro­
roci despre Mesia, şi să le arate că aceste lucrnri cari
s’au întâmplat, trebuiau-să se întâmple cu Mesia.
Cei doi oameni s’au împrietenit cu străinul necu­
noscut şi când au sosit la casă lor l-au rugat să ră­
mână la cină cu ei. In sfârşit ei l-au înduplecat, şi stră­
inul a intrat cu ei. La cină, când străinul cerea binecu­
vântarea, se descopere lor şi deodată se face nevă­
zut. El era Isus, şi ei .nu L'au cunoscut! Ochii lor erau
ţinuţi ca să nu-L cunoască. Şi aşa cum stăteau ei sin­
guri uimiţi Ia masă, au zis unul către altul: „Na ne
ardea inima noastră!" Ei s’au grăbit chiar în a-
ceeaş seară să aducă vestea la cei din cetate şi astfel
bucuria a fost mare pentru toţi.
Isus fără de veste se arată în mijlocul ucenicilor.
Efectul a fost ca un ourent electric, dar nu ceeace te-ai
aştepta. Ei erau înspăimântaţi! Era noaptea târ­
ziu şi unele întâmplări minunate avură loc peste zi.
Ei stau cu uşile încuiate, şi minunea era că ele nu se
deschiseră şi Isus fără de veste apăru în mijlocul lor.
Ei au crezut că este un duh.
Isus mustră necredinţa lor. îndoiala nu este semn
de intelectualitate — ei se îndoiau a crede cele ce ve­
deau. Isus dă dovadă neîndoelnieă — El îşi arată ră­
nile Sale şi ei tot nu cr$d — de astă dată din pricina
bucuriei — c prea bun să fie adevărat, ceeace vedem!
Sunt tucruri. cari par pr.ca bune să fie adevărate şi
totuş noi ştim că ele sunt adevărate.
(Noi privim în treacăt trupul înviat. Prin aceasta
înţelegem despre trupul nostru, şi totodată înţele­
gem despre curatul trup spiritual. Şi atunci înţelegem
legătura lor). N-
Isus dă o întorsătură nouă credincioşilor. Sunt
de faţă şi femei? Cui s’a dat însărcinarea? „După
cum Părintele m'a trimes pe mine, aşa vă triplet şi eu
pc voi". A trimis isus şi pe femei? Desigur că
el vorbeşte la oameni şi femei. Lucrul fundamental
în însărcinare şi aceea care urmează după aceasta,
este că ea nu este dată predicatorilor, nici la biserici,
ci la fiecare credincios în parte.
Apostolii încearcă acum să-l convingă şi pe Toma,
care n’a fost acolo. Ah, zice el, acum câteva zile
v’^m văzut eu pe voi cum râcîeaţi de Maria. De aceea
am şi eu un motiv egal. Voi v’aţi întors la starea fe­
meilor. Până când nu voi pune degetul meu în
semnele rănilor de la mâini, să măsor şi să privesc
că nu este mână de duh, cu nu voi crede.
Bucuria este mare. Chiar şi Toma se convinge.
Este cea dintâi întoarcere a zilei Domnului; cea dintâi
sărbătorire a învierii Domnului. A spus el că se va
arăta Duminica viitoare? Toţi s’au adunat la fel şi au
încuiat uşile, nu ca să-L ţină pe Isus afară, ci pe duş­
mani. De ce a venit Toma? Cine l’a înduplecat ca să
vină înapoi. S’a aşteptat el să fie convins? Cineva a
avut destul tact să nu argumenteze, ci cu iubire să
zică: „Haide, vino Tdma, să ne adunam iarăş la olaltă
cu ceilalţi”. —
Domnul conving« pe cel din urmă ucenic necre­
dincios. El stă fără de veste în mijlocul ucenicilor şi
imediat îl provoacă pe Toma. In faţa provocării,
Toma se predă cu totul. Ei a spus cele mai mari
cuvinte, cari au fost spuse vre-odată lui Isus: „Dom­
nul meu şi Dumnezeul meu". Când a fost convins,
 FARUL MÂNTUIRII
eli a fost convins de ceva. Când s’a predat, el s’a pre­
dat ,cu totul. Bucuria a fost mare atât a ucenicilor
cât şi a iliui Isus, care s’a străduit să convingă pe ne­
credincioşi, că într’adevăr el a înviat dintre cei morţi.
Speranţa ucenicilor a reînviat.
(Însemnări din Noul Testament).
de ANDR1ŞAN.
I n o i e r e a.
M. EMINESCU.
Prin ziduri încgrite, prin iazul umezelii
A morţii rece spirit sa strecură ’n tăcere
Un singur glas îngână cuvintele de miere.
Închise în tratajul străvechei Evanghelii.
C’un muc in mâini moşneagul cu barba ca zapada
Din cărţi cu file unse norodul ¡1 învaţă
Că moartea e în luptă cu vecinica vieaţă.
Că de trei zile ’nvinge, cumplit muncindu-şi prada.
O muzică adâncă şi plină de blândeţe
Pătrunde tânguioasă puternicele bolţi:
„Părerea, Doamne sfinte ,căzu înorice colţ,
„Căci a căzut în însuş izvorul de vieţe” .
• 1 ‘ 1 'i
„Nimic înainte ţi-e omul ca un fulg,
„Ş’acest nimic îţi cere o rază mângăioasă,
„In pâlcuri sunătoare de planşete duioase
„A noastre rugi, Părinte, organelor se smulgi.”
Apoi din nou tăcere, cuţremur ai sfială
Şi negrul întuneric se sperie de şoapte...
Două-spre-zece ceasuri răsună,' . . . Miez de noapte.
De-odată în negre ziduri lumina dă năvală.
Un clocot lung de glasuri viu de bucurie
Colo’n altar se uită şi preoţi şi popor,
Cum diu mormânt răsare Christos învingător,
Iar inimile toate s’unesc în armonie:
Noi Ţie Unuia
Cântări de laude ’nnălţim
Primindu-L cu psalmi şi cu ramuri
Plecaţi-vă neamuri
Cântând Aleluia!
Christos a înviat din morţi
Cu cetele sfinte
Cu moartea pre moarte călcând,
Lumina ducând
Celor din morminte!
Rrginf şi aur nu am . . .
I (Fapt. Ap. 3, 6.)
i
Cuvintele acestea au răsunat de pe buzele lui
Petru la poarta numită „Frumoasă” a templului din
Ierusalim — când a văzut acolo pe omul slăbănog
dela naştere, întinzând mâna pentru milă. Petru şi
Ioan nu au avut bani, însă au avut o comoară cu mult
mai preţioasă decât banii, o inimă blândă, credincioasă
şi iubitoare şi aşa, deşi nu au avut comori, totuşi au
putut ajuta.
_____ 9
Scriptura spune că după cuvintele acestea: „/«
numele lui Isus Christos Nazarineanul, scoaLă-te şi
umblu", a prins mâna dreaptă a slăbănogului şi ri-
dicându-1 s’a făcut sănătos.
Se crede însă de cei mai mulţi că, numai un/om
bogat poate ajuta. Dar dacă ne uităm bine, nu
este aşa. Săracii dă cu mult mai mult decât bo­
gaţii. Chiar şi Isus, stând lângă corban în templul din
Ierusalim,, a Luat seama când aruncau bogaţii comorile
lor — văduva săracă care a prus 2 bani, n’a mai avut
alţii . Această femeie a dat tot ce a avut. Dintre
cei avuţi nici unul nu a făcut asta şi nici nu puteau
face, dar ea a putut. Pentru aceea s’au scris faptele ei
în Evanghelie, unde vor rămâne pe veci.
Şi văduva delà Şarepta, a vrut să coacă cca din
urmă pâine şi apoi să moară. Ajungând Ilie acolo, a
primit sfatul lui care a zis: fă mai întâi o mică azimă
mie, şi pe urmă fă ţie şi fiului tău!... Căci aşa zice
Domnul. (I. Regi 17, 12—16.),Ea! â ctezut şi a făcut.
• Eu cred că Dumnezeu nu se uită Ia cantitatea au­
rului şi argintului ci numai la inimă, ca tot ce facem
să fie din dragoste şi Yoe bună.
Chiar şi registrele bisericilor ne adeveresc acest
Jucru. Dacă vom lua seama după sumă şi comparând
cu averea, suma dată de unii şi de alţii, vom vedea dra­
gostea de, a jejrtfi a celui sărac.
Când dăm pentru lucrul lui Dumnezeu, trebue să
uităm de noi şi numai ţinta, nevoia şi suferinţa să ne
fie înainte.
Petru, loan şi ceilalţi apostoli au primit delà
Isus darul minunat de a vindeca. Credincioşii de azi
primesc delà El toate binecuvântările şi darul de a
da şi face bine. Dacă cineva este învăţăcel, trebue să
facă bine, să fie îndurător, pe cel căzut să-l ridice
şi să dea dintr’al său la cel ce este în lipsi.
Grupul mic de credincioşi rămaşi după înălţarea
Domnului, numai faptelor sus pomenite pot mulţumi
sporirea lor repede.
Biserica, din care toate acestea lipsesc, poate să
aibă aur, argint, averi, poate să fie ocrotită de stat,
poate fi păzită cu tunuri şi cu sute de mii dc baionete,
tot se va nimici.
* * *
Un papă al Romei sc plimba odată prin faţa Va­
ticanului ai un diplomat, iar în casa vaticanului se
aduceau saci cu aur. Pe când servitorii cărau comorile,
papa zicea cu îndestulare: „Ce mult s’a schimbat sta-»
rea bisericii delà Petru până acuma. Atunci a trebuit
ca să zică el: argint şi aur nu am eu —, *în schimbyas-
tăzi aduc cu sacii în casa noastră de bani” . „Da?!” —
a spus diplomatul — ..Dar s’a schimbat şi starea
bisericii: azi are la îndemână multe tezaure, averi,
dar pe bolnavi nu-i poate vindeca” . Auzind papa pe
diplomat vorbind aşa. s’a supărat foc.
Fraţilor! Să ne silim a adăuga lângă credinţa
noastră fapte bune. fără de care credinţa este moartă,
lacob ne spune că serviciul dumnezeesc este bine­
facerea...
Doresc ca Domnul să ne ajute la toţi să avem
fapte bune la credinţa noastră.
Tradus de MAGDALENA DUMITRESCU.
— Răspândiţi „Farul Mântuirii“ —
10 FARUL MÂNTUIRII

Cântăreţii noştri.

*:

C o rn i vocal d in A lb a l u l i a F a r t o ş , d e Nnb co n d u c e re a f r a te lu i G h eo rge M an n ţin

Am fost creştin şi mă numeam

Bm fost creştin. Cu lege, cari eu o făceam
Am fost creştui in vieaţa mea Şi-a fost greu să mă deslipesc
Păstorul nostru aşa zicea De-aşa-o lege să mă lipsesc.
Şi eu la rândul meu credeam
Cu creştinismul mă făleam. Dar Dumnezeu cel îndurat
Pe mine El m’a deşteptat
Am fost creştin, căci am serbat Cu înţelepciune de sus
Pe sfinţii toţi şi n’am umblat La Scriptură El m’a dus.
Să ştiu mai mult de legea mea
Creştin eram şi nu-mi păsa. Şi am aflat că mort eram,
Şi nici o lege nu aveam,
Am fost creştin, dar gura mea Eram un mare păcătos,
Satana zilnic o stăpânea Departe de feus Christos.
Şi limba mea cât am trăit
Ea adevărul n’a vorbit. Prin mila Tatălui de sus
Am cunoscut eu pe Isus,
Am fost creştin, dar am hulit In inimă eu L’am primit
Pe alte legi, cari mi-au vorbit Şi astăzi mă .simt mântuit.
Chiar tocmai când mă îmbătăm
Pe orice lege-o înjuram. Astfel creştin te poţi numi
,v i Pe Isus când îl ve-i primi,
Am fost creştin, ca pruncul mic Scriptura te va îndrepta
Cari nu ştie ce-i rău nimic, Ca Să-ţi cunoşti tu legea ta.
Deci tot ce mintea-mi cugeta
Pentru mine perfect era. Să poţi deveni un creştin
Să scapi tu sufletul de chin,
Am fost creştin, dar am aflat. Iar când ve-i fi tu mântuit
Că creştinismul ce-am urmat Să sputi că eşti tu fericit.
Privindu-1 în realitate
A fost numai păgânătate, SIMION ÎONESI.
 FARUL MÂNTUIRII 11

tului iui Dumnezeu, e o cauză de căpetenie. O comu­

De ce nu progresează co­ nitate care nu e legata sufleteşte de predicatorul
ei, nu poate sâ-i placă lui Dumnezeu; este ca o tur­
munităţile noastre- ma fără de păstor. O comunitate care nu ascultă de
Aceasta este una din cele mai mari întrebări pe predicator şi nu urmeaza sfaturile sale. nici să nu
care şi Ie pun unii oin copii Domnului, cari aorcsc pretindă prosperare.
înaintarea lucrului Său, între păcătoşi. Răspunsul cie Comunitatea in care sc formează partide împo­
sigur că e greu de aat; totuş unii cari s’au ocupat triva predicatorului şi acele partide n.i s’au rugat
mai serios de această chestiune, au ajuns la convin­ pentru întărirea predicatorului, nu poate prospera. Ast­
gerea că piedica sau piedicile nu sunt departe de fel! de membrii pescuesc, dar au o plasă spartă in fund.
comunităţile noastre, şi ele sunt următoarele: In cartea Nunterii, c. 16. 1—3, citim despre trei per­
soane, în frunte cu Core, cari luptau contra lui Moise.
1) Vicnii! lăuntrică a cam unităţii or noastre. Ce grozav sfârşit au avut, i-au înghiţit pământul de
Aceasta este cea mai principala cauză de care vii cu toată partida lor. Mai este cazul’ Măriei, sora
atârnă înaintarea, stagnarea sau scăderea comunită­ lui Moise, care vorbise împotriva lui şi Domnul a
ţilor noastre. Dacă o comunitate trâeşte u vieaţt peclepsit-o cu lepră. Apostolul Pavel vorbeşte in
lăuntrică, neplăcuta lui Dumnezeu, cu alte cminte o Tit. 3, 10, despre unii 'membrii .cărora le place să
vieaţă păcătoasa, este cea mai mare piedici. In facă desbinări între fraţi şi el ii clasează ca pe nişte
exemplu avem in losua 7, aci avem o icoană a păca­ păcătoşi osândiţi de ei înşişi. Spaţiul nu-mi permite
tului tăinuit, care stă ca o ¡stavilă împotriva puterei co­ ca să descriu ce nenorocire este atunci când relaţia
munităţii -lui Israijl. Ah! Păcatul ascuns este arma dintre comunitate şi predicator nu este după voia
diavolului, prin care învinge comunităţile noastre.. Domnului. Să nu creadă cineva că eu părtinesc predi­
,,/srail nu va putea ţine piept vrăşmaşilor sui, până catorii. Nu, nici de cum. Dacă ei nu corespund che-
nu va depărta anatema clin mijlocul lui. losua 7, 13. m-ârii lor, comunităţile nu sunt obligate ai ţine. Să
t Ş>i e învederat că dacă într’o comunitate se află un pă­ prea poate că, o comunitate care nu bagă de seamă,
cat ascuns, ea nu poate să progreseze. Tot vieţii să fie trasă în păcat de predicatorul său. De exemplu
lăuntrice i se !mai atribue armonia frăţească dintre Aren, care a tras în păcat comunitatea Iui Israil H.
membrii ei. De ex. intr’o comunitate ai cărei membrii Moise 32, 21.
se urăsc, nu se ajută, nu simt durerea sau fericirea, Iubite frate, care te pretinzi că eşti copilul lui
n ’au aceleaş simţăminte frăţeşti unii faţă de alţii, Dumnezeu, ce eşti tu pentru biserica lui Christos,
în acea comunitate nici nu poate fi binecuvântarea piedică sau mijloc de înaintare?
lui Dumnezeu. Apostolul Pavel vorbeşte cu durere în Răspunde Domnului.
Filipeni 3, 18 şi spune cu lacrămi. că „unii trăiesc IO AN BODODEA.
ca vrăşmaşi ai crucii lui C/iristos”. Deci păcatul
ascuns, vieaţa dezordonată şi traiul împotriva crucii
lui Christos, sunt cele trei piedici, care împiedică
Muntele cel sfânt-
progresul comunităţilor noastre.- Munte sfânt ai piatră seacă
Azi mulţi peregrini te cată .
2) Relaţiile comunităţilor noastre cu lumea. In tine eu am aflat
„Voi sunteţi Sarea pământului", Izvor sfânt şi minunat.
„Voi sunteţi lumina lumii".
Mat. 5, 13—14. O! clíátor ostenit
Ce alergi spre un sfârşit!
Dacă comunităţile noastre nu-şi păstrează - în­ Vino, nu alerga în zadar
semnătatea ce le-a dat-o Domnul Isus, ca ele să fie , Ci te ’ndreaptă spre Calvar. '•
„Sare" şi „Lumină ’ în lucrarea lor, nu vor progresa.
Domnul Isus şi-a dat bine seama de superioritatea bi­ Unde ştiu dacă vei ajunge .
sericii Sale, cânu a zis: „Cetatea aşezată pa munte Inima în tine va plânge,
nu poate rămâne ascunsă". Cu această asemănares Când vezi pe acest pământ
Domnul voeşte să arate că la Comunităţile noastre, lu­ Un izvor aşa de sfânt.
mea trebue 'să privească ia lumina ei, să ser­ E izvor sfânt şi curat
vească ca mijloc de orientare pentru cei rătăciţi', şi ca Din sânge nevinovat,
liman de odihnă pentru cei trudiţi şi împovăraţi. Care pe Calvar a curs
Triumful Evangheliei lui Christos, este strâns le­ Din Domnul nostru Isus. \
gat de aceasta; „îşi ajung comunităţile noastre înalta O! iubite călător.
lor chemare?” Exemplu mai putem lua dela comuni­ Vino la acest izvor,
tăţile lui Israil; cât timp comunitatea era cu Dumne­
zeu, învingea şi prospera, ciar când se abătea la zeii Şi-atunci mult te vei bucura
străini, Dominul o făcea de ruşine popoarelor păgâne C’ai aflat mântuirea.
Păcate mlai sunt atunci când comunităţile noastre Ce balsam vindecător
unesc cu lumea, adică atunci când îşi dă copiii ei du Este în acest izvor, ’
copiii lumii. De aceea Domnul a zis: „Fiţi sfinţi, La oameni nu-1 poţi găsi \ \
eu sunt sfânt". Vfc. Dacă la Christos nu vi.
3) Relaţia comunităţilor noastre cu predicatorii Sângele sfânt şi curai i
„Ascultaţi de mai marii voştri şi Va şterge al tău păcat
fiţi supuşi". F.v. 13, 17. Care din Isus a curs
Dela distanţă, această chestiune parcă n’ar avea Când pe cruce-a fost străpuns.
aşa mare însemnătate, dar privind-o în lumina cuvân- DIMITR1E PETCU, '
 12 FARUL MÂNTUIRII
O scrisoare din Statele
Unite.
(I. Petru 1:3 7.) • ’
Iubiţi fraţi: — A trecut un timp de când nu v’am
mai scris despre starea lucrurilor din Statele-Unite.
Spaţiui nu ne lasă să dănt o descriere amănunţită
asupra stării, dar vom atinge toate în general.
In iarna asta ara avut şi noi vremuri grele în
câte\a rânduri. Prin unele părţi au perit vieţi ome­
neşti ca victime ale unei furtuni ce s’a abătut asupra
oraşelor şi satelor din partea răsăriteană. Am avut
apoi şi noi vărsări de apă în unele locuri, unde pe lân­
gă paguba de sute de mii de dolari, au fost şi pier­
deri de vieţi omeneşti. Aşadară, nenorocirea s’a nă­
pustit şi asupra altor ţări nu numai în Ţara noastră.
Vremurile grele de iarnă au trecut şi acuma vedem
semne că se apropie mult dorita primăvară. Ici colo
pe câmpie se aud păsările cântând în cor, iar câmpiile
se îmbracă în haina verde.
Emigrarea aproape oprită.
De obicei, când se vorbeşte de Statele-Unite,
oamenii ştiu că se vorbeşte de o ţară marc şi bogată.
Muncitorii se gândesc la plata în dolari şi-i socotesc
în valuta dela noi. De aceea mulţi ar dori să vină în
Statele-Unite. Dar acuma nu se poate. Nu se poate
oricât veţi spesa cu agenţii! Legea în vigoare asupra
emigrării aproape opreşte venirea oamenilor muncitori
în Statele-Unite. — E ¡drept că această lege până acum
câteva luni era înfrântă de agenţii de oameni, căci pe
bani mulţi treceau din Canada în Statele-’ !nite. Pe
mulţi însă i au prins autorităţile dela frontur i şi i-au
băgat în puşcărie. Un număr de români — să nu zicni-
inic de sârbi, unguri şi polonezi — fiind prinşi când
treceau pe ascuns în America din Canada, au fost arun­
caţi în temniţă, unde adesea îşi rugau moartea. Acolo
au fost ţinuţi cu hoţii, cu fel de fel de criminali şi cu
toate lepădăturile oraşelor, luni de zile până când să­
racii oameni nu mai aveau nădejde de vieaţă, dacă
n’au avut cine să-i scoată pe bani mulţi până la eşirea
judecăţii. După judecată săracii oameni despoiaţi de
blestemaţii de agenţi, cari i-au înşelat in tot drumul,
sunt trimeşi acasă la o vieaţă mai amară decât îna­
inte de a fi plecat; căci mulţi şi-au vândut averile şi
au cifeltuit totul cu şarlatanii cari i-au momit, spunând
că le vor face rost să treacă în America. Am văzut cu
ochii mei aceste lucruri şi n’arn putut decât să plâng.
Fraţi români de sângele nostru, oameni cum se cade,
cari înşelaţi de agenţi şi-au vândut boi, cai, oi, pă­
mânt. şi au plecat la America. Agenţii le-au făcut
promisiuni sigure. Dip Franţa pe unii i-au trecut în
Cuba, Mexic. Sud-America, şi Canada, promiţându-le
că de acolo ii vor trece în America. Au ajuns sărmanii
oameni în acele ţâri, fără să cunoască limba poporului
băştinaş. Deci iară au ajuns pe mâna agenţilor cari
stau pe la porturi cum stau câinii după hoit. Şi a-
ceştia le-au făgăduit trecerea în America, dar numai
cu atâta şi mai mult nimic. Au urmat apoi lucruri ne-
descrise! Oameni cinstiţi, cari în toată vieaţa lor n’au
făcut nimănui nici un rău, au ajuns prin puşcăriile
pline de duhori rele, cu hoţii renumiţi în spargeri şi
cu toţi renumiţii spărgători şi cu stricaţii societăţii
.omeneşti. Acolo îşi rugau moartea cu plâns şi
piereau cu zile, după ce şi-au lăsat acasă femei, copii,
mamă, tată şi rudenii, ia r banii depe boi, cai, oi, pă­
mânt, s’au dus la agenţii, cari le-au urzit pieirea!
în numele lui Dumnezeu, vă rog să nu mai ascultaţi
de agenţii cari zic că vă pot trece în America. Dacă
din ţară nu căpătaţi viza dela Consulatul American,
unde se poate întreba şi fără agenţi, staţi acasă nu
vă cheltuiţi banii cu drumurile, nu daţi pasărea din
mână pe cea din pădure! Se înţelege că Consulatul
American nu poate da viza decât la un număr foarte
mic — şi numărul celor din România este de vre-o
650 persoane pe an — la femeile şi părinţii celor ce
s’au făcut aici în America cetăţeni.
Mulţi întreabă că dece nu se dă drumul oamenilor
să vină la America caşi mai înainte. E uşor de în­
ţeles pricina, dacă iei în socoteală starea lucrurilor
din America. Oamenii cari vin din Europa, toţi se
aşează în oraşe şi caută lucru pe la fabrici. La lucrul
câmpului nu merge nimeni. Au mers unii dupăce şi-au
strâns nişte bani, dar au pierdut totul şi'iară au venit
la oraş. Foarte puţini au rămas la lucrul pământului şi
aceia de abia o duc cu cele de toate zilele. Căci aci
se lucrează pământul cu maşini. Cum maşinile costă
bani mulţi şi oamenii noştri n'au bani să-şi cumpere şi
pământ şi maşini; iar dacă lucrează pământul ca la
noi, mai mult cin puterea mâinilor, şi cu caii, nu ies la
un rezultat bun. Bucatele sunt ieftine şi ca să-şi facă
omul ceva, trebue să vândă foarte multe bucate. De
pildă, un singur om trebue să lucreze S0 jughere
pământ, fără a-şi băga argaţi sau ziuaşi, dacă vrea să
câştige ceva. Dar care om poate munci singur cu
caii şi mâinile — ca şi la noi — 80 jughere pământ?
In ţară la noi la 80 jughere de pământ ai 8 cai şi două
.slugi, şi-ţi bagi secerători. Dacă ai lucra aici aşa,
în trei patru ani ar trebui să-ţi vinzi pământul şi să
rămâi ca cucul!
I. SOCACIU.
, (Va urma.) '
Fapta unui nebun.
O lămurire pentru fraţi şi o desminţire pentru cei in­
teresaţi.
In ziua de 8 şi 0 Martie a. c. ziarele din Capitală
au publicat sub felurite titluri, isprava unui nebun
anume Ştefan Roman, cu domiciliul în Bucureşti, care
şi-a tăiat mâna stângă cu toporul, atribuindu-i ispra­
va sa fanatismului religios şi numindu-1 unanim: de
religie baptistă. ]
Ne-am dus imediat la domiciliul nenorocitului
spre a controla ştirea, unde am putut culege chiar dela
membrii familiei sale următoarele informaţiuni:
Numitul Ştefan £oman, în vârstă de 56 ani, de
meserie tinichigiu, are o familie compusă din soţie,
o fică, doi băeţi şi o noră. Din tinereţe el era alcoolic
(beţiv). Acumibiluni a ¡auzit de Cuvântul Domnului la
adunarea fostului preot Tudor Popescu din Str. Olteni
57 pe care o vizita. Se lăsase de băut, dar ce folos!
De două luni ,el arăta semne crescânde de nebunie.
Alcoolul întrebuinţat o vieaţă întreagă începea să-şi a-
rate roadele.
In noaptea zilei de 7 Martie înebunise de-abinelea
şi pentrucă nebunia găsise un teren religios, in furia
lui crezu că cuvintele Evangheliei: „Dacă te smin­
teşte ntâna ta — tai-o!” trebuesc executate literal­
mente, ieşi afară pela orele 5 şi 20 dimineaţa, puse
mâna stângă pe prispa de lemn a casei şi cu cea dreap­
tă luă toporul cu care îşi tocă cu 28 de lovituri mâna
 FARUL MÂNTUIRII
stânga până dincolo dc încheetură. Fără nici un stri­
găt de durere, el continuă sâ ţipe ca un nebun de
teroarea lucrurilor pe cari le vedea numai mintea lui
bolnavă. Căzuse în delirum trcmcns. Dus imediat la
spital, doctorii — oameni ştiinţifici — au stabilit
următorul diagnostic: NEBUN DEPE l' RMA AL­
COOLULUI.
# » «
• De unde deci ştirea ca nebunul ar fi baptist
şi că din pricina acestei credinţe ar fi ¡nebunit şi ar
fi făcut isprava de mai sus?
Ducându-ne la ziarul „Universul” , care a pu­
blicat această ştire lipsită de adevăr, ni s’a spus că
Prefectura Poliţiei prin Biroul ei de informaţiuni a
lansa't ştirea că nebunul ar fi baptist. Scopul ştirei
era ca să impresioneze opinia publică în detrimentul
religiei baptiste.
Ştim1 ca multe gazete provinciale cari nu ne văd
cu ochi buni, vor exploata această ştire falşă şi ca va
fi încă o armă mincinoasă în mâna acelora cari nu ne
pot suferi.
Noi am publicat imediat în ziare o desminţire
categorică, dar — fi-va ea luată în seamă?
Piatra odată aruncată îşi urmează drumul dis­
trugător.
Noi, fraţii noştri în Christos, vom primi şi această
lovitură cu resemnare, privind la Domnul, care fiind
înfruntat, bătut, batjocorit şi răstignit pe nedrept,
n’a răsplătit nimănui cu aceeaş monedă, ci doar a în­
trebat: „Pentruce mă loveşti?” şi s’a rugat pentru ei.
Vom' face şi noi la fel. După ce am întrebat: pen-
truce această batjocurii nemeritată? fraţi, să ne rugăm
măi stăruitori pentru adversarii Evangheliei şi să
lucrăm1 mai devotaţi pentru sărmana lume ce zace în
întuneric — în special pentru cei pătimaşi de al­
cool — căutând a-i aduce din timp la Mântuitorul.
Iar noi, vom trage o învăţătură în plus: mai de­
parte dc băuturile alcoolice, desfiinţarea lor definitivă
şi înlocuirea lor cu apa curata şi sănătoasă lăsată dc
Dumnezeu.
JEAN STANESCH1,
Secretarul Comunităţii Baptiste Române
' din Bucureşti.
Darul unui miliardar.
Cel mai mare concert de clopote din lume.
Fiul celui mai bogat om din lume, John Rocke­
feller, a oferit în amintirea mamei sale un minunat
dar unei biserici din New-York; nu mai puţin decât
cel mai mare carillon (un complex de clopote) din
lume. Acesta a necesitat mai multe luni de lucru, nu­
mai ca să fie pus la purfet, şi a fost adus ’expres din
Belgia, ţara clasică a carillon-elor.
E alcătuit din 53 de clopote, toate deosebite,
şi care se înşiră delà cel dintâi — mimai dc câteva
chilograme, mai mare cât un pumn — până la cel
din urmă, ce măsoară 4 m. lungime. Cu greu se poate
închipui farmecele acestui concert, când încep să sune
cele 53 de clopote. E cu siguranţă o imizieă ce nu
sc poate uita şi care tocmai din această pricină c
transmisă în Europa prin telegrafie fără fir.
Clopotele se găsesc aproape toate într’un turn
făcut anume alături de fericita biserică, şi numai
cele 7 mari stau jos, la înălţimea bisericii.
\ J _
Toate sunt conduse automat de o serie dc. clape
şi pedale, cari sc găsesc într’un aparat de comandă,
îngrijit "de un specialist în cariilon-e. Clopotele mici
sunt comandate de clape, iar cele mai mari de pedale.
E interesant de văzut cum maestrul concertează cit'a-
ceste cinci zeci şi trei de clopote, pc care le pune în
mişcare cu o iuţeala uimitoare. Pare mai degrabă un
scamator decât un artist, atât e de neîntrecut în ve-
locitate când execută un asemenea concert fără pereche
în lume.
Clopotele acestea sunt adevărate instrumente mu-
ziiale, deoarece sunt turnate in aşa fel încât să se
armonizeze între ele, după o reţetă cunoscută* numai
de turnătorii englezi. Arta de a turna clopote în ar­
monie de tonuri înflorea în Olanda acum 300 de ani,
dar curând după aceea a fost uitată. Armonizarea
clopotelor joacă acelaş rol într’un carillon, ca şi acor­
darea instrumentelor într’o orchestră.
Clopotul cel mare are o astfel de sonoritate
încât sunetul său, după lovitură, le aude distinct
două minute şi e uşor de imaginat ceeace se petrece
când cele 53 de clopote răsună împreună.
(Extras din „Oglinda Lumii” .)
de ELENA SEZONOV.
Singura-ţt scâpare.
Un căpitan de vapor avea un copil pe care-1 iubia
foarte mult pentru că el era singurul lor copil şi deci
era singura lor mângâiere. Copilul avea o maimuţă
cu care se juca adeseori. Intr’o zi, maimuţa luă pălăria
copilului şi începu să fugă cu ca. Copilul începu să
ţipe şi să alerge oupă ea, dar ea ajungând la catarg,
se urcă pe el; şi copilul fără să tie observat de ci­
neva se urcă şi el după maimuţă, care ajunse în vârful
catargului. Ajuns lângă maimuţă, copilul privi în jos
şi deodată delà înălţimea aceea îi veni ameţeală
şi începu să ţipe şi să tremure. Tatăl copilului, atras
de ţipetele disperate, ridică ochii în sus şi când îl
văzu, înţelese îndată că peirea copilului său este sigură
dacă va cădea pe bordul vaporului. Atunci el prinse
curaj şi strigă: „Arunc ă-te în marc; îţi este singura
scâpare”. Copilul şovăi,„dar tatăl îl îndemnă stă­
ruitor: „Aruncă-te în marc ; altfel eşti pierdut! Eu
te voi salva! Copilul neavând încotro, şi mai ales pen-
trucă tatăl său îl * ruga stăruitor sâ se arunce m
măre, el închise ochii şi se aruncă în valurile mării.
Câţiva marinari preparaţi, săriră după el, îl prinse
şi-l aduse pe bordul vaporului nevătămat. Aceasta
i-a fost singura lui scăpare, căci dacă nu asculta de
îndemnul tatălui său şi cădea pe bordul vaporului,
moartea lui ar fi fost sigură.
Câţi oameni nu se joaca şi astăzi cu păcatul, în­
tocmai ca şi acest copil cu maimuţa lui! Dar ju-
cându-se cu păcatul se joacă cu propria lor vieaţă.
Este adevărat că păcatul la început nu pare primejdios,
pe măsură dar ce-1 săvârşeşti, devine tot mai prb
ntejdios asupra omului.
Singura-ţi scăpare este numai la Isus Christos,
cititorule, care e gata să-ţi întindă mină, de ajutor,
dacă bine înţeles tu recunoşti starea păcătoasă în
care tc afli.
Ascultă deci chemarea Lui mângăetoare care zice:
,,Veniţi la .Mine toţi cei trudiţi şi ostenjfi şi eu vă voi
da repaus” şi vei fi fericit în veci de vecj.
M. DUMITRAŞCU'.
 u FARUL MÂNTUIRII
Sonet.
Din nou coboară-te ’ntre noi, Isuse,
Căci iarăş turma ta e rătăcită,
Şi iar se ’ntinde noaptea cea cumplită
A vechii uri, dc Tine-atunci răpusă.
De-abia se mai zăreşte ca prin sită
A mântuirii stea. Dar cât de sus e!
Se depărtează par’că. .. Cine spuse,
Că stingerea nî-i singura ursită.
* — Baptiştii din China de Sud au ţinut un mare
O, vino, iubitorule de oameni,
In sufletul bătrânei lumi să sameni
Din nou credinţa cea mântuitoare ...
Cunoaşte-i-vom ? Pleca-vom fruntea oare,
Când întinzându-şi mânile-amândouă
Asupră-ne, va zice: „PACE VOUĂ!”
\ ■
> }
i >J. r • ' ----- O---- r • '
Exemple bune.
Nenumărate lucruri se petrec pc pământ, pe cari
oamenii văzându-le, doresc a şi le însuşi, cum e de
exemplu: frumuseţe, bogăţie, caracter şi altele, cari de
fapt sunt trecătoare.
Toate acestea posedă bogate prilejuri de a pă­
cătui, iar în urmă dispar.
Priveşte la toate aceste bunătăţi şi vei vedea în
nrod vizibil, cum rând pe rând se topesc ca ciara de
faţa focului.
In vacanţa Crăciunului am voiajat prin Judeţul
Caraş-Severin, unde am putut vedea în vieaţa de toa­
te zilele a fraţilor, o adevărată stare după voia lui
Dumnezeu.
Iată un bun exemplu care trebue să fie un im­
bold pentru mulţi fraţi, care au la inimă lucrul lui
Dumnezeu.
In comuna Buchini din judeţul susamintit s’a în­
ceput lucrul misiunei Evangheliei după multe greutăţi
întâmpinate ae harnicul lucrător în via Domnului,
fr. I. Negrei, care ain anul 1920 şi până acum! a făcut
mari progrese.
Intr’una din zilele vacanţei,* ţinând un serviciu
ai\in, am cerut informaţiuni fraţilor de ce
nu au casă de rugăciune şi mi s’a răspuns că simt
multe greutăţi, cari nu le-au dat posibilitatea zi­
dirii unei capele.
Un frate se scoală şi spune că el are material spre
a zidi o casă, care să servească ca local de rugăciune
până la zidirea unei capele.
Un alt frate interpretează şi spune, eu donez un
loc pentru ca să facem adunare pe el şi astfel aceşti
fraţi s’au lipsit de a-şi face casă pentru ei' personal şi
au sacrificat totul pentru Domnul.
La această operă s’au mai asociat şi alţi fraţi, în
special Soc. Femeilor din localitate a oferit tot spri­
jinul ei în această direcţiune.
Actul de mai sus, este un exemplu, care trebue să
fie fnfitat, pentruca lucrul lui Dumnezeu să poată
progresa.
Fraţii nfei, să jertfim tot ce este posibil pen­
tru ca Domnul să fie proslăvit pe acest pământ.
TRUŢA ION.
----------o — - ţinut de fraţii: 1. Ungurean şi S. Bordaş, citind textele
| (Ştiri K x t e r n e I
O O-r*7Ov- ,*
— Dr. S. Y. Murrow. pioner misionar baptist
între indienii din Oklahoma, în etate de 90 ani, a
fost decorat de Statele-Unite pentru lucrul de înaltă
morală şi educaţie. Dr. Murrow este încă viguros şi
predică pe Christos. Indienii îl iubesc ca pe tatăl
lor şi toţi îl numesc „taica Murrow” .
congres în oraşul Swatow, la care au participat vre-o
5000 delegaţi chinezi. Intre hotărârile congresului de
-a lucra cu Evanghelia în poporul sărac din China,
congresiştii au dat un manifest către ţară prin care
se arată principiile creştine şi dragostea curată1 a chi-,
nezilor creştini faţa de neamul şi ţara lor.
— In zilele de 15—17 Septembrie trecut, s’a ţinut
•la Trenton, N. Y., Convenţia anuală a Bisericilor Bap­
tiste Italiene din Slatele Unite. Un succes glorios în
lucrul Evangheliei a fost raportat.
— Presa rom.-cat. strigă ca Ionel cu lupii şi-şi
dă aerul că urmaşii celor ce au ars pe rug pe cinstitul
loan Hus, sunt pc calvar, pentru simplul motiv că
•guvernul cehoslovac nu vrea să pupe piciorul lui papa,
care a binecuvântat cu pontifică binecuvântare tirania
din fosta ocârmuire austro-ungară. Şi fiindcă guvernul
cehoslovac refuză să lase casa cu banii ţârei la dispo­
ziţia prelaţilor, cari pc faţă şi în dos dispreţuesc in­
dependenţa poporului şi libertatea religioasă, presa
jesuită 9trigă în lumea - largă că roinano-eatolicii sunt
persecutaţi în Cehoslovacia! Ştim neruşinarea jesuită;
o cunoaştem prea bine! Dar ain vrea să ştim ce-ar zice
presa rom.-cat., dacă popii papistaşi ar fi bătuţi de
jandarmi , poliţie şi de primpretori? De-ar
zice daca copiii din familiile rom.-cat. ar fi batjocoriţi
şi bătuţi pentru că merg Ia biserica papală? Cam
ştim că în 24 de ore le-ar şti toată lumea din jurnale,
dar încă, fiindcă nici un atare lucru nu s’a întâmplat,
nu ştim precis limbajul presei jcsuite în aşa materie.
-- Mare festivitate de cântări religioase s’a ţi­
nut în oraşul Libau, din Latvia, sub auspiciile bise­
ricilor baptiste din toată ţara. Au participat la marca
sărbătoare 40 de coruri cu 1100 corişti. Timp de
două zile tot oraşul a fost pus în mişcare cu cântările
evanghelice, căci serbarea a avut loc într’un parc. în­
treaga populaţie ,afară de preoţime ,a avut mare bu­
curie. Cetăţeni din toate straturile poporului au în­
treţinut coriştii prin casele lor. Autorităţile de stat
au rămas uimite de acest lucru religios şi adânc cul­
tural. Poporul din Latvia, ca şi poporul nostru, are
dragoste de lucrurile sfinte şi învăţătura Domnului.
IOAN SOC AC IU.
«Vii«© ©-350 «'’s s s ' « £
| Din misiune |
O • 'V ! O i¿Ao O ^ .-©2^ ©Of? ciA© Q&tO
O zi «Ie b n e n rie fn \rad -,Ş eg a.
In ziua de 21 Februarie, fraţii din acest oraş au
avut o nespusă bucurie, cu ocazia ordinarei fratelui V.
Berbecar, secretarul general al Uniunii Comunităţilor
Baptiste din România.
Serviciul s’a început la ora 7 şi iO seara, fiind
 • 15 FARUL MÂNTUIRII
delà Matei 11, 1—10; Faptele 6, 1—6 ; 1. Timotei 3,
1—7, ţinând după aceea o prea frumoasă cuvântare.
Fr. V. Berbecar a făcut un istoric despre venirea
sa la credinţă, care a umplut de bucurie inimile
celor de faţă, auzind că 31 de ani. fr. Berbecar luptăm
armata lui ChTistos, aducând în acest timp servicii ne­
preţuite pe ogorul spiritual.
A urmat apoi punerea mâinilor de către fraţii: I.
Popa, I. Ungurean, S. Borda?. M. Muntean. T. Iov,
D. Chereş şi Moţiu. *5
Actul acesta a fost împodobit cu un program spe­
cial, dat de societatea tineretului din lcc.
Dumnezeu să-i dăruiască încă mulţi ani fr. Ber­
becar ,bătrânul general al lui Christos, ca să poată
servi şi mai departe cauza sfântă a Evangheliei.
Senii Cozma.
■i , . . , * , • * < . '
I e r b a r e * fe m e ilo r Soe. „ M a r t« “ şi „ M * r ia ‘<
din L u p en i.
O frumoasă serbare a societăţilor „Marta” şi
„Maria” din Lupeni, a avut loc în prima zi de Cră­
ciun. , » ,
Sora Fira Bran, preşedinta societăţii „Marta”,
deschide serbarea cu citirea textului din Fapt. 0, 36-42,
vorbind despre Tabita, pe care a adus-o ca exemplu,
scoţându-i în relief (evidenţă) faptele ei bune, în­
demnând surorile la lucru.
Sora Ioana Oltean, preşedinta Soc. „Maria”, ci­
teşte delà Ebrei 6, 10—12, după care a ţinut o fru­
moasă vorbire, spunând între altele că Dumnezeu
răsplăteşte osteneala noastră, depusă în slujba Lui.
La sfârşit vorbeşte fr. Muntean Petru, Diacon, în­
demnând surorile la lucru în via lui Isus.
Corul şi muzica din loc au împodobit această
serbare prin frumoase cântări spirituale.
Dumnezeu să binecuvânteze lucrul Evangheliei
Sale peste tot locul .
ŞTEFANIA SOLOMON,
secretară.
i * .* * i nul. —
S e r b a r e * fleeietâţil F e m e ilo r „ I u b ir e * “ din
C luJ-M & uăştur,
înainte cu câteva zile s’a anunţat serbarea proec-
tată. La ora fixată, în seara de 3 Martie a. crt., apar­
tamentele ce Ie aveam la dispoziţie au fost neîncă­
pătoare faţă de publicul ce a venit să ia parte.
Din început s’a votat, că tot venitul ce va rezulta
delà această serbare, să fie vărsat fondului de zidire,
pentru noul local; ce ne este absolut necesar.
această ocaziune ne-a servit ca bază Cuvântul Dom­
nului, din I Carte a Cronic. 22, 14 —10, urmat fiind de
o cuvântare şi cor. In acest interval s’a putut constata
efectul pentru scopul urmărit; pe care îndată l’a mai
urmat şi un progTam special, cu frumoase declamări
ocazionale, coruri femeeşti, bărbăteşti şi mixte. Re­
gretăm că mtizica instrumentală, nu de mult înfiin­
ţată, n’a putut să contribue, deoarece... nu era loc.
După terminarea programului s’au evaluat pre­
ţioasele lucruri de mână ale societăţii; cari în scurt
timp s’au ridicat la peste 12.000 Lei şi o pereche de
ghete, cari s’a dăruit unei copile lipsită de mijloace.
Ba mâi mult, în acelaş timp se liotărâră mai mulţi că,
î-L vor urma pe Domnul şi îi vor serv i Lui.
Ah, I ubi Ve, privind peste hotarele tale in vieaţa
socială a timpului prezent, când imoralitatea şi ne­
legiuirea s’a desvoltat în măsură dezastruoasă, cons­
tat un aşa de restrâns cerc de activitate vie.
Dar, există un popor pe care IUBIREA l’a răs­
cumpărat (Ioan 3, 16.) în mai multe locuri se scoală
din amorţire — înviază — împrăştiind raze bine-
cuvântătoare şi pline de vieaţa. Aşa am avut şi noi
parte la data de mai sus. când un număr de 20 femei
creştine, după puţin îndemn se organizează, pre-
zentându-se acum in mod sărbătoresc; cu preţioasele
lor daruri, aduse pe altarul Domnului şi pentru bise­
rica Lui.
Prin urmare, să-I mulţumim, să-L ascultăm şi să-I
rienânem credincioşi, servindu-L cu iubire. —
Primeşte şi binecuvântă-ne Doamne.
I. DAN.
BOTEZ.
. La Goicea-Mare a avut loc un botez, cu 5 per­
soane. — 1
* Actul botezului a fost îndeplini! de fr. M. Şe-
gărceanu. — .
* * *
EVANGHELIZARE IN VALEA-HAŢEGULUI.
— începând cu ziua dc 8 Februarie, fraţii 1. Co­
vaci, P. Muntean, D. Cornea, şi I. Mârza, au ţinut
evanghelizare în comuna Clopotiva, 2 zile cearândul.
Apoi au trecut în comuna Rîu-de-Mori, unde au
rămas 3 zile, ţinând şcoala de Biblie şi evanghelizări.
De aci au mers în comunele Valea-Dâlj şi Cârneşti,
unde timp de 2 zile au vestit Evanghelia.
Dumnezeu să binecuvânteze sămânţa Cuvântului
Său, ca să aducă fruct de vieată eternă. Rep.
• * • r
CASATORII.
In ziua de 11 Februarie a avut Ioc căsătoria fr.
Dehelean Ioan cu sora Maria Laza, ambii din co­
muna Gurbediu.
Actul religios a fost îndeplinit de către fr. Gh.
Chiş, premergătorul comunităţii. Corul vocal a cân­
tat mai multe bucăţi frumoase. v
Urăm tinerei perechi, o căsnicie fericită în Dom­
V. CIUC11J.
• • • i ',
De asemenea în ziua de 13 Ianuarie s’a celebrat
cununia religioasă a fr. Gh. Turcii dini comuna Aga-
dici, cu sora Maria Zbârcea din comuna Măidan.1
Actul religios a fost îndeplinit de fratele Gh.
Albu, din comuna Răcăşdia.
Urăm tinerei perechi, a Domnului bogată bineâ
cuvântare. D. BALAN.
La • * • ,
In ziua de 29 Ianuarie a. c., în comuna Deuş a
avut loc căsătoria fr. Chiorescu Ion din comuna Topa,
cu sora Meşter Floarea din comuna Deuş.
Actul căsătoriei s’a ţinut de către fr. I. Dan* cu
textul din Ev. Ioan 13. 34 şi fr. Gligor Birtariu; cu
sfaturi frumoase din Sfânta Scriptură. A luat parte
şi muzica fraţilor din comuna Mera.
Binecuvântarea Domnului dorini tinerilor căsăto­
riţi.
DESCHIDERE DE ADUNARE.
In ziua de 6 Decembrie anul trecut a avut loc
inaugurarea noului local de rugăciune din comuna
Agadici. —
Serviciul religios a tost ţinut de fraţii: G. Albu
şi Gheorghe Sinta. Corul din Măidan a împodobit
această serbare, prin frumoase cântări sfinte.
G. TURCU.
 lf) PARUL MÂNTUIRII

CEREMONII FUNEBRE.
In ziua dc 3 Februarie a. c. a încetai din vieaţă
sora Ioana Ghinga Laza în etate de 48 ani, soţia fr.
Ilie Laza din Indianapolis, U. S. America.
Rămăşiţele pământeşti au fost înmormântate in
ziua de 6 Februarie.
Serviciul funebru a fost ţinut de fraţii I. R. So-
caciu şi G. Teleagă. Până la cimitir au petrecut-o
un mare număr de cunoscuţi.
Aici în America o plâng cei rămaşi, soţul şi o
fioă în etate de 19 ani, iar în România 4 'copii, cari n’au
văzut-o de 13 ani.
Dumnezeu să mângâie pe cei întristaţi.
G. T. -
D o n a ţin n i p e n tru fo n d u l s ă r a c ilo r d e la
„ F a r u l M &ntnirI3“
Ion loan lei 40, Ion Radomir 30, Ilie Popescu 50,
George Gzvănari 40, Toma Craiovean 40, Vasile I-
Abonaţii cari nu primesc revista regulat, sunt
rugaţi să ne facă cunoscut acest lucru, deoarece noi
le-o trimetem regulat şi cauza pentru care n’o pri­
mesc, se atribue oficiului poştal respectiv.
* i* *
Rugăm pe iubiţii noştri abonaţi, cari nu doresc
să mai aboneze revista pe anul acesta şi cărora le-am
trimis din oficiu numerii 1—4, pe viitor întrucât n’o
mai doresc, s’o refuze, scriind pe ea „refuz primirea”,
iar în caz câ vor s'o aboneze, să ne trimită costul
abonamentului fără întârziere. i
* * *
Blagoi Vasile, Saravale. — S’a primit suma de, «.
300 lei şi s’a repartizat conform dorinţei D-voastră.
• * * /

lina 40, Nicolae Nicola 30, Sidea Vasile 30, Ion
Craiovean 40, G. Mihai 40, Ion Stieclipaner 311, Andrei
Rusovean 20, Petru Pavel 20, Pavel Baluşiu 20, Iefta
Boboiescu 20, Panduru losif 20, Gavrilă Vucu 20,
Bedea Ion 20, Mlada Budimir 20, Liza Raşovean 20,
Ana Popescu 20 (total 630 lei.).
Toţi acest fraţi sunt din Tunelul Teliu, jud. Trei
Scaune.
N o t a R e d a c ţ i e i . — Mulţumim fraţilor, pen­
tru această donaţiune.
Intrebâri biblice.
Fratele Ilie Laza din America, a binevoit şi dc
data aceasta a ne trimite spre publicare întrebările
biblice de mai jos, la care vor participa fraţii şi su­
rorile din rândul celor bătrâni, numai
acei cari sunt abonaţi la „F a r u l
M , â n t u i r i i ”, oferind un premiu de 500 Lei prin
tragere la sorţ, pentru cei cari le vor rezolva pe
toate trei până la data de 30 Mai 1926.
Fraţii sunt rugaţi a participa la rezolvarea lor
şi a triţmete răspunsurile redacţiei noastre cu adresa
exactă, pentru a le putea publica în revistă, de unde
fratele Laza va şti cui să trimeată premiul oferit.
1. Care profet, după moartea Sa a vestit Cu­
vântul lui Dumnezeu cu grai viu?
2. Cine dintre toţi oamenii a denumit mai întâi
Fiu a lui Dumnezeu pe Isus Christos?
3. Care mister, din misterele lui Dumnezeu nu
l’a ştiut Pavel?
Informatiunl-
In ziua de 18 Februarie a avut loc în comuna Co-
gealac, logodna fratelui Dumitru Baban, cu sora Cris-
tina Ranzer. — . .•
Transmitem felicitările noastre tinerilor logodiţi.
Rduc la cunostintâ câ am da oânzare şi lucrez tn per-
manentâ.
Tablouri de perete
cu cttalc din Slt Scriptura da ori-ce mârime pictata In
culori. Comenzile sa primesc l a :
C. Dumitrescu, Bucureşti
— Strada Toamnei Nr. 118 —
Aducem la cunoştinţa abonaţilor noştri că numărul
1 şi 2 din Farul nu mai sunt, epuizându-se com­
plect. —
mmm » , •
loan Rugaci, Detroit Mich., America. — S’a pri­
mit suma de 3 Dolari pentru abonamente. — Re­
vistele se vor trimite.
f * * *
Rugăm1 a se achita abonamentele în restanţă.
* * *
Orice persoană, care ne trimete corespondenţă
pentru ori şi ce felde chestiuni, sunt rugate să scrie ci-
tibil (desluşit), deoarece avem multe scrisori, cari
nici nu se pot citi, fapt pentru care nu le putem1 re­
zolva.
— — o ---------
Cărţi şi reviste
A apărut:
Cărţi poştale ilustrate cu Seminarul nostru din
Bucureşti şi costă 2 Lei bucata.
Comenzile se primesc la administraţia revistei
noastre.
„Căliuza Cercetătorului Biblic”, "broşură specială
pentru cei ce doresc a studia Sf. Scriptură, 20 lei
exemplarul. w
mmm
A apărut „CALAUZA ŞCOAL.EI DE DUMINI­
CA” , revistă trimestrială, abonamentul 30 lei pe an, 41.
un exemplar 10 lei.
Comenzile se primesc direct la editor: V. Berbe-
car, Ar a d, strada Blanduziei No. 4.
Recomandăm această revistă tuturor învăţătorilor
Scoalei Dumineca le, căci în ea vor afla cum trebue să
înveţe copiii, precum şi tuturor cititorilor-de Biblje,
căci în ea vor afla un bogat material spiritual.
* * *
Incunoştinţăm fraţii că am pus în lucrare o colec-
ţjune dle poezii care va eşi ae :«jfub tipar în curând.
Până la ieşirea acestei colecţiuni, biroul nostru
fiind foarte aglomerat cu lucrări, nu poate să satisfacă
cererile cei i sie adresează pentru material de serbări.

/
t*lAi
 anul OII Numârul 9 M a l 1926

Apare de 2 ori pe lună Redactor N. lonesco ®

fh Abonamentul 100 Lei pe an.
In străinătate dublu
REVISTĂ RELIGIOASA Redacţia şi Administraţia (Y
A Uniunii Baptiste Române din România.
BUCUREŞTI. H
InAmerica 2 Dolari. Strada Berzei No. 29.

Isus a z is : Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor ca ei

să vadă faptele voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl Vostru, care este în
ceruri. (Matei 5, 16.)

C O L A B O R A T O R I
1. I. P. Andrişan 5. Esfira Slăv 9. Dumitru Sida 13. Elisabeta Popp
2. V. Savin 6. Ion Dan 10. Anuţa Costin 14. Titi Oprescu
3. N. Sâva 7. Ion Ungurean 11. Eugenia Popp 15. Luca Sezonov
4. C. Dumitrescu 8. I. Bododea 12. D. Baban 16. Magd. D-trescu
Elena Sezonov G. Teleagă (America)
—>-*■L "A-
•♦

C O N Ţ I N U T U L :

Studiul Sfintelor Cărţi. — Pagina păstorului. — Zâmbet de primăvară. — Pe câm­

pul Evangheliei In Statele Unite. — Psalmul creştinului. — Psalmul beţivului. —
Duşmanul omenirei. — O scrisoare din Statele Unite. — Farul Mântuirii. — Bap­
tişti în treburile Statului. — Baptiştii din România. — Din misiune. — Ştiri externe
— Poşta Redacţiei. — etc. etc. —

TIPOGRAFIA GUSTAV ALBRECHT BUCUREŞTI, STRADA DOMNIŢA ANASTASIA 12

Ş)[i , ^ .aOc -B::-3llP ^iir^aOg=x=j||c=

 2 FARUL MÂNTUIRII
©a/??ig @v#*<
U
S
IS STUDIUL SFINTELOR
— De S. —
(Continuare.)
jfexapia lui Origen.
Traducerea Septuaginta s’a bucurat de o marc
stimă în bisericile creştine primitive, deşi1 se aflau
scriitori, cari o înlăturau, întrebuinţând numai origina­
lul ebreiesc. Aceşti scriitori întrebuinţau originalul
ebreesc, din pricină că nu jerau mulţumiţi cu traducerea
septuagintei, aflându-o în multe locuri cu lipsuri.
Din această cauză, Origen, a pregătit Hexapla Iui.
Lucrarea aceasta de întregire consta din 50 volume şi
ptobabil că s’a distrus la ¡anul 653 după Christos, când
a căzut Caesarea. Din fericire, Septuaginta, care for­
ma una din columne, a fost copiată de Eusebiu, cu
toate corectările şi intercalările ce le făcuse Origen,
după diferiţi scriitori. Textul Hexaplei a fost publi­
cat în anul 1714 la Paris de către Montfaucon. Unul
dintre cele două renumite manuscrise după Septua­
ginta se păstrează în Vatican( reşedinţa papală), iar
altul în Muzeul Britanic şi se numeşte Codec Alexan-
drinus. Primul se crede a fi din secolul al IV. după
Christos, iar secundul din secolul al V-lea. Ele
conţin Vechiul şî Noul Testament, tradus în limba
greacă. Codexul Alexandrian, cuprinde multe cita-
ţiuni din Hexapla lui Origen şi corespunde textului
original ebraic.
Traduceri făcute după Septuaginta.
1. Italca.
După Septuaginta, prima traducere care s’a fă­
cut, a fost cea italică. Pe timpul lui Augustin, Biblia
era în mai multe traduceri, în latineşte, dintre cari
s’a găjs'ţt a fi ¡bea (mai bună italica, adică cea mai veche.
Chiar şi Hieronymus, face dovada despre aceasta în
scrierile sale.
Din fragmentele italicei păstrate până la noi,
putem să deducem că a fost făcută după Codexul A-
lexandrian. Eichron o fcrede a fi din secolul întâi.
2. Vulgata.
Lipsurile şi greşelile strecurate în traducerea „ita­
lica” au determinat pe Hieronymus ţla anul 382 d. Chr.
s’o revizuiască, la fel cum făcuse Origencs cu Septua­
ginta. In acest scop a întrebuinţat Hexapla lui Ori-
genes, corectând Vechiul Testament în întregime. In
acelaş timp, când Hieronymus îşi termină lucrarea sa,
dispreţul pentru Septuaginta creşte din ce în ce tot
mai mult intre ebrei, probabil din cauză că creştinii o
întrebuinţau. Hieronymus văzând acest lucru, să deter­
mină a face o traducere originală din limba ebraică
în limba latină. După o muncă de 20 de ani, cam p»e
la anul 405, şi-a terminat lucrarea. Cinstea cu care
se închinase vechei traduceri Septuaginta, deşi s’a
dispreţuit de către ebrei n’a putut să fie părăsită,
din care pricină, traducerea nouă a lui Hieronymus,'în­
lăturată la început, a putut numai încetinel să se in­
troducă în popor. Pe timpul lui Origorie, cam pe la
604 d. Chr., era aşezată asemenea de Septuaginta şi
cinstită cu numele de „Vulgata”.
Textul „Vulgatei” s’a pregătit parte, după tra­
CĂRŢI îi»
ducerea „italică” , parte după corectarea „italicei” fă­
cută de către Hieronymus şi o altă parte din originalul
ebraic.
Hieronymus cunoştea comentatorii (explicato­
rii) ebrei, precum şi comentările Septuagintei, a
căror înţeles l’a folosit în lucrarea sa „Vulgata”, chiar
şi acolo unde acestea se âbăteau delà originalul ebraic,
de aceea, această lucrare din punct de vedere al criti­
cei, nu prezintă mare valoare, rămânând totuşi im
capital preţios pentru hermeneutică.
Traducerea psalmilor s’a făcut după Hexapla lui
Origenes şi se numea „Psalterium Gallicantim”.
Textul „Vulgatei” s’a stricat în scurt timp şi cer­
cetările multor învăţaţi, pentru a o exâinina, au ră­
mas zadarnice. Dintre ediţiile apărute sub îngrijirea
papală, merită amintire aceea a lui Sixtus 'V şi Cle-
mens al VIII-lea ,dar şi aceste sunt pline de greşeli.
Cel mai de seamă manuscris al „Vulgatei” este
Codexul „Amiatinus”, care s’a scris pe la anul 541 şi
se păstrează în Florenţa.
3. T ra d u c e re a din Tlethiopia.
După istoria bisericească. Aethiopia a trecut la
dreştinism la anul 330 d. Chr. in acest an s’au tradus
scrierile sfinte în limba sfântă a Aethiopiei, numită
Oheez, de către un autor necunoscut până astăzi.
Copiile făcute a Vechiului Testament sunt foarte bu­
ne, şi aceste manuscrise se află în mai multe biblio­
teci din Europa. Sub tipar nu s’au pus decât câteva
fragmente din ea. Textul este după cel al Codexului
Alexandrian şi să sprijineşte în toate pe Septuaginta.
Noul Testament al acestei traduceri este tipărit în
întregime, şi probabil, textul este după cel al tra-
ducerei siriene „peshito” şi traducerei latine „italica” .
4 . T ra d u c e re a G optică şi 5, T h eb ană.
O mare parte a Vechiului Testament este tradusă
şi în cele două dialecte egiptene, adică în dialectul
coptic şi theban. Traducerea datează din secolul 3-4,
iar după părerea unora, din secolul 1-2 d. Chr.
Ambele au avut de bază Codcxtil Alexandrian ca
manuscris al Septuagintei.
Traducătorii sunt necunoscuţi.
6. T ra d u c e re a gothică.
Ulphilas, episcopul goţilor a fost autorul acestei
traduceri. Ea a fost făcută după originalul grecesc şi
astăzi nu mai sunt din ea decât fragmente. Cel mai preţios
manuscris a acesteia este „Codex Argentus” , scris cu
litere de argint, care se păstrează astăzi in biblioteca
din Upsala (Suedia). Manuscrisul acesta conţine numai
cele patru Evanghelii, dar şi aceste cu unele lipsuri.
7. T ra d u c e re a arm eană.
Traducerea armeană datează delà anul 410, şi
autorul ei Miesrob, după toate probabilităţile, ca bază
a lucrării sale a întrebuinţat ediţia Mexandriană a
Septuagintei.
, (Va urma.)
 m
1 ■ -'«à
<V^rr'

FARUL MÂNTUIRII

6 2 3 3 ^ 3 G®$ S 3 0 5 2 ¿$ > e S 3 S É 3 O *5023 ® S ¿ S O ^ ^ É S C e iO ? 3 z . < 5 ^ ®

O
« &¿ B P A G IN A PA STO R U LU I tpi
«
,c e s s é v o t î 5 < > 2 a o 'î s o s k i '. s»>5i <&¿Ti8»~f 'Q ^ s c æ < K > a æ c g E ^ iij< a std S r:^ o :^ ç s5 ssa ® L 5 S ss5 r;^ S 5 c sa \

— De JEAN. —
(Continuare.)
Un alt tip de flegmatic găsim iu Natanael, care noastră, însă nu sufletul nostru. M joise ar fi ales
stă nepăsător sub dud. Desigur că şi el s’o fi gândit să fie şters din cartea vieţii dacă prin această faptă ar
de multe ori la mântuirea sufletului său, însă ca mân­ fi putut trăi poporul său; P a v e l ar fi dorit să fie
tuirea să o transforme în faptă, ii era prea greu. To­ despărţit de Christos pentru salvarea fraţilor săi —
tuşi abea ajuns in atingere cu Isus, şi mica scânteie totuşi, nici una din aceste jertfe n’au putut fi primite
din làuntrul lui se transformă în foc şi flăcări. Dom­ de Dumnezeu pentrucă ele erau prea neînsemnate faţă
nul îi arătase realităţi şi el se convinsese pe deplin. de preţul mare al răscumpărării. De aceea, fiecare tre­
Prin urmare, oameni cu astfel de temperament tre- bue să guste singur adâncimea nevoiei sale, trebue să
buesc mereu îmboldiţi, dându-li-se totodată şi posi­ rămâie singur ca lacob, ca apoi tot singur să se
bilitatea de a înfăptui. In special, trebue întboldită lupte cu Dumnezeu. Şi aşa este bine. La urma urmei,
ambiţiunea lor. — ; să fi nevodt a renunţa la orice ajutor omenesc, a da
Orice temperament este bun, dacă este sfinţit. drumul oricărei mâini omeneşti, a te arunca numai
In realitate, fiecărui temperament îi lipseşte ceva din pe Dumnezeu cu vinovăţia şi nevoia ta, acesta este cel
contrastul său. Caută deci, scumpe frate, să dai fie-. mai tare şi sigur ajutor, cea mai deplină mântuire.
cărui temperament ceeace fi lipseşte, dar să i-o dai Dacă păstoria noastră şi dacă cei păstoriţi de noi,
cu: înţelepciune, tact şi iubire, şi el îţi va fi mulţu­ ajung Ia această cunoştinţă şi experienţă, atunci ea
mitor. şi-a ajuns scopul dumnezeesc pe care îl urmăreşte.
6. jnii te purva cu sufletele în chip mecanic. Cum să ajung un adevărat păstor?
Fiecare om este o fiinţă şi o lume pentru sine. 1. In primul rând este necesar să te afli în
Deci, având în vedere acest adevăr, ţine seama de: păstoria învăţătorului.
a) Vârsta. Un suflet tânăr este o floare plă­ Şi pentru aceasta e nevoe:
pândă şi trebue să bagi foarte bine de seamă să nu a) Să trăeşti mereu tn prezenţa Domnului.'ţ
rupi bobocul (mugurul). Tineretul in special, este în Dacă cineva voieşte să conducă suflete slabe şi
plină desvoltare; de aceea, el cere delà păstor: multă bolnave la marele Medic sufletesc, atunci se cere în
consideraţie, iubire îngăduitoare şi putere spirituală primul rând ca el singur să fie tămăduit de adevăratul
edificatoare, care să-l crească. Medic. Aceasta însă, se întâmplă numai atunci, când
bj Sexul. Sufletul iemenin simte unul şi a- trăieşte neîncetat în legătură şi înaintea Domnului.
celaş lucru, foarte deosebit de cel bărbătesc. El are Să ne amintim de Iosif, care arată fraţilor săi starea
alte vederi şi alte lupte decât sufletul bărbătesc. lor sufletească într’un chip atât de lămurit, cum rar
c) Apucături moştenite. Sufletul, a cărui pă­ se întâmplă, când le spuse: „Voi aţi gândit să-mi
rinţi au fost: beţivi, puşcăriaşi, stricaţi, bolnavi de faceţi rău, Dumnezeu însă, s’a [gândit să-mi facă bine” .
nervi sau împovăraţi de alte boli şi suferinţi grele Cu aceste cuvinte, el le-a arătat întregul adânc al
trebue să-i arăţi o purtare deosebită. stricăciunii sufletului lor, însă totodată şi calea de
dj Diverse. Trebue să mai ţi seama şi de scăpare. Iosif învăţase a cunoaşte atât stricăciunea
rang, situaţie socială sau materială, împrejurări şi sufletească a omului cât şi ajutorul Domnului, fiind
cunoştinţe, scurt, fiecare om trebue tratat individual. călăuzit în întreaga sa vieaţă de lozinca: „Cum să
Cât de delicat se poartă Isus cu păcătoasa vestită săvârşesc o aşa mare nelegiuire şi să păcătuesc îm­
în întregul ţinut, cât de aspru le vorbeşte fariseilor potriva lui Dumnezeu? ” Acei oameni, cari trăiesc
şi cărturarilor, cât de mult ¡iubeşte El pe tânărul bogat, în prezenţa lui Dumnezeu, au cunoştinţe adânci despre
cât de înţelepţeşte dojeneşte pe Marta, cum sé miră vieaţa sufletească a oamenilor.
de Nicodem că nu înţelege cele mai simple lucruri, b) Permite Duhului Sfânt să te corijeze!
cum: inspiră voinţă bolnavului delà lacul Betesda şi Acei păstori, cari cred că tot ceeace spun ei este
cum se pricepe să-l corijeze pe Simon, tăgăduitorul. drept, sau cari îşi închipuesc că ei sunt fără greşeală,
Deci să învăţăm delà El. şi numai ei vorbesc prin Duhul Sfânt, cad în primej­

t 7. Păstorul trebue să fie un optimist. (A lua toa­ dia să ducă în rătăcire sufletele încredinţate lor.
te de bune). Unele suflete sunt retrase şi timide. Al­ Lucrul cel mai însemnat pentru un păstor este; ca
tele sunt desamăgite şi desnădăjduite din pricina 'lup­ el să caute neîntrerupt să cerceteze voinţa Duhului
telor în cari nu isbutese. Iar altele, cari sunt senti­ Sfânt. Noi oamenii, suntem supuşi unor asemeni slă­
mentale, prind repede speranţa. In asemenea cazuri biciuni şi neajunsuri, încât astăzi, credem1 hotărât că
păstorul trebue să fie optimist, adică trebue să le facă este Duhul Sfânt şi mâine frebue să recunoaştem că
curaj şi să-i scoată din posomorârea lor. am crezut greşit. De aceea, trebue să avem în tot­
8. In sfârşit: Păstoria ta îşi are margini. ,,Dar deauna o ureche voitoare să asculte de Duhul Sfânt
nu pot să se răscumpere unul pe altul, nici să dea lui şi să rămânem mereu elevii Săi. De exemplu, când
Dumnezeii preţul răscumpărării. Răscumpărarea sufle­ David îi spune păstorului său sufletesc Natan de
tului lor este aşa de scumpă, că nu se va face nicioda- construirea templului, acesta îl aprobă, crezând sigur,
tă” . (Ps. 49, 7—8). Este aşa de scumpă — iată_că^ aşa ar fi (după voia Domnului, a doua zi însă, acelaş
arătate margínele păstoriei. Noi putem oferi frateldí-'P ^fR r credincios este nevoit să se corijeze pe sine şi
nostru, timpul, iubirea, experienţa şi rugăciunea să-i-stoue lui David, păstoritul său, că a greşit şi, că
./•"'SLoreciJ
 4 pa r u l m â n t u ir ii
Dontmil nu vrea ca el să zidească templu/. Să nu ne
iacoturt înşi ne ca Dumnezeu, ci să fim mici şi (iestul
de fimiliţi atât fată. de noi cât şi faţă de alţii, să recu-
ttoaştern că putem s-ii greşim.
c) Fi supus Duhului Sfânt!
O zicătoare spune: „Numai acela poate să pre­
tindă supunere, care a învăţat ţsă fie supus” . Şi aceasta
priveşte In special pe păstor. Pavel, cel mai mare
pftstor după Isus, a învăţat în primul rând această
lecţiunc. La prima întâlnire a sa cu Domnul in drum
*pre Damasc, îşi întrebă învăţătorul: „Doamne ee
vrei ca să fac?” Mai târziu, când Duhul îl împiedica
sâ^ meargă într’o regiune, el se supuse îndrumării
Duhului. Şi cât de bine s ’a priceput mâi târziu să-l
Readucă pe Onesim înapoi în sclavia din care fugise.
Copiii ini Dumnezeu, cari sunt supuşi Duhului Sfânt,
in generat vor fi in stare să conducă pe alţii ta ascul­
tare şi supunere.
(Va urma.)
—— o-----
Zâmbet de primâoarâ.
Procesul de veşnică transformare ne pune în
perspectiva unui frumos început de primăvară. Câte
suflete omeneşti în năvalnica lor dorinţă de expan­
siune nu s’au lăsat înrâurite de gingăşia colţului
de iarhă, care s’â trudeşte să iasă din pământ, sau a
zarzărilor înmuguriţi, luptând încă cu rezistenţa încă­
păţânată a frigului, a căror bobocei bat cu nerăbdare
totuşi la poarta vieţii?
Ni-i proaspătă încă în amintire \ijclia crivăţului
de miază noapte, plânsetul jalnic âl furtunei printre
crăpături sau găuri de geam, iar prin fţrestrile căp­
tuşite până mai cri cu flori de ghiaţă, priveam culmea
dealului înfăşurată in cearceaful ierneî, orbitor de alb,
iar astăzi, alintat de duioşia feciorelnică a razelor
de soare, câmpul surâde blând la alintările lui plă­
pânde. — Struţii de ghiaţă ce atârnau ca nişte lumâ­
nări de spermanţet, au căzut trosnind în nopţile de
moină. — ! ce îmbrăţişează pe toţi fiii pământului în dragostea
Pe toate le-a şters frumoasa primăvară, a căror
fiori tresaltă în noi şi pretutindeni în afară.
Elementele în continuă luptă, trezesc nouile forţe
cari dormitează în cuprins. Titanii nevăzuţi ai
văzduhului, în ultima sforţare vor da lupta încăpă­
ţânată în cuprinsul peste care baba Dochia îşi scutură
ultimele cojoace de lapoviţă. Cei vechi aduceau pri­
nosuri de adoraţie, creaţiunilor fanteziste, popularca
câmpului imaginaţiunei lor cu zeităţi, cari întruchi­
pau reflexiunile naive despre primăvară, vânt, foc
şi apă, preamărite în obiceiuri. Noi însă înălţăm
zborul gândurilor noastre, venerând în conştiinţă pe
Gel ce stă la cârma universului şi deslănţuc forţele
cărora noi ne trudim să le aflăm mecanismul. —
In largul câmpiei se mai zăresc pâlcurile albe
de zăpadă întârziata. Şivoaelc troenilor topite au
cântat ultimele clieote şi glia a început să se svânteze.
Un aer de reîmprospătare tresaltă de pretutindeni,
reînvie, renaşte şi deschide sufletul spre noui ori­
zonturi şi aspiraţiuni. — F primăvară. -
Poeţii crângului încep sfios şi râsleţ să-şi cânte
primele lor strofe. Poezia vieţii renaşte şi din gama
nristerilor ei, dă drumul zilnic la câte-o notă nouă.
Razele de soare surâd câmpului, care în alintările
lor sporesc verdele cu care-şi acopere suprafaţa.. Prin
văzduh trece în zbor sfielnic câte un fluturaş, iar
nvusculiţele trezite din rebegeala lor, încearcă un sbor
plăpând în bătaea razelor. Sbieratul mieluşeilor sbur-
dalnici, iţi strecoară în suflet un neastâmpăr sfânt şi
un dor de muncă, un dor de brazdele ce se răstoarnă
în urma a doi plăvani, ridicânri a gale, dar cu nădejde,
plugul ce-şi ţine înfiptă gliiara în sânul telinei de pe
coastă. Miroase a pământ frământat, a vieaţă nouă şi
aer proaspăt. Se resimte trezirea sevei din fundul rădă­
cinilor sale pământene, iar crenguţele purtate de vân­
tul domol îşi întind braţele în aerul înviorător şi cer
naturei haina ce li se cuvine. Ciobănaşul salută ori­
zontul care-i surâde, măsoară zarea cu privirile-i pline
de dorinţi arzătoare şi râscolitb de duioşia măiastră
a doinei, care glăsueşte din fluernl său, îşi vrea liber­
tatea, îşi vrea natura lui cu soare şi cu iarbă verde.
Pe culmea dealului vede iarba înverzind şi de pe cea
mai înaltă ridicătură va privi în curând cum valea
verde să pierde într’un infinit plumburiu, iar masa
Bărăganului îl face să se întrebe; cât o fi de mare
lumea asta? Primăvara ia în stăpânire toate orizontu­
rile, se lasă pe toate sufletele şi încântă pe cei răsvră-
tiţi, înduioşează pc cei ce nu pot părăsi paturile 'de
suferinţă, aprinde inima în cei ce iui pot evada din
celula lor, iar din nopţile de denii închinate Celui ce a
pătimit pentru înfrăţirea neamului omenesc, să resfiră
pretutindeni vraja unui suflu de îmblânzire.
Un lanţ de cocori străbate lumea de nouri şi prin
glasurile lor ne trimet vestea înălţimilor şi depârtă-
rei unor plaiuri ,1a cari noi nu ne gândim niciodată.
lata primăvara, iată natura întinerită, iată vieaţa,
care gâlgâe din isvoarele ei misterioase, se frământă,
se transformă, nioare şi renaşte, reflectându-şi sbu-
ciumul în sufletul fiului ei cel mai favorit, în om.
Cei ce au jinduit după licărirea unui tăciune pe
care rar l’au văzut în vatra lor, au acum parte de mân­
tuitoarele raze, ale soarelui în faţa cărui îşi desfată
trupurile lihnite dc lipsurile eu cari sunt obişnuiţi
eroii suferinţei. Din cerurile tuturor harurilor se re­
varsă acum şi partea lor neprecupeţită, singurul lucru
ce pc lângă aerul văzduhului le vine din pronia Celui
infinită a vieţii cu care a înzestrat lumea ce a pus-o
la dispoziţia omului, — zicându-i: „Creşteţi şi vă
înmulţiţi", iar altă dată le-a zis: „Iubiţi-vă unul pe
altul..." Prin crengile micului din faţa casei suflă
un vânticel, vâjâe par’că zădărnicia celor spuse de
gura Fiului lui Dumnezeu, căci dorinţa Celui ce să re­
varsă în fiece clipă şi pretutindeni, găseşte totdeauna
inima omului împietrită. Cine se bucură de măreţia
desfăşurării acestor tablouri eterne?
O! tu privelişte sfântă, binecuvântată fie puterea
Celui ce te desfăşoară sub privirile şi în sufletul meu.
Din raza depărtata pe care o simt în suflet, resimt fă­
găduinţa unor privelişti de care mă voiu bucura în
viitor. Lumea pe care o privesc şi o simt e plină de
speranţele mele. Tânguirea şi răutatea fraţilor mei,
îmi umple sufletul de o tristeţă duioasă. Veni-vor ei
vre-odată toţi la lumina soarelui? Simţi-vor cândva le­
gământul lor cu Cel din inima lumei, care trăieşte
vecinie la isvoarele vieţii?
Soarele se înalţă către punctul central al ceru­
lui, iar căldura lui primăvăratică accentuiază marea
întrebare de care mă simt in acest moment cuprins;
Se vor iubi oare vreodată oamenii ca fraţii? Mi-au
spus-o de multe ori cârdurile de cocoare, când stră-
băteau calea eterică din împărăţia nourilor, mi-a spu-
s’o concertul din crâng de multe ori. constelaţia de pe
 ” ' ■•'TA “ , ^ W r-fT
FARUL MÂNTUIRII
firmament o spune iarăşi în muţenia nopţilor senine,
iar inima mea râvneşte în salturi de poezie către
iubirea infinită a Celui ce astăzi îmbracă lumea in
haină de primăvară.
Fraţilor, uitaţi ura. Din înălţimile cerului ne stro­
peşte soarele cu cascada lui de raze înviorătoare.
Zefirul începe a-şi cânta melodia lui de şoapte, is-
voarele codrilor s’au desgheţat şi undele lor sburdal-
nice glăsuesc sglobii, ducând la vale apa cristalină ca
lacrima lui Christos, iar în dumbravă cucul îşi trâm­
biţează în cadenţă sonoră ritmul lui evocator de gân­
duri, cari au sălăşluit în sufletele noastre bune de
odinioară.
Ascultaţi de ecourile primăverei voastre de altă
dată; atunci eram copiii tatei şi ai mamei, iar astăzi
natura renăscândă de pretutindeni ne spune că suntem
copiii lui Dumnezeu. V. Saviii.
- - o-----
Pe câmpul Eoangheliei în
Statele Unite-
Dacă în lumea mare sunt multe greutăţi prin
cari trebucsc să treacă copiii Domnului, aflăm şi
multe bucurii în slujba Tatălui ceresc, ori unde am
fi. Nu este lucru uşor să-ţi ilaşi familia, rudenii, amici
intimi şi pământul naşterii şi să mergi într’o lume
nouă. In ţara ta, cu ai tăi te afli mai bine" bună
sau rea — decât într’o lume străină. Toţi cei ce au
fost crescuţi pe plaiurile ţării noastre, ori unde ar fi
dânşii, şi ori cât dc bine s’ar afla, doresc pământul
naşterii iu continuu. In materia aceasta, scriitorul a-
cestor rânduri, vorbeşte din propria sa experienţă.
Sţrăin şi vremelnic pe plaiurile Statclor-Unite,
nu este zi lăsată de Dumnezeu să nu caut spre cei de
acasă şi spre fraţii mei in Christos cu cari am votat
Domnului, să-mi petrec zilele vieţii. Dar Dumnezeu
este bun şi mila Lui e mare cu toţi copiii Săi. FI a
făcut cât timp voiu mai petrece pe aci să am şi bu­
curii pe câmpul Evanghelici. Aşa prin harul Dom­
nului am avut în America bucurii pe cari nu le voiu
uita niciodată. Fraţii români, iubitori de Dumnezeu,
adesea mi-au făcut momente plăcute. Dar neuitate vor
fi zilele petrecute cu bisericile fraţilor americani.
In ziua de 7 Martie, a. c., am avut bucuria cu fr.
Oeorge Teleagă în indiauapolis. Ind., Ia fraţii ro­
mâni. — Fr. Teleagă din llidia, jud. Caraş-Sevcrin,
student in marele Seminar Baptist de Sud, unde scrii­
torul urmează cursul de doctorand ,în teologie, a lucrat
în acel oraş şi-a ajutat acolo cauza Evangheliei. —
La orele 3 p. m. am avut un botez în Tîardcu Baptist
Church cu două persoane. Un număr mare de ro­
mâni au asistat la serviciul divin. Nu voiu uita bucu­
riile ce le-am avut între fraţii din Indiauapolis în mai
multe rânduri. >
In ziua de 13 Martie am sosit in oraşul Winston-
Salem. N. €., unde am /fost invitat de Biserica Baptistă
Salem — biserica, care ne-a dat pe iubitul frate
Prof. D. T. Hurlev în România. Dr. Clias. H. Stevcns,
păstorul bisericii este un coleg al meu. Ziua Domnului
am petrecut-o în această biserică vie şi mare. Am vor­
bit la serviciul de dimineaţa şi seara la mulţimea, care
ticsise auditorul bisericii. Luni după masă la 2.30 fe­
meile au avut o întrunire la care tiu număr frumos de
doamne de elita au venit să audă despre România.
Seara Ia 7.30, biserica a fost arhiplină de popor, care
> " w r . v 4-
- v ;- p %ţ - •
a venit ia lectura ilustrată cu vederi din România. In
sfârşit, Dr. Stevens, păstorul bisericii, a tălmăcit sa­
lutările poporului către fraţii din România, când tot
norodul s’a ridicat in picioare, ca semn de frăţească
dragoste faţa de poporul român. Am văzut ochii
multora scăldaţi in lacrâmi de bucurie. Chezăşia dra­
gostei lor pentru noi este fratele şi sora Hurley.
Aceasta este prima călătorie pe care am făcut-o
în acest stat. Dar nu Va fi cea din urmă, căci un număr
dc biserici aşteaptă să le cercetez înainte de a pleca
în România. Dacă in ţara la noi suntem huliţi de
unii răutăcioşi, şi pentrucâ urmăm învăţătura nou-
testamentală, avem in America milioane de fraţi, cari
ne fac onoare in faţa întregii lumi civilizate. Intre aşa
fraţi petrecând, am uitat şi eu câteva clipe greu­
tăţile ce vin asupra unui peregrin in ţară străină.
Cu mare plăcere vă transmit tuturor celor din
România, fraţi şi prieteni, salutările Bisericii Baptiste
Salem clin Winston-Salem, N. C., şi ale multor fraţi
şi surori, cari în continuu vă au în rugăciunile lor
către Domnul.
Despre reîntoarcerea mea pot să vă scriu că
prin harul Domnului voiu sosi în ţară în vara aceasta.
Până în AAaiu voiu urma cursul în Seminar şi după
aceea mă voiu pregăti de plecare în ţară. Fraţii, cari
vor fi aşteptat şi aşteaptă dela mine scrisori, să ştie
că nu i-am uitat, ci fiind ocupat n’am putut să le fac
bucurie cu câte o scrisoare. Să nu cugete careva
că sunt bucuros fiindcă am ajuns în pământul despre
care se vorbeşte mult in (toată lumea şi că doar nu voiu
mai veni să pun umerii mei alături cu ai lor pentru
cauza Evangheliei.
Rămân cu multe dragi salutări frăţeşti
al Dv. frate în Christos
loan Socadu.
Psalm ul creştinului.
1. Domnul este Păstorul meu: nu voiu duce lip­
să de nimic.
2. El nvă paşte în păşuni verzi, şi mă duce Ia ape
de odihnă.
3. lini înviorează sufletul, şi mă povăţueşte pe
cărări drepte, din pricina Numelui Său.
4. Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei
morţi, nu mă tem de nici un rău, căci Tu eşti cu mine.
Toiagul şi nuiaua Ta mă imângâe.
0. Tu îmi Întinzi masa In faţa protivnicilor mei;
îmi ungi capul ai untdelemn şi paharul meu este plin
dc dă peste el.
6. Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi in toate
zilele vieţii ¡mele. şi voi (locui în icasa Domnului până la
sfârşitul zilelor mele. (Ps. 23).
Psalm ul beţioului.
1. Satana — prin alcool — este păstorul meu
şi cu el în lipsă voi fi pururea.
2. Pe păşuni uscate — în cârciume — mă face
să mă chinuese şi Ia (băutura tulbure mă face să ţip.
3. Îmi chinueşte sufletul şi mă povăţueşte pe că­
rările nedrepte ale beţiei, pentru numele lui spurcat.
4. Umblând în valea umbrei morţei de râu şi de
spaimă nu pot scăpa, şi tu te râzi de mine; toiagul tău
 B FARUL MÂNTUIRII

— cârciumarul — nuiaua ta — băutura îmbătătoare —

pe !mine ¡mă mâhnesc şi (nenorocesc. O scrisoare din Statele Unite /
3. Tu îmi găteşti masa diavolească înaintea mea, (Continuare.)
cu băuturi otrăvitoare şi mă pui sub picioarele protiv-
nicilor mei, îmi ungi capul cu nebunie şi paharul meu iată de ce stau oamenii noştri în oraşe prin
este plin cu otravă de dă peste el, fabrici. Mulţi s’au plictisit de lucrul din fabrică şi-ar
merge afară la ţară, dar se tem că pierd într’un
b. Numai sărăcia, fierbinţeala, amărăciunea, întu­ an ceeace au câştigat in 10 15 ani, căci unii au păţit
L necimea şi diferite boalc mă vor însoţi în toate zilele aşa. —
câte voi fi cu tine şi de nu te voi părăsi, locuivoi în Astfel fiind starea lucrurilor, oamenii caută lucru
întunerecul cel mai din afară ¡în vecii vecilor. numai la uşile fabricilor. Acolo merg toţi. Din fa­
I. Ungurean, Ctirtici. brici îşi câştigă existenţa. Dacă stau fabrícele, stau
şi milioanele de oameni. Dar gurile nu pot sta. Mân­
care şi haine trebuesc ori lucrează ori stau fabrícele.
Cei mai mulţi dintre muncitori daca n’ar avea de lucru
Duşmanul omenirei. cinci sauişase luni deizile — alţii nici atâta — n’ar mai
Demult, demult, chiar din vechime avea cu ce trăi. Incliiputţi-vă că vine un timp în care
S’a arătat un crud duşman, fabricile nu mai au ce lucra, ceeace se poate întâmpla
Cari a făcut multe crime * uşor, ce vor face milioanele de muncitori cari trăesc
lndeplinindu-şi al său plan. din fabrică zi cu zi? Oamenii flămânzi de obicei sunt
şi creduli, se iau după bolşevici şi orice anarhist şi
A reuşit să nimicească sunt în stare să omoare şi să dea foc la tot cele stă în
Partea cea mare din popor. cale. Iată de ce cârmuitorii Americii s’au îngrijit la
Şi acum vrea să nimicească timp ca să nu le ajungă ţara de proverb, curb a ajuns
Al ontenirei viitor. Rusia sub bolşevici. Şi ca să nu se toarne ulei pe foc,
a.u oprit emigrarea. Ei cred că au făcut bine; noi însă
In multe case arc locul de obiceiu zicem că au făcut râu. Dar orice am zice
Acest duşman necumpătat. noi, ei stau la hotărârea lor. Poate şi noi vom vedea
Şi când s’aprinde e ca focul că lucrul lor este bun. Căci dacă porţile Americii ar fi
Ce arde tot înflăcărat. deschise ca odinioară — eu cred - oamenii ar veni
şi s’ar întoarce ca în anii 1907—8. Unii şi-ar prăpădi
Mai fără milă-i decât tigrul tot ce au cu călătoriile, aşa că puţini ar câştiga şi'
Iar la putere-i ca un leu coi mulţi ar pierde şi ceeace au!
Nu-i pasă lui când vine frigul Apoi vieaţa şi în America este încercată. Un
Sau când ar fi timpul mai greu. muncitor cu trei patru copii îşi face existenţa de pe
o zi pe alta, dar nu poate pune bani în bancă pentru
In urma lui mult praf se vede zilele grele. Ştiu români cu familii de câte 15 ani în
Dar nu din piatră, nici pământ, America şi n’au bani de drum să meargă în ţară.
Sunt sufletele ce se pierde Nu mai zic nimic dc cohorta celor de 18 ani în A-
De vii coboară în mormânt. inerica, cari n’au un ban păstrat. Dacă ar sta lucră­
rile vre-o (> luni, ar fi vai şi amar! Cei cu familii,
De-alui putere este gata fiindcă au muncit dearândul ani dc zile, ar vrea să
Să cadă jos omul oftând, scape dc fumul fabricii, căci mulţi şi-au pierdut în
Şi să rămână toată noaptea ele sănătatea pe vecie, dar nu pot, căci n’au la ce
Afar’ pe stradă vrând, nevrând. veni acasă. Vieaţa lor este destul de tristă în ţara au­
! I ! rului. —
Acest duşman e „alcoolul” Zilele zburdalnicilor - fu rtu ri şi omoruri.
Deci vă păziţi de el mereu, Aţi auzit că în America sunt multe lucruri bune şi
Şi serviţi toţi pe Mântuitorul frumoase, oameni şi femei ai frica lui Dumnezeu —
Acesta e îndemnul meu. cari sunt un fel delsare a pământului şi lumină în întu­
♦ i
v i neric. Dacă n’ar lucra din puteri credincioşii din Ame­
' Si mi on Ţon. rica pentru susţinerea ordinei şi a vieţii morale, Sta­
tele Unite cu tot aurul şi argintul îngrămădit în lăzi,
ar ajunge în scurt timp ca Gomora şi Sodoma pe tim­
Numai două feluri. pul lui Abraham.
Au fost două feluri de oameni în timpul poto­ furturi Nu este zi lăsată de Dumnezeu să nu se facă
sau omoruri în plină zi. Adesea poliţia este
pului, acei cari au fost în corabie şi acei ce erau în luată în râs de unii scandalagii. Dar este de notat că
afară de corabie; două feluri de peşti în pilda cu nă­ cei mai mulţi dintre hoţi, ucigaşi şi scandalagii sunt
vodul: buni şi răi; două feluri de oameni în pilda celor din familii venite din Europa, când aceştia erau mici
zece fecioare: înţelepte şi nebune; două feluri în sau născuţi aici din părinţi nou veniţi. In oraşe ca
propovăduirea judecăţii Fiului Omului — oi şi capre; Nevv-York, Chicago, Detroit, etc., te poţi aştepta la
dou*părţi ale tronului: dreapta şi stânga; — două, nu­ ori ce întâmplare. Băncile nu pot fi sparte noaptea
mai două locuri, când ultima osândă se va pronunţa: după ce sunt închise, dar vin hoţii ziua şi Ie jefuesc
raiul şi iadul. în văzul funcţionarilor din bancă; iau banii şi apoi se
(Tr. de Elena Sezonov.) urcă în automobil şi se fac nevăzuţi. Cei mai mulţi
scapă şi dispar cu banii.
 I'
FARUL MÂNTUIRII
Străzile oraşelor sunt pline de zburdalnici şi
gura cască. T ineri uşuratici şi tinere cu părul tuns şi
mintea scurtă, iţi dau o privelişte prin care poţi în­
ţelege fără comentarii, istoria Biblici despre „zilele
tui Noe".
(Va urma.)
Farul Mântuirii.
Aci vom putea să auzim ceva despre Farul Mân­
tuirii, care este un misionar conştiincios in ţară şi
străinătate.
Sunt 7 ani de când am putut vedea primul
exemplar, tipărit într’o măsură oarecare, dar cu multe
greutăţi. Fraţii noştri in Ctrristos au primit bine pe
acest misionar. Astăzi, nenumăraţi oameni îl cunosc,
sau cei puţin au ideie despre el. Cauza răspândirei a
fost şi este sfânta învăţătură pe care o răspândeşte
tuturora şi de care fiecare are absolută trebuinţă.
Să nu uităm ca scopul acestei reviste este sa răs­
pândească lumină in întunericul acesta mare. care a
cuprins lumea aşa de mult, ca astfel să ne ridice tot mai
sus spre D-zeu. Poate această revistă nu a putut sa­
tisface dorinţa fiecăruia, dar totuşi le-a servit cu multe
sau mai puţine învăţături, îndemnări, explicaţiuni,
ştiri, etc. Farul Mântuirii a trecut prin cele mai mari
greutăţi şi încercări, deoarece şi-a început activitatea
în cel mai greu timp. Apărătorii şi sprijinitorii lui
au fost fraţii şi prietenii în Christos, cari credem că
tot mai mult vor sprijini şi răspândi şi de acuma
înainte acest misionar.
După o activitate neobosită de 7 ani a Farului
Mântuirii se cade ca în decursul acestui an să arătăm
faţă de el, cea mai mare iubire şi mulţumită Iui
Dumnezeu şi să ne rugăm pentru progresarea si îm­
bunătăţirea lui.
Tot odată să rugăm pe Părintele Ceresc sa umple
inima colaboratorilor de mai multă putere. înţelepciu­
ne şi Spirit Sfânt, ca prin scrierile lor să poată
sluji poporului.
Iar conducătorilor Farului să le dea Domnul pu­
tere neobosită, în marele serviciu pe care îl îndepli­
nesc.
Rămâne deci pentru întreg poporul Domnului,
ca cu braţe deschise şi inimă largă să primească şi să
lucreze întru răspândirea şi susţinerea acestui mi­
sionar, care ne aduce veşti îmbucurătoare. Trebuc
să credem că de acum înainte, prin braţul Domnului,
această revistă va creşte, se va perfecţiona şi admi­
nistra tot mai bine. Şi e prea probabil că mai târziu
va apare săptămânal. Totul atârnă delà noi fraţilor iu­
biţi. daca vom şti să ajutăm si să răspândim ..FARUL
MÂNTUIRII"! ¡lie Mărza.
-----o-----
Baptiştii în treburile Statului.
«'.u -jaziunca alegerilor comunale şi judeţene, in
comunele: Baterii. Arâneag, Tisa, Erdeiş, Roşia-Se-
bis cm jud. Arad. Arcadie (Bihor), Pâclişa (Alha-
înferioară) au fost aleşi in demnitatea de primari,
fraţi baptişti.
Afară de aceşti primari aleşi, în o mulţime de
consilii comunale, avem aleşi membrii de ai bisericii
noastre. —
Prin aceasta încredere a poporului se dovedeşte
tot mai mult că elementul baptist nu este periculos
pentru ţară aşa după cum susţin unii, răspândind dife­
________ _____ 7
rite calomnii la adresa noastră, făcând uz de influ­
enţa ce o atu in ur na demnităţii ce ocupă.
Faptele par a ieşi din ce în ce tot mai mult la
iveală şi a convinge lumea tot mai mult că nu vor­
băria şi demagogia este de folos.
• Cei cari ne calomniază pe toate căile, ar putea
să ia exemple de la aceşti concetăţeni ai noştri, cari
şi-au pus toată încrederea in aceşti fraţi şi fii ai
bisericii noastre, alegându-i în demnitatea de primari
şi să înceteze cu criminalizarea sufletelor prin cari
jignesc adânc şi convingerea acestor alegători con­
ştienţi de ceeace au făcut, precum şi memoria acelora,
cari din poporul baptist s’au jertfit pentru făurirea
României Mari.
Ar fi bine ca în loc de minciuni, cum că baptiştii
cumpără suflete cu sume odioase ¡şi că urmăresc idei
contrare existenţei statului român, aceşti domni cari
se pretind! a fi culţi şi în modul cel mai barbar profe­
sează cultul urei, să înceteze şi să încerce a deveni
apostolii binelui general, cerând colaborarea tuturor
forţelor române pentru triumful şi progresul scum­
pei noastre ţări. nu pentru torturarea unor cetăţeni, pe
motiv că aparţin unei alte credinţe, în care poporul
contrar dorinţei lor, a aflat de bine să-şi aşeze toată
încrederea, cum dovedesc şi aceste alegeri.
Dorim fraţilor aleşi în aceste demnităţi, ca
Domnul să-i binecuvânteze cu înţelepciune pentru a
putea conduce trebile comunelor cari şi-au pus încre­
derea în ci, spre deplina satisfacţie a tuturor.
T. Slav.
Citim în „Ţ)imineataM cu data de 4 Aprilie
c ri,: gapfiş!!! în România.
„Britisli Wecklv” publică sub titlul de mai sus,
un articol în care spune că „creştinii" din Anglia
sunt profund îngrijoraţi de soarta baptiştilor din Ro­
mânia, cari sunt persecutaţi şi ale eâror perspective
de viitor nu sunt asigurătoare” .
D-rul Rushbrooke a scris revistei că, „după toate
probabilităţile, noua lege românească asupra cultelor
nu recunoaşte baptismul ca o confesiune religioasă”,
intr’o petiţie trimisă ’Regelui României la 9 Febr.,
„baptiştii amintesc libertatea de care fraţii lor S’au
bucurat în Transilvania sub domnia ungureasca” .
„British Weekly” întreabă dacă este imposibil,
ca conducătorii baptiştilor din America, Anglia şi
doiminioanele acesteia Să se unească pentru a cere
printr’o sforţare comună, mijlocirea guvernelor lor
pentru a se obţine libertatea religioasă în favoarea
baptiştilor din România.
(J i ii misiune |
In ziua de 21 Martie a .c. a avut Ioc inaugurarea
dcschiderei noului local de rugăciune din comuna
Feteşti.
Fratele Haralambie C. Dumitru din Jegâiia a ţi­
nut serviciul de deschidere cu textul din 1. Regi 8.
22—55. Au mai vorbit şi Fraţii Ion Gheorghi i şi
Glieorghe Ene.
Rugăciunea noastră este ca Dumnezeu sa bine­
cuvânteze lucrul său început şi să încununeze munca
fraţilor noştri.
M. .V. Du mi¡raşca.
 8 _______________ FARUL MÂNTUIRII
Fratele Efrem Opşitar din comuna bederliat a
fost ordinat în ziua de 14 Martie a. c. —
Actul ordinarei a fost îndeplinit de fraţii V.
Berbecar, llie Mariş din Curtici, Teodor Iov şi A.
Imbroane.
Dorim noului lucrător, a Domnului bogată bine­
cuvântare şi spor la lucru.
Dumitra Stilomic.
♦ * •*
In ziua de 21 Martie, s’a ţinut in comuna Anina
o marc evanghelizare, urmată de o serbare dată de
Soc. Tineretului. Programul a fost condus de fr. Io-
sif Ghiocel.
Această serbare a făcut o vie impresie tuturor
celor de faţă, căci în această întrunire au primit fru­
moase îndemnuri. /. Ghertnan.
• * r
CASATORII.
In ziua de 5 ¡Aprilie crt., (a doua zi de Paşti), s’a
celebrat cununia religioasă a fr. Simion Bechira din
comuna Checia, eu sora Marta Bugariu din Nerău.
Actul religios a fost săvârşit fde fraţii: Ath. Pascu,
Dosescu Ioan şi Eftimie.
Corul vocal din Igriş şi cel din Pesac, au cân­
tat diferite bucăţi frumoase în onoarea lui Dumnezeu
şi spre bucuria celor de faţă.
Urăm tinerei perechi o căsnicie fericită îm
Domnul. Dini. Papănă.
De asemenea în ziua) de 2 Tebruarie a avut loc cu­
nunia religioasă a fr. Georgc Tarhuna, cu sora Ma-
ria Stoica, ambii din comuna Masca, judeţul Arad.
Ceremonia religioasă a fost îndeplinită de fr.
I. Ungurean, păstorul bisericii din Curtici, ajutat fiind
de fr. Mitru Vane. — Muzica din Maderat de sub con­
ducerea fr. Ioan Chişmorie, a executat diferite im­
nuri spirituale.
Dumnezeu să binecuvinteze tânăra pereche
Gligor Pavel.
* * i*
Suntem informaţi de către fr. Ieronim Schiau din
comuna Daia-Română, că acolo a avut loc căsătoria
fratelui Nieolae Cristea din comuna Săsciori, cu sora
Ilena Cibu. Actul religios a (rost îndeplinit de fr. Petru
Oprean.
* * r
In ziua de 11 Februarie a. crt., s’au celebrat
două cununii religioase a fr. Petru Crainic din comuna
Ciuci, cu sora Lucaci Savăni din comuna Otlaca, jud.
Arad şi a fr. Johan Toth din corn.' Fizeş, cu sora
Seiler Rozalia din comuna Otlaca, jud. Arad. Ac­
tul religios a fost îndeplinit de către fr. Ungurean,
premergătorul bisericii din Curtici. — Dumnezeu să
binecuvinteze aceste tinere perechi.
Ş tiri Elxterne ®
— Noua clădire a Primii Biserici Baptiste din
Youngstown, Ohio, America, a fost dedicată în zilele
de 16—25 Octombrie trecut. O clădire frumoasă în
centrul oraşului cu un auditorium de 1200 scaunci
pe suprafaţă. Ziarele din Youngstown au dat marc
atenţie acestui lucru şi-au raportat cuvântările vorbi­
torilor dela serviciile divine din fiecare seară. Păstorul
bisericii este Dr. A. C. Archibald. Românilor din
Youngstown, nu le mai poate spune popa că bap­
tiştii n’au biserică, căci cea mai de seamă biserică din
acel oraş mare este Prima Biserică Baptistă.
— Presa independentă din Portugalia raportează
succesul păstorului baptist J. J. Oliveira, în comba­
terea minciunilor preoţilor roma no-ca toi ici din acea
ţară contra baptiştilor. In discuţii publice la cari
zeci de mii de cetăţeni au asistat, păstorul Oliveira a
astupat gurile preoţilor răutăcioşi şi-a dobândit sim­
patia concetăţenilor săi.Tot aşa a ¡feuşit şi în discuţiile
avute cu preoţii prin coloanele ziarelor. Azi preoţii şi
episcopii romano-catolici nu mai au poftă să discute
cu păstorul Oliveira. Acest frate, care, pe lângă lucrul
de păstor, este şi un scriitor de seamă, este stimat
de poporul p/ortughez şi predică Evanghelia la mii
de persoane. Ne bucurăm că am avut prilejul să-l.
întâlnim la Congresul din Stockholm (Suedia).
ioan Socaciu.
, * « \*
— America a trimis două milioane dolari în
Franţa — scrie „Wahrheitszeuge” — pentru zidirea
din nou a bisericilor şi caselor de rugăciune, cari au
fost distruse în timpul răsboiului.
— Numărul şcoalelor de Duminică după cum
scrie „Wahrheitszeuge” — în lumea întreagă este de
347.000, în cari sunt 3,520.192 profesori şi funcţio­
nari, iar numărul elevilor este de 29,157,419, aşa că
faţă de statistica din 1920 sunt cu 2,3S1,080 mai
mulţi. — '
Magdalena Dumitrescu.
;ooookXXXîV<»<» ««XX«*,«. gil»»«■«■»'A
| P oşta redacţiei j
Rugăm pe iubiţii noştri abonaţi să binevoiască
a-şi achita abonamentele în restanţă, trimeţând banii
prin mandat poştal pe adresa redacţiei.
♦ * i*
Orice persoană care ne trimcle corespondenţă
pentru orice fel de chestiuni, sunt rugate să scrie ci-
tibil, de oarece avem multe scrisori, cari nici nu se pot
citi, fapt pentru care nu le putem rezolva.
♦ * *
P e t e r Bum buc. (Philadelphia. U. S. A). —
Am primit scrisoarea. Vă rugăm să ne comunicaţi pe
ce cale aţi trimes suma de 4 dolari, deoarece în scri­
soare nu s’au aflat. Dacă i-aţi trimes prin bancă, scrie-
ţi-ne ca să ne puteau interesa. — Revista se va trimite.
Boiz.
Cu o nespusă bucurie aducem la cunoştinţa fra­
ţilor noştri, că a eşit de sub tipar, preţioasa carte de
poezii „Declamatorul” , pe care de mult timp ei o
aşteaptă.
Cei ce doresc să aibă o asemenea carte, să se
adreseze redacţiei in cel mai scurt timp, spunând
totodată câte exemplare doresc şi trimeţând banii
înainte cu adresa exactă.
Cartea cuprinde 51 poezii şi se vinde cu 10 lei
exemplarul, plus spesele de transport.
Fraţilor, dacă voiţi să aveţi o carte de valoare,
grăbiţi-vă. Redacţia.
* * i*
Caut lucru la un rotar, de preferinţă la fraţi
baptişti.
Adresa Cojan Ioan, corn. Cuceu, poşta .tibău,
judeţul Sălaj. —
 i

Rnul UI! Numârul 10 Mai 1926

\7fi\ Apare da 2 ori pe lună Redactor N. lonescu

\ ( Abonamentul I00 Lei pe an.
In străinătate dublu
REVISTĂ RELIGIOASA Redacţia şi Administraţia
BUCUREŞTI.
InAmerica 2 Dolari. A Uniunii Baptiste Române din România.
Strada Berzei No. 29.

Isus a z is : Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor ca ei

să vadă faptele voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în
ceruri. (Matei 5, 16.)

C O L A B O R A T O R I :

1. I. P. Andrişan 5. Estira Slav 9. Dumitru Sida 13. Elisabeta Popp

2. V. Savin 6. Ion Dan 10. Anuţa Costin 14. Titi Oprescu
3. N. Sava 7. Ion Ungurean 11. Eugenia Popp 15. Luca Sezonov
4. Samuil Turdesan 8. I. Bododea 12. D. Baban 10. AI. Brezeanu
Elena Sezonov G. Teleagă (America)
<>

C O N Ţ I N U T U L :

Studiul ^Sfintelor cărţi. — Pagina păstorului. — Un bun remediu. — încă o bucurie.

— Prin foc şi apă. — înălţarea Domnului. — Martirile credinţei. — Fărămituri
bune de mâncat. — O scrisoare din Statele Unite. — Ştiri misionare'r'exfftpn.e. —
— Din misiune. — Poşta Redacţiei. — etc. etc. —
i
*
TIPOGRAFIA GUSTAV ALBRECHT BUCUREŞTI, STRADA DOMNIŢA ANASTASIA 1

Î3 [^ ^ s 3[ esQc. ir tttjQc u _ i II
 2 FARUL MÂNTUIRI!

STUDIUL SFINTELOR CĂRŢI j A f

— De S. —
(Continuare.)
8. Traducerea slavă sau slavonă. Alte traduceri răsăritene.
Traducerea slavă sau slavona datează din seco­ Afară de traducerile amintite in răsărit, se mai
lul al 9-lea şi se crede despre ea ca este tăcuta dc cunosc şi următoarele:
către fiii boierului. Leo, cari au predicat Evanghelia Pentateuhul Samaritean, la care se refera (şi
slavilor prima dată. Aceasta este primită ca o imi­ lucrările lor şi Eusebius şi Cyrillus. Părerile despre
taţie a Septuagintei. deşi după părerea unora, ea originalul ebraic, întrebuinţat, sunt că, scriitorul s’a
este făcută după „italica”, ceeace s’a şi dovedit in folosit de vre-un exemplar din zilele lui Rehoboam.
urma confruntărilor ulterioare. rămas în mâinile izraelitcnelor, cu ocaziunea impăr-
Traducerea s ’a corectat cu ajutorul manuscriselor ţirei regatului în două.
greceşti şi prin tipar s’a multiplicat în întregime la Traducerile siriene Peshito, după unele păreri,
anul 1576 în Moscova. sunt făcute dc ebreii creştinizaţi din Palestina. Se
pare a fi din secolul I. şi cuprinde toate cărţile Ve­
Traducerile făcute după Vulgata. chiului Testament, cu excepţia Epist. 2. a Iui Petru, a
După „Vulgata” s’au tradus unele părţi ale Bib­ Il-a şi a III-a a lui Ioan, Iuda şi Apocalipsul.
liei în limba engleză şi săsească. Psalmii au fost Toate traducerile arabe şi persiane au avut de
traduşi în limba săsească cam pe la anul 706, de către original, traducerea siriană „Peshito” şi Septuagin­
episcopul Sherbornului, Adhelm, iar cele 1 evan­ ta greacă, care este cuprinsă şi în Polvglota editată la
ghelii de către Egbert, episcopul Insulei Sfinte. Tot Paris si Londra.
cam în acelaş timp (735 d. Chr.) cu traducerea unor Noul Testament are originalul în limba greacă,
părţi se mai ocupă Beda. Regele Alfred a început să şi a fost tipărit pentru prima dată în anul 1555 la
traducă cartea Psalmilor, însă a murit (900) când Veneţia (Italia). ţ
era pela jumătatea lucrărei sale. Aelfric de Cautear- Redactarea Bibliei în forma ei de astăzi
bury a tradus Pentateuhul şi o parte din cărţile is­ După cum am văzut din cele de lnai sus, Biblia v
torice. — t r este împărţită in două părţi şi aceste părţi sunt
Tot la genul acestor traduceri putem să mai adău­ compuse din mai multe cărţi, cari sau scris de di­
gării şi pe cele făcute în limba franceză, spaniolă şi feriţi scriitori în diferite timpuri şi locuri.
italiană etc., încă înainte de secolul al XVI. Luther s’a Ca să tic explicăm scrisul acestora şi felul cum
folosit adeseori de aceste lucrări în traducerea Biblici scrierile lor au ajuns să fie adunate şi redactate în
în limba germană. . • forma de astăzi, trebue să cercetăm trecutul şi să ve­
dem materia pe care ei au aşternut cele petrecute, de­
Traducerile greceşti. oarece în vremurile foarte îndepărtate nu era cunos­
Pentru o lămurire mai perfectă a celor tratate cută hârtia. După materia pe care este scrisă o carte
până aci, un scurt rezumat al lucrărilor greceşti ne şi după uneltele cu care este scrisă putem să spunem
va aduce servicii valoroase, cu atât mai vârtos, întrucât timpul când şi dc multeori îşi locul unde s’a scris.
acestea chiar dacă nu se întrebuinţează drept izvoa­ După cum ştim din Biblie, Moise'a scris legea pe
re originale, se întrebuinţează de cercetătorii mai noi, table de piatră, cari au fost copiate mai târziu pe
ca izvoare de confrontare (verificare), pentru stabi­ piele tăbăcită de animal, vopsită în roşu sau galben
lirea autenticităţii diferitelor traduceri naţionale ale înainte de întrebuinţare, iar după întrebuinţare se fă­
ţărilor europene. ceau sul şi se numeău „volumen” , deoarece conţinea
Traducerile greceşti în ordinea iacei ei ior sc o parte întreagă a Bibliei (Ier. 36).
înşiră astfel: cele făcute de Symmachos, Aquila, Mai târziu s’a descoperit o prelucrare a pielei
Theodotion şi Septuaginta. în „pergament”, nume provenit dela oraşul Perga-
inor, în care s’a aflat aceasta prelucrare, ce era din
De toate acestea a avut cunoştinţă Origenes, la pricina durabilităţii foarte potrivită pentru serfs. Mul­
anul 228 d. Chr. şi le-a întrebuinţat Ia revizuirea Sep­ tele scrieri păstrate până acum de felul acesta, se cred
tuagintei. Ei le-a adunat într’una îşi editat împreună cu a fi scrise înainte de Christos cu 600 ani.
originalul ebraic, scrise atât cu caracter (litere) gre­ Sc mai întrebuinţa pentru scris aşa zisele codex
ceşti, cât şi cu caractere ebreeşti, numită Hcxapla, din şi Stylus (F.xod. 32, 15, Deutronom 6, 9 etc), si cari
pricina celor şase coloane în cari era aşezat scrisul. erau table de lemn sau piatră. Pe acestea de obicei să
Lucrările lui Aquila, cari sunt pregătite pentru puneau legile. Scrierile vremelnice să scriau pe table
ebreii greci, la anul 160 d. Chr. şi sunt foarte lite­ turnate cu ceară cu aşa zisul instrument stvlus, care
rare, erau stimate de aceştia şi întrebuinţate în sina- era din fier neascutit, potrivit pentru a face s'gârietu-
gogele lor. — ţ rile necesare.
Manuscrisul acestor lucrări, precum şi ale lui Hârtia întrebuinţată pentru scris este aflată dc
Theodotion şi Syrnmachos, astăzi nu mai există, şi egipteni, iar de romani a fost îmbunătăţită din ce
conţinutul lor, precum şi diferenţa dintre ele, din în ce tot mai mult. Plantele de bumbac întrebuinţate
textul Hexaplei lui Origen, numită şi Septuaginta- pentru fabricarea hârtiei în secolul ,al 9-lea şi al 10-lea
Hexapla, editată in anul 1713 la Paris de către Mont- sunt schimbate cu pânză.
feucon. (Va urma.)
 V~: ■■ ' mţj^ppHpţŢ '•
FARUL MÂNTUIRII
ftt s a i s g ; <a>fB8i»a3a>Fg8BBgnn>t3sccg-g>HEOB3@HaBaB<®EiBiiga @€>9 S S C S E © E S C ^ 3 © S S 3 ^ P © E S S ^ S © S s t e ;© a E s s J ©
I * f P A G IN A
a t e » 3 - iifi>F*Bs«ss3ÆE3=inssj<r>.3BPia30HBiBSg- Q ^ ü S S B a ^ S <8«3>©B e 3 & K > 3 9 Q 9 !i9 S Ê 3 ?3 S 3 0 3 3 8 9 B 0 S S 5 S < > 9 5 3 9 B < l>
2. Studiază sârguincios Biblia !
Nu exista nici o carte psihologica (studiu! sufle­
tului) mai bunii ca Biblia. Cât de des urmăreşte ea
cărarea ascunsă a sufletului. — Psalmul 139. — Cum
descrie ea dezastrul sufletului, când ne gândim la cu­
vintele ca: „lnirnia e peste măsură de stricată” , etc. Şi
cunt se pricepe ea să ajute celor ce stau la marginea
disperării, de exetmplu Matei 11, 2S—29: „Veniţi la
Mine voi toţi cei osteniţi şi împovăraţi!"
Fireşte că avem în limba română câteva scrieri
bune, cari se ocupă de studiul sufletului şi este bine
dacă le studiem, însă nici o carte nu ne adânceşte
atât de mult în vieata sufletească a omului, ca acest
Cuvânt al lui Dumnezeu. De aceea studiază în el
vieaţa sufletească a omului.
3. Na neglija rugăciunea din cămăruţă.
Lanţurile pe cari le-a încolăcit satana în jurul
sufletului, sunt adeseori atât de tari şi de ascunse, că
puterea omenească devine neputincioasă. Da, de mul­
te ori nu înţelegem măcar sufletul nostru. De aceea
este nevoe să cerem dela Domnul lumină, atât pen­
tru noi cât şi pentru alţii. Când învăţătorul îşi alesese
ucenicii, petrecuse mai înainte, o noapte în rugăciune
pentru a putea străbate sufletele celor ce urmă să-i
aleagă, iar ucenicilor Săi, le dă cu ocazia băiatului lu­
natic această îndrumare: „Asemenea rm , roate fi
isgonit numai prin post şi rugăciune". Pe de
altă parte, în timpul păstoriei, se aşează toarte uşor
pe sufletul păstorului, din murdăria altora, ceeace cere
o grabnică curăţire sub crucea de pe Uolgota, prin
rugăciune. Apoi, păstorul trebue să primească în că­
măruţă armătură nouă pentru serviciul său.
4. Studiază-ţi temeinic sufletul tău!
Grafologul obicinueşte Să caute caracterul şi
fiinţa scriitorului prin copierea scrierilor sale, obser­
vând în timpul transcrierii, ce ffel de simţăminte se im­
primă în simţul său. Tot astfel trebue să procedeze şi
păstorul în păstorie. Da, el /trebue să meargă încă ceva
mai departe. El trebue să-şi studieze propriul său
suflet. Cu cât se va cunoaşte mai bine pe sine, cu atât
mai uşor va putea să citească şi în sufletul păstorului
sau. Noi toţi suntem din aceeaşi carne şi sânge, în
fond avem aceleaşi neajunsuri şi dureri şi purtăm
in r.oi aceleaşi adâncimi ale păcatului. Unde suferim
nou acolo suferă şi alţii. (Şi cum ni s’a ajutat nouă, tot
aşa se poate ajuta şi altora. De aceea este foarte
însemnat ca tu să te afli mereu în păstoria bunului
învăţător, sa studiezi sârguincios Biblia, să fii credin­
cios şi să te rogi. să studiezi neîntrerupt cărarea gân­
durilor, stricăciunile, calea şi mijlocul tămăduirei pro­
priului tău suflet. Si tu vei învăţa- tot mai mult să
păstoreşti cu vrednicie in comunitatea ta.
Cu cât biserica noastră va avea mai muţii păs­
tori buni, cercaţi şi înarmaţi de Domnul, cu atât mai
mult comunităţile noastre vor înflori si vor deveni o
binecuvântare pentru ţara şi poporul nostru.
* " * •"■ -V— ^ ÎP - i t a a ^ M a g iii
3
P Ă S T O R Ü L U I '|* I
- De JEAN. —
(Continuare.)
Duşmanii şi prietenii neînsemnaţi ai păstorului.
Sub acest titlu îţi voi (înşira unele lucruri cari sunt
în stare să împiedice sau să împuternicească pe păstor
în activitatea sa. Unul şi acelaş lucru poate să devie
duşman sau amic, depinde de cum e privit şi cum
permiţi să te influenţeze.
I. Suflete împotrivitoare.
Fiecare păstor cunoaşte şi are a face cu suflete
împotrivitoare. Poate este un membru al comunităţii
sau un alt confrate. încerci tot ce este cu putinţă
pentru a câştiga sufletul acestui om. II întâmpini cu
încredere şi prietenie, însă o neîncredere nelămurită,
o abţinere străină, îl ţine departe de tine. El este
ţeapăn, stingherit şi închis de sus până jos, atunci
când vorbeşti cu ei. Este duşmănos, plin de critică şi
sarcastic. Faţă de orice părere spusă, te întâmpină
cu enervare şi dispreţ. La orice ocazie, el joacă rolul
unui judecător. Şi atunci, tu începi să te frămânţi. Ce
am făcut acestui om? A luat ceva în nume de rău?
Doar ain avut numai intenţiuni bune cu el. Sau poate
se îndoieşte de credincioşia mea? Doar am predicat
Evanghelia cât am1 putut de bine şi de sincer. Sau
poate i-a şoptit cineva ,ceva în contul meu? După
cât ştiu, nu-mi amintesc să fi spus nici un cuvânt rău
despre el. Sau este vre-o invidie ,care îl stăpâneşte?
Nu-i convine că alături de el mi se dă şi mie respect
şi fubire.
Asemenea frământări sunt adevărate primejdii
pentru sufletul şi activitatea ta. Cazi uşor în greşeala
să înlături delà tine orice vină şi să o arunci numai
asupra sufletului împotrivitor. Aceasta este ispită care
te poate face să fi singur mândru şi să dispreţueşti
pe fratele tău. Apoi mai poţi cădea în greşeala de a te
revolta faţă de nemulţumirea acelui care nesocoteşte
cele mai bune intenţiuni ale tale şi care răspunde la
iubirea ta sinceră ,cu duşmănie. Asţfel, vei. pierde
uşor avântul şi plăcerea de servici şi vei desnădăj-
dui. —
(Va urma.)
Un bun remediu.
Contra durerii ae stomac: Luca 21—35, 34.
Contra imdignărei: Psalmul 37, 1—7.
Contra nervozităţii grabnice: Iacob 1, 19—20.
Contra cancerului de limbă (boala aceasta este
foarte periculoasă, adeseori aevine la om, de aceea
este de dorit, ca din doctoria asta să se întrebuinţeze
de mar multe ori pe zi). Iacob 4, 11.
Contra ostenelei: Isaia 40, 29.
Contra geloziei: Psalnful 34, 5.
Contra măreţiei: Matei 18, 1—4.
Cum ne putem apăra contra sărăciei? Proverbe
12, 2—7.
----- 0-----
 4 FARUL MÂNTUIRII
Incâ o bucurie.
Şi nişte limbi ca de for apărură
deasupra lor, aşezându-se pc fiecare din
ei câte una... Fapt. Ap. 2, 3.
Neînchipuit de mare trebue sâ fi fost bucuria
simţită de ucenicii Domnului, când s’au încredinţat ca
învierea umilitului Învăţător din Nazaret n’a fost o
iluzie, ci faptul strălucit îndeplinit in toată splendoa­
rea Sa, menit să reverse lumina cerească asupra aces­
tei lumi întunecate.
Dar mult mai marc le-a fost bucuria atunci,
când au văzut îndepfinindu-se si cele spuse de Yiân-
tuitorul nostru iubit, in ziua neuitatei Sale inalţari,
când le-a zis sâ nu se îndepărteze din Ierusalim pana
nu vor primi puterea tiuitului Sfânt, făgăduită de mai
înainte.
Da, măreaţă zi a fost şi atunci, când Dumnezeu
şi-a arătat puterea din nou atâtor popoare, ce erau
în ziua aceea în Ierusalim.
Ziua cincizecimii pentru evrei, era sărbătoarea,
care le amintea primirea tablelor legii prin Moise,
pe Muntele Sinai, şi cu această ocazie, Ierusalimul era
tixit de lume venită din toate părţile sa asiste la sluj­
bele lor religioase.
Dar Marelui Dumnezeu nu i-au plăcut aceste ser­
bări, date în onoarea primirei legii sfinte, pentru că
în serbările lor, legile sfinte erau călcate in picioare.
Dumnezeu întotdeauna şi-a avut turma Sa, un nu­
măr restrâns de suflete într’adev'ar credincioase. Şi
în ziua sus pomenită, încă de dimineaţă, El îşi arată
Sa, asupra turmei sale, care, adunată îşi petrecea
timpul în rugăciuni fierbinţi.
Atenţiunea tuturor streinilor veniţi în Ierusalim,
fu atrasă de-odată de sgomotul acestui eveniment di­
vin, adică de coborârea Sfântului Duh asupra dispre­
ţuiţilor ucenici ai Celui înviat.
Măreaţă şi puternică acţiune, care dovedea încă
odată că Dumnezeu ce a ‘promis a trebuit să îndepli­
nească.
Mulţimea diferitelor popoare au dat năvala sa
vadă ce-i? Şi... minune..., fiecare naţiune auzia despre
revărsarea harului divin, în limba lor maternă. Ce sa
fie oare? Nu sunt oare toţi aceştia ce ne vorbesc (iali-
leieni? Cum se poate dar de auzim fiecare in limba
noastră despre minunatele lucrări ale Jui Dumnezeu -'...
Şi astfel ei nu ştiau ce să creadă, căci nu pricepeau ca
Duhul Sfânt era acela, care le vorbea tuturor prin
ucenicii Săi.
Unii răuvoitori îşi băteau joc de ei. necunoscând
puterea lui Dumnezeu. Ei îşi închipuiau că sunt beţi
de vin. Dar apostolul Petru luând cuvântul. Ie vorbi;
„Nu sunt beţi aceşti oameni, cari vă mărturisesc
despre viul Dumnezeu ci sunt botezaţi cu Duhul
Sfânt de Acela, pe care voi ¡'aţi omorât, şi pe care
Dumnezeu /.'a Înviat, făcândn-I. Domn C/irisfos,
in al cărui nume trebue să creadă ori ce suflet ce
doreşte o mântuire vecinică”. Şi vorbindu-le mult
şi amănunţit despre tot ceea pe Duhul Sfânt voia să le
facă cunoscut, unii s’au cutremurat de frica morţii
eterne, şi-au întrebat pe Petru şi pe ceilalţi ucenici:
Fraţilor, ce să facem ,ca să ne putem mântui? Apos­
tolul Petru le-a zis: „Pocăiţi-vă ■ şi fiecare din
voi să se boteze in numele Domnului nostru /sud
C/iristos, şi veţi primi darul Duhului Sfânt".
Şi smerindu-se, au- primit botezul în ziua aceea
vre-o trei mii de suflete, lăudând pe Domnul pentru
marea Sa milă. "
Dragă cititor, eşti tu botezat cu Duhul Sfânt?
Daca nu te simţi ,roagă-te Aceluia, ce nu dă cu mă­
sura. ci după stăruinţa fiecăruia în rugăciune. Dumne­
zeu sâ te binecuvânteze, să-i fii martor activ spre
onoarea Sa si mântuirea sufletului tău.
A. BREZEANU.
Prin foc şi apâ.
Insula Madeira este renumit.; prin bogăţia roa­
delor. In ea se produce vin imp .raîesc si cele mai
dulci fructe: smochine, rodii şi portocale. Acolo, veci­
nie e primăvară şi vară! Nu totdeauna insa a îost aşa
frumos. Înainte vreme, aceasta insula frumoasa era
culcuşul înfiorător al şerpilor veninoşi, al scorpiilor
şi fiarelor sălbatice ;toate aceste fiinţe înfiorătoare
mişunau prin bălăriile şi hăţişurile ce ¡năbuşeau ne­
norocita insulă.
Locuitorii îngroziţi de aceste fiinţe, cari le pu­
neau vieaţa în primejdie, au dat foc pădurilor, ier­
burilor şi stufişurilor. După ce au ars totul ca în
palmă, oamenii au început să icultive din nou pământul
curăţit prin foc şi să ude cu îngrijire toate plantaţiile,
făcând din insulă un paradis.
O, Doamne, iubite cititor, câţi şerpi otrăvitori şi
câte scorpii nu se pripăşesc şi prin sufletul tău!?
Câte hăţişuri şi câte mărăcinişuri nu-ţi înă­
buşe plăpânda ta fiinţă!?
Ia bine seama!
Vei avea tu curajul şi puterea să dai foc fiinţei
tale?!
E un foc curăţitor, care-ţi 'poate primeni vieaţa ta:
focul Duhului Sfânt. Ai îndrăsneală şi prinjeşte-1 în
tine; iar după aceea sădeşte în inima ta florile darului
Sfântului Duh, pe care udă-le neîncetat cu ploaia la-
crămilor şi cu învăţătura sfintei Evanghelii — a-
ceastă rouă dumnezeiască şi fi încredinţat că vei face
din inima ta un nou ¡paradis pământesc, spre deosebire
de cel vech'iu, în sânul căruia a căzut bietul Adani
muşcat de şarpele veninos.
„Fiecare cu foc se va sura şi toată jertfa cu sare
se va săra''. (Marcu, 9, 49.)
Inâltarea Domnului.
Christos când s’a înălţat
La ai Săi a cuvântat —
Zicând: „fiţi tari în credinţă
Căci vă dau făgăduinţă.
i
Voi trimite Duhul Sfânt
Aici jos pe-acest pământ,
Ca să vă dea putere
Şi'n necazuri mângăere.
El vă va aduce aminte
De ale mele cuvinte,
Care Eu vi le-am vorbit
Când între voi am trăit...
I .
Aici jos în astă lume
Voi toţi pentru al Meu nume.
Ve-ţi fi mult batjocoriţi.
Şi de oameni prigoniţi;
 M iau. PS -; 7 • *V • • "■<•■' •VV■‘W
fa rul
Dar să n’aveţi întristare
Căci plata voastră-i mare,
In cerul sfânt o să fie:
Partea voastră pe vecie.
Şi acuma mângâiaţi
La Ierusalim plecaţi!
Aşteptând toţi într’un gând
Darul Duhului cel Sfânt...”
SIMION ŢON.
Martirele credinţei.
i pafru eleve alungate din Şcolile Sta­
tului ilin Timişoara.
In anul 1925, s’a înfiinţat la Timişoara, prima
biserică baptistă română. Printre membrii acestei bi­
serici fac parte şi fraţii noştrii Siim’on Drăguliţă, care
are o fată cu numele Stana Drăguliţă în clasa II. la
Şcoala Medie din acest oraş, şi văduva de răsboiu
Maria Păsulă, având o fată în cl. III. cu numele Cris-
tina Păsulă. Tot la aceeaş şcoală, Maxa şi Maria Bir-
gean aveau 2 fete, una cu numele Ida Birgean în clasa
IV. şi Ana Birgean în clasa II. la Liceul Car­
men Sylva. Aceşti părinţi credincioşi,
noscându-şi datoria faţă de copii, precum
şi marea răspundere ce au faţă de Dumnezeu, pentru
creşterea lor, îşi aduceau copiii spre a fi crescuţi în
frică: şiItemere de D^eu. Foloasele £ces!tei creşteri s’au
văzut în vieaţa lor şi ca dovadă despre buna lor pur­
tare, erau notele şcolare, ba ceva mai mult, la religie
Mâ n t u ir ii - a
erau cele mai bune eleve, încât se mira şi profesorul
de religie. In toamna anului 1925, biserica nouă în­
fiinţată, a sărbătorit primul botez, când au fost bo­
tezate mai multe suflete, cari au crezut în Isus Chris­
tos. Vestea despre acest botez se răspândi cu iu­
ţeală în tot oraşul, ajungând chiar şi în şcolile unde
învăţau aceste eleve, cari luase deasemenea parte Ia ă-
ceastă serbare, după cum nici până atunci nu lipseau
delà serviciurile divine. Ducându-se la şcoală au fost
trase la răspundere pentru acest ¡fapt. Ele însă cu mare
îndrăsneală şi fără nici o teamă au mărturisit că în-
tr’adevăr au asistat la serbare. lntrebându-le ce fac
la adunare, ele au răspuns că: declamă poezii, 'dia­
loguri religioase, se roagă lui Dumnezeu şi cântă
cântări spirituale. Fiind silite să spună acele poezii (acesta
în mod batjocoritor), cu deosebită încredere în cel ce a
zis: „Nu vă temeţi, Eu voi fi cu voi până la sfârşitul
veacului’', ele au început în clasă a executa poezii şi
cântări. In urma acestora, cu o invidie nespus de ma­
re, aceea ce nu era potrivit cu chemarea celor cari se
pretind a fi oameni luminaţi, începe a batjocori pe
aceste eleve în faţa clasei, zicând că sunt asemenea
cerşetoarelor şi multe altele. Defaimele luând pro­
porţii mai mari, trec asupra tuturor baptiştilor, nu-
mindu-i în toate felurile, după exemplul celor din
trecut. Intre timp, elevele, cari au învăţat răbdarea
delà cel te a răbdat ipentru ele crucea, răscumpărându-
le, după al său exemplu, stau liniştite, socotind pen­
tru ele onoare această defaimă, amintindu-şi că învă­
ţăcelul nu este mai presus ca Învăţător. Elevele fiind
silite a-şi face cruce ,refuză. Li s’a cerut a jura că nici de
cum nu vor mai merge la biserică. La aceasta răspund că
ele nu ştiiu a jura, de oarece părinţii lor nu la aceasta
le învaţă. Văzând ică ele refuză totul,o zis uneî eleve din
clasă să le scrie jurământul ca să-l înveţe, iar ele din
nou răspund că-i în zadar, că nu vor învăţa şi nici
nu vor jura, apoi Ii se interzice cu desăvârşire de a
mai cerceta biserica şi de a mai merge cu părinţii lor.
Ele ca nişte martire hotărâte chiar a muri, nu numai
a suferi pentru Christos, refuză toate. După asemenea
încercări barbare, văzând că nu izbuteşte în nimic,
conduce pe aceste fiinţe nevinovate <ca pe nişte făcătoa­
re de rele, înaintea Domnului Director al Şcoalei Me­
die, care după mai multe ameninţări, le duce înain­
tea Domnului Inspector Şcolar, care întăreşte şi ajută
pe subalternii d-sale, zicând elevelor ca să îşi aleagă
ori şcoala ori biserica. Elevele în ale căror inimi ar­
deau cuvintele: „Nimic nu ne va despărţi de iubirea
lui Christos”, declară că alegerea lor este gata de
mult, ele şi-au ales vieaţa ca să trăiască. Ele şi-au ales
pe Acel, care le-a ales pe ele din lume, hotărându-le
a moşteni vieaţa eternă. Adânc liniştite, zic: „nici de
cum nu vom părăsi biserica” . Şi pentru credinţa lor
sunt eliminate din şcoală. Profesorul de religie ,ne
fiind mulţumit numai de această ispravă, înţelegând
pe de altă parte că în Liceul ..Carmen Sylva” se află
elevele Ida Birgean şi Ana Birgean, se sfătueşte cu
profesorul de religie delà acel liceu, ca să se unească
cu el în acele prigoniri. Acesta numaidecât urmează
exemplul colegului său, chemând pe ta­
cu- tăl elevelor, cărora le interzice de a-şi
mai duce copii lor la biserică, cu toate că
nu are dreptul de a ¡se amesteca şi a dispune cuiva
ce fel de credinţă să urmeze în familie, dar ca unii,
cari se laudă cu legea, iată fac fărădelege. Tatăl ele­
velor, dimpreună cu ele declară, că nu vor înceta nici
decum1da a (nu lmerge|la biserică. După ce au văzut'Wo-

6 FARUL MÂNTUIRII
târârea lor nestrămutată, în înţelegere cu D-nul Di­
rector al liceului, le eliminează din şcoală.
Scumpii mei tineri, vă rog a privi la fraţii!
voştri, cari au luat parte în lupta vieţii şi învăţaţi
dela ei a ti stăruitori în ori ce împrejurare. Bucura-
ţi-vă, căci credinţa, care era în Daniel şi in alţii, si azi
în timpul nostru, trăieşte în multe vieţi tinere, de­
votate lui Dumnezeu. Veniţi cu toţii a ne uni cu acei
cari au biruit şi au învins toate prin Eroul de pe
Golgiota şi cu el vom >fi şi noi, mai mult ca biruitori.
Salutări sincere uela noi în «urnele Domnului Isus
Christos, tinerelor martire, cari v’aţi expus vieata pen­
tru Domnul-,
Domnul să vă binecuvinteze!
M. C io r b ă .
Fârâmituri bune de mâncat.
Cei cari râd acuma, mai târziu vor plânge, şi
cei cari plâng acuma, mulţi vor râde.
* * *
Moartea vine fără să fie chemată.
■,* * *
Dă atâta cât poţi să dai şi în schimb sa aştepţi
cât se poate de puţin.
* * *
Vorbe mai puţine şi mai multe binefaceri, ar
îmbunătăţi lumea.
* * *
In mormânt toţi suntem Ia '.fel, dar în vecinicie nu.
♦ * *
Mai bine este să fii vultur decât cârtiţă.
Culese de: Magdalena iJrrnUrescn.
O scrisoare din Statele
Unite.
(Continuare.)
Bietul om istoriseşte reuşita sa şi altor oameni
cum se cade ca dânsul. Se mai şi laudă că ce-a ştiut
face icu banii, dar săracul om nu ştie că ceeace a primit
este numai oparte din carnăta pe care a primit-o
agenţii depe banii luaţi dela el pe acţiuni, aproape
fără nici o valoare. După fe a primit venitul curat,
agentul vine iarăş la el, îl bate pe spate şi-l laudă că
ştie în ce să bage banii. Ii spune apoi că mai are nişte
acţiuni, cari se vor scumpi mai târziu, dar lui ca la
un amic de aproape i (le dă spunându-i: „Vreau să-ţi
fac bine ca să-mi rogi de sănătate când ve* fi bătrân”.
Săracul orrt îşi dă| ultimul &ău ban şi cumpără acţiunile.
La trei luni iarăş primeşte carnăta cât ar fi primit
dela o bancă sigură dacă işi i-ar fi pus banii spre
păstrare. Dar când erau banii Iui în bancă şi primea
tot atâta ca şi acuma, credea după spusele agentului
căi nu primeşte nimic. Acum acel nimica este ceva,
căci agentul i-a făgăduit că acţiunea va creşte dela
zece dolari la o sută şi venitul la 20 —25 o/o pe an.
Dar la ajiul, în loc 'Să crească valoarea acţiunilor, nu le
mai cumpără nimeni. Agenţii însă mai dau din coate,
cu rapoarte că acum pe „venitul curat” zidesc încă
o altă fabrică şi n’a fost câştig, dar îndată ce începe
lucrul, vin banii ca pleava. Intr’o zi însă, omul care se
lăuda cu norocul, află că din toată afacerea asta s’a
ales cu hârtiile agentului. Merge apoi la avocat, dă
' - - ■ ' 'v " \
şi acolo vre-o zece dolari, ca să caute urma banilor
daţi pe acţiuni. Zi şi noapte nu se odihneşte, căci
banii sunt nu sunt! Abia apucă să-i spună avocatul
un cuvânt de nădejde, căci agentul nu mai vine. E
dus prin Florida sau California, cât ţin banii înşe­
laţi să trăiască bine, pe când cel ce a muncit pentru
banii daţi, plânge şi sc văicăreşte tuturor celor din
jurul său. Agentul, care a 'zis că-1 fericeşte se felicită,
fumându-şi ţigara, bătând la cugle sau biliard şi um­
blând pe la teatre în zile de lucru! Omul ce cugetase
ieri c’a fost fericit, azi vede că norocul numai la dân­
sul n'a venit/ Şi cazuri de acesteia sdîntâmplă adesea.
Se poate ca in Statele-Unite să se facă astfel de
rrauder Da. se poate: Chiar in această ţară luminată,
aici unde savanţi mari. pastori sufleteşti şi credin­
cioşi ai lui Isus tac tot ceeace pot ca să oprească nele­
giuirile — da aici in această ţară .anul trecut o bandă
de agenţi au înşelat blândul popor cu una mie mi­
lioane dolari ,adică două sute miliarde lei! Până în
prezent numai trei din acei agenţi sunt arestaţi, iar
ceilalţi, unii se plimbă liberi prin America şi alţii
sunt duşi pe la Paris, Londra, Palestina, Elveţia
sa se distreze. Oameţni de aceştia sunt nuntiţi ,Jioţi cu
guler alb". Aşa i-au numit americanii!
Nu voiţi fi surprins dacă un atare „hoţ cu guler
alb” va citi aceste rânduri, căci de obiceiu dânşii ştiu
mai multe limbi şi au slujbaşi credincioşi sub nume
de „detectivi internaţionali” . Dar fie-i (ruşine de măi' de
ori pentru meseria cu care s’a deprins. De „hoţii cu
gu^er alb” trebue să ne păzim ca şi de hoţii din pă­
duri. Cel ce acopere pe un „hoţ cu guler alb”, este tot
aşa de vinovat ca şi cel ce acopere pe un Terente sau
Tomescu.
Ştim că este păcat strigător la cer, a trage plata
omului sărac şi cinstit; tot astfel “de păcat este când
un agent înduplecă pe un om sărac sau bogat să-şi
bage banii acolo de unde nu-i mai poate scoate.
De aceea, fraţilor, păziţi puţinul vostru şi îl pu­
neţi acolo urule-1 puteţi avea în siguranţă. Dacă pe la
noi în ţară încă nu s’au ivit astfel de agenţi ca şi în
aceşti vre-o 10—15 ani printre americani, graţie celor
dela ocârmuirea ţării, dar vina voastră este dacă vă
veţi lăsa! a fi traşi pe sfoară de acuma. Şi în America
cei dela cârmă păzesc, dar nu pot să stea la pândă zi
cu zi după cei ce vin la oameni cu automobile ca mi­
niştrii şi îmbrăcaţi ca şi milionarii. Dacă cumpăraţi
casă, pământ sau acţiuni, mergeţi la un avocat,
care va răspunde pentru ceeace întăreşte, căci altcum
se va împlini zisa: „scumpul pierde”.
Lucrul Evangheliei în Statele-Unite.
In lucrul Evangheliei, fraţii americani au făcut
frumoasă înaintare anul trecut. Dar la oraşele mari şi
ei au greutăţi destule. De pildă la New-York, zilele
trecute, s’a înfiinţat o societate cu scopul să distrugă
orice credinţă religioasă şi în deosebi să ponegrească
în faţa norodului, bisericile şi slujitorii Evangheliei
de orice credinţă. Societatea are la spatele ei zeci de
milioane dolari. Tot în acel oraş s’a înfiinţat o re­
vistă săptămânală cu un milion şi jumătate dolari, din
cari să'se acopere cheltuelile 'de tipar — o revistă, care
are menirea să publice atacuri la adresa bisericilor.
IOAN SOC AC IU,
doctorand în teologie. L.ouisville,
Ky., Statele-Unite.
(Va urma.)
 -• 3SŞ* 4>.ir ■ V .. •>* v.y. ...

FARUL MÂNTUIRII

testamcntalâ, declarând în mod solemn că vor urma

lui Christos toata vieaţa lor.
*Ştiri E x ter n e t Actul botezului a fost îndeplinit de fr. Oh. Coz-
? man, predicatorul Comunităţii Baptiste din Aiud, care
x a ţinut o frumoasa cuvântare.
— C:ne poate, în ţara noastră, întrece pe Dl Ho­ Dorim binecuvântarea Domnului acestor fraţi şi
r i: un fierar din Germania? Câte orc poate vorbi fără luptători în Christos. POP AVRAM.
sa >c oprească? Dl Horaz a ţinut zilele trecute la *, # *
Beriin o cuvântare de 48 ore! Tot timpnil a vorbit şi NEGRILEŞTI. — O frumoasă serbare de botez
nu s a oprit nici când, iar pentru ca să-şi potolească au avut fraţii din comuna sus amintită în ziua de 6
foamea, a băut câteva ouă proaspete. — Dar între fe­ Aprilie, când s’au botezat în moartea şi învierea Dom­
mei. care ar putea s’o întreacă pe dra Kitty Charlaye, nului 11 persoane, curăţite de păcat prin sângele lui
adversara lui Horaz? Care ar putea să vorbească timp lsus Christos. (1 loan 1, 7.).
de 43 de ore ca dânsa? — Am zis noi bărbaţii că fe­ Actul botezului a fost îndeplinit dc fratele Dunca
meile sunt guralive ,dar Dl Hora# a învins şi pe cea Gavril, predicator. Nouii botezaţi sunt din mai mul­
mai vorbăreaţă campioană a femeilor din toată lu­ te comune.
mea! Şi deci bărbaţii pe un timp au biruit şi în „vor­ Urăm şi acestor fraţi, a Domnului bogată binecu-
bărie” ! vântăre. G. BRAIC.
— D. Buck McNeil, un lucrător din docul New- v. * *
York-ului, a salvat delà înec peste 10 de persoane, CICEU-GIUREŞTI. — Şi în această comună a
atunci când nimeni altul n’ar fi putut. Din aceste per­ avut loc în ziua de 7 Aprilie un botez cu 2 persoane.
soane salvate din gura morţii, numai un om sărac a Actul botezului a fost îndeplinit de către fratele
venit să-i mulţumească. McNeil are şapte copii şi o Dnnca Gavril. '
soţie vrednică ca dânsul. întrebat de un gazetar că Dumnezeu să binecuvânteze lucrul său. j
dece îşi riscă vieaţa pentru a salva pe unii delà înec, *<■.. * *
McNeil a răspuns: „Când văd pe om la rău, interiorul CASATORII.
meu nu mă lasă să nu-l scap”. Aşa fac oamenii ciuli­ In ziua de 11 Februarie a. c. s’a celebrat cununia
se cade, dar cei răi nu se simt datori cu nimic, nici religioasă a fr. Gh. Romago din comuna Câmpulung,
către cel ce îi scapă delà moarte. Şi lui lsus câţi i-au cu sora Marioara Vasiliniuc din Pătrăuţi.
mulţumit din cei zece leproşi vindecaţi? Actul religios a fost ţinut de fr. S. Ungurean.
— Dna Kate Slaughterback, călătorind printr’o V. * i *
pădurice în apropierea orăşelului Fort l uptoii, Colo., In ziua de 5 Aprilie a avut loc cununia religioasă
a fost atacată de o (mulţime de şerpi veninoşi. La apro­ a fratelui Ştefan Vuia, cu sora Anastasia Ginescu,
pierea primului şarpe, femeia văzându-se în pe­ ambii din comuna Moldova-Nouă.
ricol a luat un băţ şi cu o lovitură a sdrobit capul Serviciul religios a fost îndeplinit de fr. Ilie
şarpelui. Abia a început să facă câţiva paşi şi Craiovean, predicatorul comunităţii din comuna sus
iată un alt şarpe o urmărea. Ou o lovitură Fa omorât menţionată.
şi pe acesta şi apoi au început să năvălească asupra Urăm tinerei perechi o căsnicie fericită în Dom­
ei o mulţime de şerpi agitaţi. Ca prin nul. ARCAN PETRU.
minune, doamna Kate i-a omorât pe toţi. •V • 1•
Venind în sat a povestit locuitorilor întâmpla­ De asemenea în ziua de 18 Aprilie a. c. s’a ce­
rea, dar nimeni n’o credea. Văzând însă femeile că o lebrat cununia religioasă a fr. Dumitru Baban, cu
frică neobişnuită a cuprins pe dna Kate. după o aşa sora Cristina Ranzer.
fabuloasă întâmplare, au rugat autorităţile să cerce­ Actul religios a fost îndeplinit de fr. Iacob loa-
teze. Poliţia şi un număr de cetăţeni luară în auto­ chiin1, predicator.
mobil pe Dna Kate să le arate locul bătăliei sale cu Dorim binecuvântarea lui Dumnezeu acestei ti­
şerpi. Şi într’adevăr ei găsiră peste 80 de şerpi, nere perechi, f «
omorâţi de dna Kate. Aşa trebue să luptăm şi contra
păcatului. O mare bucurie au avut fraţii din comuna Balo-
— După rapoartele Ce le primim din surse sigure,mir în ziua de 6 ^Aprilie a. c., când! a avut Ioc celebra­
Statelc-Unite, 80 Ia sută din fetele căzute, sunt rea căsătoriei religioase a două perechi tinere: lo-
năşel Hand, cu sora Sântioana şi fr. Ioan Dumulescu,
•.rimele direct ale dansului. Cei ce îşi dau concursul
"■e-'ru zidirea localurilor de dans, se pot felicita cu sora Sânziana.
:i -urează vieaţa a 80 de tinere curate, în răstimp ce Actul religios a fost ţinut de fr. Dragomir Cor-
- ş-f relelalte locuri rele fac progrese într’o măsurănea şi Petru Muntean.
—a- —ira IOAN SOCACIU. Dumnezeu să binecuvânteze aceste tinere pe­
rechi. ŞT. BOJIU.
A fKf !*' "'( 1' ' * * ■*
? CONFERINŢA.
« în m isiune ® Noi fraţii din comuna Cârneşti am avut o mare
bucurie în ziua de 6 Ianuarie a. c., când cu ajutorul
nului am putut ţinea conferinţa cercuali. unde
BOTEZURI. a i£ \itit mai multe rapoarte îmbucurătoare despre
In ziua de 11 Aprilie a. c., fraţii din Tg.-JV a noastră în decurs de un an.
şului au avut o nespusă bucurie, atribuită prin f această ocazie s’au ales 6 bărbaţi pentru lucrul
că 4 persoane au primit botezul, după ce mai î mnezeu, dat fiind lipsa ce se resimte pe ogorul
au depus o bună mărturie despre credinţa lor ual. Fraţii I. Covaci, Petru Muntean, Dragonrir
 S FARUL MÂNTUIRII

Cornea, Ilie Mârza şi Gheorghe AAiliai au săvârşit Sprijiniţi-nc în această operă grea şi daţi-ne la
actul ordinărei, adresând acestor pionieri ai Evanghe­ vreme banul D-voastră. Cu puţin, mult ve-ţi face.
liei cuvinte frumoase de îmbărbătare. Colaboratorii, cari ne trimit articole pentru publi­
Fr. Pavel Boşorogan a citit un referat despre cat în această revistă, sunt rugaţi să scrie cât se poate
literatura noastră, făcând totodată apel către fraţi ca mai scurt şi pe cât sc poate mai nuilte istorioare.
să aboneze şi să răspândească revistele noastre, ară­ Livia Roşea (Philadelphia Pa, U. S. A.). — S’a
tând marea importanţă ce o au aceste reviste în opera primit suma de 2 dolari. Cărţile se vor tnmete. Mii de
noastră culturală. mulţumiri pentru sprijinul ce ni-1 daţi.
Nu putem trece cu vederea nici osteneala surori­
lor din această comună, constituite în societate, cari au \ Fr. /. Pop. — Regretăm că nu putem publica ce
împărţit săracilor mai multe obiecte lucrate de mână. ne-aţi trimes, din pricină că sunt prea lungi şi fără
Dumnezeu să binecuvânteze munca lor şi să le dea în­ înţeles. '
demn pentru a vedea întotdeauna lipsurile necesare. Fr. Pintea. - Articolul trimes pentru a fi publi­
, PETRU MANASE. cat in numărul de Paşti, a sosit prea târziu.
In ziua de 28 Martie (Floriile), fraţii din comu­ Arsenic Neamţu (Agrij). —• Din articolul ce
na Valea-Haţegului, au dat o frumoasă serbare reli­ ne-aţi trimes, observăm că sunteţi un talent în desvol-
gioasă, la care a asistat !un mare număr de popor. tare. Deocamdată însă nu-1 putem publica. Mai în­
Cu această ocazie s’au distribuit diferite obiecte, cercaţi.
lucrate de surori, precum şi câte un rând de haine la
şapte copii ai unui frate, lipsiţi de mijloace. P. M.
CEREMONII FUNEBRE.
Moartea fr. Gheorghe Medrea. B T E N T 1UNE!
Ziua de 22 Martie, a fost o zi de mare tristeţă în Predicatorii, învăţătorii Şcoalelor de
Seleuş (jud. Arad), când a 'trebuit să ducem1 Ia mor­
mânt pe cel mai activ membru al acestei biserici. De Duminică, conducătorii Societăţilor Tine­
douăzeci de ani fratele Gheorghe Medrea, a Condus cu retului şi părinţii, cari voesc să răsp ân ­
mare zel, corul acestei biserici, care a fost înfiinţat de
el. Dar nu numai la cor, ci şi în Şcoala de Duminică, dească cântul creştin printre copii şi tineri,
era un învăţător neobosit al copiilor. El a mai fost găsesc în cartea:
şi conducătorul Societăţii tineretului şi al muzicii, în­
fiinţată tot de el.
Cu o săptămână mai înainte, adică la 14 Martie.^,
a stat mai mult ca de obicei seara la tineret, şi a făcut
bucurie tuturor, cari erau în societate. Când şî-a
încheiat cuvântarea, s’a dat jos delà amvon şi şi-a
luat rămas bun delà toţi, icerându-şi totodată şi iertare.
Ca şi când ar fi simţit, că nu are să mai vie în acest
loc să le mai spună un cuvânt de îmbărbătare. Delà
adunare s’a dus acasă, şi s’a culcat în pat, din care nu
s’a mai sculat.
La înmormântare au fost mulţi seleuşeni de va­
ză, cari şi-au arătat stima către omul neobosit,
care a fost apreciat şi stimat de întreaga comună. Lui
i-a cântat muzica formată de el, pentru prima dată în
public, i-a cântat şi corul instruit tot de el. La înmor­
mântare au participat şi fraţii din comunele înveci­
nate, cari au venit să dea ultimul salut de despărţire,
celui ce se chema Oh. Medrea. Fr. V. Berbecar din
Arad a mângâiat poporul şi rudeniile cu cuvântul Iui
Dumnezeu delà II. Tim. 4, 7, 8 ; şi Isaia 55, 8, 0. Aci
au mai vorbit fraţii S. Olariu şi N. Domşa.
Moartea acestui bărbat al credinţei a lăsat un
mare gol în rândurile noastre, care cu greu va putea
fi înlocuit.
In urma lui a rămas soţia suferindă cu patru
copii. Dumnezeu să-i mângâe în întristarea lor.
V. B. 100 cântări cu note (20 vechi şi 80
¥ $
noi) dintre cele mai frum oase speciale
pentru uzul Şcoalelor de Duminică numai
| P o şta redacţiei f cu 40.— Lei, plus spezele de tran sp o rt şi
, Rugăm pe scumpii noştrii abonaţi a-şi achita am balaj.
abonamentele în restanţă, căci numai Dumnezeu ştie Comenzile se primesc la A dm inistra­
prin ce greutăţi trece această revistă. Sacrificii peste ţia revistei noastre.
sacrificii, bani şi timp, numai ca să aprihdem *

o lumină pe ogorul spiritual. ’ i

 t

\/fo 'Apare de
d 2 ori pe lună Redactor N. Io n e s c o iS v
jijC Abonamentul
Abóname 100 Lei pe an.
In străinătate dublu
REVISTĂ RELIGIOASA Redacţia şi Administraţia
BUCUREŞTI.
InAmerica 2 Dolari. A Uniunii Baptiste Române din România. Strada Berzei No. 29.

Isus a zis: Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor ca ei 1

să vadă taptele voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în
ceruri. (Matei 5, 16.)

C O L A B O R A T O R I :

1. 1. P. Andrişan 5. Estira Slav 9. Dumitru Sida 13. Elisabeta Popp

2. V. Savin 6. Ion Dan 10. Anuţa Costin 14. Titi Oprescu
3. N. Sava 7. Ion Ungurean 11. Eugenia Popp 15. Luca Sezonov
4. Samuil Turdeşan 8. I. Bododea 12. D. Baban 16. Al. Brezeanu
Elena Sezonov G. Teleagă (America)

■n C O N Ţ I N U T U L :

Pagina Pastorului. — Câteva cuvinte despre pocăinţă. — Credinţa vechilor egipteni

despre continuarea vieţii după mormânt. — Te rogi tu? — Vino poporul meu. —
O scrisoare din Statele Unite. — De toate. — Adevăraţii credincioşi sunt mutaţi
în împărăţia lui Dumnezeu. — Din misiune. — Ştiri externe. — Poşta Redacţiei. —
— etc. etc. —

TIPOGRAFIA GUSTAV ALBRECHT BUCUREŞTI, STRADA DOMNIŢA ANASTASIA 12.

i _ ir.-jQcn r —i | t 00 =>0 c 00 =30 g=*g: =’0 -=:

30
 FARUL MÂNTUIRII

LsoæàCfcBeeBG-'œasibæasHOEssasoÉ
ULA.OI1VA P Ă S T O R U L U I I m
3©l i «eo 8 B 3 œ o a B a Œ « sso æ © n ssa '& ss3 S ??€ 'S S S ;
— De JEAN. —
(Continuare.)
Cum să te porţi faţă de un asemenea suflet im- de predica ta. ci dimpotrivă, în mine s’a ridicat multe
potrivitor ca Să nu dai greş? proteste împotriva multor expresiuni” .
1. Consimte ca el să-fi servească ca critică per­ De obicei, el aude multe măguliri. După o cu­
sonală! Poate că tânărul pe care l’ai oprit să declame vântare înflăcărată la vre-o serbare, conducătorul ser­
o poezie la Soc. Tineretului, n’are dreptate Să-ţi ia bării îi mulţumeşte inauţţea auditorului. După ter­
această atitudine în nume de rău. Insă — crezi că el minarea predicei se apropie de el unul sau altul şi-i
ţi-ar fi fost atât de împotrivitor. dacă ţi-ai fi împlinit mulţumeşte pentru „predica strălucită” . In levista1
faţă de sufletul său datoria de păstor cu toată credin- „Farul Mântuirii” poate se afli scris: ,.Mai înainte
cioşia? Oare nu este o vină a ta, care race pe alte de toate mulţumim fratelui predicator N. N. pentru
terenuri, însă care se răsbună tocmai acolo unde nu cuvintele cale pline de mingăere, exprimate la)
eşti vinovat? mormânt”, etc. etc.
Poate că acea persoană, care nu îţi arată nici Care să fie atitudinea (purtarea) păstorului faţă
odată, nici un fel de irecunoştinţă, ci numai critică invi­ de asemenea recunoştinţe şi măguliri?
dioasă, este într’adevăr gelos pe influenţa ta. Insă, 1. Să nu le primească pe toate ca sincere. Unii,
care a fost purtarea ta faţă de el? N’ai trecut cu ve­ cari în faţă îi spune cuvinte de laudă, iar în spate
derea însuşirile sal? bune şi capacităţile sale? Pur­ scoate Ia iveală numai dojeni. Amândouă pot fi co­
tarea sa neprietenoasă faţă de tine n’ai înţeles’o, pri­ respunzătoare convingerii sale, deci el nu poate fi
veşte ca un imbold a-1 câştiga pentru umilul serv numit un mincinos. Insă rezultatul este totuş o desa-
Christos, prin serviciul tău umilit! Dimpotrivă, te-ai măgire pentru păstor — dacă el se lasă a fi amăgit.
gândit că acum1 ai prilejul să-ţi aperi propria ta Insă, chiar dacă laudele ar fi convingerea desă­
demhitate şi a nu permite să fii înjosit! Nu în­ vârşită a celui ce te laudă, sunt ele numai pentru atât
seamnă oare aceasta, a-ţi căuta mărirea în serviciul deja adevăr? In general, noi credem1 mai cu plăcere
tău?! — binele ce ni-I spune cineva despre noi. O dojană o
2. Permite ca sufletul împotrivitor să-ţi fie în­ controlăm de zece ori, în vreme ce o laudă nu o con­
demn pentru rugăciune mai sârguincioasă! In clipa trolăm1 poate nici odată, când ea priveşte persoana
când te rogi credincios pentru un suflet, ajungi stăpân noastră. Insă, atunci când lauda jsau dojana priveşte pe
pe simţămintele tale ori cât de amare ar fi ele faţă un predecesor sau următor, pe un coleg sau. un ad­
de el; iar la următoarea întâlnire cu el îl vei întâm­ versar al nostru, atunci lauda o controlăm1de zece ori,
pina în alt chip ca până atunci. Grăirea ta cu Dumne­ dojana aproape nici odată. Aceasta ar trebui să ne
zeu este mult mai roditoare, decât grăirea faţă de, facă *neîncrezători faţă de cei măgulitori.
oameni. ’ x La orice recunoştinţă exprimată să ne întrebăm:
Umilinţa produsă de oameni nu e pe placul firei Este persoana care miă laudă, persoana competentă
omeneşti. Sau nu cumva noi păstorii o întâmpinăm cu (corespunzătoare)? Nu cumva lipsa sa de cunoştin­
mai multă plăcere? Nu este bine să vrei să înăbu- ţe ale obiectului este temeiul laudei sale? Sau el mă
şeşti focul cu ajutorul lemnelor. Mai bine? e să laşi ca laudă pentru că regăseşte în predica mea punctul
flacăra să se consume singură. Din lipsă de alimenta­ s'ău de vedere? El mă laudă pentrucă e de aceeaş pă­
re, ea va muri. Tăcere răbdătoare, prietenie neschim­ rere cu mine, sau din spirit de partidă? Sau el mă
bată faţă de sufletele îlmpotrivitoare de o parte şi con­ laudă pentrucă să se simte obligat sau îndatorat s^o
vorbire pe atât mai milostivitoare şi mai plină de facă pentru un serviciu ce i l’am făcut înainte? Prin
credinţă cu Dumnezeu în rugăciune de altă parte, este asta, el tată răsplăteşte cu cea mai ieftină monedă:
singura cale pe care sufletele împotrivitoare le puteirt prin cuvinte. ( !
conduce spre fericire, iar nouă ne va mări bucuria ser­ Uneori, oamenii măgulesc inconştient (fără să-şi
viciului nostru. dea seama). O comunitate întreagă măguleşte, vizi­
Să ne amintim de împotrivirile ce avusese de tând s'ârguincios adunarea. Sau nu o face din obişnuin­
suferit Isus, Mântuitorul nostru. Iuda, Petru, Toma, ţă veche, moartă şi leneşă? Sau poate că îi place unele
toate năzuinţele falşe ale ucenicilor, încăpăţânarea exteriorităţi ale serviciului nostru dumnezeesc?
fariseilor şi şovăelnicia poporului! O comunitate întreagă măguleşte, alegând uneori
Putem pretinde noi, cari nu avem nici puterea pe un tânăr de predicator. Insă — nu o face poate din
Spirituală a tui /Sus şi nici focul iubirii Sale, ca su­ motivul, că aşteaptă să găsească în el o păpuşă în
fletele Să ne urmeze sau să se lase a fi îndrumate de loc de un păstor sau speră că el nu-i va cere mâi
noi fără nici o împotrivire din partea lor? nfult creştinism puritan. Sau poate că pretenţiile Sale
sünt mai modeste? Sau poate că nu e însurat? .
Măgulitorul. Predicatorul prudent va învăţa delà dojenitori
Nu rare ori se întâmplă ca un păstor sau un mai mult, decât delà măgulitori. Şi duşmanii credinţei
predicator să fie măgulit. De obicei, membrii casei îl pot învăţa câte ceva. Să nu se gândească: ei nu în­
sale vor găsi predicele sale frumoase, în cazul când ţeleg nimic despre Christos. Ura face pe om foarte
el singur nu-i îndeamnă la o critică sinceră creştineas­ ageF şi descopere cele mai mici greşeli. Şi locurile
că. Poate că unul sau altul s’ar supăra, dacă soţia goale din adunare*î,l pot învăţa câte ceva pe pre­
sa i-ar spune sincer: „Astăzi nu m’am putut înfllăcăra dicator. (Va urm!a.)
 FARUL MÂNTUIRII
Câteva cuvinte despre pocăinţă.
Mulţi oameni îşi închipuesc că pocăinţa depinde
Spainte de toate de inimă, dar se înşală amarnic...
Da, pocăinţa depinde de inimă, însă ea depinde mai
ales de voinţa noastră, fiindcă [nu e altceva decât o ru­
pere cu păcatul ori care ar fi el, iar aceasta nu se
poate face fără voinţă.
Câtă vreme păcătosul se mulţumeşte numai să
plângă, nimic nu foloseşte; ba chiar se poate ca aceste
lacrimi să fie vătămătoare pocăinţei lui, căci nu îl
lasă să vadă care este adevărata pocăinţă. De aceea
zice loan Botezătorul: ,fa c e ţi fructe vrednice de
\p\ocăinţă”, şi tot odată numără (aceste fructe.
Fiecare in felul lui şi în starea pe car* i-a dat-o
Dumnezeu, trebue să se silească să se poarte cu drep­
tate şi fără vicleşug, îndreptând răul şi nedreptatea
pe cari le va fi pricinuit aproapelui. Numai aşa se va
cunoaşte că in adevăr doreşte din toată inima să se
pocăias'că, nu numai de ochie (lumei. Când fiul risipitor
s ’a pocăit, s’a sculat şi a lăsat porcii, pentru ca mer­
gând la tatăl lui să-i spună: „Am păcătuit/ ” iar
ceeace dovedeşte că piocăinţa lui a fost făcută cu toată
inima, este faptul că a irămas de aci înainte alături de
tatăl lui. —.
----- o-----
Credinţa vechilor egipteni despre con­
tinuarea vieţii după mormânt.
Arheologii englezi, dornici după ştiinţa popoa­
relor vechi, prin munca lor fără pereche, au descope­
rit mai multe morminte ale vechilor Faraoni dini
Egipt; iar ca să poată descifra hieroglifii (litere e-
giptene, ce constau din păsări, peşti şi alte semne) au
înfiinţat o adevărată şcoală pentru rezolvarea a-
cestora. — * cari manevrează credinţa ca pe o formulă tradiţională,
Unul dintre mormintele mai de seamă descope­
rite până acuma, este mormântul lui Apov, din a
şeasa dinastie dela Menes. Acest mormânt înfăţişea­
ză o adevărată casă egipteană, — deasupra uşei este
situată o fereastră, prin care se poate vedea cum! este
aşezat mortul lângă altarul de jertfă — aşezat în acel
mormânt — aşteptând venirea rudeniilor însărcinate
cu aducerea obiectelor pentru jertfit.
Rudeniile îi sunt o femeie şi doi bărbaţi (toate
acestea sunt scobite în piatră), cari cu paşi accele­
raţi se grăbesc a-şi prezenta omagiile faţă de de­
funct prin jertfele aduse. — In mormânt se mai
găsi şi o icorabie mică, în care erau aşezaţi în formă
de păpuşi mici, şase plutitori şi doi cârmaci, unul
la un cap al luntrei şi celalalt la alt cap. Această luntre
o puneau vechii egipteni în fiecare mormânt, cu cre­
dinţa, că la caz dacă va dispare soarele, pricinuind
astfel întuneric, sufletul defunctului, care din întâm­
plare ar rătăci prin împărăţia zeului subpământean
Ameţi (Hades), cu ajutorul acestei luntre să poată
pluti pe Nilul lumei subterane, şi astfel să ajungă în
ţara fericiţilor.
In cele din urmă s’a descoperit un alt mormânt al
unei odrasle din ultima dinastie Faraoueană, care a
domnit din al şaselea secol înainte de Christos. Cor­
pul acestei fice tinere sub vălul bine perfecţionat,
s’a conservat în mod minunat, asupra căreia cu ade­
vărat să pronunţă cuvintele Sf. Scripturi: Omul ca
iarba se aducă. Asupra vălului ce acoperea capul
mortului, era fixată goanga sfântului Karabens cu
aripile vecinie întinse, ca semti al nemurirei — după
credinţa egiptenilor. Pe covorul lăuntric este chipul
celor patru genii mortali: câine, uliu, om şr'vultur,
toţi aceştia se roagă soarelui.
Pe podoaba ce acoperea partea dreaptă a mor­
tului, în lungi, este chipul zeului Horus; iar pe partea
stângă zeul Osiris, ambii şezând pe tron. Mai în jos
este diipul mortului Anubius, întinzându-şi cu mâ­
na dreaptă inima scoasă pentru a o jertfi zeilor. Zeii
Iste şi Neftis stau pregătiţi ca să petreacă sufletul
mortului în lumea cealaltă. Puţin mai la ’vale este
chipul unei luntre mid, împodobită cu flori, care
transportă sufletul pe Nilul lumei subterane spre îm­
părăţia fericiţilor, — locul cel dintâi din luntre îl o-
cupă Osiris; iar de-a dreapta şi de-a stânga lui o*
cupă loc Isis şi Neftis. Din hieroglifii ce sunt cu­
suţi pe covor reiese că mortul se numeşte Chene-
mat, ai cărui părinţi întristaţi sunt Sâm-tani, — Che-
nemat ficei lor să-i dea zeii vieaţă vecinică în paradi­
sul lumei ceilalte. Reiese mai departe după cum afir­
mă arheologii englezi, că fica decedată îşi are ori­
gina din oraşul Arsinoe, regiunea lacului Meri, unde
crocodilii sunt omorâţi ca zei.
Din toate aceste documente aflate, parte scrise în
piatră, parte în chip şi parte ţesute în covoare, re­
iese că aceşti egipteni susţineau fără îndoială, conti­
nuarea vieţii dincolo de imormânt; însă necunoscând pe
dătătorul acesteia, o cereau dela dumnezeii cari nu
o aveau. • . ,
Să i fee fi arătat acestui popor dornic de a trăi;
calea sigură pentru dobândirea vieţii vecinice, cum
ni se arată astăzi nouă prin Evanghelia lui Christos,
cu mult mai mare respect ar fi urmat învăţătura a-
cesteia; decât numeroşii creştini din zilele noastre,
lipsită de vieaţă, susţinută numai de obicei ca faţa
bolnavului cu injecţii. '
Aceşti păgâni al căror zeu principal era Osiris
(soarele), în speranţa că acesta Ie va duce ţara şi nea­
mul Ia înflorire, se consolidau pentru a-şi susţinea
patria şi naţiunea pentru vieaţă; iar noi cei civilizaţi
(?), cari avem acelaş Dumnezeu adevărat, acelaş
Christos, Dumnezeu Fiul, aceeaş Sfântă Scriptură,
din care ne nutrim vieaţa 'sufletească; nu putem trăi în
pace; ba unii nu se sfiesc de a pune la cale chiar şi
prigoniri religioase, subminând astfel temelia Ţării,
desbinându-ne naţiunea română, voind a o face inca­
pabilă pentru vieaţă. —
In faţa acestui munte primejdios, sunt chemaţi
toţi creştinii credincioşi spre a pune stavilă demora-
lizărei, ridicând cu tărie cuvintele prorocului Irimia:
„De ce faceţi acest rău mare sufletului vostru ca să se
stârpească dintre voi bărbat şi femeie, copil şi
prunc. — 1 .
SAMUIL TURDEŞAN.
 V ^ v
' " “.■"-V
'••••• "•T- '"’•'V ' ■ ,i t■
fÀ
ftU
LMÂ
NTU
IRII

a-L punoaşte pe El în Christos dacă nu te rogi Lui.

Te rogi tu ‘? Dacă vrei să fii cu Dânsul în ceruri, tu trebue să fii
Luca t 8, I. Tim!. 2, 8. amicul Lui aci pe pământ, şi pentru aceasta trebue
să te rogi.
La această întrebare, iubit« cititor, afară de tine nu
poate)răspunde nimeni. Dacă tu iai parte regulat la Cititorule! Mulţi la judecata cea mare vor sta ia
serviciul divin al bisericii, despre aceasta ştie numai dreapta lui Christos. Sfinţii adunaţi din cele 4 vân­
păstorul. Dacă faci serviciul divin în familia ta, despre turi a lui Dumnezeu, din toate popoarele şi seminţiile
aceasta ştiu numai casnicii tăi. Dar dacă te rogi în că­ vor forma mulţimea cea mare, pe care nimeni nu e
măruţa ta, despre aceasta ştii tu şi unul singur Dum: în stare s’o numere. Cântarea de triumf, care va ieşi
nezeu. — \ din gura lor va fi minunat de frumoasă şi glorioasă.
Te rog, iubite cititor ,dă-ţi seama de subiectul Ea va răsuna mai puternic decât vuetul apelor mă­
despre care eu doresc să vorbesc cu tine. Nu cugeta rii, mai puternic decât tunetul din cer, dar nici un su­
şi nu spune că întrebarea mea e nepotrivită. Dacă net discordant nu se va auzi in această cântare ce­
inima ta e sinceră înaintea lui Dumnezeu, atunci în rească! Toţi vor cânta cu o inimă şi cu un glas. Vieaţa
tntrebarea mea nu e nimic jignitor. 'Să nu dai la o lor spirituală pe pământ a fost aceeaş. Toţi au crezut.
parte întrebarea aceasta cu răspunsul că tu citeşti ru­ Toţi «’au spălat In sângele lui Christos. Toţi s’au năs­
găciunile lui Dumnezeu. A citi rugăciunile şi a te cut din nou. Toţi s’au rugat. „Da”, dar noi trebue să
ruga, sunt două lucruri cu totul deosebite una de ne rugăm aci pe pământ, altfel nici odată nu vom
alta. Să nu cugeţi şi să spui că întrebarea mea este cânta cântări de laudă lui 'Dumnezeu în cer. Noi trebue
zadarnică. Te rog să mă asculţi şi vei vedea că eu am să trecem prin şcoala rugăciunei, căci altcum noi vom
bună temelie pşntru a pune această 'întrebare, fi incapabili să cântăm lui Dumnezeu în ziua cea
la toţi şi totodată ţie. - mare împreună cu toţi răscumpăraţii; gloriosul: Ali­
1. Eu te întreb, te rogi tu? Căci rugăciunea luia! — ' w
edte indispensabilă şi necesară pentru fericirea omului. Cititorule! A nu te ruga însemnează a fi fără
Eu zic: „indispensabil necesară” şi aceasta o Dumnezeu, fără Christos, fără har, fără nădejde şi
subliniez. Cred că înaintea mea nu am copii mici, fără cer. Aceasta înseamnă — a fi pe drumul spre iad!
■- t . nici slabi la frminte, nici păgâni. Eu ştiu, că ciine puţin a Poţi tu acuma s>ă te miri dacă te întreb?! „Te rogi
primit, delà ei puţin să şi cere. Eu spun despre aceia tu?” — • | . I ! '! t fii
cari se numesc creştini şi trăiesc într’o ţară creşti­ (Va urma.)
nească. Tr. de MARCU TARLEV.
:«-• » Din aceşti oameni nici unul „nu poate avea spe­
ranţa de mântuire” dacă nu se roagă.
V.s
Eu cred ferm! Nu mai puţin de ceilalţi, în mân­ Vino poporul meu.
îi tuirea omului prin harul lui Dumnezeu. La cel mai
mare păcătos cu bucurie îi pot recomanda iertarea — De ELISABETA POPP. —
complectă a păcatelor sale. Nu mă îndoiesc să mă
apropiu de patul lui de moarte şi să-i spun: „crede Pe Tatăl meu l’am părăsit,
în Domnul Isus Chris(os şi iu vei fi mântuit!” Eu fiu de Dumnezeu,
Dar, ca să fie cineva mântuit fără „rugăciune”, Şi pe pământ jos am venit
aceasta nu o găsesc în Sfânta Scriptură. Ca omul să Ca să-mi salvez poporul meu.
V-
W»«.'
primească iertarea păcatelor, fără ca el să ceară din
inimă delà Domnul: „Doantne /s'use, iartă-mi pă­ Eu de mărire m’am lipsit,
catele mele!” — Eu nu găsesc aceasta nicăiri. — De tronul Tatălui ceresc,
Eu cred că nimeni nu poate fi mântuit decât numai Am vrut să fiu batjocorit
prin rugăciune. Aceasta n’o găsesc în Sfânta Scrip­ Poporul să mi-1 mântuesc.
i* y ■
.i.^V . tură, ca cineva să fie mântuit fără rugăciune!
»*' V Nu există stâlpi îndrumători spre sănătate şi Am suferit multe batjocuri
V“. cunoştinţă, spre rege şi voevozi, săraci şi bogaţi — Şi chinuri groasnice amare
căci la fel toţi trebue Să-şi păzească cerinţele corpului Cu bucurie le-am primit
şi a spiritului. Nimenea nu poate să mănânce, să Să dau poporului salvare.
bea, să doarmă pentru altul. Nimeni nu poate învăţa
abecedarul pentru altul. Toate aceste lucruri trebue Dar el — sărmanul!
făcute de fiecare om individual, altcum ele nici odată Rămâne surd atunci când Eu
•Nsl nu vor fi realizate. ! ■ ! »I ^ Spre el îmi îndrept glasul
Cele spuse despre corp şi duh se referă şi la su­
flet. Sunt câteva acţiuni cari trebue făcute şi cari stmt Şi strig, poporul m eul'
- «’ /' i *.
foarte necesare pentru mântuirea şi fericirea sufle­
tului. Fiecare om trebue personal Să se pocăiască. Vino, popor rătăcit,
Fiecare trebue să se întoarcă la Chris- Căci te aştept mereu,
tote. Şi aceste acţiuni trebue (să le facă fiecare personal, Destul străin ai pribegit
căci nimeni altul nu le poate face afară de tine. Trăind fără de Dumnezeu.
Cum poţi tu să fii mântuit de Dumnezeu pe care : . • ’ : j ; i : !, ! i i ! i .
tu nu-1 cunoşti? Şi cum poţi tu cunoaşte pe Dumne­ Vino poporul meu trudit
zeu fără rugăciune? Tu nu poţi să ai relaţii cu oa­ Şi vecinie apăsat,
menii, nici nu poţi sări cunoşti dacă nu vorbeşti cu ei, Căci pace încă n’ai găsit,
tot aşa nu poţi s‘ă ai relaţii cu Dumnezeu ,să înveţi Zadarnic tu ai alergat.
 Vino la mine aşa ostenit De pildă nişte agenţi fac o „morişcă” în sta­
Cu sarcina de păcate tul Alabama, dar bani n’au ca eptfiri te biserică. Acel
Cu bucurie eşti primit, ■V stat nu le-o înregistrează „morişca” . Dai’ agenţii
Şi uşurat de toate. sunt experţi în lucruri de a trage pe sfoa­
ră. Se pun pe lucru şi se duc în statul Wyoming şi
Necontenit voi fi cu tine acolo înregistrează „compania”, fac acţiuni eu zece
Prin valuri, furtuni, vijelii dolari una şi încep să vândă. Pot vinde acţinoi
Cu braţul meu te voi susţine în acel stat, dar în statul Michigan nu. Legea nu le dă
Şi sigur tu vei birui. drept. Dar Doamne, ce grijă au ei de ceeace este cu
dreptul numai să pună mâna pe bani! Ei ştiu că y
Cu tine’n frunte voi lupta oamenii nu sunt toţi avocaţi să ştie cum stau legile şi
Când duşmanul te atacă, nu se duc la avocaţi .Să întrebe. Se duc deci pe la
In urmă cunună-ţi voi da, oameni cu acţiunile. U® agent bun de gură, ca un vră­
Moştenirea şi răsplată. jitor te ia din minte şi-ţi, trage sacul pe cap. Iţi arată
hârtii peste hârtii, uneori cu fotografii de fabrici1cari
niciodată n’au fost ale lor, şi-ţi spune cât ai să câştigi
0 scrisoare din Statele Unite. în trei pa'tru ani pe banii ce-i bagi în acţiunile lui a-
cuma. Iţi spune că faci rău că nu laşi ca banii să lucre­
(Continuare.) ze în locul tău, că în banc^ n ’aduc nimic, Insă dacă
Iată duhurile rele cari vreau să distrugă civiliza­ cumperi acţiuni, peste câţiva ani vine dobânda tot
ţia şi unica nădejde de mântuire a neamului omenesc. la trei sau şase luni, bani mulţi, ca apă dintr’un isvor
Contra acestor spirite vrăşmaşe, trebue să lupte co­ ce nu mai seacă în veci .Şi omul cu oasele obosite de
piii Domnului. Este o minime progresul pe care-1 fac fabrică, înfundat de aerul rău şi slăbit de iminca grea,
bisericile astăzi ,când sunt atăcate de toate năhoadele cum să nu dorească să scape de robia muncii grele!
rele. Dar prin puterea Domnului şi în numele Lui se Se pune omul de omenie şi-şi cumpără acţiuni. La
pot face lucruri mari. trei luni capătă vre-o 2—3 o/0 |pe suma dată pe acţiuni,
Teatrele ajunse pe mâna unor clici de oameni, iar agenţii trag de pe bani în anumite bănci câte 6—7
cari n’au nimic In comun cu poporul bun din America, procente. '• l ;*i !•<
zi cu zi degenerează tinerimea, încât nu se ştie ce va „Moderniştii” — iţele rătăcitoare.
fi de ţara asta peste 25 de ani, dacă trebile vor merge Sunt apoi pe aci oameni cari nu mai cred în ni­
tot aşa. Zilele acestea, nişte savanţi, guvernatori şi mic. Dar totuşi ca să arate că şi ei cred în ceva, colindă
deputaţi, la intervenţia bisericilor au făcut o cercetare oraşele cu fel de fel de învăţături păgâneşti, cari de
asupra filmurilor de cinematograf. S’au aflat multe cari mai vrăşmaşe Bibliei. Aceşti emisari poartă nu­
lucruri imorale şi între altele şi aceea că hoţii şi adul­ mele de „modernişti”, cari vor să facă impresia tu­
terii erau arătaţi ca nişte eroi, iar poliţia care-i caută, turor, că sunt oameni învăţaţi în toate ştiinţele de as­
este făctită de râs şi colorită(în tot felul ca să facă o tăzi. Intre ei. este un oarecare Brown, fost episcop,
impresie rea asupra spectatorilor. Astfel s’a mai a- dar acuiri a trecut şi peste „modernism” şi s’a făcut
clăugat una la socoteala Clicii, care prin toată lumiea se un leadăr al bolşevicilor. Căci jsUnt în ţara asta dâm'eni
sileşte să pună mâna pe toţi cei ce nu sunt de naţia stricaţi şi unii Şeduşi — (ca [în alte ţări — cari n’au g ri­
lor. — De altfel americanii speră ca prin marea or­ jă pe cine-şi aleg de conducător. Dar „moderniştii”
ganizaţie ku klux kian sări dieme la reson şi să-i facă mai au şi alte păcate după sistemul lui Epicur. Poţi
să se îndeletnicească cu meşteşuguri de cinste şi face ce vrei, păcat nu este, omul face ce face din gre-
lucruri folositoare societăţii sau să plece de unde au sală. După concepţia lor poţi fi creştin totodată să mergi
venit. Aşa şi cu cej ce înfrâng legea prohibirii bău­ la teatre, dans, locuri cu semnele întrebării, şi fiindcă
turilor îmbătătoare/In zilele acestea fee face ace pentru tu eşti liber să faci ce te taie capul, tot liber este şi
cojocul lor. I ; . i preotul sau predicatorul tău să umble şi cu Baal şi cu
„Hoţii cu guler alb”. Isus; căci zic ei, Isus Christos n’a fost decât un dascăl
oarecare. Apostolul Pavel, zic „moderniştii” , a fost
Au fost şi sunt în ţara asta un grup de agenţi, pari un fariseu aspru, care n’a lăsat ca membrii bisericii
ziua şi noaptea fac planuri cum să înşele pe cei ce au noutestamentale să se căsătorească decât nu­
câştigat banii cu trudă amână în fabrici sau mine de mai în Domnul; apoi a oprit multe lucruri folo­
tot felul .De pildă se ţrun şi fa£ o fabrică -ca. o mbrişcă, sitoare omului în petrecere, şi a luat dreptul credin­
bat în stânga şi dreapta îşi o nuntesc „companie”, un cioşilor de a-şi alege conducători după placul lor, ci
nume bătător la ochi. Statul în care se află „morişca” după cum1 îi găsea el de buni. De pildă apostolul
refuză s’o înregistreze fără ca „companiştii” Să ga­ Pavella scris (ca păstorii ^ă fie oam'eni întregi la mintoşi
ranteze cu o anumită sumă de bani gata. De unde să fără pată, sănătoşi în credinţă, credincioşi şi con­
pună banii la banca Statului i,căci ei tocmai pentruca să duşi de Duhul Sfânt. După „modernişti” , aceste luc­
pună mâna pe bani fac această ispravă. Atunci urzesic ruri sunt numai nişte datini fariseeşti pe cari le ţfti
un plan cam aşa: Se duc într’un stat departe de statul numai cei înguşti la tpinte. Ei cred că oricare om, cât
în care se află „fabrica” — ’şi aici sunt 48 de state — timp nu este în temniţă, poate fi preot şi dacă scapă
şi acolo, fie cu mită, fie că din nebăgare de seamă a din temniţă sau de păcatele în cari a trăit, iarăş poate
unui funcţionar, înregistrează compania şi atunci emit fi păstor sufletesc cumi a (Foist, şi cei ce nu-1 vreau sunt
potop de acţiuni cu câte zece dolari una. Se în­ farisei şi oameni răi, cari nu vreau să iubească. Mai
ţelege, şarlatanii încep să colinde (pe la uşile oamenilor zic ei apoi mlulte de ale lor şi sâr în capul oamenilor,
să le vâncţă acţiunile. In unele State nu pot vinde ac­ cari mustră păcatele. Nu sunt păcate — zic ei —
ţiuni dacăvfirma lor nu este înregistrată în statul în ci voi faceţi păcate că mustraţi şi osândiţi pe cei ce
care se află. it sau şi-au încercat norocul. Ei zic că noi ¿K

, '- \
I*««.'OT£c,J
rV V . -.
c;.

*íí.\ ' ■. - -
- .... ,ţ’ .. . .
 PARUL MÂNTUIRII

oprirea credincioşilor dela lucruri de distracţie, punem Omul dă pretutindeni de contraziceri, atât în viea-
predică oamenilor să mi viriă la Cffristos, căci tsus, zic ţa sufletească, cât şi în domeniul gândirii; el pre­
ei, iubeşte pe toţi greşiţii- şi negTeş'iţiiî; iar cet ce simte, astfel, că mintea sa nu poate percepe decât o
aşteaptă ca semenii lor să nu facă nimic contrar cu în­ parte a existenţei. El bănueşte, că cele ce-i transmit
văţătura Bibliei, sunt nişte farisei cari leagă sarcini cele cinci simţuri ale sale şi ceea ce poate construi
grele pe spatele copiilor şi deci ei fac să se depărteze logica lui combinatoare nu pot cuprinde nici esenţa
de D-zeu. De aceea ei au ură de moarte asupra oa­ lucrurilor din afară de el, nici propria lui fiinţă. El
menilor bătrâni şi buni luptători ai lui Isus Christos. bănueşte că. pe lângă lumea aceasta văzută, trebiie
„Moderniştii” încearcă să tragă popo-» să mai fie una invizibilă; că, pe lângă lumea cea
rul credincios de orice confesiune după ei, dar nu pot gândită, trebuesă mai fie [una, ce nu se poate închipui.
face ispravă decât cu nişte căzuţi şi cu uniioameni H. S. Chamlrerlain.
seduşi prin viclenii. Apoi ca să-şi ajungăscopul,De sigur, nu ştiinţa e materialistă sau spiritua­
oameni de 'soiul acesta recurg la toate mijloacele ne- listă, individualistă sau socialistă; opiniunile şti cre­
permise.- După învăţătura lor, dacă cineva te-a lovit, dinţele noastre sunt acelea care prind succes şi defor­
tu eşti de vină fiindcă n’ai fugit din calea lui. Dacă mează ideia de ştiinţă.
-te-a înşelat, vina este tot a ta sau a celui ce a Firmin Roz.
spus că ai ~fost înşelat.
AGeşti oameni nu vreau să ştie de nici o regulă,
decât aceea a poftelor lor. Pe unde încap ei, rup şi Cm ■ aM ot i t i ?
dărâmă orice societate bună şi apoi se ţin de popor ca j
cangrena de victime sa, îi vrea poporul sau nu. De Lorttul Bryee în scrierile sfale ne spune că Patrio­
astfel de oameni, copiii lui Dumnezeu cei- trezi se tismul constă nu <Hn fâlfâitea steagului, ci în stră­
feresc ca de foc şi potop! Căci aşa ne sfătueşte Dom­ duinţă ca ţara noastră să fie sfântă şi tare.
nul prin apostolul Pavel. (Filip. 3:15—19; 3:2). Intr’iadevăr ea nu poate fi tare în adevăratul
/. Socada. înţeles, până când ea nu este sfântă. Şi noi am! putea
merge mai departe Să spunem', că ea nu poate fi
cu totul şi permanent sfântă, fără o adevărată religie.
Locuitorii unei ţări trebue să fie cu adevărat patrio­
tici. —
DE T O A T E Cu alte cuvinte, smerenia şi patriotismul merg
alături. Sfinţenia şi puterea sunt compatibile (se
potrivesc). Poporul este dependent de împărăţie.
"■ Despre credinţă. ANDRIŞAN.
Cum este fiecare om, aşa-i şi Dumnezeul său;
de aceea Dumnezeiu a fost aşa de adeseori de bat­
jocură. - Goetke. Trei chemări.
Religia e singura putere înaintea căreia te poţi « Chemaţi prin Evanghelie — în trecut — 2 Tesr.
pleca, fără să te înjoseşti. Châteaubripnd. 2—14.
Adevărata ştiinţă exclude şi necredinţa şi super­ Chemaţi la sfinţenie — în prezent —■1 Tes. 4-7.
stiţia. t , Oerstedt. Chemaţi la slava Sa — în viitor — 1 Tes. 2—12.
Ştiţi Ice e (credinţa, voi cari visaţi conversiunea ne­
credincioşilor? E abdicarea voluntară şi blândă a aces­
tei raţiuni de nesupus, care se revoltă în noi în fiecare $vem .vî
clipă. E consimţământul unei inimi într’adevăr fericite, 1. Sfintele Scripturi ca autoritatea noastră. 2 .
care Subscrie, cu ochii închişi, pentru lucruri pe cari Pet. 1—10.
nu le poate înţelege. Edrriond About. 2. Răscumpărare ca binecuvântarea noastră. E-
(Le marquis de Larrose). fes. 1—7. i
1 Credinţa» e o Viziune a (lucrurilor ce nu se văd. 3. Vieaţă de veci ca averea noastră. 1 Io. 5-13.
Calvin. 4. Pacea ca mângăerea noastră. Rom. 5—1.
Ştiinţa a fost nevoită să renunţe la străduinţele ei 5 - 5. 2. —
Starea de har ca privilegiul nostru. Rom.
de a închide incognoscibilul în marginile ştiinţei po­
zitive. Ea a redat astfel religiunii ceea ce-i aparţine 6— 65.. —. Unirea ai Christos ca siguranţa noastră. Rom.
acesteia de drept. Herbert Spencer.
7. Mijlocirea lui Christos ca scăparea noastră
Tocmai oamenii cei mai luminaţi au mai multă de păcat. I. Io. 2—1.
nevoie de religiune, deoarece ei sunt aceia, cari cunosc , ----- o-----
şi simt mai mult marginile minţii omeneşti.
Eotvov. Invitaţiimea Domnului Isus Christos.
Fără religiune, nu e adevărat altruism, Ev. după Matei 11—28—30.
i Felix Le Dantec.
O spoială de filosofie face pe mhlţi oameni atei; 1. Veniţi la Mine.
o filosofie mai adâncă îi readuc, însă, iarăş, treptat, 2. Luaţi jugul Meu asupra voastră.
la religiune. Bacon. 3. Primiţi învăţăturile Mele.
Nici o filosofie şi nici o morală nu poate înlocui 4. Aşa veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.
Aeligia pentru mulţime. ScHlosser.
 FARUL MÂNTUIRI!
Spice.
Crest sfezile dacă le ascunzi dinainte-ţi,
Dispar dacă în fată stai cu ele îndrăsueţ. -
Nu fi Steaua care-ţi luminează ¡numai ţie
Fii soare care luminează ’ntreaga lume vie.
Intre doi ambiţioşi, nobil e acela,
Care 'nainte cere împăcarea;
Cum spicul ce stă drept este gol,
Aşa ambiţiosul n’are nici un rol.
Nu este mai frumoasă-bucuria ca dărnicia
Şi nu e )rmi urât egoisinul ca zgârcenia;
Ea împinge pe mulţi la îngâmfare
Şi când e vorba a da, zgârcitul n’are.
I .. ' i
Nu este ca sincerul prieten, mai bun
In el ambiţie nu găseşti nici cum.
Decât rădăcina răbdărei, mai amar nu este
Mai dulce ca fructele ei nu se găseşte.
tr. de SENTI COZMA,
Arad-Şega.
Iţăutatea lumii.
„Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M 'a tri­
mes şi Să sfârşesc lucrul Lui”, loan 4, 34.
In trecutul neamului nostru găsim ca Domn pe
Voevodul Vlad Ţepeş. Om aspru şi necruţător, care
răspândise: groază prin obiceiul său de a trece prin
teapă pe toţi supuşii săi răufăcători.
Se povesteşte, pe socoteala lui că, într’una din
zile adună* la curtea domnească pe toţi săracii şi cer­
şetorii ţării Sale şi le întinse o masă bogată. După
ce gloata- nefericiţilor s’a săturat şi s’a sculat dela
masă, asprul Voevod a dat ordin să-i închidă într’o
magazie şi le-a dat foc, pierind mâi toţi în vâltoarea
limbilor de foc.
Creştinilor! V’aţi gândit vre-odată că diavolul
cu lumea luii e text aşa de aspru ca şi Ţepeş?
De câte ¿ori nu ne îmbie cu beţia plăcerilor, pe­
trecerilor şi fericirea ei de o clipă?!
Cine a primit să stea la această masă a lumii,
nu se va mai ridica niciodată, căci aci îşi găseşte
moartea ca şi săracii Iui Ţepeş.
Cititorilor, pricepeţi acum cât sunt de adevărate
vorbele Mântuitorului: „Lucraţi nu pentru niâncarea
cea peritoare ci pentru mâncarea aceea, care rămâne
spre vieaţă vecinică şi pe care vă va da-o Fiul Omil­
ia:!" loan 16, 27.
----- o-----
0 mărturisire.
- De A. BREZEANU. —
O, ce mare bucurie am simţit
Când bunul Dumnezeu pe mine m’a primit!
El Duhul Sfânt mi-a dăruit,
Să-L pot servi pe Fiul Său iubit.
Servindu-L insă eu greşesc mereu
Când cred că*n tot serviciul e talentul meu;
Dar Duhul Sfânt, din Dumnezeu
Venind, hm spune că’s „nimica” eu!
?
O, Duh de vieaţă dătător,
Ce înzestratu-m’ai cu dor
De a-Ţi servi în viitor;
, „f
Ajută-mi să-L mărturisesc
Pe*al meu Păstor ce îl iubesc,
La toţi ce ’n lume azi trăiesc!....
. ——o------
Adevăraţii credincioşi sunt mutaţi tn îm­
părăţia lui Dnmnezeu.
El ne-a izbăvit de sub puterea întuneri-''
cului, şi ne-a strămutat în împărăţia Fiu­
lui Său prea iubit. (Col. 1,13.)
Mulţi oameni îşi înehipuesc că mântuirea, adusă
de Isus Christos, n’are preţ,,decât după moarte; ni­
meni, zic ei, n’are drept sli spună că e mântuit şi că
a câştigat chiar; de acum, vieaţa vecinică. Moartea se
arată ca liberatoarea cea. mare, singura, care ar pu­
tea face să ne bucurăm de darurile dumnezeeşti. Bine
înţeles, după cum zice apostolul Pavel: ,flu suntem
mântuiţi de \cât ţn nădejde; \ceeace vom fi, nu s ’a arătat
încă”: Asta nu înseamnă' însă, că nu putem şi nu
trebue să avem, chiar de aci de pe pământ, vieaţa
vecinică, dimpotrivă, acum avem dreptul să ne numim
mântuiţi prin Isus Christos, deoarece chiar pe acest
pământ am fost mutaţi de Dumnezeu în împărăţia >
Fiului Său prea iubit.
Eram' părtaşi împărăţiei întunericului şi sub pu­
terea stăpânitorului acestei lumi, iar, decând am
crezut, amitlrecut dintr’o îm'părăţie la alta, de sub jugul
groaznic al satanei sub jugul atât de uşor al lui
Christos. Să ne gândim deci cu recunoştinţă la da­
rurile pe cari le-am dobândit, prin Christos, silin-
du-ne să vieţuim potrivit lor.
| Din misiune
O mare bucurie au avut fraţii din comuna Covă-
sinţ în ziua de 25 Aprilie a. c., cu ocazia ordiuărei
fratelui D. Drăgan.
Actul a fost îndeplinit de fraţii; I. Popa şi
Moţogan. ţ
Dorim noului ordinat a Domnului bogată bine­
cuvântare.
>* > *
In ziua de 25 Aprilie ,fraţii români din Paris,
au avut un botez. Candidata a fost sora Mocuţa Pavel
din comuna Curtici.
Actul religiois a fost îndeplinit de fr. Paolu Pelsi,
păstorul bisericii din Paris. A1. Băldea.
i •• • ••
CASATORII.
In ziua de 23 Aprilie |a. c., a avut loc celebrarea
cununiei religioase a fratelui loan Laiu din comuna
Vermeş, cu sora Măriuţa Gruiţa din Valeapai.
Actul a fost îndeplinit de fratele I. Pop din
Gerteniş şi Petru Drăgănescn din Valeamare. La a-
ceastăi ceremonie a luat parte ţşi corul din Vermeş, con­
duşi de fr. lacob Lighezan.
 K î rg ,\

- viV.£-> •.%Vi> v: , .■'• *‘V* . v.-v '

>> C
'
FARUL MÂNTUIRII
. ; ‘ 1. ■
J=
* ••
CEREMONII FUNEBRE. Rugăm plata abonamentelor în restanţă.
* i* * i
Ih ziua de 18 Martie a. încetat din vieaţă la domi- Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază, ci se
•ciliul său din comUna Ciorda, fr. Adam Frăţiei, care distrug. J
mult s’a ostenit în lucrul Domnului. Rietfa c ţa . *
Rămăşiţele pământeşti au fost înmormântate în
ziua de 21 Martie.
Serviciul funebral a fost îndeplinit de fr. Almă-
jan. — i
A V I Z .
• OOO ©
la caaoştin)a fraţilor noştri!
| Ştiri E x tern e | c i la redacţia „Jarul fftăntuirii“ se pot
CMaaada siyflfl rotnade pentm adunări.
In vara anului 1927 se va ţine un congres cu re­
prezentanţii tuturor confesiunilor, la care se vor face
•:K.. apropieri asupra credinţei şi rândHelei bisericeşti. în­
trunirea va avea loc tn Washington, Statele Unite. Pri­
gonitorii baptiştilor vor putea să ia parte şi la acest
congres ca să arate luftnei foă ei dau libertate fa toţi cei
ce cred în Domnul şi au inimă largă pentru toţi iu­
RTENTIUNE!
bitorii de adevăr, când li ruşine s'ă-L ardă la rug! Predicatorii, învăţătorii Şcoaletor de
; i • •• * Duminică, conducătorii Şocietăţilor Tine­
Dr. H. P. Chilvers, păstorul Bisericii Baptiste
Metropoliant Tabernacle din Londra, va petrece luna retului şi părinţii, cari voesc să răspân­
\ August în Statele Unite, unde va predica în Premont dească cântul creştin printre copii şi tineri,
.^*- Temple (baptistă).. U Boston, Mass., şi va ţine con­
ferinţe biblice.
găsesc în cartea:
• # •
Să ştie că luteranii serbează ultima Duminică din
Octombrie, în aducerea aminte că Lutheri a rupt-o cu
papalitatea în 31 Oct. 1517. Papa, necăjit şi dujraă-
v- ; nosl asupra tuturor celor ce nto i se pleacă, ca să tragă
atenţia norodului dela această sărbătoare, a decla­
,i rat o nouă sărbătoare în aceeaş Duminică sub numele
„Ziua împărăţiei Cerului” . Dar nici cursa asta nu va
■>. prinde, căci luteranii deja au dat sembalul şi vor
denunţa reaua credinţă a lui papa de pe toate amvoa-
nele bisericilor lor.
&
P o şta redacţiei
■ ::
r" »•' '• Sunt rugaţi toţi fraţii şi cititorii revistei noastre,
i să binevoiască a franca scrisorile ce ni le trimit, con­
V::;U
» form tarifului postai, deoarece trimeţându-le nefran­
V fr cate, conform tarifului ’poştal care este în vigoare,
suntem amendaţi.
Taxa e după cum urmează:
1^ - a) Pentnu o tarte poştală de 1 leu se mai adaugă
un timbru de 25 bani de ajutor.
b) Pentnu o ¡scrisoare închisă, o marcă de 3 lei şi 100 cântări cu note (20 vechi şi 80
25 bani timbru de ajutor.
c) Pentru o strisoare recomandată, până la greu­ noi) dintre cele mai frumoase speciale
tatea de 20 granve), 9 (Iei şi 25 bani timbru de ajutor. pentru uzul Şcoalelor de Duminică numai
Iar dacă greutatea este mai mare de 20 grame, de cu 40.— Lei, plus spezele de transport şi
fiecare fracţiune (adică gţreutatea de 20 grame) câte 1
leu. — v ambalaj.
Comenzile se primesc la Administra­
Fr. Nic. BAldea, Paris (Franţa). — S’a primit su­
ma de 500 lei pentru fondul săracilor dela Farul Mân­ ţia revistei noastre.
tuirii. — Mii de mulţumiri.
 /

Unul Olt Nutnârul 12 Iunie 1926

^ Apare de 2 ori pe lună Redactor N. lo n e s c u ^

\jC Abonamentul 100 Lei pe an.
In străinătate dublu
REVISTĂ RELIGIOASA Redacţia şi Administraţia A*
BUCUREŞTI.
InAmerica 2 Dolari. A Uniunii Baptiste Române din România. Strada Berzei No. 29.

Isus a z is : Tot aşa să lumineze şi lumina voâsfră înaintea oamenilor ca ei

să vadă faptele voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în
ceruri. (platei 5, 16.)

C hem area v o astră.

— De I. BODODEA. —
Dedicată elevilor din Şcoala de Misiune din Bucureşti.
*
O ţarină înţelenită
Vi-e pregătită ’n viitor,
Deci învăţaţi cum să lucraţi
Prea scumpul Domnului ogor.
A voastră ţintă fie jertfa,
Ce ve-ţi depune-o pe altar,
Făr' să vă pese .că vieaţa
Vă ’mbie al ei potir amar.
,,Să mergeţi” a zis Domnul Isus
„Şi rod s’aduceţi din belşug” ,
„Să desrobiţi lumea înjugată”
„De greul păcatului jug” .
’Nainte cu-avânt şi încredinţare,
Căci ai Isus ve-ţi triumfa,
De vă luptaţi veţi lua cununa,
Ce Domnul Isus vă va da.
Devotament depus pe jertfa
Acelui ce-a murit pe cruce
Si fie a voastră călăuză
Şi Ia liman voi veţi ajunge.
Pe cap luaţi coiful Mântuirei,
Pe braţ sabia Duhului Sfânt,
La piept platoşa credinţei
Şi veţi purta războiul sfânt.
Pe marea vieţii, vijelia,
De multe ori vă v’a apuca,
Dar nu temeţi căci la cârmă
E Isus ai puterea Sa.
Va zice valurilor ca să tacă
Prin valuri şi nenorociri.
Şi barca voastră va străbate
Şi ele ’n loc vor amuţi,
De multe ori Evanghelistul
Ce poartă pacea în gura sa
E împiedicat de ispititorul,
Ca să n’o poată semăna.
Şi aşa trăind fraţi şi surori
Ai misiunii dragi copii.
Să daţi lumii strălucirea
Şi vieaţa pentru veciniei!.

nj TIPOGRAFIA GUSTAV ALBRECHT BUCUREŞTI, STRADA DOMNIŢA ANASTASIA 12.

È
 2 FARUL MÂNTUIRII

Mântuitorul nostru a fo6t batjocorit pe cruce. Ura atâtea mâncăruri şi băuturi, trupul se îmbolnăveşte;
otrăvicioasă a dispreţuit chiar moartea Sa. Aceasta iar vara îşi caută lecuirea de prostiile de peste iarnă.
era recunoştinţa ce secerase vieaţa Sa curată şi plină In tinereţe se îmbată de cele mai sensuale plăceri tru­
de activitate. Exemplul Lui, trebue să nimicească peşti; iar în bătrâneţe îşi caută păstrarea trupului
orice încredere în noi în laudele pe cari ni le aduc oa­ prin toate mijloacele artei medicale.
menii. | Unui creştin, şi în special unui predicator, nit-i
( Acel păstor, care se pricepe să închidă urechea este îngăduit să permită ca trupul său să ajungă
faţă de linguşitor şi să-şi deschidă inima faţă de la această treaptă de stăpânire. In acest caz, este
dojenitor — a biruit cea mai mare greutate şi pri­ mai bine pentru el, ca să devie un ascet, (deprindere
mejdie totodată, ce i se pune în drumul serviciului de a-şi stăpâni orice poftă a simţurilor). Cred că
său. — predicatorilor noştri de azi, nu le-ar strica ceva mai
Cu astea nu vreau să spun că o recunoştinţă sin­ mult ascetism. Pavel scrie în această privinţă urmă­
ceră între patru ochi, nu poate fi o binecuvântare pen­ toarele: ,JViă port aspru cu trupul meu, şi-l ţin In
tru un predicator. Stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit al­
O strângere de mână fierbinte după predică te tora, eu tnsu-mti să nu fi fost cum trebuia să fiu.” (I.
poate face voios şi mulţumitor. E într’adevăr în­ Cor. 9, 227.)
viorător să ştii: am isbutit întrucâtva, n’am vorbit Ascetism în înţelesul neapăratei stăpâniri de sine
şi n’am lucrat în zadar. Şi mai capeţi îndrumări noi şi a cumpătării severe în plăcerile trupeşti, este o
când ştii: în chipul acesta pot reuşi mai bine, pot datorie creştinească şi păstorească. Bucuriile mesei,
câştiga mai mult. nu trebue să ne devie nici odată lucru de căpetenie.
Deosebeşte numai bine şi cu grije între măgulire Cine nu înţelege Să uite de multe ori mâncarea de
nesinceră şi recunoştinţă adevărată şi pricepută. Nu te dragul studiului sau lucrului păstoresc, ¡àcela e departe
lega la ochi de reuşitele avute, spunând: Totul este de a fi un adevărat păstor. Şi în căsnicia sa, un păs­
bine ce creiază aprobarea omenească. Pe cât e de tor nu trebue să uite principalul lucru: legătura su­
sigur că noi nu trebue să ne mulţumim' cu o activitate fletească şi călătoria niână în mână către ţinta eternă.
neroditoare ci că trebue să ne străduim să isbutim; Nu trebue sii tăgăduim', că şi trupul şi pornirile
pe atât e de sigur că şi reuşita şi favoarea oamenilor noastre trebue să se bucure de existenţa lor într’o
nu au un rol însemnat în fericirea noastră. Ea depiride măsură oarecare. Biblia protestează împotriva acelui
numai de aprobarea Domnului şi Învăţătorului nostru. ascetism, care cere delà om1, care este o fiinţă spiri­
Gum să ne purtăm cu tropul nostru ? tuală şi trupească, numiai spiritualitate extremă. Pe
lângă iubirea cerească este îngăduită şi iubirea pămân­
Franz de Assisi îşi numise trupul său: „fratele tească, când ea este o iubire curată, nobilă şi castă;
Măgăruş”. Iată cum era tratat trupul în evul me­ şi dacă ise ţine în jmarginele poruncilor dumnezeieşti şi
diu, de către creştinii de pe atunci: un măgar, care a rânduelii naturale, fără să scoată din inimă iubirea
trebue bătut cu ciomagul pentrucă e îndărătnic; un cerească.
măgar de povară pe s'pinarea căruia se poate încărca Faţă de băuturile alcoolice, păstorul trebue să ia
fără de cruţare ori ce greutate; un animal, care nu o atitudine sinceră şi creştinească. „înghiţitura” de
merită un tratament omenesc. Aceasta era concepţia dimineaţă, delà prânz şi de seară, este delà cel rău.
ascetă pentru tot ce era trupesc. Alcoolul este o otravă înceată, dar sigură, care rui­
Astăzi însă, trupul este tratat tocmai contrar. nează sângele şi nervii, înţepeneşte plăcerea de lucru,
El este fratele legitim al sufletului. El merită cea mai paralizează vioiciunea spirituală şî împuţinează pu­
gingaşe iubire frăţească. Trebue onorat şi respectat, terea de împotrivire faţă de feluritele boli. Dacă se
îngrijit îşi îngăduit. Sufletul, —^ ca o «oră bună, — tre­ cere delà păstor în vre-un lucru, ascetism1, atunci el
bue să se gândească în totdeauna mai întâi la fratele trebue să fie un ascet ffaţă de alcool, impunându-şi cea
trup, la sănătatea şi bucuria sa, mai înainte de a se mai s'everă cumpătare. După un pahar cu
gândi la sine. vin luat la masa delà prânz, va avea puţină
Adevărul cred că se află la mijloc. Trupul nu poftă de lucru după amiază. 'După un piahâr cu vin luat
este nici Măgar, care trebue ciomăgit, dar nici frate, Sâmbătă seara, va putea să predice a doua zi mai
care trebue răsfăţat. El este un servitor al sufletu­ puţin vioi şi bine ca altă dată. - Şi cele mai înfierbân­
lui, un instrument al spiritului. tate cuvinte îi vor scăpa m'ai uşor de pe buze, când
Servitorii trebuesc trataţi bine. Hrană să li se capul îi este îngreuiat de vin. Acestea sunt constatări
dea cât le trebue şi să se aibă grije ca şl ei să-şi medicale, câştigate prin experienţă.
aibă orele lor de odihnă. Insă, trebue să se stăruiască Alcoolul, în zilele noastre, prezintă una din cele
cu toată energia, ca ei să execute lucrul cu credincio- mai mari piedici pentru lucrul nostru. Câţi păstori;
şie, şi ca să nu facă pe stăpânii. n’au ajuns mulţumită lui, păstori leneşi, lipsiţi’ de
La oamenii moderni, trupul a ajuns1stăpânul su­ conştienciositate? Şi el mâi are însuşirea să întă*
fletului. Tot conţinutul vieţii lor se poate rezuma reasică pe toate celelalte ispite, cari zac pe terenur
în: mâncare şi băutură bună, ipofta cărnii şi a ¡bchiului, trupesc şl sensual.
îngrijirea sănătăţii şi călătorii de recreaţie. Iarna, de (Va urtnâ.)
 FARUL MÂNTUIRII
i Amicul prietenilor
A făcut Isus minuni cu tine?
Dragiul meu, tu de multe ori poţi să întâlneşti
în cursul citirii Bibliei, minuni (săvârşite de Isus Chris­
tos. Oare te-ai gândit tu vre-odată că acest Chris-
tos face minuni şi astăzi? şi dacă te-ai gândit, ai cer­
cetat ce minune a făcut cu tine? Nu poate să-ţi fie de
nici un folos toate minunile de bine din această lume,
dacă nu ai parte directă sau indirectă în ele. Pe tine
nu poate să te mângâie şi încurajeze nici o minune
a lu i’Isus Christos, săvârşită asupra orbilor, şchio­
pilor, bolnavilor, demonizaţilor etc., dacă nu ai nici'un
interes. * ţie, orgoliu, vanitate, făţărnicie etc. El n’are să ţi le
Minunea ce săvârşeşte şi astăzi Isus, este spăla­
rea de păcate şi răscumpărarea pentru vecinicie.
Te-ai întrebat tu oare, dacă eşti spălat de păcate
şi răscumpărat pentru mântuire de El? Sau nu! Ah!
dragul meu suflet, chiar dacă te-ai fi întrebat şi conşti­
inţa ta nu ţi-ar fi răspuns cu da, tu sigur poţi să fi că
Isus Christos cu tine nu a săvârşit nici o minune şi
eul tău continuă să figureze pe lista celor ce trebue
mântuiţi. —
Se poate că tu chiar te-ai rugat lui Dumnezeu
şi ai fost un cercetător sârguincios al bisericii şi to-
tuş să nu fi apt (potrivit) ca EI să facă cu tine mi­
nunea mântuirii şi răscumpărării.
Câte minuni vei citi tu în Sft. Biblie, toate sunt
in legătură: credinţa vie şi puternică, deci aceasta fi­
gurează ca o primă condiţiune.
Dragul meu! In Ev. după Marcu c. 10, 46 ni se
istoriseşte minunea săvârşită de Isus cu un orb care
cerşea! Orbul sta la marginea drumului şi cerea milă
de la trecători. Când trecu pe acolo Isus cu norodul
ce-1 însoţea, credinţa Iui îl făcu să strige din toate
puterile: „Isus fiul lui David, ai milă de mine, milu-
eşte-mă!” In zadar fu el mustrat (dojenit) ca să tacă;
credinţa lui îl îndeamlnă la o şi mai puternică strigare,
care trebuia să ajungă până la urechile lui Isus.
Uus când îl aude îl chemă la Sine. Norodul îi spune
că Isus îl cheamă şi el atunci se ridică în grabă şi-şi
lâpădă mântaua, pe care deşi ;hu o Vedea, totuşi presu­
punea că este murdară, de praful şi noroiul ce-1 bătuse
!a răspântia drumurilor, şi doritor de a se prezenta
curat înaintea lui Ishs, pleacă cu paşi repezi.
După sosire fu întrebat despre ceeace doreşte.
Singura lui dorinţă fu să vadă. Isus îi spune: „Cre­
dinţa ta te-a mântuit”, deci vezi.. Primind el acum1ve­
dere nu se mai gândeşte la mantaua aruncată decât
grăbeşte a păşi pe urmele Celui ce-1 mântuise.
Dragul meu suflet, care cauţi inântuirea şi vrei ca
lics să facă minune cu tine, obsearvă bine, că acest
orb a strigat după milă cu o credinţă tare. Când a
frsr chemat şi-a părăsit mantaua murdară, lepădân­
d-o si la întrebare, singiura lui dorinţă a fost să vadă.
Dcpâ ce a căpătat lumină, el nuj a mâi voit să ştie de
kcul unde zăcuse în întuneric şi mizerie, ci să îşi în­
drepte paşii pe urmele lui Isus.
Tu poţi să vezi şi să distingi la el patru lucruri
a anume: 1 te va contrazice, deşi încet — dar apăsat.
1. Credinţa tare cu care a strigat.
2. La chemare îşi lăpădă mantaua murdară.
3. La sosire, are o singură cerere, să vadă.
i 3
I 4. După primirea vederii, nu se reîntoarce la
mantaua murdară, ci păşeşte pe urmele celui ce-1 mân-
tuise. .—
, Dacă tu vrei ca să facă Isus minunea cu tine,
adică să te mântuiască, strigă către El cu credinţă:
, Deşi distanţa dintre tine şi El este păcatul cu rod
al morţii, EL totuşi te va auzi cândva, aşteaptă cu răb­
dare şi când îţi va zice: „Vino” , nu întârzia. Dar să
nu uiţi ca sâ-ţi lepezi mantaua murdară, încă înainte
de a te înfăţişa Lui. Nu dori să-ţi păstrezi cele vechi,
atunci când simţi că El te dieamă. El doreşte să vi
înoit în inimă şi fapte, pentru ca să facă minunea
mântuirii cu tine. Obiceiurile tale vechi, pline de
patimi păcătoase, când te scoli din păcat să te apropi
de El, lapădă-leL. lapădă-le!....
Când ai sosit înaintea Lui prin rugăciune, nu-i
cere lucruri trecătoare. Frumuseţe, mândrie, bogă­
dea, deoarece ştie că acestea te pot ispiti, dar
mântui nici de cum. Un creştin de s’ar folosi de ele,
el uită că singur îşi va căuta pieirea. Este zadarnică
deci o astfel de apropiere! Aceste viciuri (patimi)
sufleteşti, deşi te-ar lăsa să jbrezi în Dumnezeu şi să te
călăuzeşti după ordinul Lui, în acelaş timp când te-af
îndemna la prosperitate şi progres, te-ar îndemna şi
la pierzare. Intr’un buzunar ţi-ar băga revolverul
ca atunci când eşti în strâmtoare să te sinucizi, iar în
celalalt, ar încerca să-ţi bage comorile vieţii pămân­
teşti. —
Când"*te apropii de Istis, creştinătate-i cere Lui!
Adică vedere şi nu deşertăciune.
Când credinţa ta te-a mântuit, nu te mai reîntoar­
ce în nămolul în care erai, nu mai căuta răspântiile
drumurilor unde cerşeai.
Pleacă după El, păşeşte-i în urme!
Dragul meu! Sper că după cele arătate, acum
vei fi clarificat, dece Isus Christos nu a făcut cu tine
nici o minune.
Pregăteşte-te, cere, apropie-te lepădându-ţi cele
vedii, şi urmează-i, nu te mai reîntoarce sau cere de­
şertăciune. «
A făcut Isus cu tine minune? Intreabă-te în fie
care zi. • • T. Slitv.
Robul viclean.
,/iim ic nu este ascuns... înaintea .4-
celuia; Lui îi diim socoteala!...”
Evr. 4, 13.
Mântuitorul nostru iubit, prin nemuritoarele Sale
pilde, vrea să ne facă să înţelegem pe deplin datoria
ce o avem1 de îndeplinit faţă de Marele Creator, că­
ruia îi datorăm totul: vieaţă, avere şi talente.
El e adevăratul stăpân al_Jmnurilor noastre, şi
în faţa Lui vrând nevrând, fiecare trebue să ne dăm
socoteala ae tot ce am primit dela El. Căci de fapt,
„ce avem noi, ca să nu fi primit dela EI?...” I. Cor.
4, 7. -
i Vrei să zici că tot ce ai, (avere, talente, vaste cu­
noştinţe) sunt produsele stăruinţelor tale?... Nu
cred!... Şi chiar tu amice, dac’ai vrea să crezi că tot ce
ai în posesiune, e rezultatul muncii tale ori al părin-
ţiLpr tăi, — n’ai să poţi; căci glasul conştiinţei tale
Căutând prima cauză a bogăţiilor şi talentelor
tale, o vei găsi uşor, căci izvorul tuturor bunătăţilor e
numai Acela, care ţi-a dat vieaţă.
 4 FÂftUL MÂNTUIRII

Aşa că dacă eşti înzestrat cu ceeace ai, „ce te şi nici ce câştiga”. Bătrânul se sculă în picioare, îşi
lauzi ca şi cutitn’ai Ti primit?... (I. Cor. 4, 7.) Cine ¡se rezemă undiţa de o salcie bătrână şi spuse. „Da,
laudă? vei zice! Domnul meu” , începu el; „Ia pescuirea de păstrăvi
O, câte suflete înzestrate ai frumoase talente, trebuest aplicate Irei reguli, cari dacă sunt neglijate,
bogăţii imense şi vaste cunoştinţe, plutesc într’o lu­ ori ce sforţare va fi zadarnică. Prima este: „Poartă-te
mină amăgitoare prin faptul că. dacă fac ceva pentru singur în aşa chip ca să nu fi zărit; a doua este: Ţi-
Domnul, (şi pretind chţiar pţui),' a fi 'onoraţi, recompen­ ne-te încă mai retras; şi a treia este: păşeşte înapoi
saţi, ca şi când ce au făcut, ar ti făcut cu al .lor, pe câţi e (cu putinţă. Atunci vei reuşi” . — „Iată încă o
şi dela ei. — i regulă bună de prins suflete”, mă gândii eu.
Sătmane suflete sunt acelea, căci nu-şi dau sea- 4. Cea mai buna educaţie pentru un câştigător de
mia de ceeace fac. suflete este aceea, să caute neîncetat ca să ‘se vadă
,JR.ob viclean'’ a zis Mântuitorul unuia, căruia în- mereu în el, trăsături din caracterul lui Christos. Cu
credinţându-i talentul, l’a ascuns, şi „leneş” pentru cât omul va fi mai bun, cu atât predicile sale vor fi
că nu s’a stăruit s’aducă folos Stăpânului. mai puternice. Cu cât el se va asemăna mai mult lui
Şi acum, ştiind că adevăratul ,stăpân" al bunu­ Iâus, cu atât va predica aşa cum' a predicat Isus. Arată
rilor posedate de noi este însuş Dumnezeu, cum vom aceeaş curăţenie a intenţiunilor, aceeaş fineţe a inttnii
îndrăzni a pretinde onoare, recompense, pentru cecace şi limpeziciune a credinţei, şi tu vei avea aceeaş pu­
nu e al nostru?... tere în vorbire. Calea directă pentru a reuşi în mân­
Materialul necesar ni s’a dat; trebue să clădim fie tuirea altora este a te asemui tot mai mult Mântuito­
care în felul său, fără a mai pretinde ceva, căci nici rului. Imitarea lui Christos este adevărata artă a sfin­
Christos servindu-ne, n’a pretins nici onoare nici' re­ tei retorice.
compense în vieafa sa pământească. 5. Sunt anumiţi peşti cărora le place mai mult
Ca sen i credincioşi, noi ne vom lua plata: vieafa o nadă plăcută la miros» Când diavolul porneşte să-şi
vdpinică; dar dacă ne vom însuşi talentele, averea, caute jertfe, n’are nevoie să adauge ispitelor zilnice,
cunoştinţele, atunci curând ori mâi târziu vom auzi alte momeli speciale, ca să aibă ispitele efect. Pes­
pe f¿stăpân": „Rob viclean, dăţi socoteala în ad­ cuitorii de lOameni îns'ă, vor (face bine să-şi depue toată
ministrarea bunurilor ce ţi-am încredinţat, căci nu mai destoinicia' în joc, pentruea să nimerească simţul şi
eşti vrednic de a ¡mâi servi!...” (Luc. 16, 2.). gustul acelora, pe cari voesc să-i câştige.
Prin aceste cuvinte, iubiţii mei amici, nu .vreau
să descurajez pe cei ce au avut poate astfel de pre-
tenţiuni faţă de lucrul Domnului, ci dimpotrivă să fim
fertn convinşi că „cine are, aceluiaj i se va mai da” ; şi
Soarele acfeoârului.
dacă p.retenţiunile de mai shs, (Sunt numite vicleşuguri, „Cuvântul Tău este o candelă pen­
atunci încetarea lucrului pentru Domnul „fără folos tru picioarele mele, şi o lumină pe că­
personal" nu e de cât lene. Aşa ca să ne ferim a rarea mea" ^ Ps‘. 119, 105.
cădea în categoria servilor vicleni şi leneşi, să nu fim „Căci Domnul este un soare 'şi
aruncaţi în rândul celor de afară. (Apoc. 22, 15), un scut”. Ps. 84, 11.
ci s’auzim pe Domnul: „Bine serv credincios, intră în
bucuria Stăpânului tău!" (Matei 25, 21). Dumne­
zeu să ne ajute la aceasta tuturor.
Brezeanu.
----- O——r
Mere de aur în coşuleţ« de argint.
Ilustraţiuni culese de J E A N. Prov. 25, 11.
La Matei 4, 19. <•
1. Predicatorii sunt pescari. O mărturie şi o în­
deletnicire obositoare; nu lenevire, cum presupun dis­
preţuitorii, nu o mleserie fără folos, care este aleasă
numai pentru câştigarea pâinii. Dacă pescarii lui
Dumnezeu s ’ar ocupa aşa cum ar trebui să se ocupe,
— uneori cu pregătiri temeinice, alteori cu cârpitea
plasei; uneori cu aruncarea plasei, alteori cu strânge­
rea ei pentru ca să se deosebească bunii de răii, etc.
(Ier. 15, 19; Mat. 13, 48); atunci n’ar avea nimeni
motiv justificat să învinuiască pe pescari de lenevie,
sau să spue că ci duc o vieaţă lejeră şi uşoară.
2. Predicatorul este pescar. Ca atare, el trebue
să se asemene’chemării sale. Dacă unii peşti se prind
uşor, ziua, atunci el trebue să pescuiască ziua; dacă
alţii fee prind numai ta Ilumina lunii', atunci trebue să-şi
arunce plasa la lumina lunii.
3. Intr'o zi obs'ervam pe un pescar bătrân, care
pescuia păstrăvi, trăgând din apa râului un peşte
după altul cu o iuţeală uimitoare. „D-ta, bătrânule îţi
pricepi bine meseria” îi spusei eu; „adineauri trecui
pe lângă mulţi pestari, cari păreau că n’aveau ce lucra
 FARUL MÂNTUIRII
Iată, cutii între înălţimile munţilor se întinde
6 cărare'"lungă şî îngustă, până ce liispare dinaintea
ochilor noştri colo’n depărtare. Soarele îşi varsă ra­
zele sale vii de lumini, luminează cărarea şi toată îm­
prejurimea. Doi călători îşi văd de drumul lor deose­
bit. Unul merge în spre soare; cărarea dinaintea sa
este luminată în vreme ce umbra sa< i se furişează în
.urmă. Pe măsură ce el înaintează, umbra! i se scur­
tează, iar calea se luminează din ce în ce mai mult,
până ce îm isfârşit soarele îşi revarsă razele sale strălu­
citoare vertical deastipra capului său. iar umbra sa
dispare cu desăvârşire.
Celălalt îşi întoarce spatele către soare, şi-şi ur­
mează umbra sa care-i întunecă cararea. Acum el
părăseşte drumul şi umbra sa se lungeşte tot mai
mult. El rătăceşte în labirintul în care a căzut şi se
pierde la urmă în întunericul nopţii.
Această emblemă arată lumea morală. Soarele
este soarele dreptăţii. Printre cei ce călătoresc sunt
în prinţul rând astfel de oameni, cari urmează după
lumină şi a fcăror cărare luminează tot mai strălucitor
până ce se transformă în zi deplină. Sufletul lor se
luminează, se înviorează şi se curăţă tot mai mult.
întunericul dispare şi lumina cerească luminează în
totdeauna în sufletul lor. In al doilea rând, sunt alţi
oameni cari îşi întorc spatele către soare, şi cu cât
ei aleargă mai departe, cu atât se depărtează tot mai
mult de razele luminei. Cărarea lui se întunecă, umbra
li se măreşte pe măsură ce se depărtează, până când
părăsesc cu, desăvârşire calea adevărului, se pierd com­
plect în haosul rătăcirilor şi se nenorocesc pentru tot­
deauna în întunericul nopţii vecinice.
Unde luminează soarele adevărului? In Biblie. A-
ceastă Scriptură Sfântă este o ; lumină pentru călător,
care luminându-1, îi arată adevărata cărare, arătându-i
totodată locurile primejdioase ale rătăcirii. „Soarele
adevărului", nu numai că luminează cărarea, ci el lu­
minează chiar pe călător. El descope-ă neştiinţa, vi­
novăţia, primejdia, nevoia sa, precum şi nemurirea
cu care este înzestrat. El îl luminează din nou şi el
vede Golgota cit toate actele sale triste. Acum el îi
arată „înţelepciunea, îndreptăţirea, sfinţenia şi mân­
tuirea". Unde luminează soarele adevărului? In
persoana lui Isus Christos. Acela .care va întrebuinţa
cu înţelepciune lumina învăţăturilor dumnezeeşti, va
vedea pe Acela, care este „lumina lumii”, „soarele
dreptăţii", „calea, adevărul şi vieaţa".
Creştinul care urmează lumina strălucitului soare
al adevărului, va descoperi, tot mai multe mine, ale
celor mai bogate ştiinţe, cari i se vor deschide una
după alta. IsVoarele apei vieţii îşi vor vărsa bogă­
ţiile lor la picioarele sale. Pomii vieţii îl vor ospăta
bogat cu fructele lor de aur, până ce în sfârşit, el va
vedea deschizându-se porţile noului Ierusalim.
Necredinciosul, care şi-a întors spatele luminei,
>e împiedică şi cade în umbrele josnice âle propriilor
sale închipuiri. Umbrele se vor înmulţi şi întuneca din
ce in ce mai mult; el va deveni tot mai josnic; va
părăsi un adevăr după altul; va săvârşi o minciună
după alta; el se depărtează tot mai mult de Dumne­
zeu, până ce face „săritura în întuneric", care-i fa­
tală. şi se găseşte deodată, contrar aşteptărilor sale,
in întunericul cel mai de afară, unde sunt urlete şi
scrâşniri de dinţi.
Pe care cărare te afli tu Simrnpul meu cititor?
Dâ-ti răspuns!
Tr. de J'EAN .
5
Solidaritate.
Un vapor venind dela Iaffa, avea pe bord un
pasager, care într’o zi se apucă să facă o gaură în
pardoseala cabinei sale, pentru a nu se plictisi. Un
marinar zărindu-1 îi strigă: „Ce faci tu acolo neno-
rocitule?" ce vă interesează asta? gaura pe care o
fac, o fac în cabina mea?” — Fără îndoială răspunse
marinarul, dar dacă vaporul curge, noi vom curge toţi
împreună ou tine. Astfel libertatea <le a face tot ceeace
ne place, este un dar preţios, dar şi un dar periculos.
Rezultatele ei când abuzăm de această libertate aduc
inevitabil, consecinţe teribile pentru aproapele nos­
tru ca şi pentru noi înşine. •
----- O----- /;
Un mare text.
(loan 3—16).
1. Marele Dumnezeu — fiindcă atât de mult.
2. Marea Iubire — a iubit.
3. Marea Companie — lumea.
4. Marele Dar — ,Că a dat pe singurul Său Fiu.
5. Marea Invitaţie — pentrucă oricine crede în
El. —
6. Marea isbăvire — să nu piară.
7. Marea Moştenire — ei să aibă vieaţă veci-
nică. — 1 l
Rockefeller architect.
Biserica baptistă din Park Avenue, New-York
(America), care numără pe John D. Rockefelter ¡şi
fiul său printre membrii săi cei mai eminenţi', îşi va
transporta sediul pe mărginea Hudson-ului, la River-
side Drive. , | j -,jj.;
Un arhitect însărcinat mai întâi cu construcţia
nouă, a voit ca noua casă să fie clădită în stil gotic.
Dar a fost în desacord cu Rockefeller, care voia o
clădire modernă cu armătură de oţel. Şi congregaţia
se adresă altor arhitecţi, pe cari regele petrolului a
reuşit să-i convingă şi cari au adoptat ideea sa spre a
o pune în studiu şi după care edificiul va fi cel mai
mare din lume în acest gen. O schelă metalică se va
ridica până la 1221 tor. (în aer. Ea va adăposti faimosul
joc de clopote al Rockefeller-ilor şi care bate în
fiecare Duminică dimineaţa, provocând plângerile ve­
cinilor leneşi, cari ar voi să mâi doarmă.
Noul templu va costa patru milioane dolari, din
cari Rockefeller-ii vor da 1 milion 750.000 dolari.
Restul sumei va proveni din vânzarea vechei proprie­
tăţi şi din darurile altor membrii ai congregaţiunii.
Extras din „Oglinda Lumii"
1 de Elena Sezonov.
Evanghelia de la Luca Cap. II,
' ' vers 2 — 3.
Mă găseam într’o seară de vară prin pădurea
de la Friedensau, mergeam pe marginea râului Iile şi
în tăcerea unui amurg frumos, sorbiam linişte, aer cu­
rat, şi dor de mai bine. Mă simţeam cupuins de o sen­
zaţie pe care limba omenească n’o poate exprima nici
într’un cuvânt. ^

6 FARUL MÂNTUIRII
Eram înconjurat de pădurea de brazi, iar de po­
iana din faţa (mea mă (despărţea dunga lucie ce aluneca
molatic între peretele de copaci şi fâneaţa înflorită,
prin care alergau căprioarele speriate de sgomotul
paşilor mei. Lătratul unui câine în depărtare umplea
cuprinsul de un ecou trăgănat şi plăcut, iar cerbii sco­
tea mugete de tresărea amurgul şi pădurea. O at­
mosferă îmbibată de mireasma brazilof şi a fânului
cosit, învăluia misterul care stătea ascuns în umbra
serei şi tăinuit de întunericul ce năvălea din pădure.
Luceafărul de seară era sus şi ardea ca un bec e-
lectric suspendat în mijlocul bolţei plumburii, încon­
jurat de puţine stele, cari sclipeau sfios şi nu îndrăs-
neau^par’că să-şi afirtne înfăţişarea lor de lumină; tre­
murau şi s ’ascundeau îndată ce scânteiau o secundă.
Venus strălucea falnic şi triumfător la răsărit, în faţă-i
stătea imensa boltă pe întinsul căreia un crăpat de
ziuă mângăiâ creasta pădurii, se oglindea în lucirea
ondulată a râului şoptitor de taine şi dorinţi, îâr în
mijlocul unui cerc luminos se scaldă un corn de lună
nouă. —
Acesta era cuprinsul, care mă învăluia, iar sufle­
tul meu era un reflex fidel al înfăţişărei grandioase
ce-şi desfăşura taina şi frumuseţile în marginile vie­
ţii mele de sensaţie şi gând! Fiinţa-mi era absorbită
de tot ce mă înconjura. Erau cerul, pe întinsul că­
ruia vedeam strălucind luceafărul de seară, licăriri de
stele (şi iun (crepuscul răpitor ;de frumos ce-mi alinta su­
fletul, tot cu aceeaş graţie cu care îmbrăţişa fruntea
pădurii şi luna nouă ce se prăvălea mereu spre as­
finţit. Eram tăcerea încremenită în spaţiul imbalsamat
de mirosul exhalaţiei vegetale. Eram pădurea din
care noaptea venea pe furiş. Eram poiana cu râuleţul
argintiu, în undele căruia o sumedenie dc ierburi
îşi scăldau vârfurile, iar deasupra acestora un senin
frumos de cer pe întinsul căruia se îmbinau plumbu­
riul dela răsărit cu auritul sfânt ce-1 proiecta soarele
ascuns departe în direcţia polului Nord.
Din capela din apropiere răsuna accentul de or­
gă a unui Ave Maria cu care-şi sfârşiau credincioşii
rugăciunea de seara, iar firea, Activitatea ei de o zi.
Era prea frumos, iar amurgul mă cucerise în-
tr’atât, că nu miâ puteam hotărî să mă duc la culcare,
şi în acest moment răpitor, simţeam cum existenţa
întregului Se topia încet în sufletul meu.
Univers, tăcere, muzică, eram eu. Şoaptele înse­
rării mă ademeneau şi mJam strecurat într’o mică
dianbravă, unde ştiam că este iarbă înaltă şi fel de fel
de flori. Mi-am înjghebat un culcuş şi m’am tolănit
în el, iar sub cap mi-am pus un mănunchiu de fân.
Se întunecase nu se mai auzia nimic, iar în ziua aceea
mă scăpasem s’adorm după masă, astfel că nu puteam
să rulă duc de pe acuma la culcare, şi apoi mă cuprinse
un dor năvalnic să stau cât mai mult cu faţa în sus şi
să privesc sclipirea feerică a stelelor de pe cer. Citi­
sem; pe Flamarion şi pe Litrone (Wundern des Him-
iriels1), iar acuma citeam şi eu cu ochii mei liberi pe
acelaş cer pe care ei l’au descifrat cu telescoapele.
Mi-adu6ei aminte cum într’o seară la Berlin, avui şi
eu ocaziunea să privesc printr’un telescop portativ şi
atunci am văzut pe Saturn cu frumoasele lui inele; nu
voi uita acel moment. — Eu fiinţă mică, fir de praf în
nemărginirea necuprinsă al marelui tot, .priveam acuma
una din cele mai ascunse opere a lui Dumnezeu, pri­
veam pe Saturn şi-i admiram cercurile lui; nu voi uita
nici odată cucernicia de care am fost atunci năpădit, şî
vai! cât de mic, de neînsemnat, de prost mă sim­
/
ţeam atunci! Îmi ziceam: Iată şi pe Saturn, pe care nu
putem să-l vedem cu ochii liberi, astfel cum îl vedem
prin acest aparat, şi câte minuni nu vor mai fi dincolo
de Saturn, despre care nu gtim nimic? Binecuvântata
fie mintea omenească şi sfânta înţelepciune a lui
Dumnezeu. . .
Priveam măestrita aranjare a acestei minuni a mi­
nunilor. Rătăceam cu sufletul printre stele, mă trans-
puneam imaginar pe marginea uneia din stele şi de
acolo priveam pământul nostru, mă uitam curios la
steaua, care e leagănul vieţii noastre, mi se părea
că-i disting oceanele şi mările lui străbătute de co­
răbii şi vapoare.
Munţii falnici ai pământului mi se păreau mici
muşuroaie de furnici pe vârful cărora noi ne urcăm
cu greu sau le străbatem prin tunelurile de la teme­
lia lor cu Simplonul, cu trenul electric şi cu câte alte
mijloace. — Mă gândiam cum ni s’ar înfăţişa oare
acest pământ dacă* Fam vedea trecând în ggana verti­
ginoasă a mişcării lui pfintre planete şî cum ar fi
oare acea magnifică operă care-ţi amuţeşte cugetul
numai că te gândeşti la dânsă! Iar fixitatea legilor
providenţiale, guvernează această fantastică armonie
şi ţine pe veci soarele acolo unde e el, pe Venus, Sa­
turn, luna acolo unde sunt, iar pe truditul nostru pă­
mânt lăsat în stăpânirea omenească, ca lăcaş de găz­
duire în termenul scurt al unei vieţi omeneşti, ni-1 în­
vârteşte în acest dans ameţitor, ţşi noi nu simţim nimic.
(Urmarea şi sfârşitul în numărul viitor.)
V. SAVIN.
Făptura nouă — Starea şi condi­
ţiile.
1. Pocăinţă — o schimbare de minte — o minte
nouă despre Dumnezeu.
2 . Renaştere — o sţcbimbare de naturi — o ¡intona
nouă pentru Dumnezeu.
3. Convertire — o schimbare de vieaţă — o
vieaţâ nouă dela Dumnezeu.
4. Adoptare — o schimbare de familie — re­
laţie nouă cu Dumnezeu.
5. Justificare — o schimbare de stare — o
nouă stare înaintea lui Dumnezeu.
6. Sanctificare —*o schimbare de slujbă — cură­
ţit, sfinţit, separat, pentru Dumnezeu.
7. Glorificare — o schimbare de Ioc — o nouă
condiţiune faţă de Dumnezeu.
loan Socaciu.
Asemănarea.
Un american, care locuia la (Londra, a fost înştiin­
ţat de fratele său, căruia îi semăna foarte mult, că
el va veni în curând din America pentru a petrece
câteva săptămâni în tovărăşia sa.
Puţin după ce a primit scrisoarea sa, pe
când se plimba pe străzile marelui oraş, el crezu că
vede pe fratele său într’un magazin. El se opri, îl pri­
vi şi îşi zise: „Fratele meu John este într’adevăr un
om frumos; dar pare mai îngâmfat şi orgolios ca
nici odată” .
Când traversă strada pentru a’l săruta, spre ma­
rea lui surprindere, el văzu că zărise propria sa
imagine .într’o oglindă mare.
 FARUL MÂNTUIRII
Concluziune: Defectele voastre şi apoi în analo­
gie virtuţile voastre sunt acelea pe cari le reproşaţi
cu mai mare severitate celorlalţi.
Ideia lui Isus despre femeie.
— Trad, din franţuzeşte de: ESF. SLEV. —
In ochii lui Isus, femeia este egală bărbatului,
învăţătura Lui este aşa de largă, aşa umană, aşa
divină, că toate distincţiile între sexe dispar. —
In epoca în care trăia El, ideia Lui despre femeie
era o noutate excesivă, căci toate popoarele din ve­
chime au făcut din femeie un lucru al bărbatului.
Vechea lege a lui Manou, care eite încă călăuza
societăţii în Hindustan, declară: „femeia, în timpul co­
pilăriei ei, atârnă de tatăl ei; în timpul tinereţei de
bărbatul ei; dacă soţul moare, de fii ei; dacă ea n’are
fii, de părinţii soţului; pentrucă o femeie niciodată nu
trebue să se conducă după placul ei” .
Vechiul drept grec şi roman, considera femeia ca
fiind în totdeauna minoră. Ea nu era niciodată tutore
(epitrop), nici chiar copiilor ei. —
Numai fiii aveau dreptul la moştenire, niciodată
ficele. Soţul, înainte de moarte, avea dreptul să desig­
neze un tutore, sau să aleagă al doilea soţ.
In cele mai multe ţări musulmane, ea nu este mai
bine tratată. Femeia dintr’un trib în Algeria, n’are
dreptul sa aibă alte lucruri decât vestmântul care o
acopferă. Ea e vândută bărbatului de tatăl ei sau, în
lipsa acestuia, de ruda cea mai apropiată, fără ca ea să
poată obiecta ceva. Ea nu poate în nici un caz să se
desfacă de soţul ei. dar el poate să o lase, fără să
arate motivul. — Intr’o zi, evreii au adus înaintea Lui o femeie
Aceste obiceiuri ne revoltă! Pentru ce?^
— Pentrucă? noi, cari locuim' în ţările cu o um­
bră de creştinism, învăţătura lui Isus ne-a format
conştiinţa într’o măsură oarecare!
La evrei, legea lui Mois'e era destul de omeneas­
că; dar gluma răutăcioasă a învăţaţilor a făcut din ea
un instrument de asuprire. Rabinii dişpreţuiau fe­
meia. Ei ziceau, de exemplu: „Că nimeni să nu
vorbească cu o femeie, în stradă, nici chiar cu soţia
lui! Mai bine s'ă se ardă legea, decât să fie explicată
unei femei!” — ’ Acuzatorii plecând unul după altul, au dispărut,
IsUs a tratat cu dispreţ astfel de reguli. El vor­
beşte cu Samariteanca, care uimită (loan 4, 7), el vor­
beşte în public ai ea. EI învaţă pe femei ca şi pe băr­
baţi (Luc. 10, 38—12), El răspunde la strigătele unei
Galilience (Luc. 11, 27-28) şi la cele. a evreicelor din
Ierusalim' (Luca 23, 27—31).
Se disputau două. căi în chestiunea divorţului.
După una din ele, bărbatul putea să lase pe femeia sa
pentru ori ce motiv, de ex.: dacă ea a ars friptura,
sau a făait mâncarea mai sărată; după cealaltă, era
nevoe de motive puţin mâi serioase. Toate acestea in­
dignau pe Isiis. —
Şi el condamnă divorţul, afară de singurul caz:
adulterul. Bărbatul şi femeia nu mâi sunt doi, zicea
el: ei sâint un singur jcorp. Omhl să nu despartă ceeace
Dumnezeu a unit!
Lumea iartă, tolerează şi uneori aprobă şi admiră
adulterul şi desfrâul la bărbat şi le condamnă la fe­
meie. In ochii lui Isus Christos această deosebire
este o monstruozitate.
Desigur, Isus condamnă desfrâul la femeie; dar
El condamnă cu aceeaş oroare şi la bărbat. Şi El Chiar
7
impune bărbatului o curăţenie desăvârşită.
Nu este nici o singură regulă’ a lui Isus, care să
nu se adreseze bărbatului tot aşa ca şi femeiei, şi fe-
•meiei tot aşa ca şi bărbatului. Desăvârşirea care Isus
ne dă este aceeaş pentru bărbat şi femeie, căci mo­
rala şi religia sunt aceleaş pentru unul şi pentru
celălalt.
Tot onful care asailtă de Dumnezeu, Isus îl iu­
beşte ca pe un frate; orice femeie care ascultă de
Dumnezeu, Isius o iubeşte ca pe sora Sa şi o respectă
ca pe mama Sa.
„Oricine face voia lui Dumnezeu, zice el, acela
îmi este frate, soră şi mamă”.
♦ * *
Evanghelia este masculină în forţa ei, femenină
în duioşia ei.
Femeile din timpul lui Isus, au primit cu o
bucurie îndatoritoare pe profet şi propovăduirea sa.
Isus a făcut pentru femeile pe cari le-a întâlnit în
drumul său, tot binele pe care-1 putea face.
El întâlni femei bolnave, femei infirme; EI le-a
arătat aceeaş milă ca şi bărbaţilor şi le vindecă
(Marc. 5, 25; Luca 13, 11). Citeşte învierea fiului
văduvei din Nain; nu se ¿află. o emoţie în acele simple
cuvinte din povestire: „Şi El l’a dat mamei sale?”
(Luca 7, 15). — j
La evrei, femeile nu mâncau cu bărbaţii, şi în
gloatele cari urmau pe Isus, ele formau un grup a
parte. Dar IslUs nu le uită nici odată. Când El a Unenul-
ţit pâinile, a avut grijă ca ele să fie servite ca şi
bărbaţii. (Mat. 14, 21; 15, 38).
El în totdeauna le-a tratat cu delicateţă.
prinsă în adulter şi i-au (pus această întrebare: — Tre­
bue s& o ucidem cu pietre? Aşa era într’adevăr legea
veche a ţărei. —
Nenorocita sta înaintea lui Isus, cu părul resfirat,
hainele în desordine, roşie de ruşine, aşteptându-şi
verdfictul. Dar Isus, cu o delicateţă ne mai auzită,
evită siă o plivească, ca să nu contribue la zăpăceala
ei. El se apleacă jos şi scrie pe pământ, apoi se ridică
şi le zice: „Cine dintre voi care este fără păcat, cel
dintâi siă arunce întâiul cu piatra în ea” .
(loan 8, 1—11).
In parabolele şi ilustraţiile Sale. Isus nu dă în
totdeauna un rol frumos bărbatului; femeiei El îi dă
în totdeauna, afară de cazul din parabola cu zece fe­
cioare, dintre care numai cinci erau înţelepte (Mat.
2, 1). Acelaş rol de seamă dă El femeiei în parabola
cu aluatul (Mat. 13, 33), iar în parabola cu judecăto­
rul nedrept, femeia are rolul cel bun, pe când bărba­
tul este un scelerat (ticălos) (Luca 18, 1).
IsUs a adus laudă mai multor femei. Intr’o zi El
a comparat valoarea morală a unui bărbat şi a unei
femei pe cari îi avea înaintea sa (Luca 7, 44—46).
Comparaţia a fost cu totul în onoarea femeiei.
El exprimă admiraţie pentru văduva care dă doi
bani în visterie. Şi chemând pe ucenicii; săi le-a zis:
„Adevăr vă zic vouă, că această văduVă săracă a arun­
cat mai mult de cât toţi cei ce au aruncat în visterie,
căci toţi ceilalţi au aruncat din prisosul lor, dar ea,
din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, tot avutul eî
(Marc. 12, 41). ;!
(Va urma.)
 8 FARUL MÂNTUIRII
Ce este Dumineca?
.* i
„Un ochiu de aur în lanţul zilelor”.
„O rază de soare în pustietate” .*
„O insulă de speranţă între valurile cugetelor
fără bază (îndoelnice).”
„O ţeavă prin care curge apa vieţii, în câmpul
unde paşte turma Iui Christos” .
. „O floare din grădină, care şi în timp de mare
secetă încă mai înfloreşte” .
„Porumbelul acela, care totdeauna se întoarce
îndărăt la noi cu frunză de măslin” .
„Ciasornicul de aur al tim'pului” .
„Piatra scumpă, cea mai strălucitoare a lui Dum­
nezeu în dulapul bijuteriei a harului Său”.
„Locul de repaus al creştinilor ce se află pe
druirt în călătorie” .
„Zoarul din pustietate, în care călătorul obosit
bea din izvorul vieţii şi gustă cu plăcere din pomul
vieţii” . — i
„Mărgăritarul zilelor”.
„Piatra cea mai scumpă a săptămânei” .
„Ce îi este floarea la plantă, aceea este Dumi­
nica la casă; toţi locuitorii să înflorească!”
Din „Olvasd” tr. de: Simion Ton.
in m isiune
Serbarea zilei eroilor şi botez în Curtici
in ziua de 13 Maiu a. c., biserica baptistă din
Curtici a sărbătorit cu un deosebit fast ziua eroilor şi
un botez cu 35 suflete. Bucuria din această zi va ră­
mânea neuitată celor ce au luat parte la ea.
Serbarea a decurs după cum urmează:
încă de pe la ora 8 dimineaţa, biserica era neîn­
căpătoare. La ora 10 a. m'. s’a oficiat un tedeum de
către păstorul bisericii fr. 1. Ungureanu. La ora 10
şi 30 am plecat cu toţii la cimitirul baptist, formân-
du-se următorul cortegiu: In frunte păstorul bisericii
şi drapelul naţional, dus de (caporalul Petrean Moise şi
soldatul Don Gheorghe, muzica bisericii sub condu­
cerea fratelui Şerb Gligor; tineretul cântăreţ al bise­
ricii şi în urmă publicul.
La cimitir, în prezenţa a circa 2- 3000 suflete, s’a
oficiat de către păstorul bisericii un serviciu divin,
după care a .rostit o cuvântare referitoare la însemnă­
tatea zilei, — cuvântare care a stors lacrămi din ochii
tuturora. — S’a vorbit despre Eroii neamului nostru,
dintre cari nu lipsesc fraţii noştri baptişti.
La ora 11 şi 45 formându-se din nou cortegiul,
ne-arrt reîntors cu toţii la biserică. Pe tot parcursul
drumului cât (şi î!n cimitir, Imiuzkaj a ¡{ntonat diferite im­
nuri funebre şi marşuri, precum şi Imnul Regal.
La orele 2 p. m. biserica e din nou neîncăpătoare.
La orele 3 se ţine serviciu divin în curtea bisericii
de către fratele Gheorghe Vărşendan. La oreie 4 apar
în mijlocul marei mulţimi 35 suflete îmbrăcate în
vestminte albe, cari la întrebarea păstorului declară în
auzul tuturora că de bună voe şi din convingere se su­
pun botezului nou-testamental.
In urma acestei declaraţii fr. Ioan Ungureanu a
ţinut o ¡cuvântare edificatoare, citind'din Ioan 3, 1—10,
dovedind Ică cele 35 suflete ¡sunt cumpărate nu cu 5000
lei de cap — cum scrie un ziar din Capitală — ci cu
scumpul sânge a lui Isus 'Christos, vărsat pe cruce,
şi ipogorându-se în baptisteriu i-a (botezat în numele sf.
Treimi. După botez a urmat punerea mâinilor tot de
fr. I. Ungureanu, citind nouilor botezaţi din epist.
Rom. cap. 6. Apoi s’a servit Cina Domnului de către
fr. Gh. Vărşendan, ajutat de fr. T. Iov.
La serbare ni-a servit muzica şi corul mixt sub
conducerea tânărului Gh. Andea. Sora Lencuţa din
Arad-Şega a pus în uimire publicul cu vocea ei mi­
nunată.
Nouii botezaţi sunt: 29 din Curtici, 4 din Fibiş,
1 din Pâncota şi 1 ţdin Avram lancu (Vidra-de-sus).
Serbarea a luat sfârşit seara la 7.20.
Domnul să binecuvinteze nouile plante şi pe noi
să ne mai cinstească cu astfel de bucurii.
Teodor Al iha.
. Ş5 t i r i E x t e r' n
l •
e ,
înainte de Paşti, agenţii organizaţii Near East
Relief au colindat toată America după bani prin biseri­
cile protestante ca să ajute „Creştinii din Răsărit,“ adică
bisericile şi preoţii gr. or. de toate riturile. Cu mâinile
întinse şi cu ochii spre cer, oamenii aceştia tălmăceau
salutările vlădicilor şi preoţilor gr. or. din „Răsărilul
apropiat,“ în bisericile Baptiste, metodiste, presbiteriene,
credincioşilor şi predicatorilor din Statele Unite. Apoi a
urmat apelul după bani, etc. O altă ciudăţenie este ru­
gămintea bisericilor, adică a episcopilor, din Răsărit tot
către Baptişti, Metodişti, Presbiterieni, etc, ca să le tri-
meată bani şi profesori, spre a educa preperandiştii
pentru preoţie. Ştim un caz unde a venit un profesor
American să îşi dea concursul într'un seminar Baptist,
dar episcopii gr. or., fraţi cu cei ce colindă America
după bani, au cerut Guvernului să-I dea afară din ţară.
*
Doamna Surma, mătuşa patriarhului Bisericii (gr.
or.) Asiriene din Irac, vizitează Statele Unite cu scopul
să strângă 500 000 dollari pentru biserici. Deoarece
„patriarhul“ este numai de vre-o 12 ani — un băiat
— d-na e regenta bisericii gr. or. din Irac.
* *
*
Dr. Adoif Keller, directorul Biuroului European
pentru ajutorarea Bisericilor Protestante, vizitând Anglia
a vorbit în mai multe locuri la mii de ascultători despre
starea grea prin care trece bisericile protestante în Sud-
estul Europei, inclusiv cele din România. Intre altele d,
Dr. Keller s’a plâns că bisericile protestante au
pierdut mari fundaţiuni bisericeşti şi ajutorul dela
Stat, întrucât astăzi sunt foarte sărace.
***
Revista evreească „B’nai B’rith“ din Chicago-.
Statele Unite, se bucură de succesul celor 50,000 evre'
în Italia. Arată că d. Finzi, ministru de Interne din Italia
„sprijinul cabinetului fascist“, este un evreu, admira­
torul Iui Mussolini. Margareta Sofatti este ebraică;
filosoful Fascismului, d. Samuil Bellini .este evreu, şi
conducătorii Fascismului, Olivetti, Orios şi Verona, toţi
sunt evrei. Evreii mai au 35 deputaţi în Cameră şi 24
de membrii în Senat.
 anul un Numârul 13 Iulie 1926

\/f a Apare de 2 ori pe lună Redactor N. lonescu lS /

fh Abonamentul (00 Lei pe an.
In străinătate dublu
REVISTĂ RELIGIOASA Redacţia şi Administraţia' V
BUCUREŞTI. I
InAmerica 2 Dolari. A Uniunii Baptiste Române din România.
Strada Berzei No. 29.

Isus a zis: Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor ca ei

să vadă faptele voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în
ceruri. CMatei 5, 16.)

N I ublţl pe Dumnezeu.
Trad. de GR. VERLAN.
Dacă vre-ujf chin vă întristează
* Şi graiul vi se pare greu,
Nu disperaţi, şi cu nădejde,
Oândiţi-vă la.Dumnezeu.
Aveţi răbdare şi aşteptaţi
In gândul vostru vă iugaţi.
iii
Căci Bl e hun cu ori şt cine
Spre Dânsul vine să se ’ncliine
$i bi mâhnirea voastră mare,
Găsi-veţi repede-alinare —
Oândiţi-vă că şi Isus,
La grea 'ncercare a fost pus.
Şi pentru noi s’a răstignit
De dragul nostru a feuferit
Dar a făcut şi a răbdat
Ca un martir nevinovat,
Pentru-a noastră mântuire
Şi de-apururi fericire, -v
Dacă ’n trecere prin lume
Vă dă norocul ajutor,
Acelor ce sunt în lipsă
Eăceţi-Ie traiul uşor.
Cu dragoste să-i ajutaţi
Căci tot ce daţi, vouă vă daţi.
$
TIPOGRAFIA GUSTAV ALBRfîCHT BUCUREŞTI, STRADA DOMNITA ANASTA
Vieata este trecătoare
Ca un fulger, ca o-floare,
Nelâsând în astă lume
De cât urma de-amintire .
Cu gândul să fiţi mereu
La bunii! nostru Dumnezeu.
Voi ce ’n ispită aţi căzut
Luând pe diavolul de scut,
Opriţi-vă de a face rău
Cu gândul fiţi la Dumnezeu.
El este al nostru Creator
$i bun Părinte tuturor.
De aceea ’n veci să-l preamăriţi^
Din toată inima-L. iubiţi
Căci El vă face bunul trai.
A voastră minte luminează
Şi ’n viitor El vă păstrează
Un colţişor în mândrul rai._.
Păstraţi în voi, sufletul curat
Cum Dumnezeu vi Pa lăsat;
Satana-i geniul cel rău
Iubiţi, iubiţi pe Dumliezeu!
Căci El vă duce ’n rai etern
Iar satana în infern.
 n
U FARUL MÂNTUIRII
_
» S
~ x_
P A G I N A
*¿{ja9V3LJ«aBitB«aMrao£¿aaEs& -**&?■ ^ « wbks«
P Ă
— De JEAN. —
(Continuare.)
Deci, neapărată stăpânire de sine şi cumpătare
severă în plăcerile trupeşti, alcătuesc partea negativă
a purtării credinciosului şi a păstorului faţă de trupul
s&u. Insă şi această parte negativă are înţeles şi
scop pozitiv. Ea vrea să întărească capabilitatea
de acţiune a trupului, pentru înfăptuirea datoriilor
creştine şi a chemării sale.
Cu aceasta trecem la partea doua, cea pozitivă,
la îngrijirea trupului. Dacă trupul trebue să fie un ser­
vitor şi un instrument al spiritului, atunci el trebue să
fíe tare şi îngrijit ca 'să fie. în stare să corespundă che-
ttiărei. Servitorii voinici pot face mai mult ca cei slabi.
Topoarele bine ascuţite silnt mai folositoare decât cele
tocite.
Numai câteva sfaturi pentru îngrijirea trupească
a păstorului. Ele sunt totodată şi sfaturi pentru îngri­
jirea sufletească, căci ştim din psihologia (studiul
sufletului) modernă, şi din psihologia biblică că, su­
fletul depinde în măsură mare de vieaţa trupească.
Un trup sănătos se lasă mai uşor stăpânit decât un
trup Molnav. Şi un trup bolnav printr’un tratament
sănătos poate deveni mai capabil decât un trup să­
nătos, care este tratat în chip bolnăvicios.
1. Fă gimnastică de cameră! Asemenea exer­
ciţii sunt ca întoarcerea arcului destrămat al unui cea­
sornic, şi sunt in special necesare acelora, cari duc
un trai mal mult şezând. Gimnastica face să crească
plăcerea de lucru şi puterea voinţei. Ea deşartă sân­
gele din celulele creerului, care a fost supraîncărcat
prin lucrul intelectual. Ea produce somn adânc şi
înviorător, mult mai sigur decât un pahar de vin
băut seara. Ea umple trupul cu un simţ sănătos şi
voios de vieaţă. Ea ridică înaintea unei cuvântări su­
netul vocii şi vioiciunea vorbirii. Numai să nu exage­
rezi ! Nu te fă sclavul gimnasticei!
2. îngrijeşte sSrguincios de băi şi spălări gen-
nerale ale corpului! Apa rece, deschide porii pielii,
desface vasele sanguine din piele şi... curăţă murdăria.
Apa aplicată pe trup, are mai mare efect decât vinul
introdus prin gât. Iată aci unul din puţinele cazuri,
când păstorul trebue să aleagă mai bine exteriorul
decât interiorul.
3. Fi un bărbat, căruia să-i placă aerul liber şi
curat! Odaia de studiu, fie vara fie iarna, să fie mereu
şi bine aerisită. Nu voi stărui asupra mirosului şi fu­
mului de tutun, că întrebuinţarea lui este părăsită cu
desăvârşire de păstojii noştri. Unele lucrări pot fi fă­
cute în aer liber. Printre ele se numără în special pre­
S T O
ggù b s p z p v ¿
R U L U I
„ • I
^ ^ & e^ ^ k &ss^ ® 9 ss^ ® ekbs&b &
gătirea unei predici. Predícele întocmite la aerul liber
al grădinii sau pădurii, vor purta un suflu de vioi­
ciune In ele se vor găsi câte ceva din caracterul pre-
dicei depe munte ţinută de Isus, Noroiul drumului în­
gheţat, ciucurele de ghiaţa depe copaci şi tufişuri, pri­
mii muguri şi primele floricele, văzute în plimbările
păstorului în orice anotimp, îi vor da imbolduri, sfa­
turi şi icoane pentru alcătuirea predicei sale. Inima îi
va surâde, iar predica îi va fi ca o băutură originală
scoasă din isvorul naturii şi din isvorul descoperirii.
Să devenim deci bărbaţi iubitori de aer proaspăt
şi să ţinem predici pline de aceeaşi prospătate! Poate
vom încerca pe ici pe colo, să ţinem şi adunări mici
sau mari sub cerul liber. '
Un păstor, care şi-a făcut din trupul său — fra­
tele măgăruş — un servitor ascultător şi un instru­
ment bun. a biruit o piedică mare ce-i sta în calea
mântuirii sale şi şi-a câştigat un ajutor puternic pentru
lucrul său. El se află la distanţă egală de preţuirea
prea mare sau prea puţină a vieţii sale trupeşti. El nu
va cădea în primejdia să devie un ipocondru *„ un fil-
fison**) sau un sportsman***). Se va feri însă, ca într’o
spiritualitate greşită, să nu nesocotească însemnătatea
destoiniciei trupeşti. El va pune în serviciul Mântuito­
rului său, mâncare şi băutură, simţurile şi nervii,
puterile şi slăbiciunile trupeşti. El va transforma a-
ceste lucruri mici, cari vor conlucra pentru scopuri e-
terne.
Ne luminează tu vecinicie,
In timpul nostru de vremelnicie,
Ca tot ce-i mic, mic să ne fie
Şi tot ce-i mare. mare să rămâie
In lumina ta, o, vecinicie!
A apărut:
„HARFA COPIILOR.’*.
Cartea cuprinzând 100 cântări cu note, se vinde cu 40
lei exemplarul, plus spesele de transport şi ambalaj.
* * *
„AMICUL COPIILOR”.
Cea mai bună revistă. Trebue să fie cartea de citire a
copiilor noştri. Abonamentul: 14 lei pe an.
S'S.y-*V- 4 iţ ?v-ţ «ÎT ü-f.ç
*) însuşire neivoasâ care turbură mintea bolnavilor,
fácán-Ui i să cre*ză că-o atinşi de diferite boli.
**) îmbrăcat după ultima modă.
***) omul care se ocupă cu înflăcărare de sxcrciţiile
sub cerul liber ca: cursele^ vânătoarea, gimnastica, tirul,
foot-ball etc.
 EAKUL MÂNTUIRII
Rugăciunea.
(Tălmăcit de ISA AC.)
Pentru a fi în legătură cu Dumnezeu trebue să
fii încredinţat de existenţa Lui, trebue a-L cunoaşte pe
El însuşi, a-L ruga [şi a trăi cu El. Dintre toate acestea
însă se poate ¿ice că numai rugăciunea singură ne
face a găsi pe Dumnezeu şi a-L cunoaşte. De aceea
este bine ca cel care este încă departe de traiul
cu Dumnezeu sau care simte nevoia unui astfel de
lucru să se lepede de şovăielile lui şi să intre în legă­
tură cu Aceia care este isvorul vieţii. Lui sâ-I glă­
suiască cu încredere neţărmurită în graiul credinţei,
al supunerei, al umilinţei şi al recunoştinţei. Acesta
este singurul chip, sigur, prin care ţi se desvălule
iumea superioară, în vreme ce vecinicia şi dragostea
lui Dumnezeu devin lucruri trăite. Nimic din câte
sunt aci jos pe pământ: gloria, strălucirea, dragostea
cu farmecile ei, bucuria pe care o are cineva revăzân-
du-şi ţara după o vreme îndelungată, nici una clin
acestea nu se pot alătura unei rugăciuni adevărate.
Ea înalţă sufletul, curăţă inima, întăreşte şi dă a-
vânt nou voinţei, dă răbdare şi linişte. Dacă înaintea
unei întâmplări grele în care împrejurările ar pu­
tea să ne turbure cu ceva, cerem delà Dumnezeu liniş­
tea, înţelepciunea şi dragostea necesară atunci vom
înţelege că este un Tată Ceresc de ale cărui daruri
ne bucurăm numai cu o singură condiţie: ca să le ce­
rem şi să nu ne avântăm în greutăţi fără binecuvân­
tarea pornită de sus. Doctorul care, înaintea unei
boale grele se roagă zicând: „O Doamne, blnecuvin-
tează-mă, luminează-mă cu înţelepciunea Ta”, va ve­
dea că această rugăciune nu numai că îi dă pricepere
de a se folosi de întreaga Lui învăţătură, ci mai mult
Spiritul Sfânt, într’un chip deosebit, îi dă sfaturile
pe cari nici o ştiinţă, nici o înţelepciune, nici o bună­
voinţă omenească n'ar putea-o da. Înainte de a aran­
ja o afacere grea, omul din lume sa sfătueşte cu toţi.
Câtă înfrigurare! Întreabă, scrie, telefonează pe la
prieteni şi cunoştinţe. In sfârşit isprăvind de întrebat,
ia toate măsurile pe cari le crede de cuviinţă. Dar un
copil al lui Dumnezeu! Câtă deosebire! El păstrează
tăcere înaintea oamenilor! Vorbeşte cu Dumnezeu şi
Lui ii cere sfatul aşteptând să fie condus de Spi­
ritul lui Dumnezeu. In starea celui care s’a desbrăcat
cu totul de sine, şi în umilinţă caută să facă ceeace-1
apropie mai mult pe el cât şi pe ceilalţi de Dum­
nezeu. O soră se plângea unui frate mar bătrân, că
fiul ei era împotrivit de câte ori ea aducea vorba des­
pre Dumnezeu. , y ' a ş i sfătui îl zice fratele, mai bine
să vorbiţi Domnului de fiul Dvs., decât fiului Dvs.
ie Domnul”. De câte ori te simţi zdrobit de răspun­
derea pe care o ai faţă de Dumnezeu pentru aproapele
tiu sau pentru chipul în care trec lucrurile în lume,
*e zvârcoleşti, te sbuciumi, te chinueşti. Dar zadar­
nice sunt toate acestea. Este o zicală: „Roagă-te şi
lucrează!” De câte ori însă'prima parte din această
zicală a fost cu totul uitată şi ea totuşi este singura,
care ne uşurează munca, înmulţindu-i roadele. Se
erate zice că numai prin rugăciune, sufletul, în legă­
r i i cu Atotputernicia, se leapădă de greşelile lumii,
rricepe adevărurile spirituale şi este în stare a îm-
r-ârtâşi şi altora binecuvântările acestea. Dar dacă
sxoţi că rostul rugăciunii este de a-ţi împlini dato­
riile. (poftele) pământeşti, atunci în loc de a primi
rmecuvântare din partea Domnului, iţe depărtezi de El.
3
In Scriptură este scris: „Gândurile mele nu sunt gân­
durile voastre”. Îs. 55.8. Trebue deci ca în legă-
turile noastre cu Dumnezeu să ne lepădăm de noi
înşine şi de propriile noastre gânduri, străduindu-ne a.
privi cu alţi ochi starea noastră şi acelora cari ne'
sunt încredinţaţi nouă. Nu trebue să cerem ca o oare
care boală să fie depărtată de noi ci ca în acea împre­
jurare, care ne este hărăzită să ne arătăm tari a suferi
şi a primi totul după chipul celui care pe Golgota ne-a
arătat cum trebue suferit şi ascultat.
——q—«—
In zadar.
,JScoate-l! de ce ocupă el pământul
în zadar?” Luca 13:7.
Această sentinţă a fost dată contra unui smochin
care nu făcea fructe; smochin, care pentru lsu6 Chris-
tos era icoana acelora, cari nu corespund intenţiunilor
creştinilor. ^
Elxistă vre-un lucru zadarnic în creaţiunea lui
Dumnezeu? S’ar crede că da, dar ce ştim noi?
Când omul ar fi a tot cunospător, atunci ar şti
să întrebuinţeze valoarea a tot ce există în univers.
In tot cazul, toţi îşi dau seama că smochinul este
pentru a produce.smocnine. Pentru aceasta e făcut, şi
dacă el nu-şi îndeplineşte misiunea sa, el ocupă pă­
mântul în zadar. Tot astfel este şi cu omul! Destinul
său este tot aşa de bine cunoscut ca şi al smochinului.
El este născut pentru a face binele; nu pentru rău şi
nu are drepturi să fie nefolositor. Toţi aceia, cari îl
cunosc pe l&us Christos îl admiră. Ei văd în El mo­
delul, eşantionul perfect, aceeace ar trebui să fie viea-
ţa tuturor şi dacă noi cunoaştem adevăraţii creştini a
căror purtare exterioară ne dovedeşte .că ei au în ini­
mile lor aceleaş sentimente ,cari era«t-in Isus, noi tra­
gem concluzia că în măsura, care seamănă cu Chris­
tos, ei se apropie de adevărata avocaţiune omenească.
Ori care ar fi situaţia socială şi mediul In care trăim*
putem noi să revindecăm numele de creştin şi nu să
nu purtăm fructele creştine? Când noi am fi muţi şi
condamnaţi la nemişcare, creştinismul din inimile
noastre s’ar manifesta cu toate acestea prin virtuţile
de răbdare, curaj de bunătate, care va face bine împre- '
jurul nostru. Cu atât imai mult, dacă noi putem să vor­
bim, să cântăm, să ne rugăm şi să acţionăm, vom gă­
si ocazia de a fi folositori. Motivele obişnuite: „Va
ştiu, nu pot, nu am timp”, sunt adesea inspirate
printr’o judecată pe care o putem rezuma în aceste
cuvinte: Jnim a mea nu mă împinge ca să fac ceva
pentru stăpânul meu”.
Ei bine! astfel de inimă, nu ne este permis s’o a-
vem. Cum seva anterioară a smochinului trebue să
facă să apară fructe pe crăcile sale, starea noastră mo­
rală şi spirituală, trebue să ne îndemne să producem
opere utile. Dacă din inima noastră nimic creştin nu
tresare, este pentru că nu suntem creştini. Ah! fă ca si
nu fiu ca o ramură stearpă, care separată de trunchiu
trebue să piară uscată. Dar să fiu o, Dumnezeule,
ca un copac producător, ipc cai c nici un vânt cât de pu­
ternic n’a putut să-l doboare.
Citiţi şi răspândiţi „Glasul Tineretului
_____________ Baptist"_____________
■
■■■
■■■
■ Ilima 0111111«tlBIBBIIIIMfVIItVUiailMIMItll
 4 HARUL MANÎUiRlî
-^=V—1
Totul-doarme ca’u mormânt
Linişte ’// văzduh şi pace,
„Veţi fi ca nişte Dumnetei”, — şopti diavolul Pe pământ.
primilor oameni. Aceste cuvinte le rosteşte încă şi O pasere de noapte trecea fâlfâindu-şi aripile
' astăzi în taină, multora şi odată adoptate -de om pro­ deasupra apei, iar sus în lumea în care mă adâncisem
duc în sufletul său o patimă revoltătoare, .pare este cu gândurile, câte o stea să desprindea’ din plafonul
„turfia” . Câţi oameni nu sunt astăzi atinşi de această firmamentului şi trecea săgetând văzduhul îndepăr­
■nenorocită patimă, care-i-face să nu se mulţumească tat cu dunga sa meteorică. Vai ce minune! Ce s’o
cu starea în care se găsesc? Adeseori, ea face pe om fi petrecut acolo, şi cum atâtea stele se desprind din
să^e revolte chiar contra Lui Dumnezeu. Oare nu trufia locul lor şi o Iau rasna prin haos şi totuşi în spaţiu e
face pe unii să clevetească contra lui Dumnezeu, linişte, universul e calm. — CumTo fi vieaţa pe acele
pe motiv că nu l-a înzestrat şi pe ei cu bunuri şi planete şi ce vor fi făcând locuitorii lor?
onoruri pământeşti, ca pe alţii? O! tu vecinică întrebare; stai ca o eiygmă fixă în­
Oamenii trufaşi, aproape în întreaga lor vieaţa cremenită în eternitate. Pulzezi în nemărginirea aces­
urmăresc idealuri a căror realizare să-i pupă mai pe tor nenum'ărate miliarde de vieţi şi stai indiferentă în
sus de semenii lor. faţa unui eniusiasm cu care oamenii vor să te cerce­
Pentru unii, astfel de idealuri nici când nu se teze. Eşti tot atât de mare, pe cât eşti de mică.
realizează şi faptul acesta îi face să se revolte chiar şi Stai atât de departe de noi, pe cât eşti de apţoape,
contra vieţii lor; îşi plâng soarta, preferând să.moară eşti înfiptă chiar în sufletele noastre. Suntem noi în­
decât să trăiască. " şine şi cu forţa, care mişcă totul în această deslău-
Aşa dâr, trufia duce pe om câte odată şi la sinu­ ţuire de infinit, cu aceeaş voim să te cercetăm şi să
cidere. ştim ceva despre ce suntem noi, împreună cu tine.
Ce să mai zicem de omul care mereu şi-a câş­ Mă trudiam apoi să înţeleg ce a gândit Mân­
tigat bunuri, laude şi onoruri şi într’o bună zi, fata­ tuitorul, acest poet al cerurilor, când ă spus:
litatea a adus asupra lui o nenorocire, care l-a făcut Vie impiifîiţia Ţa, facă-se voia Ta. precum in
să-şi piardă toate acele calităţi cu cari odinioară se cer aşa şi pe pământ”.
mândrea? Nu va merge oare şi acesta pe urmele celui N’o fi stat şi EI oare într’o noapte înstelată,
d întâi u? culcat într’o poiană sau pe marginea Iordanului şi |n
Mulţi tind să pară altfel decât cum sunt în rea­ liniştea aceasta, care mă înconjoară pe mine, să se fi
litate, — adică: mai deştepţi, mâi învăţaţi, mai ti­ gândit la împărăţia cerurilor? Nu s’o fi inspirat El
neri, m ai. frumoşi, urai puternici, mai bogaţi, mai... oare din această universală armonie şi nu s’a simţit El
toţi caută să-şi câştige laude şi onoruri, şi să creadă că oare o oglindă în care marele tot îşi reflectează mag­
sunt nişte dumnezei. nificul mister, când l-a venit în minte să zică: „împă­
Astfel funesta mândrie se întinde mereu între răţia cerurilor e pi ’voi in.şi-vă?” îmi simţii sufletul
oameni. Şi atunci unde este egalitatea? Până nu va fi cucerit de o nostalgie fără nume. lini era dor de acest
distrus dintre oaifreni germenul trufiei, nici egalitate lsus şi mă simţiam aşa de păcătos că înţeleg prea
nu va fi! puţin din nepieritoarele lui învăţături. Îmi măsurăm
Până nu veni diavolul la Adam şi F.va, sub mas­ vieaţa şi o glăsiam atât de mică şi neînsemnată, ori cât
ca ipocrită a şarpelui, ei trăiau liniştiţi şi mulţumiţi în ar dura ea, în raport cu nemărginirea ce se oglindea
desfătările raiului pământesc. Se simţiau pe deplin sa­ acum în mine, iar lsus era numai de 30 de ani, când
tisfăcuţi cu bunătăţile cu cari Dumnezeu i-a înzestrat simţea cerul in sufletul său şi îndemna pe oameni să
din belşug şi se închinau recunoscători în faţa Tatălui se iubească.
Ceresc. A, da, contenfplarea cerului şi râvna cu care
te avânţi să-L simţi mai mult, te îndeamnă la iubirea
Diavolul, plin de gelozie, se apropie de ei şi le Către oameni, pentrucă ei sunt mici de tot, iar în exis­
rosteşte cuvintele acestea: „Veţi fi ca nişte Dumne­ tenţa lor ¡de. o clipă au alt ceva mai important de făcut,
zei...''. Îndată otrava nenfulţumirii intră în sufletul de cât să se ipună în legătură cu acest infinit absurd si
lor. Voiau să fie asemenea lui Dumnezeu. Călcară cu această învăţătură de prisos.
ordinul dumnezeiesc şi ca urmare a acestui păcat fu, In Flandra şi la Verdun în acest moment, fiii pă­
izgonirea din rai. _ - , mântului îşi asvârleau unul altuia gazuri asfixiante,
^Aşadar, omul va trăi mulţumit şi va purta nevoile iar (ca o (proiectare a stelelor ce cădeau în spaţiu, fraţii
vieţu fără şovăială numai atunci când va omorî din de pe această planetă lansau bombe luminoase cu me­
sufletul său germenul trufiei. D. SIDA. nirea să sfârtice, să distrugă tot ce vor întâlni în
cale. —
Comparaţia ce a răsărit în sufletul meu, m’a
Evanghelia de fa Luca. cutremurat, eram om şi eram frate cu cei ce în acest
(Continuare.) - moment îşi vârau baionetele în piepturi; atunci eu
m’am sculat şi cu imaginea răstignitului de pe Ciol-
închideam din când în câm-d ochii şi ntă simţeam gota, m’am dus la culcare. —
tot atât de minunat, cum simţiam' şi minunile risipite * A doua zi, ziarele aduceau ştirea luptei navale
în lungul şi largul (spaţiului; îmi pipăiam pulsul şi ad­ de la Scagherak cu 60.000 de morţi şi bombardarea
miram această minune, care palpită, care vede, care Londrei de Zeppelinele germane, iar eu m’am sculat
gândeşte şi care sunt eu. Tăcerea din jurul meu era cam târzior. Soarele era sus şi stăpânia mândru întin,
glasul minunilor, care vorbesc sufletului, iar sufletul derea cerului, revărsând pe pământ raze calde şi
meu par’că răsuna de ecoul universal al muzicii din scânteietoare.
spaţiu. — ^ !j Era linişte în văzduh, dar pe pământ, vai şi a-
Îmi veneau în minte versurile lui Cojbuc: mar. - • - VASILE SAVIN.
 FARUL MÂNTUIRII
Convertirea lui Saul.
Din Ierusalim se duce
Spre Damasc pe drum în sus,
Ca’n temniţă să-i arunce
Pe cei ce cred în Isus.
El e Saul mhlt zelosul .
Peritru legea-i părintească,
Lui e inamic Christosul
Şi doctrina creştinească.
El e fariseu de formă
iar la inimă barbar,
La furia-i fără norniâ
De nimic n’are babar.
* y
In ambiţia Iui mare
Şi credinţa-i fanatică,
A săvârşi e în stare
Orice crimă fără frică.
Astfel spre Damasc grăbeşte
Şi când era nu departe,
O lumină-i străluceşte
Din sferele de departe.
De-a cărei lucire mare
Cade orbit Ia pământ,
Ca sa ştie că el are
Aface cu cel preasfânt.
Şi tremurând de frică ’»treabă
Doamne, ce voeşti să fac?
Că ’n vieaţa mea întreagă
Ţie-n toate să îţi plac.
Scoală intră în cetate
Şi ve-i primi îndrumare,
Cum să umbli cu dreptate
Pe-a pocăinţei cărare.
In Daniasc apoi intrase
Pe stradă numită dreaptă,
La un ucenic în casă
Unde spre Domnul se îndreaptă.
I în casa sufletului nostru. împotriva satanei şi atacu­
Şi rugându-se în visiune
Stând sub a Domnului pază,
Văzu că Ananie pune
Mâna pe el ca să vaza.
Şi Ananiei îi grăise
Frate Saul, Isus care.
Ţi s’arătat mă trimise
Ca să-ţi arăt a LuKcale.
Ca să-ţi primeşti iar vederea
Şi să fii plin de Duli Sfânt,
Şi să-i cunoşti care-i vrerea
Domnului Sfânt pe pământ.
Astfel Saul ca şi Abel
Jertfă ipima-ş aduse,
Şi-n botez numele Pavel
Din Saul îl prefăcuse.
Radu Taşcă, Detr. Midi.
• b
Biruinţa lui Samson asupra leului.
In capitolul 14 din Judecători se spune că Sam­
son plecase cu tatăl său şi mamă sa în Tamantă,
ţara Filistenilor. In această ţară el văzuse o femeie
din fetele Filistenilor, care i-a plăcut. In calea lui
Samson, care rămăsese ceva, mai înapoi de pă­
rinţi — a eşit un pui de leu înaintea lui răcnind. A-
tunci ne spune Biblia, că Duhul Domnului a venit
peste Samson şi l’a întărit, aşa că apucând puiul de
leu l’a spintecat ca pe an ied de capră şi ca nimica era
în mâinile lui.
Aceasta este întâmplarea istorisită în Biblie, din
care putem lua frumoase învăţături şi hrană pentru su-
• fletele noastre. Ca şi Samson şi noi suntem în călăto­
rie, în călătoria vieţii noastre“ spre cer. Leul care
a ieşit înanitea lui, iese şi în calea vieţii noastre. Acest
leu este diavolul, căci aşa zice Sf. Scriptură: „Prive-
ghiaţi, pentrucu potrivnicul vostru diavolul umbla ca
un leu răcnind şi caută pe cine să înghită'’. {I. Petru
5, 8). In diferite chipuri apare acest duşman înaintea
omului cu ispitele şi amăgirile lui. La ori ce cotitură
din drumul vieţii noastre, din ori ce tufiş, diavohil
ca un leu ne pândeşte şi sare în calea noastră să ne
sfâşie. Dacă omul ascultă de el şi se lasă şă fie do­
borât, atunci este grozav de rău, căci acest duşman în­
deamnă pe om nu*nai la rău, la păcate ucigătoare şi la
multe plăceri lumeşti, cari la început par a fi dulci,
dar totuşi la urmă se simte amărăciunea lor, ducând
pe o'mi în pierzare.
Ce trebue să facem noi ca să scăpăm de acest
.diavol, de acest leu omorâtor de suflete? La lacob
cap. 4 v. 7 avem următorul răspuns:
Impotriviţi-vă diavolului şi el va fugi dela
voi, adică, luaţi lupta cu diavolul ca să-l biruiţi şi să
scăpaţi de uciderea lui. Ca să putem birui pe acest
vrăşmaş, care ne atacă mereu, ne trebue şi nouă ceva
ce l’a ajutat şi întărit pe Samson să omoare puiul de
leu ce ieşise în calea lui; ne trebue Duhul Sfânt şi
putere, care numai de la Domnul o putem primi dacă o
cerem. — - '
Isus Christos ne-a dat puterea de a birui
orice putere a vrăşmaşului (Matei 10, 8). Dar aceas­
tă putere o avem numai atunci când avem pe Chris­
tos de stăpân al vieţii noastre, Domnitor şi poruncitor
rilor lui trebue să luptăm necontenit. Ca să ieşim
triumfători din această luptă ne trebue armele cari
Apostolul Pavei ni le recomandă: Imbrăcaţi-vă cu
toată armătura lui Dumnezeu ca să puteţi ţinea piept
împotriva uneltirilor diavolului. Luaţi şi coiful mân-
tuirei şi sabia Duhului, care este Cuvântul Domnu­
lui. (Efes. 6—11—17).
Cititorule, ai tu aceste arme? Te sileşti tu să ţi
Ie ¡câştigi şi Şă te îmbraci cu ele? De le ai, atunci ca şi
Samson, cn uşurinţă birueşti pe satana, ori când şi
ori |unde ţi-ar ieşi [în tale. Dar dacă mi ai airmele împo-.
triva satanei, şi rru te sileşti să le câştigi, atunci ori
cât de mare şi tare ai fi, eşti un nimic, căci diavolul
te trânteşte în mocirla păcatelor şi îşi bate joc de tine.
Ridică-te frate şî nu lăsa să fi biruit, întoarce-te la
Domnul şi atunci Duhul Domhului te va întări ca să
birueşti ¡pe satana şi să-ţi nfântueşti sufletul.
Gligorie Necşa.
 FARUL MÂNTUIRII

lucru minunat este că toţi cei întorşi „se roagă neîn­

Viaţă pentru viaţă. cetat” .
Pentru ce a trebuit ca Christos să-şi iertfiască Cititorule! Eu nu pot nega, că sunt multe ru­
vieaţa pentru noi? găciuni fără inim'ă şi fără sinceritate. Nici de cum nu
R ăs,pu n s: pot afirma, că ori care rugăciune ar fi dovadă şi semn
Pentrucă vieaţa mimai p rin v ie aţă se p o ate câş­ de evlavie. —
tiga... — Şi in rugăciune (precum şi în alte lucruri) îşi au
loc de multe ori rătăcirea şi făţărnicia. Dar sunt
deplin convins, că cine nu se roagă, acela nu poate
Astronomul şi aparatul. să fie un creştin adevărat. E cu neputinţă, ca ce! Ce
nu se roagă, să simtă păcatele sale. E cu putinţă ca
Intr’o noapte senină, un astronom fâcându-şi El să iubească pe Dumnezeu. E cu putinţă ca el să
cursul său în cercetarea stelelor, vede un lucru nemai se simtă dator lui Christos. E cu putinţă ca el să
pomenit. Toate stelele fugiau fără nici un'rost pe se ridice cu sufletul Spre cer. El trebue mai întâi să se
bolta cerului, cu o iuţeală uimitoare, ti mărturiseşte şi nască din nou. El trebue mai întâi să devină un om
celorlalţi acest lucru, care le păru de necrezut, zicând nou. In zadar el se va lăuda cu înfierea, harul, cre­
ca aparatul este stricat! După o examinare minuţioasă, dinţa, nădejdea şi cunoştinţele sale despre Dumne­
observară că aparatul nu era stricat, dar era plin de zeu. Crede-mă, că toate acestea sunt nişte cuvinte
muşte, cari sburau prin interiorul aparatului, schim­ goale şi deşarte, „dacă el nu se roagă” ;
bând vederea astronomului. Din toate semnele, cafi ne arafă
Aşa sunt mulţi oameni. Când citesc Biblia, capătă influenţa binefăcătoare a Duhului Sfânt a-
un pezultat foarte ciudat, nu se examinează pe ei în­ supra omului, cel mai adevărat şi sigur este obiceiul
şişi să-şi vadă greşelile cât sunt de mari şi de de a se ruga Tn linişte şi sinceritate.
rrtulte. I. M. Se poate predica din motive şi îndemnuri ne­
curate. Se pot scrie cărţi, se pot ţine cuvântări strălu­
cite, poate părea stăruitor în binefaceri — şi totuşi
Te rogi tvi*^ să fie Iuda Iscarioteanul. Dar rar se închide cineva în
cămăruţa sa ca Să-şi reverse sufletul său în linişte îna­
(Continuare.) intea Domnului.
2.) încă odată te întreb: te rogi tu? Căci obiceiul Dumnezeu singur arată că rugăciunea este cea
de a te ruga este un semn sigur unui creştin ade­ mai bună dovadă a adevăratei pocăinţi. Când Domnul
vărat. —. \ a trimis pe Anania la Saul în Damasc, nu i- dăt ăltă
Precum într’un copil născut, primul semn de viea- dovadă decât aceea că „el acum să roagă”. (Fapt.
ţâ este respiraţia, tot aşa şi la un copil al lui Dumne­ 9, 11). -
zeu „născut din nou” , primul semn de vieaţă este Eu ştiu că prin multe trebue să treacă stifletul o-
'„rugăciunea”. m'ului până ajunge la rugăciune. Et poate să aibă con­
Semnul cel mai comun al aleşilor lui Dumnezeu vingeri bune, dorinţe, simţuri, planuri, ţinte, nădejde
este de a „striga către Dumnezeu ziua şi noaptea” . şi igrijuri. Dar toate facestea sunt martori falşi. Acestea
Duhul Sfânt, care schimbă natura omului, trezeşte în le putem găsi şi la oameni fără Dumnezeu şi ele
ei simţuri de fii (şi îi învaţă să strige „Aba!” (Romani repede dispar şi nu rămâne nimic. In unele cazuri, ele
8, 15). Domnul Isus Christos, născându-i din nou, le dispar mai repede decât norul şi rouă de dimineaţa.
dă voce şi limbă şi le spune: ;,să nu fiţi muţi” . Dum­ O rugăciune, care se revarsă dintr’o ini­
nezeu nu are de aface cu copii muţi. A se ruga este mă zdrobită, temătoare de Dumnezeu, e cu mult mai
ceva natural pentru o fiinţă „născută din nou” , precum preţioasă decât toate aceste calităţi.
pentru un copil născut este ceva natural să ţipe. După Cuvântul lui Dumnezeu, nici un
Ei văd, că au nevoe de milă şi har. Ei simt de­ om nu poate fi drept până ce el nu crede. Dar eu nu
şertăciunea şi slăbiciunea. Ei „nu pot” să nu se roage. pot «pune, lc&. cineva trede dacă el nu se roagă. Credin­
Arri citit cu atenţie rugăciunile sfinţilor din Sf. ţa mută, n’o pot înţelege. Primul lucru al credinţei
Scriptură, dela prima carte a Iui Moise până la A- este vorbirea cu Dumnezeu. Credinţa pentru suflet
pocalips, — şi n’am găsit „nici unul” dintre acei, este ca şi respiraţia pentru vieaţa fizică. Cum poate
a căror istorie a fost scrisă cu oare care amănunte, omul să trăiască fără (respiraţie — aceasta nu o pot în­
ca el să nu fie un bărbat al rugăciunii. Eu gă­ ţelege; şi cum poale omul să creadă fără ca să se
sesc că semnul de deosebire al oamenilor fără pri­ roage, — aceasta şi mai mult n’o pot înţelege.
hană este că ei „strigă către Părintele” , şi cheamă nu­ Cititorule! Dacă doreşti să ştii — eşti tu un
mele Domnului nostru Isus Christos. Eu găsesc că creştin adevărat, atunci fii sigur că întrebarea mea:
semnul celor răi este Ică ei „nu cheamă pe Dumnezeu” „Te rogi tu?” este o întrebare de o importanţă mare
(1. Petru 1, 17. I. Cor. 1, 2. Ps. 14, 4). pentru tine. — T. M.
Am citit descrierea vieţii multor creştini ade­
văraţi din timpurile Bibliei. Văd că unii din ei au fost
bogaţi, alţii săraci, unii învăţaţi, alţii nu. Dar toţi au Diverse.
avut ceva, care nu lipsea la nimeni. Toţi au fost „băr­ Dumnezeu numai atunci ne poate ajuta când, ori
baţi ai rugăciunei”. Eu citesc rapoartele misionarilor ce 'mişcare o facem cu El, şi ceea ce este plăcut Lui.
din timpurile noastre. Văd cu bucurie, că păgânii din • • +
toate părţile lumii aud Evanghelia. Să scrie despre O fată din Africa fu întrebată: Ce poţi mărturisi
întoarcerea lor la Domnul în Africa,Zeelanda-Nouă, In­ despre tine? Ea răspunde un singur lucru, şi anume:
dia şi America. Cei întorşi la. Domnul, după natura lor că Dumnezeu a dat pe singurul Său Fiu, pentru păca­
fizidă, sunt cu totul deosebiţi unii de alţii. Dar un tele mele... , Tr. I. M.
 PARUL MÂNTUIRII
Se ştie că, în general, este foarte uşor să dai al­
tora sfaturi, dar e destul de greu să faci personal
ceeace îndemni pe alţii să facă.
Extr. din „Universul” .)
Studiu! Sfintelor cărţi.
— De S. —
Toate aceste scrieri aşternute pe piatră, pe table
de lemn, pe piei de animale, pe pergament, pe hârtie
şi copiate în multe exemplare au purtat numele de
,.manuscrise” şi au trebuit adunate Ia un singur Ioc
pentru a putea fi redactate sub numirea de Biblie.
Adunarea la un Iote a acestor eărţi scrise cu mâna,
numite din pricina aceasta „manuscrise” şi întitulate
apoi Biblia, a fost o imare greutate şi greşelile numai
aşa au putut fi înlăturate, căci din una şi aceeaş carte
s’au luat mai multe exemplare şi puse una lângă alta,
pentru a se vedea dacă toate mărturisesc la fel. Ma­
nuscrisele întrebuinţate pentru cărţile Vechiului Testa­
ment, numără mai mult de 1300 exemplare în limba
ebraică şi peste 600 în limba greacă, iar cele pentru
Noul Testament, peste 1000 exemplare, scrise în
limba greacă şi latină.'
N o t a R e d a c ţ i e i . — Până la noui dispozi-
ţiuni, încetăm de a mai publica „Studiul Sfintelor
cărţi.” —
| O in m isiu n e §| iŞ t ir i 'E x t o r * n o
BOTEZURI.
O frumoasă serbare de botez au avut fraţii din
Bucureşti în ziua de 23 Mai, când s’au botezat 0
suflete, curăţite de păcat prin sângele scump al lui
Christos.
Actul botezului a fost îndeplinit de fr. C. Ado-
rian. premergătorul Comunităţii din Bucureşti.
* .* ♦
In ziua de 16 Mai ,a. c. a avut loc în comuna To-
pliţa-Români un botez cu 32 de persoane.
Botezul s V săvârşit în apa râului Măgheruş şi a
fost îndeplinit de fr. Nicolae Pop, premergătorul
Cercului Oârbău. Mulţime mare de popoir a luat parte
la această serbare de botez.
Corul vocal din loc a cântat mai multe imnuri
spirituale. ,,
Cu această ocazie'Soc. Tineretului a desfăşurat
un frumos program.
Bucuria a fost pentru mic şi mare tânăr şi bă­
trân.
Dumnezeu să bineenvinteze lucrul său cel marc.
Gligbre Braic.
SERBĂRI.
Duminică, 30 Mai, a ,avut loc la Seminarul nostru
din Bucureşti o serbare de fine de an, dată de elevii
Seminarului.
• * *
In ziua de 23 Aprilie, surorile din Simeria au
avut o frumoasă serbare, cu un bogat program, com­
pus din cuvântări, poezii, dueturi, declamaţii etc.
Cu această ocazie s’a făcut şi o colectă în folosul
localului de adunare din loc.
________ __________ 1
La sfârşit au vorbit fr. I. Mârza şi P. Boşorogan,
dând diferite sfaturi edificatoare.
Dorim ea Dumnezeu să binecuviuteze lucru! su­
rorilor, ca să aibă şi mai mult succes în via Dom­
nului. M.
* * *
Surorile din Societatea ,.Marta” din Lupeni, au
dat în ziua de 5 Aprilie o frumoasă serbare religioa­
să, sub conducerea sorei Ana Crâsnic, preşedinta" so-
ciefăţei.
Serbarea s’a început la orele 4 d. a. şi a durat
până la 8 seara.
Progsaimd a fost compus din: Cuvântări, poezii,
"dialoguri, declamaţiuni, etc.
Corul vocal şi instrumental, de sub conducerea
fratelui I. Sârbu, au făcut să răsune bolţile biseri­
cii la plinătatea ecourilor scoase din piepturile acestor
pionieri ai Evangheliei.
Fraţii P. Muntean şi Dragomir Cornea au rostit
frumoase predici, cari au făcut o bună impresie nu­
merosului public asistent. Un participant.
Suntem informaţi de către fr. NiC. Ardelean, că
în ziua de 2 Mai a. c., în comuna Cărbunari, s’a în­
fiinţat societatea femeilor „Marta”.
Nu putem decât să he bucurăm de această veste,
nugând pe Domnul să binecuvinteze această societate,
spre a putea lucra cu succes pe ogorul spiritual.
ţ
Sfârşitul anului şcolar la Seminarul de
Sud (America).
Anul şcolar la Seminarul Teologic Baptist de
Sud, din Louisville, Ky., America ,s’a sfârşit în ziua
de 4 Ma,iu a. c. Seara Ja orele 8 s’a ţinut iui serviciu
divin, în capela Seminarului, care era arhiplină de
cei mai distinşi cetăţeni din oraşul Loudsville. La sfâr­
şit, Dr. E. Y. Mullins, preşedintele Seminarului a
vorbit în numele facultăţii Cşi bărhaţilor de încredere ai
Seminarului, degreele asupra următoarelor categorii
de studenţi, cari au terminat cu succes cursurile în de­
partamentele respective: 20 studenţi gradaţi în teolo­
gie (Th. G.); între cari şi fr. Imre Somoghi din Jula,
Ungaria; 23 stud. grad. cu degreul Bacalaureat în
Teologie (B. Th.), între cari 3 din Canada, fr. Ju
Pan Wan din China şi Louis Balint din LIngaria; 53
grad. cu degr. Maistru în Teologie (Th. M.), între
cari J. A. Neilson din Canada şi M. G. Friden din
Suedia; 7 doctoranzi, grad. Doctor în Teologie (Th.
D.), toţi americani. Au fost graduaţi 113 studenţi.
După predarea diplomelor, Dr. Mullins a "ţinut o fru­
moasă cuvântare celor ce s’au pregătit spre a lucra
în via Domnului.
Serbarea s’a sfârşit cu cântarea imnului Semi­
narului şi rugăciune.
Este de .notat că acest Seminar este cel mai mare
şi mai renumit între toate seminarele teologice din
Statele Unite. Să se mai noteze Şi aceea că acest Se­
minar este al baptiştilor din Statele Sudice ale Ame-
ricei de Nord. Dumnezeu să Ie dea multă binecuvân­
tare şi slă le ajutei a cuceri lumea pentru Isus CWristos.
 FARUL MÂNTUIRII
' In ultima săptămână din Martie, Seminarul Teo­
logic ,Baptist de Sud a fflo-st (mutat din mijlocul oraşului
Louisville, Ky., în apartamentele noui din cea mai
frumoasă suburbie a oraşului Louisville, în „Bee-
ches” . Aici stau gata şase zidiri mari pe o câmpie
de 52 jugbere. Zidirile sunt tot ceeace arhitecţii au
putut produce mai frumos pentru un institut. Când
vor fi gata toate înoăperile ^ce mai urmează să fie
zidite, Seminarul va costa trei milioane dolari.
O mare bucurie a fost, când în ziua de 11 Apri­
lie, a. c., d. m. la orele trei, câteva mii de suflete
au venit la serviciul (Je inaugurare a nouilor iustit«;te.
Serviciul s’a ţinut în Capela Seminarului.
Dr. E. Y. Mullins, preşedintele Seminarului, a citit
din Sfânta Scriptură şi câţiva păstori din oraş au
»condus în rugăciune. Discursul principal a fost al
Dr. Brooks, preşedintele Universităţii Baylor . din
Texas. Dn Brooks a arătat menirea unui seminar de a
sta tare pe cuvântul Evangheliei şi a susţinea ştiinţa
sănătoasă şi momea sinceră. ' Odată cu/expedierea revistei G. T. B. R., am
După serviciul divin, norodfil a mers îirpelerinaj
să vadă nouile construcţii, la care au dat obolul lori
Acest institut,- va fi cel mai de seamă şi cel mai mare
seminar teologic din toată lumea. — I. R. S.
P o şta redacţiei
Fr. Simion Văsuţ (Sistaroveţi). — Ani primit
suma- şi s’a făcut cuvenita rectificare.
Fr. Ursa Georgjna (Aldeşti). — Am primit lu­
crarea. Regretăm că nu putem să ne ocupăm cu des-
legarea ei, fiind peste măsură de ocupaţi şi având
alte chestiuni mâi importante de rezolvat.
• • •
Sora Ţinea Co/iariu (Lescoviţa). — S’a primit
mandatul poştal de lei 100, costul abonamentului pe
un an. — 1 1
Fr. llie Oprif (Pesac). — Revista ne vine înapoi
eu menţiunea „plecat din sat” . Vă rugăm-să ne comu­
nicaţi noua âdresă unde (să vă trimietern revista.
j' * * *
Fr. M. Utupan (Detroit-Midi., America). — Am
primit cecul de 500 lei. Cartea vi s’a trimes.
Bibliografii.
Cărţi teologice în lucrare.
Spre bucuria tuturor prietenilor .şi fraţilor noştri,
anunţăm ce s’a aşteptat cu dorinţă arzătoare în de­
cursul anilor, că cartea „Armonia Evangheliilor” şi
cartea ,JFaptele şi Vieaţa Apostolilor” sunt gata în
manuscripte pentru a fi date la tipar. Amândouă căr­
ţile cuprind întregul Nou Testament, istoria vieţii
Domnului, faptele şi istoria vieţii apostolilor Domnu­
lui nostru Isus Christos, aşezate în mod cronologic.
Ele .vor umplea gohil ce se simte de mulţi ani în
poporul nostru român.
S’a m|ai vorbit despre lipsa unei cărţi asupra Teo­
logiei Creştine. încă puţin timp şi va îi gata şi a-
ceâstă carte, întitulată „Teologia Sistematică”. Bi­
neînţeles aceste cărţi sunt scrise pentru studenţii în
teologie şi lucrătorii Evangheliei, dar s’a ţinut seamă
ca ele să poată fi întrebuinţate cu succes şi de laicii,
cari iubesc Cuvântul DpmnuÎul.
Treapta cu treaptă, toate visurile cele bune ale
poporului român tyând şi iubitor de lucrurile ‘sfinte
se împlinesc. Apăsarea străinilor cu cea a păcatelor
ne-au fost pironit' la pământ veacuri dearândul, dc
unde tniia Domnului ne-a sculat. Adesea ni s’a spus
de cei străini de neamul nostru şi de dragostea lui
Dumnezeu, că românul este „român’*, şi nu poate
face nimic; că nu suntem în stare să facem nici un
lucru de Doamne ajută! Dar credem că cu ajutorul
Domnului, ocara asta va fi înlăturată de pe faţă popo­
rului nostru, scăpat de curând din robie.
IOAN SOCACIU,
Statele-Unite. -
A P E L .
către fraţii predicatori, - conducători şi în vă*
ţători ai şcoalelor de j)ujninlcă şi păriţtţi.
alăturat ca supliment numai pe lunile iulie şi August,
ţin număr de opt foi numite „AnTi cul C o p i -
lor” . Scopul acestor foi pentru copii ce intenţionăm
să le scoatem săptămânal este, a stăvili literatura cu
caracter lumesc ce o cites’c copiii în general şi a-i
apropia de Mântuitorul. — » .
Fiecare Şcoală de Duminică ar trebui să aboneze
această foaie săptămânală, pentru fiecare elev al ei.
Noi le trimetem laolaltă toate foile pentru o lună
întreagă, iar conducătorul şcoalei va împărţi fiecărui
copil în (fiecare Duminică câte o foaie, după termi­
narea lecţiunei. — In felul ’acesta credem că, copiii
vor veni şi vor învăţa mai cu drag în Şcoala dc Dumi­
nică. —
Pănii la sfârşitul anului 1926„ un abonartient
la „Amicul Copiilor” este de 12 lei, când Şcoala de
Duminică comandă cel puţin 10 abonamente; iar
pentru abonamente particulare, un abonament este
de 14 lei. Sumele necesare abonamentelor, credem că
se pot procura uşor de fiecare şcoală, din colectele ce
se strâng' în fiecare Duminică la tecţiuni; sau in cel
mai rău caz, ori ce comunitate cât de mică şi sărefeă
ar fi, poate să facă această jertfă neînsemnată atunci,
când ea ţşi iubeşte copiii, vrea si? le fadă o bucurie şi
doreşte să răsnăndească literatura creştină printre
copii. — , (
De aceea, iubiţi fraţi predicatori, învăţători ai
şcoalelor de Duminică şi părinţi, faceţi de dragul co­
pilaşilor voştri această mică jertfă bănească.
Crezând 'că, Dumnezeu va mişca inimile voastre
pentru acest lucru nobil, şi socotind cu Domnul ce
ne-aml pus-o din ziua hotărârei de a scoate această
foaie atât de necesară, — rugăm' ferbinte pe Dom­
nul să-şi revers^ binecuvântarea Sa asupra tutusor
lucrătorilor din Şcoalele de Duminică, asupra 'părin­
ţilor şi copiilor, din lungul şi latul ţării noastre iub'ite
pentruca Şcolile de Duminică să înflorească pentru
slava Domnului, salvarea vlăstarilor tinere şi binele
neamului nostru. r
Rugaţi-vă pentru toate Şcoalele de Duminică!
Orice corespondenţă precum şi abonamente, se
vor trimite la „Amicul Copiilor” Str. Berzei No? 29
Bucureşti. —
Redacţia.
 Anul DII H u m ftru l 14 Iulie 1026

~7?\ Apar« de 2 ori pe lună Redactor N Io n e s c o ßv|

¡h Abonamentul f0O Lei pe an.
In străinătate dublu
R E V IST Ă R E L IG IO A S A Redacţia şi Administraţila ir
BUCUREŞTI.
InAmerica 2 Dolari. A Uniunii Baptiste Române din România.
Strada Berzei No. 29

Isus a zis: Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor ca eă;
să vadă taptele voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este îtt;
ceruri. (Matei 5, 16.)

HT R T » K A.
— De DIMITRIE SIDA. —

Din slăvile bolţii senine Enigm’ adâncă a vieţii

Iubire, te-ai pogorât, Tu nouă ne-o desleagă,
Ca să ne duci cu tine Şi las ca să cunoaştem
In bucurii fără sfârşit. A ta putere, vagă.
In negura cea deasă Să ne pară cu totul
De patimi, ură şi blesteme, E farmec şi lumină.
Tu străluceşti măreaţă, Şi ’n sufletul chinuit
IO Purtând, divine diademe. Dă pacea ta divină.

s
Cum pe 'ntinsele oceane Al tău nume zboară
Gloriosul far luceşte, Din zări în zări senine;
Aşa şi tu sfântă iubire Şi gânduri pioase
!ili Negura o nimiceşte. Ne ’ndeamnă către Tine.
¡n
Ale tale raze sfinte Nu ne lăsa să rătăcim
«f Le aşterne pe pământ;
Las’ ca pacea să domnească
Prin bezna ’nfricoşată,
Ci du-ne cu Tine
ir Şi binele, c’un cuvânt. In ţara luminată.
iij
Din cerurile ’nalte Tu eşti puterea creatoare
Scăldate în dulce soare, Ce lumea ai biruit;
h; Seninul îl aşterne Iubire al tău nume
I Aici jos între popoare. In veci fie slăvit. *
TIPOGRAFIA GUSTAV ALBRfîCHT BUCUREŞTI, STRADA- DOMNIŢA ANASTASIA 12.
— ¡fr 1 u .i^ c —irTil(c=jt=aO¿ T-Tj g r |fr
 2 FARUL MÂNTUIRII
Podoaba şi vestmântul.
Dacă ne gândim puţin la multele născociri ale
minţii omeneşti, am putea spune că trăim întrio e-
pocă în care omenirea stă pe o treaptă înaltă de ci­
vilizaţie şi cu toate astea, multe din apucăturile oa­
menilor de azi sunt acelea ale omului primitiv. Ba
mai mult: dacă am căuta să facem' o comparaţie între
felul de vieţuire al oamenilor primitivi şi acela al oa­
menilor de azi, am putea zice dimpreună cu marele
scriitor francez, Rousseau: „că civilizaţia este cauza
tuturor relelor şi nenorocirilor ce vin asupra omeni­
rii”. Tembelismul, aroganţa, invidia, minciuna etc.,
au luat proporţii imense şi bântuiesc mereu populaţia.
— Se zice că omul modern caută să cucerească şi să
îmbrăţişeze numai ceeace este bun şi folositor. Fap­
tul nu este tocmai aşa, căci omul împins’ nu de ne­
cesitatea vitală, ci de a luxului, consumă lucruri de
cari majoritatea se poate lipsi. — Iată dece am ajuns
în timpuri aşa de grele în care mizeria mereu ne
rânjeşte ediţii. Omul modern ca şi cel primitiv pune
mai mare preţ pe frumos decât pe folositor. Tocmai
adeasta este cauza că în toate timpurile „podoaba ă
precedat vestmântul” . —
Triburile sălbatice chiar şi !azi nesocotesc veşmân­
tul folositor şi caută mai mult la podoabă.
E trist ce se pefrece în aceste triburi de oameni
sălbatici. -Mulţi din ei îşi fac pe corp diferite cres­
tături şi tăeturi (tatuare) suferind dureri mari, numai
ca să fie frumoşi şi împodobiţi. Femeile nu îndrăs-
nesc să iasă afară nevopsite pe corp. Câte 15 zile
dearândul, îşi împodobesc corpul cu felurite culori şi
numai după aceea se prezintă în faţa lumii. Aceştia
preferă să rabde intemperiile (turburările) naturii, de
cât să-şi lase corpul fără podoabă.
Să vedem dacă nu şi pentru omul modern, po­
doaba înlocueşte adevăratul veşmânt.
Veşmântul, care are de scop să apere corpul de
consecinţele naturii, a devenit astăzi într’adevăr o po­
doabă, care în loc să aducă foloase, strică. Strică
nu numai corpului, dar ruinează şi sufletul.
Pretutindeni se vorbeşte de modă şi aproape ni­
meni nu se gândeşte la ceea ce este bun şi folositor,
căci fiecare om este influenţat de opiniunile altora.
Este destul să ne gândim la portul contrar bunei cu-
viinţi al femeilor de azi, şi ne vom con­
vinge, că civilizaţia nu a înobilit sufle­
tul câtuşi de puţin, ba din contră l’a înecat cu to­
tul în mlaştina păcatului.. Ce lucru poate fi mai
demn de dispreţ decât acela, care are de scop să
conrupă omenirea. Pentru femeile ide azi, podoaba este
ceva absolut necesar, nu pentru satisfacerea trebuin­
ţelor vitale, ci pentru îndeplinirea poftelor drăceşti.
Femeia modernă ca şi cea din triburile sălbatice,
nu îndrăsneşte să iasă afară nevopsită pe faţă, căci
se teme de ochii lumii. Iată ce strică moravurile
cele bune, porturile şi podoabele necuviincioase. Şi
atunci unde este bunul şi folositorul, acestea sunt
pentru omul cu sufletul modest.
Nu aj‘ fi de ajunis o faţă naturală şi nişte vesminte
bune şi folositoare, nu la modă?...
D. S. P o d g o r i a .
„Veghiaţi şl vă rugaţi !“
Mat. -36, 41.
Trebue să veghem, ca fcă observăm pe duşman, —
pentru ca să primim ajutor delà Dumnézeu.
Se simte lipsa de rugăciune, dar şi mai mult de
veghere. — ,
Trebue să învăţăm1 a ne ruga cu ochii deschişi,
a asculta cu băgare de seamă paşii duşmanului, căci el
ne pândeşte.
Rugăciunea lipsită de veghere, n’are putere.
Genunchii au nevoie de ajutorul ochilor.
Ochii, cari urmăresc cu atenţie paşii duşmanului,
vor întări genunchii în serviciul lor .
Vegherea ne va desvălui primejdia şi ne va arata
măi mult necesitatea rugăciunii.
Ou cât veghem mai mult, cu atât ne rugăm mai
mult. — i
Cine învaţă a veghea, a cunoaşte primejdia şi în
întunericul, acela va învăţa cum să se roagç neînçetat.
Vegherea noastră slăbeşte pe duşman. Almipi el
trebue să-şi pună mai mare sforţare pentru luptă.
Rugăciunea noastră devine mai simplă, mai clară,
mai statornică şi mai liniştită.
Vegherea ne deschide neputincioşia noastră, şi ne
învaţă a ne sprijini mai mult pe învingătorul nostru
Isus Christos şi a încredinţa Ini toate. M. Tarlev.
Plata păcatului este moartea.
(Români 6, 23.)
A trăi însemnează a păcătui.
Ori ce om păcătuieşte; dar nu toţi oamenii rămân
robii păcatului. De am greşit, este mare nevoe să
asvârlim sarcina păcatului prin spovedanie (mărturi­
sire) şi să ne luăm hotărârea frumoasă de a ne în­
drepta pe viitor. Ce uşurare sufletească simţim noi
după ce ne-am mărturisit păcatele noastre?
Mi-aduc aminte că în vremurile vechi-şi uitate,
s’a petrecut la greci următoarea întâmplare: Era o
lege la acest popor, că un copil, putea să fure ori ce ar
fi vrut, dar cu condiţiunea, sa nu spună nimănui şi să
nu fie prins.
Delà ei te pomeneşti că moştenim şi noi zică-
toarea nenorocită pe care o auzim! mai ales printre
ostaşi: „Fură, dar să nu te prindă!”
Intr’o bună zi, un biet băiat a furat o vulpe şi
o ascunse sub haină, fără să spună Ia cineva. Vulpea,
văzându-se înăbuşită şi în primejdie de moarte, a în­
ceput să muşte pe sărmanul copil, dc pântece, soco­
tind că acesta să-i dea drumul. Copilul nici n’a ţipat,
nici n’a spus nimănui întâmplarea, dar nici n’a dat
drumul vulpei de ruşine şi de frică să nu fie prins.
Vulpea se ospăta mai departe înfigându-şi dinţii
săi ascuţiţi ca /ierestrăul tot mai adânc în pântecele
copilului, până ce acesta căzu mort pe loc.
Mulţi dintre creştinii de azi se aseamiănă în
fapte cu copilaşul de mai sus.
Ei ascund în adâncul inimei lor câte un păcat,
care le ruinează vieaţa. Nu-1 mărturisesc în ruptul
capului nimănui, fie de ruşine, fie de frică, până ce în
cele din urmă le cauzează moartea, căci „ptata pă­
catului este moartea”.
Creştine! De ai greşit, mărturiseşte greşala, şi
pe viitor, fereşte-te a mai păcătui.
(„Răt. Neşt. Scripturile”.)
 PARUL MÂNTUIRII
&e poate servi fa doi domni ?
„Nici o slugă nu poate sluji ta doi
Stăpâni; căci, sau va urî pe unul şi va
iubi pe celalalt, sau va ţine numai la
unul şi va nesocoti pe celalalt. Nu pu­
teţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamon’-.
Luca 16, 13. —
„Nimeni nu poate servi la doi domni!” aşa spune
Acela, care vorbea ca nimeni altul. In inima ome­
nească trebue să domnească sau Dumnezeu sau Mamo-
na cu lumea şi pofta ei. Aceste două stăpâniri, nu pot
domni în una şi aceeaş inimă. Diavolul, marele vrăş­
maş strămoşesc al oamenilor, este înfăţişat aci în
chip figurativ, intrând într’uu locaş de închinăciune şi
chinuind pe oameni cu igâmduri străine de Cuvântul lui
Dumnezeu, caută să le sustragă alenţiunea. Poate că
mul de care se apropie diavolul, e unul din aceia,
are n’a ales pe Atamona ca pe Dumnezeul său. Poate
d este chiar un credincios, care nu de mult s’a întors
ia Dumnezeu şi a promis în faţa adunării şi a îngeri­
lor. cari asistau ca martori că, toată străduinţa lui va
- cu ajutorul lui Dumnezeu, să se împotrivească
d.avolului, să renunţe la lume şi plăcerea ei, să pă­
lească cu sfinţenie Cuvântul lui Dumnezeu întreaga
¿a vieaţă. Insă, — ‘el a neglijat îndatoririle sale creş-
.-.eşti. N’a fost credincios în citirea Bibliei şi a rugă-
:.unei intime cu Domnul. Nici nu s’a pregătit când a
enit spre adunare, destul de bine pentru ascultar
oredicei şi nu şi-a deschis inima sa faţă de adevăr)rfCf? cCŞ\seşte-o şi tovarăşului tău. Nu ascunde talentul în pă-
. anorheliei. El nu a cerut destul de serios bine/uYân-
ti-ea lui Dumnezeu asupra servului Său. ! •••e.2L,otec» ^ lunca în infern.
3
Prea probabil că, el a citit mai întâi ziarul, care
este azi cel mai mare duşman al prosperităţii spiri­
tuale. Simţul inimii sale este încărcat şi buimăcit cu
multe anunţuri şi prin: omorurile, furturile, divorţu­
rile, politica scandaloasă, ei este mai dinainte închis
pentru Cuvântul Domnului, fcjl a ,adus cu sine la a-
dunare/ carnea, lumea şi pe diavol. Astfel, îndată ce
se aşează spre a asculta, „predica îmbătrânită”, vi­
ne duşmanul spre a-şi îndeplini opera sa de distru­
gător. Gândul afacerilor şi ihstracţiilor îi sboară prin
minte. El cumpără şi vinde în spirit şi transformă
astfel casa lui Dumnezeu în casă de afaceri. Cu un
simţ împărţit el iui poate aduce lui Dumnezeu jertfa
mulţumirii şi a închinării.
Datoria lui este, a se împotrivi diavolului, ca
acesta să fugă dela el. El ar trebui să se roage fier­
binte în asemenea momente.
Ar trebui să urmeze pilda marelui om de stat
W. Gladstone, care a avut o activitate bogată în
însuşiri nobile şi umanitare. Acest bărbat îşi făcuse
regulă, ca, în ziua Duminicii, să pună la o parte
ori ce carte, care n’avea subiect religios. Nu permitea
©'ăl i ©e aducă în ziua Domnului nici un fel de hârtie
politică sau de stat. In chipul acesta, el înţelegea să
petreacă Duminica, într’o atmosferă prielnică ini-
mei sale evlavioase şi predate lui Dumnezeu. Cu
o regularitate şi punctualitate absolută el mergea la
casa de rugăciune, pentruca, cu simţul săh pregătit să
primească cu o desăvârşită atenţiune, creşterea spiri­
tuală ea i ©e oferea prin predică. El însuşi era învă­
ţător al Şcoalei de Duminică şi conducea o clasă bibli­
că, iubind tineretul să-l călăuzească în căile dreptăţii
şi ale adevărului.
Scumpul meu cititor!
Serveşte Domnului cu inima umilă, simplă şi
sinceră. Nu încerca nici odată ceeace nu se poate, a
servi Domnului, şi a asculta în acelaş timp şoaptele
diavolului, căci, „ce legăiurâ are Christos cu Belial?”
. fr. JEAN.
: . .. , - — o-“ — ;
Doi tovarăşi.
Ioan, împreună cu prietenul Călin, călătoriau o-
dată spre un sat din apropiere. CăLn era şchiop, aşa
că abia se putea ţine de Ioan. Pe drum, bietulCălm,
găsi o pungă cu bani; fără să zică nimic, se grăbi să o
ridice şi o vârî în buzunar. Ioart îl observă şi îi zise:
„Norocul nostru”, iar el Ti răspunse: ,,7V« amice,
nu norocul nostru, ci norocul meu,>. Ioan rămase
oarecumj mâhnit şi fără ¡să mai zică nici un cuvânt, mer­
gea înainte.
In călătoria lor, aveau să treacă printr’o pădure.
Nu intrară bine în pădure, şi iată că se ivesc înain­
tea lor o bandă de hoţi. Văzându-i, Călin se înfricoşă
şi zise: „Ioane, suntem doi, dar îţi spun că va fi
vai nouă”. Ioan îi răspunse: „Nu amice, nu vai
nouă, ci vai ţie” şi zicând aceasta o luă la fugă. Că­
lin rămase singur, veniră hoţii, îi. luară banii şi îl bă­
tură bine'.
In zilele noastre sunt mulţi oameni, cărora nu­
mai atunci le tfebue prieteni, când sunt în pericol; iar
când sunt în bine, nici nu vor să audă de ei.
Iubite cititor, dacă tu ai aflat mântuirea, împărtă-
S ân t; căci venind stăpânul, îl va lua delà tine şi te va
D. S.
 4 ' Fainul m â n t u ir ii

Rugăciunea mea. 6 luni, în urmă căreia am fost declarat ca păşit în or­

dinul călugăresc mâi sus amintit şi am devenit repar­
- De SIMION ŢON. — tizat în Mănăstirea de călugări minori din Hunedoara,
— pe atunci Vajda-Hunyad.
Doamne, gura-mi păcătoasă După un timp am făcut apel la sprijinul Epis­
Nu ’ndrăsneşte a te ruga, copului romano-catolic: contele Mailath.O. Carol din
Că un făcător de rele Alba-Iuiia, ca să fiu mutat întro Mănăstire din
Trertfur înaintea Ta. Budapesta. Apelul meu a primit satisfacţie, prin
transferarea mea în mănăstirea diti Budapesta din
Strada Margit No. 31, acum credeam că mi-am ajuns
întinat îmi este trupul scopul şi mă simţeam fericit. După un timp, un nor
Sufletul nelegiuit; negru a întunecat cerul senin al fericirii uiele, crezute
Şi cu gândul şl ai vorba; prin încorporarea mea în mănăstirea amintită, şi mă
. Şi cu fapta am greşit. simţiam înşelat pe cărarea pe care am pornit, în urma
căreia famfecul de neîncredere cucerea tot Inai mult
Insă mila Tia e mare teren In detrimentul fericirei mele, până în cele din
Eşti a toate iertător urmă am renunţat de a Inai sta în mănăstire, fapt ce a
Nu mă lăsa în rătăcire pus în uimire pe toţi colegii m'ei, cari năvăleau în oda­
ia mea în cete neobicinuite, întrebându-mă: de unde şi
Şi în stricăciuni să mor. din ce cantei a venii această grabnică şi ntare s/chim-
bare? „Nu este asta chemarea mea” , le răspundeam.
Ci cu duhul gurii »Tale
După eşirea mea din mănăstire, m’am prezentat
Suflă să mă izbăveşti, la protectorul meu, episcopul contele Mailath O. Ca­
Curăţindu-mi trupul, mintea, ro! din Alba-lulia, care nu a refuzat să-mi dea spriji­
De plăcerile lumeşti. nul ¡şi mai departe — cu toate că pasul ce-1 făceam era
în contra dorinţelor D-sale, — ci apoi tot prin spriji­
Ştiutorule de inimi, nul Domnieisale am primit |un post lâ Direcţiunea poş­
Ia aminte 6pre ccl rău, telor şi telegrafelor din Pecs (Ungaria), de unde
Intinde-mi mâna nevăzută îmi câştigam existenţa pentru mine şi familia mea,
Dintr’u sfânt locaşul Tău. fapte de care tind să-i mulţumesc acestui binefăcător,
rugând pe Atotputernicul Duminezeu, ca să binecuvm-
Şi mă s'mulge ca pe vameş. teze pe acest episcop, şi sări răsplătească din bogăţia
Sa cea tnare.
Din cumplitul meu păcat,
Cu toate acestea, eu nu am renunţat de a căuta
Căci la Tine, mântuirea cărarea ca să jx>t trăi o vieaţă adevărat creştinească;
Şi limanul meu îl cat!... dar aceasta se înfăţişa înaintea mea ca o enigmă a
1 • •t ; cărei natură kiîi era (încă necunoscută. In urma acesteia,
firul experienţelor, care le practicam, s’a confundat
în răsboiul mondial, cu prilejul căruia am fost concen­
Pocăinţa mea. trat în armata fostului imperiu austro ungar, ajungând
astfel prin Cluj, am fost chemat de un soldat la adu­
Din frageda mea tinereţe eram pătruns de prin­ narea credincioşilor (hivok) după cum' îi numea el —
cipiul, că mântuirea omului este condiţionată de o unde am observat că aceşti credincioşi îşi exxercită
adevărată vieaţă creştinească, şi ca să-mi pot ajunge cultul dupâ ritul reformat; iar fata acestora purta
scopul în dobândirea mântuirei şi vieaţa de veci, sigilnl unor oameni paşnici, a căror inocenţă se putea
m’am hotărât a (Căuta o societate cu asemenea păreri, citi de pe ei; însă starea organică a lor, din
unde să-mi pot realiza o vieaţă creştinească pentru cauza timpului scurt ce Fam petrecut c j dânşii, a
a fi demn la câştigarea mântuirei. Această societate o rămas şi pe mâi departe necunoscută de mine.
vedeam pe atunci într’un ordin călugăresc romano-ca-
tolici numiţi după Sfântul Francisc, şi fiindcă eram’ După ce am ajuns ţie frontul rusesc în anul 1014,
de ¡confesiune ¡greco-catolic, care ¡afară de rit este iden­ furtuna frământărilor războiului m’a alungat în Ru­
tică cu cea romano-catolică, eu exercitam cu între­ sia, unde apoi în decursul captivităţii mele mă cuge­
gime cultul religios romano-catolic, unde am avut o- tam asupra deşertăciunilor omeneşti; îmi apărea prin
caziunea să vTn im(contact cu unii fruntaşi ai mănăstiri­ minte ajungerea mea acolo în mod misterios, din mij­
lor călugăreşti numite după Ordinariatul Sft. Fran­ locul unei văhnăşeli infernale, în urma căreia am pier­
cisc, dintre care unul era duhovnicul rezidenţiei Epis­ dut toată încrederea în oameni, punându-mi-o cu în­
copatului romano-catolic din Alba-Iulia. (Acesta spo­ tregime în Dumnezeu, făcând totodată o solem­
vedea preoţii şi tot personalul rezidenţiei). nă promisiune pe lângă anumite conditiuni asemănă­
Cu ocaziunea unei spovedanii, i-am mărturisit a- toare voturilor lui lacob I. Moise 28. 20-
cestui duhovnic, dorinţa de care sunt inspirat, rugân- In anul 1916, toate lagările de prizonieri din Ru­
du-1 ca să-tiii dea sfatiiri referitoare la pregătirea pen- sia clocoteau de zvonul războiului româno-austro-un-
tiuf a ¡obţinea demnitatea die a fi primit în ordinariatul gar, în urma căreia nu peste mult a sosit un ordin cir­
călugăresc mai sus menţionat. Acest duhovnic nu nu­ cular către toţi românii ardeleni aflaţi prizonieri la
mai că mi-a asigurat tot sprijinul în această cauză; ruşi, pentru a se 'prezenta în mod voluntar în armâta
dai* W a şi dus (cu sine In vechea Mănăstire Franciscană română. Eu ca un fiu al acestui popor am ţinut ca o
din Vinţul-de-jos — unde îndeplineşte şi astăzi piostul datorie sfântă să mă conform acestei chemări, şi la
de paroh — primind acolo o pregătire In decurs de 1,6 Noembrie 1916 m’am înrolat sub steagul român
 FARUL MÂNTUIRII
pentru apărarea neamului meu, care pe atunci trecea
prin timpurile cele mai grele.
In această armată înfiinţată numai din români
Ardeleni şi Bucovineni, era o însufleţire puternică,
având o bucurie deplină. -
(Va urma.)
Câteva cuvinte pentru cei prigoniţi.
Din toate părţile şi în diferite forme se prezintă
astăzi calomnii şi prigoniri la adresa noastră, din par­
tea celor ce nu iubesc adevărul Sfintei Scripturi.
Deci mă adresez către voi, care v’aţi devotat vieaţa şi
v’aţi înrolat în oastea lui Christos să nu
uitaţi, că chiar prin aceste greutăţi, trebue să se cerce
credinţa voastră, după cutm s’a cercat a celor din
secolii trecuţi, cari au ştiut să dea dovadă că, credinţa
lor nu a fost muncii în timp de linişte şi pace, ci şi
in timp de prigonire şi strâmtorare. Noi fraţilor,
nu suntem chemaţi nu'miai Ica să ocupăm Ionii de geaba
in biserica lui Christos, ci să lucrăm, şi dacă e nevoe
sâ suferim pentru El. Deci, armele noastre de apărare
sunt în puterea Domnului, care e gata să ne ajute
in nevoile noastre.
Noi trăim' în cele mai grele timpuri, când vedem
o lume că aleargă fie căi rătăcite, şi zic că sunt creştini
— şi nu sunt.
Este absolut necesar a se arăta creştinismul şi
pâgânismul, adevărul şi minciuna, binele şi răul, lu­
mina şi întunerecul.
Deci Să nu vă miraţi de cele ce vedeţi şi auziţi
si prin câte treceţi, de oarece între cele două împără­
ţii a fost, este Şi Va fi o continuă luptă.
Iubiţii miei fraţi, Să fiu suferiţi ca făcătorii de rele,
ci bucuraţi-vă, purtând crucea suferinţelor pentru
Domnul.
Noi ştim că cuvântul crucii este nebunie pentru
:ei muritori, însă pentru noi este bucurie şi mântuire.
Apostolul Pa vel se laudă numai în crucea lui Christos,
^•entrucă de ea a ¡âvut mai multă parte în misiunea lui
apostolică. Această cruce nu se poate explica sau
înţelege alt fel, decât numai prin stiferinţa, care de­
curge pentru credinţa în Isus Christos şi adevărurile
Lui. — I
Deci, cei ce suferiţi prigoniri, batjocuri, calom-
-ii şi altele pentru Dominul, încredinţaţi-vă în Dumne­
zeu şi El vă va păzi şi ajuta ca în lupta contra pă­
catului să fiţi biruitori şi plini de bucuria mântuirei
a a vieţii vecinice, care vă este pregătită în cer.
I. MARZA.
----- o-----
Ideia lui isus despre femeie.
(Continuare.)
El s’a uimit de credinţa Cananiencei: — O! fe-
rae.e, mare este credinţa ta; facă-ti-se cum tu voeşti
Mat. 15, 18).
De două ori el arată purtarea Măriei din Betania,
r» un exemplu bun de urmat. întâia dată, când ea
îk alege ca să asculte Evanghelia (I.uca 10, 42), a
:.Ţua oară când pentru onoarea Iui Isus. femeia ,,a
*îmt ceeace a putut” . — Adevăr zic vouă, ori unde
ţş v* predica această Evanghelie în toată lumea, se
'« spune şi ceeace a făcut ea, în amintirea ei. (Marc.
.4. 3 -9 ). • v
5
El iartă pe păcătoasă, dar are grijă să-i aminteas­
că că păcatele ei sunt „numeroase” .
El nu condamnă femeia adulteră, dar cu condiţia:
,¿Mergi, îi zise El şi nu mai păcătui”.
El dojeneşte pe Marta, care se absoarbe cu totul
numiai în jpreocupaţiile materiale, atrăgându-i atenţia la
cele spirituale. (Luca 10, 38—42).
Când a încurajat sau a mustrat pe o femeie,
Isto® a făcut-o întotdeauna pentru fericirea şi isbăvirea
ei. Iar femeile au înţeles bunătatea Mântuitorului.
• • •
Femeile din jurul lui Isus au răspuns la nobleţă
sentimentelor Sale şi purtarea sa fcătre ele, prin noble­
ţă sentimentelor lor şi a Ipurtărei lor faţă de El.
In pragul istoriei Evangheliei, mai multe femei
au şi împlinit misiuni glorioase: Eliiisabeta, mama evla-
_vioasă a marelui profet Ioan Botezătorul; curata, u-
mila şi blânda fecioara Maria, care a fost socotită
demnă ca să devină mama Mântuitorului lumei; Ana,
bătrâna profeteasă, care vorbea tuturor despre meni­
rea glorioasă a copilului Isus1. , ,
In cursul istoriei evanghelice, întâlnim numai
două păcătoase cu inimele împietrite, pe Irodiada şi
Solomeia, ¡una, adulteră, neruşinată; care a urmărit
pe Ioan Botezătorul cu ura ei ucigaşă, cealaltă fica ei
desfrânată, şi complicea ei, au rămas în afară de
influenţa lui Isus.
Toate celelalte femei, cari s’au supus influenţei
lui Isus, au arătat o măreţie a inimii.
Nici una nu L’a trădat.
Nici una nu L’a tăgăduit.
Nici una n’a zis ceva rău despre el.
Unde fentei îl primeau cu strigăte de bucurie, ele
erau râvnitoare la gloria de a avea aşa un fiu (Lu­
ca 11,27). —
Altele i-au arătat o recunoştinţă mişcătoare, de
exemplu, Maria-Magdalena. Aflând că Isus este la
masă, în casa lui Simon Fariseul, ea a luat un vas de
alabastru cu mir mirositor şi ¡/a strecurat în mijlocul
oaspeţilor, După aceea s’a oprit la picioarele lui
Isus şi îngenunchând a început să le stropească cu
lacrămile ei şi să le ungă cu mir.
Maria din Betania, pe al cărei frate l’a înviat
Isus, a luat şi ea un litru cu mir de nard curat, de
mare preţ şi a uns picioarele lui Isus' şi cu părul ei
ştergând picioarele Binefăcătorului ei. La această pri­
velişte, Iuda s’a alarmat: s ’ar putea vinde acest mir,
iar Vanii împărţiţi la săraci!” Zicea aceasta nu pen-
trucă ducea grijă de săraci, dar pentrucă era hoţ şi
ca unul, care ţinea punga, lua el ce se punea în ea.
Dar Isus i-a răspuns: „Lasă-o în pace, ed a făcut un
lucru frumos, a pregătit trupul meu - pentru îngro­
pare”. — 1
Soacra Apostolului Petru zăcea în pat prinsă de
friguri. îndată ¡ce a (Post (vindecată s’a sculat şi a ¡servit
lui Isus şi ucenicilor săi. (Marc. 1, 29—31). Frumbs
exemplu, ce fiecare din noi trebue să facă, îndată ce
este mântuit de Isus!
Femeile sfinte au ajutat din bunurile lor pe Mân­
tuitorul şi pe ucenicii săi, ajutând cu aceasta Ia propo-
văduirea Evangheliei .(Luca 8, 2—3).
Mai multe dintre d e au însoţit pe Isus în ultima
lui călătorie la Ierusalim, unde el a fost crucificat.
Ierusalimul era vrăşmaşul lui Isus Christos. Cu
toate acestea, când el trecea pe străzi împovărat de
crucea Sa, femdle din Ierusalim văzându-1 sleit de
 fi FARUL MÂNTUIRII
puteri şi cu umerii striviţi sub greutatea sarcinei,
exprimau compătimirea lor, bătânda-şi pieptul şi je­
lind. —•-•.!('■ j Acasă, mama se afla cu inima frântă de durere
Mai mtilte femei au rămas lângă cruce până la
ultima suflare a lui Isus, încurajându-L şi mângă-
indu-L prin simpatia lor, şi ascultând cu evlavie ul­
timele lui cuvinte.
Ele au luat parte la (punerea corpului în mormânt.
Ele au cumpărat tot ce era necesar pentru îmbălsă­
marea lui. ţ '•
Ele au venit cele dintâi la mormânt; ele au fost
cei dintâi, martori despre învierea Iui, şi tot ele au
adus această mare noutate la apostoli.
Onoare şi respect femeilor din jurul lui isus!
Ele au câştigat admiraţia şi recunoştinţa veacurilor,
căci ele îi făceau bine, ¡atunci când toată lumea îi făcea
răul.
Femei, din ziua de azi, Isus este încă şi acum ne­
socotit, respins, persecutat. Totuşi el nu are decât un
singur gând, ca să vă facă binele, aşa ca şi soţilor
voştri şi copiilor voştri, să ne scape pe toţi -de la
condamnare, de pasiuni, de păcate, de descurajare, de
la decădere şi să ne (deschidă calea fericirei de acum şi
a fericirei vecnice!
Nn voiţi voi să-L iubiţi pentru toţi acei ce 1111-L.
iubesc? Să-L serviţi pentru toţi acei cari îi fac rău? Şi
să-L ajutaţi ca să lucreze în familia voastră şi în ve­
cinătatea voastră, la opera Sa de mântuire?
„Astăzi dacă auziţi vocea Sa, nu împietriţi inimile
voastre!” —
(Sfârşit.)
Trad. din franţuzeşte de
ESFIRA.
Amicul prietenilor
L
Vezi cum se roagă Isus pentru tine ?
• loan 17:20.
In apropierea oraşului Chicago, America, trăia o
familie foarte bogată, #care avea numai un singur co­
pil. Acesta era foarte neascultător. Adeseori pă­
rinţii îl trimeteau în oraş să vândă alimente. Fiind
foarte sburdalnic, în multe rânduri a cheltuit aproape
jumătate din banii, cari îi încasa pentru alimente.
La părinţi nu le cam plăcea purtarea copilului,
însă avându-1 numai pe el, îl certau, socotind că doar
se va întoarce dela faptele lui cele rele. El însă,
văzând că nu e pedepsit pentru toate răutăţile ce le
făcea, din zi în zi devenea tot mai rău.
Odată a fost trimes iarăş în oraş
împreună cu slugile tatălui său. După ce a vândut bu­
catele, a m ers. la o cârciumă' unde a început
să petreacă cu prietenii, până ce a isprăvit toţi banii.
Ne mai având banf, a vândut caii şi căruţele cu care
adusese bucate; cheltuind şi aceşti bani, Fau părăsit
toţi prietenii, rămânând singur. De astădată se te­
mea să mai meargă la tatăl său, pentru faptul care
l’a făcut, şi aşia a plecat în altă parte de tară, ca să
nu mai ştie ai lui de el. Tatăl primind această veste,
s’a mâniat şi neştiind că în ce parte este copilul lor,
pentru ai putea scrie lui personal, a publicat în jur­
nale că el ¡nu voeşte a mai vedea faţa acelui fiu rău, în
veci. După ce a primit fiul această veste, s’a îndepăr­
tat mai mult de casa părintească.
din cauza fiului ei. Din când în când se ruga de tatăl
să-l ierte pe fiu, şi să îl lase să vie acasă. „In veci nu
voiesc a vedea fata lui”, răspundea tatăl înfuriat.
De necaz şi cie inimă rea, s’a îmbolnăvit biata fe­
meie şi din zi în zi se apropia tot mai mult de sfârşit.
Fiind foarte slaba, într’o zi a rugat pe ‘soţ să
cheme pe fiu acasă, că doreşte foarte
muit să-l mai vadă, înainte de a trece din această
¡urne. Tatăl văzând ca ea staru.eşte aşa de mult i s’a
făcut milă, şi a trimes sa cheme pe fiul lor acasă.
După ce fiul a primit înştiinţarea tatălui său,
ai inare bucurie se grăoi să ajunga acasă..., dar ce să
vezi, când fiul ajunse la casa părintească, tatăl în loc
de a -1 primi cu bucurie, îşi întoarse faţa dela el şi
plecă afară — nevrând să-i vadă faţa. Mama văzând
lucrul acesta, începu din nou să se întristeze şi cu
lacrămi rugă pe soţ ca să ierte pe fiu. Insă acesta nu
voi cu nici un chip.
Atunci biata femeie, care era chinuită de boală şi
întristare, rugă pe soţ şi pe fiu să vie lângă patul
ei, vrând să le vorbească; dorinţa i-a fost ascultată.
Privind cu mare durere în inimă pe tatăl şi pe fiu,
cari stau lângă patul ei fără a se privi
în faţă unul pe altul, Ie ceru ca să îi dea mâna
dreaptă. Luând mâna tatălui şi a fiului, le împreună şi
le strânse la pieptul ei, apoi îşi dădu sufletul. Intor-
cându-şi tatăl faţa, se uită pentru câteva
clipe în faţa fiului; lacrămile încep ai curge şi­
roaie, apoi îl îmbrăţoşează şi îl sărută. Mama a
trecut din vieaţă, iar tatăl cu fiul au rămas împă­
caţi!
Iubite cititor, această m!amă s’a rugat pentru
fiul ei până la moarte. Isus s’a rugat pentru tine la
Părintele. Deci vino şi împacă-te cu ‘ părintele, până
încă nu e prea târziu, căci această rugăciune mijlo­
ceşte încă pentru tine!
1. M. SELEOEAN,
Warren Oliio, U. S. A.
----- o-----
Glasuri de chemare ¡a isus.
Sunt oameni cari fac pe Dumnezeu vinovat de
toate relele pe pământ. Unii zic: „n’am ştiut că mer­
gem la pierzare, de ce ne-ai mai făcut?” Şi dacă
ştiai că suntem neputincioşi, de ce ai trimes şi pe
dracul să ne ispitească? Dar când va coborî Isus din
slavă şi te va întreba: „Omule, n’ai auzit tu niciodată
de Mine” , ce ai să răspunzi? Da, da, omril e o mică
maestate, care se face judecătorul lui Dumnezeu. Lui
i is’a dat de către făcătorul său arina libertăţii, a alege­
rii între bine şi-rău, între vieaţă şi moarte, l ui Dumne­
zeu însă nu-i pare rău de darurile ce a făcut omului.
Ah! şi ce alegere a făcut omul! Până la Cain nu se
cunoştea pe pământ moartea. De unde glasul care Fa
îndemnat pe David, omul lui Dumnezeu să ucidă şi să
desfrâneze? Când ve-ţi căuta pe marele vinovat de
•necazurile voastre, să nu vă uitaţi cumva tocmai pe
voi^ înşivă. Dulceaţa păcatului înşeală pe om. Un far­
macist spunea odată slugii sale să nu se atingă de cu­
tare lucruri, pentrucă sunt otrăvuri. Dar sluga fu ispi­
tită de un sac (care conţinea ceva alb ca făina, mănâncă,
i se păru- dulce şi când fu întrebat ce a mâncat;
n’a vrut să spună, şi moartea sta la pândă. Dar
 FARUL MÂNTUIRII
aşa-i făcut omul, cuin socoteşte copilul pe părinţii săi,
sluga pe stăpân, aşa Îşi om'ul pe Duipnezeu rl socoteşte
tiran; pentrucă ascultă nenorocitul glas din lăuntrul
său. Dar el ascultă şi glasul lumei care-i întinde cupa
plăcerilor ameţitoare. Câte localuri de pierzare nu
cheamă? Câte uşi deschise nu te îmbie? Marele vrăş­
maş al omului pune necontenit lemne pe foc, strigând,
cel puţin n’am mers ta pierzare singur şi cu toţi. Dar
mai ales glasul prietenilor din lume te cheamă la
pierzare. Cu ce satisfacţie se bucură ei de cea dintâi
..bravură” a ta la o beţie, la cartofârie etc.: ,,Cu a-
devărat prietenii sunt adesea cele mai plecate slugi ale
satanii.
Ai libertatea de a &lege, dar nu te lăsa înşelat de
glasurile „lumei” , cari ¿unt ¡atrăgătoare. Numai chema­
rea lui Dumnezeu e fefântă. Fireşte că ea nu sună la
fel pentru fiecare. Cea (dintâi chemare a lui Dumnezeu:
„Unde eşti Adarne?” A făcut pe omul vinovat să
creadă că-şi poate acoperi goliciunea cu un şorţ de
frunze. Dumnezeu nu oboseşte în chemările Lui; aşa
a fost cu Petru, cu Pavel, cu Sundar Singh, la fel
este şi cu fiecare dintre noi: numai să nu punem vată
în urechi când vorbeşte Dumnezeu şi să le destupăm
atunci când vorbeşte lumea.
Extr. din Rev. „Răsăritul” .
de GRIGORE VARLAN.
Pocăiţi-vă, căci' împărăţia cerurilor
este aproape.
— Matei 3, 2. —
Dumnezeu a vorbit omenirii în vremurile din ve­
chime prin proroci, în diferite rânduri a trimis câte
un îndrumător, începând cu Moise până la cel din
urmă proroc al Vechiului Testament Ma­
ladii, dar de la acest proroc până la
foan botezătorul, timp de 400 de ani, n’a mai fost
nici un îndrumător. Religia decăzuse cu totul. Chris-
toşi mincinoşi apărură. Poporul dornic de libertate îi
ascultă şi se termină ai ei, găsindu-şi libertatea în
mormânt. Sectele apărură, începând cu secta fari­
seică, — o sectă fanatică — ajungând să zică că dacă
o găină se va oua în ziua Sâmbetei, oul să nu fie
mâncat. Secta Saducheilor nu admiteau supranaturalul
ca: învierea morţilor, existenţa îngerilor şi erau
partizanii românilor. Biblia însă ne arată numai
aceste două secte, dar au mâi fost şi altele.
Pe de altă parte, popoarele păgâne mi-şi mai
găseau mulţumirea în zeităţi. Nu numai filosofii, ci!
chiar şi preoţii şi poporul îşi băteau joc de credinţă,
zei şi de legendele şi vieaţa lor imorală. După cum
zice un oarecare istoric că „virtuţile păgâne erau viţii'
strălucitoare” .
In mijlocul acestei corupţiuni universale, iacă
apare o lumiină în întuneric ,un semnal de alarmă, o
»'•'lie din per. Şi (anume unde? In pustiul ludeei, în .mi j-
îocul Ierusalimului, deşi acela (era pustiu de lumină ce-
-easeă. —
Acolo un om povesteşte ceva. Gură delà gură şi
>?t delà sat. - I • 1' f '
Din toate clasele pornesc convoae, dar ce să vezi,
n om îmbrăcat cu o piele şi încins cu o curea — îm­
brăcăminte destul de săracă. Mânca lăcuste şi miere
sălbatică. Dar ce le spune acest om îmbrăcat aşa de
simplu. „Pocăiţi-vă, căci împărăţia cerurilor este a-
proape”. La auzul acestor cuvinte, din toate părţile
veniau şi primiau cu bucurie această veste, desigur că
nu toţi. Deşi acest cuvânt (pocăinţă) este aşa de
vechiu, totuş în timpul nostru s’au găsit şi aşa oa­
meni zişi creştini, cari nu înţelegeau ce este pocăinţa.
Iubite cititor» a ajuns această solie şi la tine si ce
faci? ' 1 D. BABAN.'
$
$
fi3 i n sini s i naîi c* |a
Punerea pietrei, fundamentale a noului
loca! de rugâciune din Bufoni.
In ziua de 6 Maiu a. c„ fraţii noştri din Buteni,
jud. Arad, au pus temelia pentru zidirea unei bi­
serici, care până acum nu are pereche între bisericile
baptiste din România, adică ea va avea trei turnuri
şi va fi construită după cerinţele moderne. Va .avea
un vast subsol, mai multe săli pentru Şcoala de Du­
minică, locuinţă pentru predicator, un mare auditoriu
şi alte dependinţe.
Punerea pietrei fundamentale s’a făcut în pre­
zenţa mai multor fraţi, membrii ai bisericei. Ser­
viciul divin, a fost ţinut de bătrânul frate T. Sida şi
de fr. Şt. Bordaş din Arad.
Dumnezeu să binecu vin teze lucrul acestor fraţi
Şi să le ajute a termina cât mâi curând acest locaş
sfânt. El sa fie Piatra Fundamentală a acestei bise­
rici, pe care să se clădească şi casa cea spirituală,
preoţia împărătească, poporul câştigat, ca să se ves­
tească bunătăţile Aceluia, ce l-a chemat dela întu­
neric Ia minunata Sa lumină.
5. Cozma.
BOTEZURI.
Al doilea botez în Curtici.
In ziua de 24 Maiu a. c„ Domnul ne-a cinstit
efin ,nou du, o zi'de bucurie, prin faptul că 21 suflete au
primit botezul în Christos.
Nouii botezaţi sunt 11 din Mocea şi 10 din
Curtici. — |
Actul botezului s’a săvârşit prin fr. Ioan Un-
gureanu, păstorul bisericii, iar împărţirea cinei’ prin
fr. Iov Todor. Ambele coruri şi muzica din biserica
noastră au împodobit serbarea cu cântări, precum şi
corul fraţilor din Sega de sub conducerea fr. Cozma
Senti.
Domnul să binecuvinteze nouile plante şi nouă
Să ne mâi dea aşa bucurii.
' TEODOR MIHU.
* * *
CORONINI. — O nespusă bucurie au avut fraţii
din comiuna Coroniui în ziua de 30 Maiu a. c„ când
40 suflete, după mărturisirea credinţei lor, s’au bote­
zat în numele sf. Treimi în apa Varadului.
Nouii botezaţi sunt 20 din Coroniui, iar restul
din alte comuni.
Corul fraţilor din lpc a împodobit această serbare
prin frumoase cântări spirituale .
Actul botezului a fost îndeplinit de către fraţii I.
Ghiocel şi I. Şuveţi.
 8 FARUL MÂNTUIRII
Domnul să binecuvinteze nouii botezaţi, şi să-i
crească ca pe nişte plante în grădină sa, ca să aducă
fruct spre mărirea lui.
CONST. BURIMAN.
* * »
In ziua de 24 Maru a. c., fraţii din comuna Şiclău,
ud. Arad, au avut o nespusă bucurie, atribuită prin
{ 'aptul că 12 persoane au primit botezul, după ce mai
întâi au depus o bună mărturie despre credinţa lor
nou-testamentală, declarând că vor urma lui Christos
' toată vieaţa lor..—
Actul botezului a fost săvârşit de către fr. Mi-
hai Borha din Nâdab, jud. Arad, premergătorul cer­
cului, care a ţinut o frumoasă cuvântare.
Această solemnitate a fost împodobită de coru­
rile din Şiclău, Socodor şi Otlaca.
ŞERBAN I. PF.TRU,
Arad
----- o -----
CASATORII.
.. . In ziua de 6 ^Maiu a. (c., a avut loc în comuna Sân-
NicOlaul-Român, cununia sorei Maria Puşcaş (sora de
corp a fr. T. Puşcaş) cu fratele Dumitru Pupui din
comuna Mărţihaz.
Actul căsătoriei a fost îndeplinit de fr. Mihai
Vicaş, premergătorul cercului Tulea".
P. BALC.
* * *
In ziua de 13 Maiu a .c., am avut o nespusă bu­
curie în comiuna Beznea, unde a avut loc căsătoria
sorei Ecaterina Cioara din comuna Beznea şi Georghe
Grozea din comuna Valea-Neagră.
Actul căsătoriei a fost celebrat de către fr. Ioan
Ilea, ajutat de către Ioan Dinga, cari au arătat rostul
unei căsătorii adevărat creştinească.
La această serbare a asistat un mire număr de
popor. T. PUŞCAŞ.
* * *
In ziua cW 6 Mai 1926, fraţii din comuna Ciucea,
judeţul Cluj, au avut o mare bucurie, când s’a cele­
brat căsătoria fratelui Gheorghiu Belea, cu sora Oniţa
r Petrişor.
Ceremonia religioasă a fost îndeplinită de Fraţii
Ioan Illea şi Ioan Dinga, lucrătorii cercului.
Dumnezeu să binecuvinteze tânăra pereche.
I. D. t
• * *
Fraţii din comiuna Toc, Jud. Arad, au avut dease-
. mienea, o^nare bucurie lîn ziua de 13 V. 1926, cu ocazia
căsătoriei fratelui Ştefan Barna cu sora Petru Goian,
ambii din comuna Toc. Actul a fost îndeplinit de
fratele Ioan Popovici.
Urăm tinerei perechi a Domnului bogată bi­
necuvântare.
M. JOLGEA.
i * * *
In ziua de 24 Mai a. crt., (a doua zi de Rusalii),
s’a celebrat cununia religioasă a fr. Filip Gârboveni
din comuna Valea Paii, cu sora Elena Bâha din Vi-
Şâg- — ( cu 40 cumi am anunţat Ia început.
Actul teligios a fost sevârşit de către fraţii:
P. Drăgoies'cu din Valea-Mare şi P. Adarh din Re­
şiţa, care au ţinut o cuvântare arătând îndatoririle re­
ciproce ale soţilor.
Dela această serbare n’au lipsit nici corul vocal,
care era de Un efectiv aproximativ -de 50 persoane,
fiind dirijat de fraţii I. B. Schiopu şi I. Ciuşcă din Va-
lea-Mai.e, cari au împodobit mult această ser­
bare, prin diferite cântări spirituale
Urăm tinerei perechi a Domnului binecuvântare
şi o căsnicie fericită.
I. B. SCHIOPU.
CEREMONII FUNEBRE.
In ziua de 17 Mai a. c., a aiyut loc înmormân­
tarea rămăşiţelor pământeşti, ale sorei Sofica Doda
din comuna Nojag, jud. Hunedoara.
Serviciul funebral a fost ţinut de fraţii I. Mârza
şi G. Bocanici, arătând între altele că cel mai fericit
lucru din vieaţa sorei noastre a fost, că din tinereţe
a servit Domnului, şi a trecut la cele vecinice in floa­
rea vieţii, după o scurtă suferinţă. ' M.
* * •
Cel ce se numea Negru Simion, unul aiutre bă­
trânii luptători ai bisericii din Curtici, care se număra
între cei dintâi botezaţi în această biserică, a încetat
din vieaţă în ziua de 5 Mai, în etate de 71 ani, dintre
cari, 34 de ani a lucrat în via Domnului.
Serviciul funebru a fost oficiat de către fraţii I.
Ungureanu, premergătorul bisericii Curtici, Gir Var-
şandan, St. Bordaş, V. Berbecar, D. Dragilă, M.
Munteanu, I. Savu şi I. Ciorău.
In urma fratelui Negru au rămas soţia sa, doi
fii şi o fică cu soţul ei, rudeniile şi biserica.
S. COZMA.’
* * *
Cu adâncă durere trebue să anunţăm încetarea
din vieaţă a (fratelui ¡nostru în Christos, Bădilă Ioan, în
etate de 46 ani, născut în Poplaca, judeţul Sibiu. Ră­
măşiţele pământeşti au fost înmormântate în ziua de
21 Martie c.
La această ceremonie au luat parte peste 1000
de ipersoane.
Serviciul funebru a fost ţinut de fraţii: Petru O-
prean, Beu, Maniu Suroiu şi Ioan Lupean.
Rugăm pe Domnul să mângâe pe sora şi cei 5
copii rămaşi pe urma lui, lipsiţi de mijfloace de
trai. — i i 1
RADU MANTA.
' * * *
In ziua de 10 Iunie a încetat din vieaţă la domi­
ciliul său din comuna Râu-de-Mori, fr. Maliton în
etate de 49 ani. Serviciul funebral a fost ţinut de fr.
Dragomir Cornea din Cârneşti.
I. CIOROGARIU.
A V I Z .
Aducem la cimoştinţa fraţilor că, survenrnd o
urcare a lucrărilor tipografice, „HARFA COPIILOR”
sie va vinde pe viitor cu Lei 50 exenfplârul, iar nu
La expediţie se mai adaugă spese de transport
şi ambalaj.
Redacţia.
» n u l OU N u m A ru l 15 B u gu st 1926

Apare de 2 ori pe lună Redactor N .’Io n e s c u

Abonamentul 100 Lei pe an.
In străinătate dublu
REVISTĂ RELIGIOASA Redacţia şi Administraţia
BUCUREŞTI.
InAmerica 2 Dolari. A Uniunii Baptiste Române din România.
Strada Berzei No. 29.

Isus a z is : Tot aşa să lumineze şi lumina voastră Înaintea oamenilor ca ei

să vadă taptele voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în
ceruri. (Matei 5, 16.)

C etatea lumiiiei.
Auzita-fi de-o cetate Vreţi să ştiţi in cari parte
Mai frumoasă ca ’n poveşti? Stă acel oraş sublim?
A ei ziduri luminează El nu este încă’n Imite,
Ca şi stelele cereşti. Dar va fi, dacă-1 voim.

Numai drepţii trăiesc într'ânsa. Noi zidim cetatea Sacră;

Şi p-al ei divin pământ Noi prin fapte şi gândiri,
Blândul soare al fericirii Punem pietre a noastre inimi
Varsă farmecul său sfânt. Doruri triste, dulci iubiri.

In dreptate şi iubire De pierim, ea tot rămâne,

Au crescut ai ei copii. Creşte vecinie şi fatal.
Intre ei nu-i vrajbă, ură, Luminată tot mai splendid
Nu-s invidii, duşmănii. De al dreptăţii ideal.

■¡•y

Ti POC. RAFIA GUSTAV ALBRËCHT BUCUREŞTI, STRADA DOMNIŢA ANASTASIA 12.

j= ^ iQ c = iC T lfi^ E a 0 e 3 c a ft[r=gr3»Oc=a a |1
 2 FARUL MÂNTUIRII
Slujba.
Nu Se poate, ca Dumnezeu să nu cheme la mă­
reaţa Sa slujbă pe omul care-1 este pe deplin predat.
Această slujbă este onoarea sau cinstea noastră cea
mai mare pe care ne-o dă Domnul aici pe pământ.
Când noi ne predăm Domnului, ne punem la bu­
nul lui plac, şi (de acum încolo „suntem slujitorii Lui” .
Insă âr fi foarte ciudat, să ne facem slujitori, fără să
găsim slujbă. Şi totuşi câţi sunt de felul acesta, cari
stau pe loc nelucrând nimic, chiar dintre cei ce se
numesc creştini .Aceştia cred că pot fi buni creştini
şi fără a pixne Mâna pe lucru, sau se socotesc prea
slabi şi nepotriviţi pentru slujba lui Dumnezeu. De
aceea arie ei: Cutare şi cutare e potrivit pentru această
slujbă, fiindcă e jnai învăţat şi (nai talentat ca mine, eu
Insu-mi sunt prea slab şi prin urmare nu sunt capa­
bil de a suporta această însărcinare.
Iubite cititor, nu te !atn!ăgi Cu astfel de păreri gre­
şite despre slujba Domnului, deoarece toţi copiii
Iui Dumnezeu sunt chemaţi la o slujbă oarecare,
pe care însuş Dumnezeu a pregătit-o din vecinicii,
pentru fecare creştin hotărât şi predat Domnului.
Şi această slujbă poate să fie o slujbă de răbdare, de
rugăciune şi de suferinţă în numele lui Christos.
Aşa dar, slujba cea mai înaltă pentru noi, este aceia
pe care o va alege Dumnezeu, ori care ar fi ea. Şi a-
ceastă slujbă totodată ne va fi dată potrivit cu pute­
rile noastre.
Rămâne dar, ca noi măi întâi de toate să facem
cum au făcut bunii şi adevăraţii creştini Macedoneni,
adică: ,.Să ne p-etfăm mai întâi pe noi înşine lui
Dumnezeu” . II. Corint. 8, 5. După ce vom face pasul
acesta, Dnmrezeu va putea să ne descopere slujba
vieţii, pe care din vecinicii a hotărât-o pentru noi şi
să ne călăuzească la ea. Această lucrare, pe care a
ales-o Dumnezeu din vecinicii, în Christos, poate să
fie descoperită deodată, ca un fulger, sau pas cu
pas, încetul cu încetul, prin lărgirea pe nesimţite a
unei lucrări făcute cu umilinţă, până când lucrarea
vieţii Lui, ni se va arăta înainte.
Domnul are nevoie de noi, pe care ne-a mântuit.
De aceea El pune mâna pe creştin şi-i zice: ,JEu ani
nevoie de tine. Tu treime să munceşti, să plănueşti, să
lucrezi. Hă strângi şi dacă trebue, chiar să mori In sluf-
ba Mea”. Am nevoie de mintea ta, şi de darurile tale,
de frumuseţea ta şl de tot ce străluceşte In lumea a-
leasâ; în schimb dacă te predai Mie, îţi voi da bucu­
rii ,nesfârşite. ' \
Inchipuiţi-vă, că aţi fi duşi de acasă undeva la
lucru, şi o veste grabnică v'ar anunţa că nevasta vă
este bolnavă de moarte, şi vă chiamă lângă ea. Nu-i
aşa că nici unul din interesele voastre, nu vă vor putea
opri să nu mergeţi? Vestea despre moartea nevestei
voastre, pe care o iubiţi, v’ar fi dus îndată la căpătâiul
ei. Cu toate interesele felurite pe cari vi le-ar cere
existenţa, nu puteţi scăpa de acest mare fapt, că
Domnul pe care-L iubiţi are nevoie de voi.
„Eu sunt vieaţa, voi sunteţi mlădiţele", iată solia
Domnului. Ani priceput noi oare înţelesul acestor
cuvinte? Este lămurit, că mlădiţele au nevoie de
butucul viţei, care este isvorul vieţii lor. Deoarece din
el trag fără curmare picătura nevăzută de putere
dătătoare de vieaţă, care hrăneşte şi dă frunza, firul
şi rodul. Fără el, ele n’ar putea face nimic. Despăr­
ţite de butuc, mlădiţele se usucă şi niiwf Dar nu este
oare tot atât de adevărat, că şi butucul are nevoie de
mlădiţe? Căci butucul îşi dă roadele cu ajutorul mlă-
diţelor, nu poate face nimic fără ele. Niciodată nu
ve-ţi vedea un ciorchine pe trunchiu, ci totdeauna pe
mlădiţe. „V’am ales să mergeţi şi să aduceţi roadă
voastră să rămână". Christos esfe adevăratul butuc al
viţei, butucul cel viu. El este isvorul a tot ce ne tre­
bue. Dar El îşi dă rodul prin noi. Prin urmare Chris­
tos are nevoe de noi mlădiţele, ca să aducă rod, după
cum noi avem nevoe de El, ca să trăim .
Uneori o mare boltă de viţă răsare înapoia zi­
dului unui castel. De afară nici un ochiu nu zăreşte
trunchiul puternic, ascuns în bogatul pământ al gră-
dinei. Dar să descopere ş~i înveseleşte ochiul trecăto­
rului, prin sulele de ramuri, cari acopăr zidul cu un
belşug de frunziş de flori şi de roade gustoase. Bu­
tucul este isvorul vieţii ramurilor. Ramurile sunt ară­
tarea în afară a vieţii butucului. Tot aşa şi Christos
este butucul dumnezeiesc. El este ascuns în dosul mă-
hramei, caTe desparte lumea văzută, de cea nevăzută şi
vieaţa noastră este „ascunsă cu El în Dumnezeu".
Oamenii nu-L văd. Capul trupului este în cer, iar
noi mădularele suntem pe pământ. Trebue dar, ca
butucul ascuns să se facă cunoscut prin ramurile liii
încărcate cu roade.
Isus Christos nu mâi vine ca odinioară în uliţe,
în sinagogi şi în câmpii, să predice vestea bună
a EvangheLei, ci vrea să facă lucrul acesta prin noi.
El nu mai uşurează bolnavii şi pe cei mântuiţi cu
mâinile Lui: ,.are nevoie de ale noastre pentru lucrul
acesta” . Nu mat este aici ca să înştiinţeze pe cei ne­
pocăiţi, să mângâie pe cei întristaţi, să întărească
pe cei disperaţi prin cuvinte eşite de pe buzele Lui,
ci doreşte să facă lucrul acesta prin noi, ramurile
Sale. —
Voi slujitori, cari n’aveţi decât un talent, voi, cari
credeţi că alţii sunt potriviţi pentru slujba lui Dum­
nezeu, dar nu voi înşi-vă, voi, cari tremuraţi la fiecare
chemare, voi, cei slabi, de voi are nevoie Domnul” .
Voi sunteţi cu adevărat aceia, pe cari i-a ales Dumhe-
zeu, dacă vreţi să vă predaţi în mâinile Lui.
Mulţi din cei ce sunt mântuiţi nu sunt slujitori,
de ce? Pentru că ei se bucură de mântuirea lor, dar să
tem de sarcina de ucenici; doresc cununa, dar nu vor
crucea. Gh. Ol a r u ,
Agrij.
Sgârcenia.
- De I.UNGUREANU. —
„Căci ştiţi bine că nici un curvar,
nici un stricat, nici un lacom de avere,
care este un închinător la idoli, n'are
parte de moştenire în împărăţia lui
Christos şi a tui Dumnezeu. Efes. 5, 5.
Ah, ce mulţi creştini desconsideră cuprinsul ver­
setului de mai sus şi uită că sgârcitul n’are parte în
cer.
împărăţia lui Dumnezeu trebue lăţită pe pământ
şi aceasta este chemarea noastră, scumpii mei fraţi şi
surori în Christos şi |în acest scop irebue să ne predăm
Domnului. —
Noi suntem' datori să contribuim cu banul nostru
la predicarea Evangheliei Domnului, sufletelor înse­
tate de adevăr, precum şi la ajutorarea săracilor etc.
 FARUL MÂNTUIRII 3

Adică noi trebue sa servim' pe Domnul din toată puterea

noastră. — Poarta strâmtă.
Deci, când ţi se cer bani pentru lucrul sfânt să „Dar strâmtă este poarta, îngustă
nu zici: „N’am” . Oamenii lumii acesteia au bani pen­ este calea care duce la pierzare şi pu­
tru diavolul şi noi să nu avem pentru Domnul?
In vara trecută, scriitorul acestor rânduri, cu oca­ tini sunt cei ce o atlA”. Matei 7, 14.
rnummu 'rr
zia unei călătorii misionare, trecând prin hotarul unei
comuni, am întâlnit câţi-va argaţi arând la plug în
pământul stăpânului lor. Unul dintre aceştia — în
vârstă de 50 ani — avea între dinţi o lulea, pe care o
strângea bine s:ă n ’o piardă şi scotea mereu fum. După
salutul cuvenit am pus acestui om următoarele în­
trebări, la cari mi-a răspuns cu bucurie:
Unchiaşu-le, te rog spune-mi pentru ce fumezi?
Ca să ard banii răspunse el. —
Spune-mp te rog, cât cheltueşti pe săptămână pen­
tru tutun? —
— Se gândi puţin şi spuse că 7 lei.
Ţuică (rachiu) foloseşti?
Da, folosesc în fiecare zi.
Şi cât te costă săptămânal?
Când sunt mai sărac de bani, cheltuiesc 16 lei
pe săptămână, fu răspunsul.
Un om1 muncitor, sărac fără nici o avere, chel-
tueşte lunar suma de 92 lei pentru tutun şi ţuică. E
şi acesta sgârcit? Nu! Dar dacă! i s’ar cere să contri­
bue la biserică numai cu jumătatea sumei de mai sus,
ar ţipa şi s’ar tângui.
Fraţilor! Dacă pentru diavolul aşa mult se jert­
feşte, dece Să nu jertfim şi noi pentru Domnul Isus
Christos şi pentru mântuirea sufletelor. Dacă fiecare
membru ar contribui la biserică lunar cu suma de
92 lei, starea bisericilor noastre ar fi cea mai înflori­
toare. Şi aceasta se poate face. —
Numai să nu fi schimbat noi simbria Domnului,
ca Laban simbria lui facob de zece ori. 1. Moise 31, Primul bărbat pe care ni-1 arată acest tablou,
41, Laban a fost (sgârcit şi totuşi el a pierdut. Tu cum este beţivul reformat! Priveşte! El a asvârlit băutu­
stai? — rile: ţuiculiţa, paharul de vin sau bere, şi este ho­
Nabal n’a voit să dea pâine flămândului David. tărât să facă orice sforţare ca să intre prin poarta
(1. sam. 25). Din cauza zgârceniei, dar tu dai? strâmtă. Unii pătimaşi ai alcoolului caută să intre,
Tânărul s’a întristat pentru marea lui avere (Mat. dar nu le reuşeşte. Deasupra porţii se află următoarea
19. 22), pentrucă era lipit de ea şi tu de cine eşti inscripţie: „Nici un beţiv nu va moşteni Împărăţia lui
lipit ? — Dumnezeu” . I. Cor. 6, 10.
luda a avut durere pentru risipa făcută de Ma­ Persoana următoare, este un bărbat, care se află
ria cu oleiul. (loan, 12, 4—6), Sgârcitul şi când altul pe calea îngustă, totuş duce pe spinarea lui o povară
jertfeşte sufere durere. Tu cum te afli? mare şi grea, a dreptăţii sale. Prima privire ne dă
Félix, aştepta bani delà prisonier, (Fapt. 24, convingerea că pentru el va fi imposibil să treacă pria
26), aşa e sgârcitul, să tot capete şi să nu dea, deşi poarta strâmtă. „întreaga noastră dreptate, pe care o
este scris că: „Este mai bine, a da decât a lua.” Tu târâm1 cu noi când voim să ne mântuim, e3te ca o
cum eşti? zdreanţă murdară; cu cât Vom avea mai multă dreptate
Anania $i Safira au fost sgârciţi. (Fapt. 5). Şi de a noastră, cu atât mai imposibil va fi să trecem
tu? — prin poarta strâmtă. Omul, care vrea să se mântuiască,
Cel ce dă cu mâna largă se face bogat. (Prov. trebue să-şi simtă sărăcia, şi la fel ca primul bărbat
11. 24). Tu vrei teă fii bogat? Atunci dă cu'mâna largă. din tabloul de sus, trebue să cadă pe genunchi pentru
Dacă eşti sgârcit ştii ce folos ai? Citeşte Ecl. 5, ca să intre prin poarta strâmtă.
13-17. — Apostolul Pavel, când era fariseu', a avut o ase­
Iubeşti tu pe Dumnezeu? Citeşte I. loan, 3, 17 menea povară grea a (dreptăţii sale, însă când se făcu
r. nu fii sgârcit. Căci sgârcitul nu va intra în împără­ creştin o lepădase. Dorinţa lui era să fie în Chris­
ţia lui Dumnezeu (I. Cor. 6, 10). Cine seamănă tos şi spuse: „3ă fiu găsit în El, nu având o drep­
cu scumpătate va secera cu scumpătate. tate a mea, pe care mi-o dă legea, ci aceea care se
capătă prin credinţa în Christos, dreptatea pe care
o dă Dumnezeu prin credinţă.” Filipeni 3, 9.
Ceva mai în urmă la dreapta, zace un altul, care a
căzut de pe calea îngustă. El reprezintă pe iubitorii
Citiţi şi râspânditi „Glasul Tineretului de bani. Cei ce vor să se îmbogăţească, cad în ispite
Baptist“ şi curse, cari coboară pe om în pierzare. Ah, de s’ar
)•■ ••■ ■ ■ ■ ■ ■ ■ ............................................. .. •■ ■ ■ ■ ■ ■ ■ trezi oamenii! Ah, de ar ţine seama de cuvintele
 4 fa ru l
Mântuitorului: „Voi nu puteţi sluji lui Dumnezeu
şi Mamonei. Adevărat vă spun, este mai uşor pentru
q cămilă stă treacă prjn urechile acului, decât ca un
bogat să intre îţi împărăţia lui Dumnezell’^
Ultimul bătbat depe tablou, reprezintă pe acei.
cari poartă onoare şi strălucire lumească. El este
de părerea neghioabă, s'â placă în acelaş timp: lui
iDuipaezeu -şi lumei. Nimeni nu va putea servi la
doi stăpâni, cari au interese contrarii. „Cum puteţi
fi mântuiţi” , spune Isus, „care căutati onoarea oa­
menilor şi nu onoarea lui Dumnezeu”’
„Intraţi prin poarta cea strâmtă, căci larga este
poarta, lată este calea, care duce Ia pierzare şi mulţi
SUnt cei ce intră prin ea. Dar strâmtă este poarta. în­
gustă este calea care duce la vieaţă şi putini simt ceice
o afl#’.
Deci vino la Isus, mergi pe drumul îngust al
lep^Mjrii de sine şi intră prin poarta strâmtă a naş­
t e r i din nou, spre legătura sfântă cu . Dusţipezeu
prin Isus Christos. tr. J E A N.
Nu merge prea departe.
— De IOAN UNGUREANUL —
Faraon a zis: „Vă voia tăsa să
plecaţi, ca dă aduceţi jertfe, Doninului,
Dumnezeului vostru, în pustie; numai,
SA nu vă depărtaţi prea mult, dacă ple­
caţi: Rugaţi-vă pentru mine". —
II. Moise 8, 28.
Scumpul meu prieten şi prietenă,
'Când tu te-ai hotărât să pleci ca să jertfeşti
Domnului, n’ai observat că vrăşmaşul sufletului tău
— satana — voieşte să „se înţeleagă cu.'line ca nu
cumva să mergi prea departe?
Aceasta s’a întâmplat cu mine şi deci vorbesc di»
experienţă, şi, te rog să fii atent la versatul de mai
sus şi vei observa că cumplitul — desăvârşitul în
răutate -r- Faraon când se văzu forţat de mâna lui
Dumnezeu siă la&e poporul să jertfească — să plece —
vrea să se înţeleagă cu Moişe: „Să nu meargă prea de­
parte”, să nu meargă aşa departe, ca să poată fi urmă­
riţi de ¡agenţii lui, ca n» cumva sâ-i scape de tot şi
pentru totdeauna.
Aşa şi lumea aceasta —; a cărei conducător şi stă­
pân este pofta — nu are plăcere ca tu să te prea de-
parţi de ea; când te deosebeşti de lume în vorbire şi
Umblare; în cugete şi morală, ea lumea -- nu
voieşte s’o rupă cu tine de tot, ea iţi vorbeşte binele
şi îţi zice: ,$ i nu, te prea indepuriezi”. Cân,d tu îu-
cepii a cerceta adunările creştine, Duhul lumei îţi şop­
teşte: „Du-te la adunare şi roegă-te, dar nu e abso­
lut necesar pentru mântuirea ta, ca să Îmbrăţişezi deo-
ţUt toate cele ordonate de Domnul prin Sj. Scrip­
tură, Dumnezeu vede neajunsurile tale etc. „Nu c
absolut necesar ca tu să jii botezat, deşi ordonă Dom­
nul aceasta. Ioan 3, 5. Fapt. 2. 38. Marc. 16. 16.
Tu poţi să fii plpcut lui Dumnezeu şi dacă nu
vei rupe cu minciuna şi înjurăturile: „Tu te poţi ruga
lui Dumnezeu şi poţi merge la adunare, însă nor trebue
să te laşi; de toate pţăqerile lumeşti’’-
De ce să laşi iu jupuitul? Ce păcat e acesta.? De
ce dă laşi dansai? Ce pjfâU' e acesta? ş. a. m. d.
A muri ^catului, a te îngropa împreună cu
Christos prin botez în moarte« Lui, Rom, 6, 2—
iwÂfcnruiftil
în faţa lumei sunt lucruri demne de dispreţ. Lumea re­
cunoaşte că.curăţenia frste bun'ă^şi e foarte de dorit, dar
— zice ea — tou trebue să credem cî Dumnezeu voeşte
să ne lipsim de toate plăcerile trupeşti. —
Lumea vorbeşte la urechea ta astfel:
„Da, fiţi în cunoştinţă şi temere de Dumnezeu,
dar nu vă lipsiţi de toate bucuriile ce vi le oferă di­
ferite societăţi bune; de opere bune şi dansuri fru­
moase, la cari ia parte lumea inteligentă?”
Şi toţi acei cari dau ascultare acestor cuvinte în­
şelătoare, se duc la prăpăd. Jacob, 4, 4. —•
Dacă în adevăr voieşti a urma Domnului, atunci
trebue să te refugiezi în pământul lepădării de sine şi
Egiptul acestei lumi să-l părăseşti. Mat. 16, 24.
Trebue s’o rupi de tot cu păcatul şi lumea
şi să te duci departe unde cheamă Domnul pc ai Lui,
al. 5, 16—26. —
Trâmbiţa îţi sună astfel: „Fugi din Rabilon”.
, Domnul dă te ajute.
Blândeţea, cale către fericire şi li­
nişte sufletească.
(Matei 3, 5. — Rom. 12. 10-21.)
Un învăţat grec, care era renumit prin blândeţe,
înţelepciune şi dragoste către aproapele, iu întâmpi­
nat într’olseară de o ceată de derbeaei. cari îl huliră pe
stradă până la locuinţa sa. înainte de a intra pe
poartă, fu oprit de unul din derbedei, cari îl întrebă:
— De ce nu vorbeşti? învăţatul răspunse foarte prie­
tenos şi liniştit: — Nu vorbesc penrtu că nu m’ati în­
trebat pe mine nimic!
Imediat derbedeii în urma acestor cuvinte sc
împnăştiară fără nici un rezultat. Din acest exemplu,
vedem că blândeţea cu care a vorbit acest învăţat grec,
a influenţat mult asupra derbedeilor, cari ne având
ce obiecta s’au împrăştiat fără rezultat la locuinţele
lor. Blândeţea este unul din darurile cele mai mari
cu cari este înzestrat omul. Blândeţea este mama înţe­
lepciunii, a răbdării şi stâlpul neclintit al încrederii.
Dacă ai încredere, ai linişte sufletească, iar liniştea
sufletească este fericirea unui om. Ce-ţi mai trebue,
dacă tu ai linişte sufletească şi fericire? Dacă nu o ai,
să ştii că nu o poţi găsi decât în Isus Christos.
Deci vino la el ca să-ţi dea blândeţe, iar apoi
linişte sufletească şi fericire vecinică.
IOAN P. VOINEA.
Credinţa are făgăduinţa vieţii aces­
teia şi a celei viitoare.
(F. Timbtei 4, 8 .)
La cea dintâi privire, aceste cuvinte par cam pri­
mejdioase şi totuş cuprind în ele un mare adevăr. De
multe ori cei cari nădăjduiesc în Dumnezeu şi-i cer
ajutorul şi sfatul chiar în cârmuirea afacerilor tru­
peşti, le-au văzut înflorind şi înaintând în chip ui­
mitor. ,
Alţii, fără să fie bogaţi, pot mărturisi că, mul­
ţumită binecuvântării dumnezeeşti, nu duc lipsă de
nimic. Dumnezeu i-a binecuvântat pe măsura tre­
buinţelor lor.
 FÂNUL MÂNTUIRII
Alţii în sfârşit într’o stare mult mai umilită,
deoarece adevărata credinţă nu poate împiedica în­
cercările. S’au găsit în împrejurări foarte grele, an
cunoscut primejdia, dar au cunoscut şi salvarea.
Creştinii cei săraci ' ştiu mâi bine decât toţi,
cât de mult ajută Dumnezeu pe cei cari nădăjduiesc
în El. Ei capătă, cu privire la trebuinţele trupeşti,
cunoştinţe pe cari nu le pot căpăta cei bogaţi, prin
faptul că aceştia din urmă, având tot din belşug,
cred că au mai puţină trebuinţă de Dumnezeu. Dar
se înşală amar, fiindcă de ajutorul lui Dumnezeu are
lipsă ori ce om, atât bogat cât şi sărac.
In sfârşit, când în faţa greutăţilor, poţi avea
pacea lăuntrică, nu însemnează că ai căpătat cea mai
de preţ binecuvântare?
Să ne silim deci cu toţii a păstra mulţumirea su­
fletească, şi Dumnezeu ne va binecuvânta din belşug.
N. IONESCU.
Bogăţiile pe cari Dumnezeu le dă
omului.
Un cwn nemulţumit de soarta sa se plângea dc
Dumnezeu „Bunul Dumnezeu, spunea el, trimete al­
tora bogăţii şi mie nu-mi dă nimic! Cum pot eu să
debutez în vieaţă neposedând nimic?” Un bătrân auzi
aceste cuvinte şi îi spuse: Eşti tu aşa de sărac cum1
crezi? Dumnezeu rru>>ţi-a dat tinereţea şi sănătatea?
— Eu nu zic nu, şi eu pot fi încredinţat de puterea
mea şi de tinereţea mea. Bătrânul luă atunci nrâna
dreaptă a oimiului şi îl întrebă: — Vrei tu să te laşi să
ti se taie această mână pentru 2500 franci ? Nu, eu
nu vreau aceasta. — Dar mâna stângă? — Această
nici odată. Dar consimţi tu a deveni orb pentru 25 000
franci?
Ferească-mlă Dumnezeu! Eu nu ‘voiu voi sa dau un
ochiu nici pentru sume mai mari. Vezi, adaugă bă­
trânul, câteva bogăţii pe cari Dumnezeu ţi le-a dat,
si cu toate acestea tu te plângi.
Trad. de 1. VOINEA.
----- o——
Roagă-te şi lucrează!
Istoria bisericească ne vorbeşte între altele des­
pre prigonirile pe cari împăratul Mărcii Aurel le-a în­
dreptat împotriva creştinilor.
In multele legiuni de ostaşi, cari au făcut zid dc
apărare împrejurul acestui împărat a fost şi „legio
fulminatorix” alcătuita în majoritate din ostaşi creş­
tini. — 1 I '"!:':j/j[l
Prin rugăciunile acestor ostaşi, împăratul a scJp'at
din uruite primejdii — lucru, care l’a schimbat din
aprig prigonitor în ocrotitor înfocat al creştinilor.
Cititorilor: o asemenea legiune uimitoare în roade
am putea închega noi toţi cei cari ne-am adunat sub
un singur steag, pe cutele căruia ar sta scrise urmă­
toarele două cuvinte: „Rdagă-te şi lucrează'”
Vei zăbovi tu să alergi şi să te înscrii ca vnhmtnr
m coloanele acestei legiuni sfinte?
(„Răt. Neşt. S c r ip t^ -
Creştinul şi Evanghelia,
La evreii vechi era deprinderea sa se citească
zilnic din lege şi din proroci. Ei aveau anumiţi băr­
baţi şi pricepători în tălmăcirea scrierilor sfinte-. Gel
mai vestit dascăl al lor a fost Hilet. Intr’una din zile
a venit la dânsul un evreu credincios şi l’a întrebat:
„Invăţătoru-le, spune-mi scurt ce cuprinde -legea, şi
aceasta repede, cât ai putea să stai într’un picior?”
„Ceeace ţie nu-ţi place, altuia nu face!”, răspunse
învăţătorul.
Cititorule! Tu te-ai gândit şi te-ai întrebat
vreodată, cari sunt cuvintele Mântuitorului, în cari se
cuprinde miezul sfintei Evanghelii şi cari alcătuiesc
hotarul despărţitor între legea veche mozaică şi între
cea creştină?!
Dacă le ştii, repetă-le: dacă nu le ştii, învaţă-le:
„Mil-ă roiesc, nu jertfii’\ (Matei 9, 13.)
(„Răt. Neşt. Seri pitirile” .)
Ce scrie un mare ziar despre răs­
pândirea Evangheliei în Brazilia,
Marele cotidian „O Brazii” din Rio de Janeiro,
Brazilia, după ce a urmărit timp de câţiva ani răs1-
pândirea Evangheliei în Brazilia şi-a întreprins o
strictă anchetă, iată ce are de zis despre mişcarea „po­
căiţilor” :
„Este extraordinar ceeace se obsearvă în inte
riorul Braziliei, ori unde ar fi omul, cu privire la ri­
dicarea şi desfăşurarea, din ce în ce mai mare, a răs­
pândirii Evangheliei .
Ori unde mergi, în oraşe, sate, cantoane, la răs­
pântiile simple şi neînsemnate ale drumurilor, afli
totdeauna case dc rugăciune.
Chiar şi acolo, unde biserica catolică, de mulţi
ani n’a putut face nimic, unde nu s’au zidit până acum
nici şcoli publice, nu lipseşte această scoală nouă, în
care se proclamă Cuvântul lui Dumnezeu, şi prin
toate colţurile ţării se seamănă învăţăturile mântui­
toare ale moralei creştine. Pocăiţii, cum sunt numiţi
în interiorul ţării (şi asta încă-nu ştim dece), oamenii,
cari se ţin grapă de Evanghelie, iau toate măsurile
şi-şi folosesc toate puterile să trăiască frumoasele în­
văţături ale lui Isus şi să arate pilde bune chiar şă
răufăcătorilor lor. Şi chiar din această pricină ea
sunt priviţi cu oarecare 'rezervă de o seamă de oameni,
cari încă nu urmează religia aceasta nouă pe aici sau
au fost rău informaţi ani dearândul de cei ce ar fi
trebuit să predice în loc de ură şi vrăşmăşie, Evan­
ghelia bunului Mântuitor. Vieaţa lor este strict reli­
gioasă şi oamenii aceştia huliţi, se poartă într’un
irtod vrednic de un registru special.
Cei ce au urmărit fără prejudicii această miş­
care în ţara noastră în anii din urm'ă, au aflt şi ei
ceeace ara: aflat şi noi după ani de priveghere şi un
an de anchetă specială asupra acestei propagandă creş-
tinlă. Dacă n’am avut prejudicii, am avut toate re­
gulile criticei şi cu acestea ne-am pus pe lucru. Ce-am
aflat? Ami văzut lucruri ce înalţă naţia întreagă şi asi­
gură vieaţa Statului nostru peste ori ce umbră de
îndoială .Iată de pildă în regiunea de Carangola,
Matta de Minas şi în această zonă. Este o plăcere să
vezi vieţile multor bărbaţi şi femei schimbate în
vieţi curate şi devotate în tot ceeace este bon
 6
—r —s
FARUL MÂNTUIRII
ţător pentru suflet şi trup. Gospodăriile bune cresc
şi se înmulţesc; oamenii odinioară nepăsători sunt
treji şi-şi plătesc dările la timp. Case de rugăciune se
ridică mai mari sau mai mici, pretutindeni, şi cei ce
le frecventează se sporesc din an în an cu miile. In
toate locurile am văzut ceeace credem că va fi existat
şi între urmaşii lui Isus din Nazaret, când El umbla
pe pământ: vieaţă curată şi sinceră! Acei ce se adunâ
în aceste case simple de rugăciune, sunt oameni din
toate clasele sociale, dar mai mulţi ţărani, dela ţă­
ranii bogaţi până la muncitorul cel mai din urmă, şi
toţi Sunt cu vieţi de model şi vrednic de arătat ca
pilde bune. — .
Ce s’a întâmplat cu ei? Cuvântul fermecător al
Evangheliei le-a capturat totul, i-a renăscut în suflete
şi .inimi. Oamenii cari odinioară au vieţuit în be­
ţie şi mizerie, deprinzându-se cu zecile de ani în lue-
cruri stupide şi scârboase şi cu felul unei vieţi săl­
batice, la sunetul fermecător al Evangheliei, au rupt
cu lumea înecată în putregaiu şi burueni rele şi au
devenit nişte oameni curaţi, treji, gospodari buni, cetă­
ţeni vii şi vrednici de respect şi admiraţie în ochii în­
treg« lumi civilizate. Am văzut cum cei de clasele lor
respective, dar cari nu vreau să audă de pocăinţă, tră­
iesc tot îin acele sate, dar ce deosebire grozavă! In
timpul iernii, când e frig adesea şi pentru cei îmbră­
caţi, ami văzut copii desculţi, în zdrenţe şi aproape
goi pe străzi. In casele lor neîngrijite şi friguroase
îi ploua ca şi afară. Părinţii lor nu sunt mai săraci de
cât pocăiţii de clasa aceea, dar cari au case în-
jgrijite, şi copiii hrăniţi şi îmbrăcaţi. Ajunge să men­
ţionăm în treacăt că „pocăiţii" dau banii lor pe cele
de lipsă pentru suflet şi trup, pe când ceilalţi îi risi­
pesc prin cârciumi şi alte tămbălaie păcătoase. De
laceea aceştia din urmă sufăr, deîmpreună cu copila­
şii şi nevestele lor şi mai sufere pe urma lor şi statul.
Puţin, ba foarte puţin s’a vorbit în presă despre
credinţa aceasta vie şi renăscătoare de oameni, deşi
s’ar putea scrie despre minunile ei vindecătoare mul­
te volume. Dar S’a scris mult fără cerneală în inimile
miilor de ţărani cuminţi, pe cari îi vezi Duminica în
haine de sărbătoare mergând la casele de rugăciune, ca
s& se închine Domnului, în casele de rugăciune, ne­
anunţate de gazete, căci presa ca şi noi a căutat alte
lucruri, poate să-i dojenească pentrucă au apucat o
cale nouă, dar tot aceea a lui Isus din Nazaret.
Multe lucruri bune şi folositoare am putea scrie
despre această nouă mişcare evanghelică în ţara noas­
tră, dar vom reveni din când în când, căci lumina tre-
bue arătată norodului nostru.
Ziarul „O Brazii’’ îşi îndreaptă glasul către toţi ce­
tăţenii ţării, Să nu mâi permită nici o prigonire a con­
fraţilor şi concetăţenilor noştri, cari cred altcumi de cât
noi, căci nu este decât un Dumtaezeu şi cei ce se roagă
Lui nu trebue Să se prigonească. Ne îndreptăm rugă­
mintea şi către păstorii sufleteşti, cari conduc în ora-
şul nostru sigur această propagandă religioasă, să nc
trimeată tabloul cu orele de serviciu divin de Dumi­
nica şi sărbători sau ocaziuni speciale, ca la timp
Să le dămi publicului cititor între cari sunt mulţi do­
ritori Să asculte învăţătura creştină şi vreau să afle
puterea binefăcătoare” .
i2Bi3B£5BI2Bi3BB& 3B£5SaBK?BS3
— Răspândiţi „Farul Mântuirii“ —
» B 1 3 B i3 B !2 n i2 B S £ !B 5 2 B i3 B !3 B 2 î
Pocăinţa mea.
(Continuare.)
Eu cunoscând lucrurile de birou, deoarece aceasta
îmi este meseria, am fost detaşat la cancelaria punc­
tului de concentrare; însă la compania regulată de
unde îmi primeam toate competinţele militare. Intre
soldaţii acestei companii, se aflau doi şoldaţi volun­
tari, a căror feţe senine mi-au atras atenţiunea, văzân-
du-i totodată curaţi şi în cea mai bună regulă. Eram
curios să aflu starea acestora, fiindcă îi vedeam în re-
peţite rânduri citind fără ca să-i întreb că ce citesc; ba
une ori şi cântau nişte cântări, a căror melodie nu
mi-a fost cunoscută. Curiozitatea ce mă neliniştea a în­
vins şi aicea, silindu-mă să-i întreb de unde sunt
şi ce cântări cântă? Suntem din comitatul Clujului şi
fiindcă suntem creştini pocăiţi, cântăm cântări sfinte,
frnri răspundeau ei. La întrebarea mea, cum îşi exer­
cită cultul şi ¡cum cred ei, îmi; arată un Noul Testament
zicându-mi: „Aici Spnt scrise toate şi acestora trebue
Să le urmăm cu toţii începând o vieaţă adevărat creş­
tinească, şi să-i urmăm lui Christos, pentru mântuirea
n o a s t r ă f
La auzul acestor cuvinte, m’am convins, că aceşti
doi soldaţi sunt de aceeaş părere în ce priveşte mân­
tuirea ca şi mine; însă ei deja o practică, — în urma
acestora ,m’am hotărât, făcând vot lui Dumnezeu, că
o aşa vieaţă voiu începe ca aceşti doi soldaţi; însă lor
nu le-am spus până în timpul din urmă, — deci cu
toate stăruinţele mele de mai înainte prin cutreerarea
mai multor mănăstiri, totuşi cărarea spre mântuire mă
se arăta ca o enigmă, necunoscută, iar acum doi oa­
meni simpli, fără de nici o pregătire, a înlăturat vă­
lul de ceaţă cu desăvârşire de pe calea mântuirei, pe
când în mănăstirile amintite bărbaţi cu pregătiri spe­
ciale, n’au fost în staie să mi-o destăinuiască aşa pre­
cis, ca aceşti doi soldaţi simpli; dar credincioşi. Cu
una nu eram însă lămurit: despre organizarea bise­
ricească, despre aceasta aceşti doi soldaţi nu-mi putură
da desluşiri amănunţite.
După demobilizare m’am stabilit in oraşul meu
natal, avizând despre aceasta familia mea ca să-mi
urmeze, (care pe atunci se afla în oraşul P£cs, Unga­
ria), iar eu începeam a împlini voturile făcute lui
Dumnezeu; că voiu stărui şi mai m'ult ca cei doi sol­
daţi, ba voiu ridica statui religioase în casa unde lo­
cuiesc. i
Cercetând în mod sârguincios, dela un timp am
avut ocazia ca să aud în repetate rânduri vorbindu-se
despre baptişti: Cine sunt aceştia? mă întrebam eu,
„baptişti” . Cuvântul îmi părea cunoscut din limba la­
tină „botezat” ; dar tot atunci îmi apărea prin me­
morie, că eu am citit despre aceşti baptişti în anii
1906—1909 în care gazeta „Alkotmany”, (organ al
catolicilor din Ungaria) îi descria în cuiorile cele mai
negre, cum se întâmplase şi astăzi. Se vorbea, că
aceşti oameni primejduesc consolidarea naţiunei noas­
tre române; subminează statul român; că ne ameninţă
neamul cu păgânătate, lăsându-şi legea strămoşească,
şi că sunt plătiţi de inamicii naţiunei noastre şi câte
şi mai câte. Eu ca un fiu fidel al poporului meu
român, care am pus totul pe altarul patriei pentru în­
tregirea neamului, la auzul acestora mă revoltam, vă­
zând că şi azi se află pe teritorul Ţărei noastre rău
făcători, interesându-mă după aceşti primejdioşi bap­
tişti, ami şi intrat în relaţiuni cu ei, ba mergeam chiar
şi la adunarea lor în Partoş.
 FARUL MÂNTUIRII
După un scurt timp, după cercetările ce am făcut,
ara constatat că aceşti baptişti numiţi primej'dioşî,
propagă aceeaş credinţă ca acei doi soldaţi,' cari ca
şi mine s’au înrolat de bună voe sub steagul român
pentru apărarea Patriei. Aceleaşi cărţi le aveau: Bibha
şi Noul Testament. Am constatat apoi şi aceea că
nişte Oameni în speranţa vieţii de veci înfruntau toate
greutăţile cu adevărate pilde creştineşti; dar totuşi mă
gândeam că nu cumva sub masca de evlavie, să se
ascundă nişte trădători de ţară; deci ca să mă conving
ant intrat în legături strânse de prietenie cu ei, şi am
putut isă Imiă conving că am de1a face cu inişte adevăraţi
creştini, a căror societate o doriam din tinereţele
mele; dar până acum n’am aflat-o; iar toate acele
ponegriri ce se afirmau la adresa lor, şi-au pierdut îna­
intea mea tot crezământul. — Totuşi mă interesăm şi
după adevrsarii baptiştilor ca să mă conving despre
faptele acestora şi să mlă conving din ce motive pro­
pagă ei aşa o ură cumplită de aceşti creştini a-
devăraţi.
(Va urma.)
j Pagina fem eii
«Kgsgai&tiaXeuţnet
T a b i t a.
Exemplu strălucit pentru fecioarele noastre
In cetatea Iope, după cum afirmă Faptele Aposu
tol:lor din Sfânta Scriptură, trăia o femeie numită
Tabita, care se traduce Dorea sau Căprioară. Că
ea era căsătorită sau necăsătorită, ori că era fecioară,
nu ne spune Scriptura, (dar vieaţa ei poate sluji tot atât
de mult femeilor cât şi fecioarelor?. Această femeie,
zice Sf. Scriptură, că era o ucenică. Este ştiut că nu­
mele de ucenic se dă aceluia, care intrând în serviciul
cuiva are datoria de a asculta tot ceeace îi va porunci
stăpânul şi a-şi îndepTni însărcinările ce> i sfe dau. Tab-
bita era ucenica Domnului, ea era în strânsă legătură
cu Mântuitorul ei, de care asculta şi îşi împlinea cu
sârguinţă îndatoririle ei de ucenică, căci faptele ei în­
tăreau numele ce-1 purta. Dar afară de numele de
ucenică, pe care-1 purta şi care arăta tti'ai mult o stare,
ea se numea Căprioara şi acest nume arăta lămurit
activitatea ei de ucenică. întocmai ca şi o căprioară,
care aleargă toată ziua’ sărind peste stânci şi văi, înlă­
turând orice piedică din calea ei şi sorbind di'ntr’un
izvor curat şi limpede când setea o pridideşte şi
poate vânătorii o aleargă, Tabita a alergăt în dra­
mul ei de harnică lucrătoare, sărind multe greutăţi
în vieaţa de credincioasă, înlăturând piedicile, cari i
se puneau in cale, sorbind cu lăcomie din izvorul
cel mai limpede: cuvintele Mântuitorului, cari sunt
apa vieţii şi alergând mereu în dramul ei, atunci
când ar fi fost urmărită de vânătorul satan, ea fă­
cea multe milostenii şi fapte bune cari sunt cu ade­
vărat fructele unui creştinistn adevărat. Faptele ei în­
tăreau credinţa ce o avea şi vice-versa, căci o cre­
dinţă fără fapte este moartă. Dar iată că această
vrednică ucenică se îmbolnăveşte şi moare! Câtă du­
rere şi ce gol a lăsat moartea ei, în sufletele credin­
cioşilor, atât pentrucă o pierduseră pe ea ca pe
o servă iubită, cât şi pentru faptul că a fost atât
de folositoare celor din -jurul ei, este arătat aşa de linf
7
pede în Sfânta Scriptură, atunci când s’a trimes după
Apostolul 'Petra, care sosind a fost înconjurat de
văduve şi plângând i-au arătat hainele şi cămăşile
pe cari le făcea Dorea. Ea murise trupeşte, dar faptele
ei o făcuseră să trăiască în sufletul credincioşilor,
în inima acelora, cari s’au bucurat de multe foloase
aduse de mâna ei binecuvântată!
Durerea lor, care era aşa de mare a înduioşat pe
Apostolul Petra, care înviind-o le-a pus-o înaintea
ochilor, ceeace stârni o mare bucurie în întreaga ce­
tate Iope. —
Şi acum slă ne întoarcem puţin spre noi: dacă nu
purtăm numele de Căprioară, totuş fiecare din noi
poartă numele de ucenică. Oare înţelegem noi tot
aşa de bine îndatoririle ce le avem ca ucenice ale
Domnului, cum a înţeles Tabita? Mă tem că suntem
departe. Oare faptele noastre întăresc numele de uce­
nică? Iarăşi mlă cam tem. Şi totuşi trebue să ne apro­
piem de Mântuitorul nostru aşa cum' s’a apropiat
Tabita şi vom fi astfel departe de păcat, pe care îl
vom; ocoli .Numele nostru de ucenică trebue să-l
Sldcotim o onoare pe care Dumnezeu ne-o face
şi nu pai o ocară. Credinţa noastră să fie împodobită cu
fapte ca şi a Tabitei. Vieaţa ei era un serviciu sfânt
pentru omenire. Este şi vieaţa noastră un asemenea
serviciu? Faptele bune şi milosteniile de orice fel,
alcătuiesc o cunună, care împodobeşte fruntea oricărei
fecioare creştine. Să ne fstrăduim! fiecare din noi a pur­
ta o astfel de cunună şi să nu fim înfrigurate după
modă şi lux, căci, (căutând mai Wult podoaba din afară,
vom! uita să ne împodobim sufletul. Tabita era pre­
ţuită în comunitatea din care făcea parte. Să cău­
tăm! şi naţi a fi preţuite pentru munca ce trebue Să ne
silim1a depune atât pentru folosul celor din jurul nos­
tru cât şi în lucrai lui Dumnezeu şi dacă de oameni
vom fi preţuite cu atât mai mult de Dumnezeu! La
sicriul Tabitei plângeau toţi cu durere, căci era o
fiinţă valoroasă şi lipsa ei se simţea. La sicriul nostru
vor plânge oamenii sinceri, sau se vor bucura ca şi
când ar fi scăpat de o piedică?!
Tabita a foist înviată din moartea trupului, fiind­
că sufletul e mort, căci mâi grozavă este mOartea
spirituală. —
Din moartea spirituală, numai Isus Christos,
Mântuitorul nostru poate să trezească pe ori şi cine.
Cei ce au fost treziţi odată să vegheze în rugă­
ciuni pentru a nu adormi din nou, deoarece va fi mai
greu s'ă se trezească a doua oară. Iar cei ce încă sunt
morţi ¡sufleteşte, dee Domnul ca jertfa Lui să-i tre­
zească, să pună în ei vieaţă şi râvnă pentru lucru,
ca cu toţii să purtăm numele de ucenici ai lui Isus,
întodmiai ca şi vrednica şi neuitata ucenică Tabita.
EUGENIA POPP.
| Ştiri E x tern e I
Convenţia Baptistă de Sud.
* Convenţia Baptistă de Sud din Statele Unite s’a
întrunit anul acesta în zilele de 12—16 Maiu. la
Houston, Texas. Prima sesiune s’a 'început Mer-
curi dimineaţa la orele 9 cu oră deragăciune. De fa­
ţă, în marele auditoriu al oraşului, în care s’a întrunit
marea adunare religioasă, erau 2940 delegaţi înăcrişi.
 8 FARUL MÂNTUIRII
Au început să sosească trenurile speciale arhipline cu
delegaţi şi vizitatori la adunareâ anuală a Convenţiei
Bisericilor- Baptiste din Statele Unite ale Americei
de Nord. Când Dr. George W. Mac Daniel, pre­
şedintele Convenţiei:, un mare savant, si orator, a apa­
rat pe platformlă, după ora de rugăciune a fost sa­
lutat de peste '4000 delegaţi.
S’a început sesiunea de lucru ca alegerea no iilor
însărcinaţi. Dr. George Truett propune pe fir Mac
Daniel să fie reales preşedinte. Convenţia l’a ale?
unanim. D. O. S. Lattimore, jude la curtea de casaţie
din Texas; J. D. Bell din Gcorgia; A. M. Bennett din
Florida şi L J. Bristow, din La., au fost aleşi vicepre­
şedinţi. Dd. H. C. Moore şi J. H. Buruett au fost
alfcşi secretari, G. W. Norton, din Kÿ., a fost ales
casier; G. W. Harvey, fost deputat în Kentucky, a
fost ales auditor.
Preşedintele Mac Daniel a ţinut o scurtă'cuvân­
tare şi în sfârşit a încheiat cu 1. Cor. 13., în timp
ce iniile de delegaţi, oameni din toate straturile so­
ciale, delà guvernatori de Stat până la ţărani şi mun­
citori de fabrică, ascultau cuvintele dragostei biruitoa­
re cu Christos.
A urmat apoi Rev. Dr. J. ,B Leavell, păstor
la Prima Biserică din Houston, care a introdus pe d.
Oscar F. Holcombi, primarul oraşului, care a venit să
salute Convenţia Baptistă în numele locuitorilor. La
adresa d-lui primar a frăspuns Dr. H. A. Porter, dele­
gat din Missouri.
După câteva rapoarte generale asupra stării bi­
sericilor, trimiteri şi primiri de salutări din toate
părţile, a urmat predica anuală de Rev. Dr. F.F.
Brown, prinţul predicatorilor din Tennessee. Citirea
a 3. Ioan şi subiectul „Prosperitatea sufletească” .
La masă, delegaţii au întrecut cifra de şase mii!
După masă s’a început sesiunea cu oră de rugă­
ciune, condusă de Dr. C. H. Jones din Georgia. A ur­
mat apoi prezentarea delegaţilor, ca Dr. F. W. Gracey
din Cork, Irlanda, aduce salutările delà baptiştii din
ţara sa; comitetul de transmis salutări din partea
Convenţiei Baptiste de Nord-, — Aşa au urmat toate
sesiunile cu lucrul pentru împărăţia lui Dumnezeu.
Dintre romlâni a luat parte la convenţie sora Ludovica
Cristea, studentă.
Sesiunile C o n v e n ţ i e i s’au sfârşit Duminică
seara în 16 Maiu cu servicii in toate bisericfle din
oraş. Viitoarea întrunire anuală se va ţine la Louis-
ville, Ky., în zilele de 4—8 Maiu. 1926. — Să dea
Dumnezeu binecuvântările Sale peste lucrurile popo­
rului Său. I. S.
I --^ • • • S rugim să ne comunicaţi adresa exactă, unde să vă
| JDin m isiune | trimitem revista.
BOTEZURI.
BUTEN1. — Fraţii din această comună au avut
o bucurie miare în ziua de 6 Iunie a ,c., prin faptul
că 25 de persoane au primit botezul.
Actul botezului a fost îndeplinit de fr. V. Vanei
din cotuuna Oovojdia.
DMnnul să binecuvaiteze aceste tinere plante şi
să lé ajiute a aduce fructe pentru împărăţia lui Dum-
IKZttr. t— • 0; ;
-V ' • » » ' i.: a .. . . .: . .
CLUJ-MANASTUR. — Iu ziua do 6 Iunie a. c. a
avut loc în această localitate un frumos botez cu 15
persoane.
Actul botezului a fost îndeplinit de fr. N. Pop
in apa râului Someş, in faţa a câtorva sute de per­
soane.
Dorim binecuvântarea Domnului nouilor bote­
zaţi. I. C.
CASATORII.
Suntem informaţi de către fratele 1. Bălănean
din Jibou, că in comuna Ardusat a avut loc celebrarea
cununiei religioase a fr. Cai ioan cu sora Maria
Galia, ambii din comuna susnumitâ.
Urăm tinerei perechi a Domnului binecuvântare.
In ziua de 27 Mai a. c., s’a celebrat cununia re­
ligioasă a fr. Ioan Zelecuţan din Valea-Mare. cu sora
Elisabeta Cererian din comuna Costeiul-de-Sus.
Actul a fost îndeplinit de fr. Ioan Covaci şi
Petru Muntean.
Dumnezeu să binecuvinteze tânăra pereche ca s“â
trăiască spre a Lui glorie.
IOAN PAIOŞEAN,
CEREMONII FUNEBRE.
In ziua de S Iunie a încetat din vieaţă la domi­
ciliul său din comuna Bălnaci, fr. nostru în Christos
Popa Vasile, fost pe vremuri primar al comunei.
Rămăşiţele pământeşti au fost înmormântate iu
ziua de 10 Iunie. Serviciul funebru a fost ţinut de
fraţii: Gh. lonescu. D. Bucurean şi Teodor Ţuţ.
T. PUP.
De asemenea a încetat din vieată în ziua de 30
Mai sora Ana Crăciunescu din comuna Furdea, în
etate de 80 ani, după o grea suferinţa.
Serviciul a fost îndeplinit de fraţii T. Boloşiu şi
Emilian Ardelean, premergătorul Comunităţii din
Jupâneşti.
P o şta redacţiei
Fr. Achint Stoian (Vleapai). — Citiţi Farul Mân­
tuirii Nr. 11 şi ve-ţi vedea că s’a publicat.
Fr. Cornel I m a (Furdea). —• S’a primit suma de
160 lei pentru abonamente, vă mulţumim. Rog co­
municaţi ce numere n’aţi primit, ca să vi le trimitem
încă odată.
* * *
Fr. Dumitru Maghiar, corn. Ariaş, Begdati F.ma-
nuel, Almaştil-Mare, Ras iu Vasile, Timişoara. —
Revista ne vine înapoi cu menţiunea „necunoscuţi”>Vă
* **
Toate persoanele, cari ne trimit bani prin man­
dat poştal, sunt rugate să menţioneze pe cuponul
mandatului scopul pentru care ne trimet banii, pentru
a evita întârzieri de abonamente sau ahe chestiuni.
♦ **
Trică Vasile (Noşlac). — S’a primit la adminis­
traţia revistei noastre suma de 100 lei pentru abona­
ment, vă mulţumim. •,
; • • •
Răspândiţi [printre copii „AMICUL. COPIILOR” ,
cea mai bimă revistă pentru educaţia copiilor.
 Anul Ol! Numârul 10 A ugust 1926

Apare de 2 ori pe lună Redactor N. Io n e s c u

Abonamentul ICO Lei pe an.
In străinătate dublu
REVISTĂ RELIGIOASA Redacţia şi Administraţia
BUCUREŞTI»
InAmerica 2 Dolari. A Uniunii Baptiste Române din România.
Strada Berzei No. 29.

Isus a z is : Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor ca ei

să vadă faptele voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în
ceruri. (Matei 5, 16.)

M ărirea Iul Dumnezeu.

Când privesc in depărtare
Şi văd frumoasa câmpie,
Par’că-aud o voce tare
Care strigă: ..Slavă Ţie...”
Cerurile ne vesteşte
Mărirea lui Dumnezeu,
Şi toate ne dovedeşte
Că-i minunai lucrul Său.
O zi una către alta
Fără vorbe spun mereu.
Şi de bucurie saltă
Lăudând pe Dumnezeu.
A lor răsunet străbate
Tot pământul întregit,
In toată lumea, departe
Ca slă fie auzit...
Şi soarele ca un mire
La porunca Domnului
Fi! îşi face cu bucurie:
Ii Cursul înaintea lui.
fi . ______________
[ijj TIPOGRAFIA GUSTA V ALB RECHT BUCUREŞTI, STRADA DOMNIŢA ANASTASIA 12.
xŞţi • » - -^ c -nr.-] jfr
El răsare dimineaţa
Luminând acest pământ,
Arătându-şi astfel faţa
Că-i făptura Celui Sfânt.
Chiar toate istoriseşte
Câte le vedem mereu,
Şi acelaş «minteşte:
Mărirea lui Dumnezeu.
Legea Domnului e sfântă
Fericiţi, cari o ’împlinesc,
Că vor ajunge-alor ţintă
Şi în veci să ’nvoselesc.
Deci toţi, cari aveţi suflare
Cântaţi Domnului în cor,
Intonând noua cântare
Marelui-Stăpânitor!
Căci cei vii cu bucurie
Preamăresc pe Dumnezeu,
Chiar şi pasărea ’n câmpie
II laudă tot mereu.
SIMION ŢON.
f
--r*
V-
 2 FARUL MÂNTUIRII
Cum să trăim.
Ce scurtă e vieaţa! Ce trecători suntem! Timpul
se scurge cu iuţeală nespusă; minţită după minută
aleargă şi împreună cu ele trecem şi noi. Vieaţa omu­
lui e ca iarba, zilele lui ca floarea ierbii, astăzi e
verde şi înflorită, iar mâine se usucă şi floarea ei
cade. Primul sfert din această vicaţă se scurge până
nici nu ştiml a ine folosi de ea, iar cel din urmă trece
după ce am încetat a ne bucura de ea. La început
am trăi, dar na ştim cum, la sfârsit am trăi, dar nu
putem. Trei sferturi din intervalul celor două perioade
a vieţii, ni le răpeşte somnul, munca, suferinţa şi ne­
cazurile de tot felul.
Scurtimea vieţii omului nu constă in aceea, că
timpul naşterii e prea apropiat de cel ăl morţii, ci
fiindcă în acest timp nu ştim să ne bucurăm de el, căci
ori cât de depărtat ar fi timpul naşterii de cel al
morţii, totuşi e foarte apropiat când vieaţa e rău îm­
plinită.
Mulţi aleargă după bogăţii, urmăresc idealuri pe
cari realizându-le să poată deveni fericiţi şi tocmai
când s’ar putea bucura de vieaţă îi ajunge perioada
cea din urmă, când ar trăi şi nu pot iar la un moment
dat, totul se sfârşeşte prin suferinţele morţii. De
unde adeseori suntem ispitiţi a considera vieaţa ca
un canon de ispăşire, de care nu putem să scăpăm.
Dumnezeu nu a făcut pe om cu scopul să-l
chinuiască, ci ca să-l pună stăpânitor peste toate bu­
nurile pământeşti, dar omul prin neascultarea lui şi-a
tras asupra sa aceste pedepse.
Fiindcă avem de trăit atât de puţin timp pe acest
pământ şi având să trecem prin aşa multe dureri, să
ne gândiră că existenţa sufletului nostru se continuă,
nu numai până la mormânt, ci trece şi dincolo. De
aceea să ne chivernisim vieaţa aceasta trecătoăre în
aşa fel, ca în totdeauna să avem satisfacţia sufle­
tească.
Vieaţa noastră este nu un canon de ispăşire, ci
mai mult un timp de graţie divină în care ne putem
restabili fiecare drepturile pierdute prin căderea stră­
moşului nostru în păcat. De aceea este de mare lipsă
să ştim cum să trăim, spre a fi plăcuţi lui D-zeu.
Căci vedem mulţime mare de oameni bâjbâind prin
bezna înfiorătoare a acestei lumi, căutând după feri­
cire şi plăceri, căutând zadarnic după ceeace nu se
poate găsi şi se întâmplă tocmai cum spunea filozoful
Schopenhauer: „Nebunul aleargă după plăcerile vie­
ţii şi în totdeauna rămâne înşelai, iar înţeleptul se
se fereşte de rele” .
Când cineva are ocazia să-şi câştige existenţa
fără mare oboseală, nu înseamnă că e om înţelept. A
fi înţelept însemnează a te feri de relele ce uşor te
pot întâmpina în lume.
Iubite cititorule ,de câte ori nu te-ai gândit tu şi
nu ai zis: ,,Ce fericit aşi fi dacă aşi putea realiza
cutare sau cutare lucru! Şi totuşi mai ai pretenţia să te
numeşti înţelept. Ori ce ai câştiga în această lume, fe­
ricirea nu ai aflat-o. Fericirea o poate a-
fla omul numai în vieaţa eternă, dar cu condiţia, dacă
aici a făcut pe înţeleptul, ferindu-se de rele, iar în
caz contrar şi-a tras mai mare osândă. Condiţiile sub
cari cineva poate fi fericit în vieaţa eternă, le-a spus
Isus Christos în predica de pe munte şi cari sunt
scrise în Ev. după Matei în capitolul 5. D. S.
Patru tablouri adevărate.
Intr’o foaie mică cu titlul: „Povestiri bune pen­
tru copii”, am găsit următoarea istorioară:
Intr’o casă unde se (pot vedea tot felul de tablouri
pietate, se aflau patru, cari reprezintau inima omului,
în patru stări felurite. Cel dintâi tablou reprezintă
o inimă neagră de tot, ceeace însemnează că inima e
înegrită cu totul de păcate. Al doilea tablou repre­
zintă o „nima albă. dar plină cu fel dc fel de animale:
Intr’un colţ se vede un urs în lanţ cu ghiarele întinse,
parca ar vrea să fie stăpân pe tot ce-i iese în cale;
desigur că acest urs nu însemnează altceva decât iu­
birea de sir.e (egoismul). In cealaltă parte stă un
tigru, care înfăţişează mânia. Iar în faţa lui stă un
porc murdar, care înfăţişează necurăţenia şi mai la
mijloc stă un păun, care îşi arată coada cu penele-i scli­
pitoare şi care înfăţişează desigur mândria.
Cât de ciudate simt lucrurile cari se află într’o
inimă omenească, care nu e întoarsă la Domnul! Ce
neorânduială e în ea! Al treilea tablou ne arată o sta­
re mai bunicică a inimii omeneşti; aici nu se mai
vedea nici una din animalele, cari se văd în tabloul
al doilea. Dar câte ciudăţenii se mai găseau în aceas­
tă inimă. Se vedea ică' a mai rămas o labă de urs, un
dinte de tigru, o coadă de porc, ba şi nişte pene de
păun, cari erau împrăştiate în inimă pe ici şi colo. Cu
durere putem constata că şi această inimă este în des-
ordine. Al patrulea tablou înfăţişează o inimă albă şi
fără nici un animal; în ea nu se poate găsi
chiar nici urmă de animal, iar deasupra stă scris cu­
vântul: „Isus” . Ce minunată inimă? Ea e curăţită
prin sângele mieluşelului Isus, căci numai această
substanţă, care întrece ori ce substanţă chimică, poate
şterge astfel de urme murdare şi poate alunga din
inima omului: Egoismul, mânia şi mândria.
Scumpul meu cititor, îmi dai voe să te întreb:
Cu care din aceste tablouri se aseamănă inima ta?
Primul tablou ne înfăţişează o stare îngrozitoare
a inimii omeneşti. Aici păcatul e stăpân pe situaţie,
totul e cuprins de el şi prin murdăria fărădelegilor şi
a tuturor poftelor a întunecat complect întreaga ini;
mă. Dintr’o astfel de inimă nu poate eşi nimic bun,
totul e otrăvit, din ea poţi să aştepţi să iasă: Min­
ciună, înjurătură, blesteme, invidie, ură, mânie, cur-
vie, omoruri şi multe alte patimi păcătoase, care
duc sufletul într’o adevărată nimicire. Al doilea ta­
blou înfăţişează după cum am văzut o inimă albă, dar
în ea mai e un urs, care vrea să răpească totul ce-i
iese în cale. O! câţi oameni de aceştia nu sunt astăzi?
E adevărat că inima lor nu este aşa de rea ca cea din­
tâi; nu e neagră ,dar ce folos când o inimă e stăpâ­
nită de egoism (iubire de sine) şi când în ea se află un
tigru (mânia) ba şi un păun (mândria) zic: Ce poa­
te folosi unui om milosteniile, rugăciunile lungi, pos­
turile, mergerea la biserică, când în inima lui se
găsesc asemenea lighioane! Intr’o astfel de inimă
Isus nu-şi găseşte plăcerea, El nu poate să locuiască
la un loc cu ursul, tigrul, porcul şi păuni, ci vrea
să locuiască intr’o inimă curăţită prin sângele Său
scump.
Al treilea tablou ne arată ceva curios, prin fap­
tul că inima deşi e albă, totuşi în ea se vede o labă
de urs, un dinte de tigru, o coadă de porc şi pene de
păun. Şi ce mare adevăr ilustrează acest tablou!
Sunt mulţi creştini, cari fac parte dintr’un grup oare­
care de credincioşi, sunt mulţi creştini botezaţi, cari
 FARUL MÂNTUIRII 3

vizitează adunările religioase regulat, contribuie cu îngerul şi potirul.

banul şi avutul ior la predicarea Evangheliei, ba
chiar iau parte la toate tainele binecuvântărilor dum­ — F. W. Foerster. —
nezeieşti şi totuşi, inima lor poate să fie asemenea a- (Tălmăcit de Isaac.)
cestui tablou. Ce lucru ,dureros este când în inima unei
persoane, care face parte chiar din Biserica lui Chris­ Christos în Ohetsemani este subiectul multor ta­
tos, mai e o firimă din e u l său de mai înainte! blouri şi sculpturi, fie în lemn fie în piatră. Chris­
Isus nu se împacă cu e u 1 nostru. El vrea ca tot tos este în rugăciune. Soldaţii şi alţi oameni înarmaţi
ceeace facem să nu mai facă e u 1 nostru ci EL. O, cât sunt de acum la (poarta grădinii. Insă El nu-i vede: pri­
de mare este e u l acesta în inima multor" credin­ virea Lui este îndreptată către îngerul care-i întinde
cioşi, încât îmi vine să cred că nu numai o labă, ci un potirul. ; .
picior întreg a mai rămas în ei din urs (egoismul). Dacă în neplăcutele împrejurări ale vieţii noas­
Dragul meu, dacă tu voeşti să trăieşti cu Christos, tre vedem numai oamenii prin cari ne vin suferinţi, nu
atunci trebue să-ţi răstigneşti cu desăvârşire întregul vom avea nici mângâieri nici pace, ci ura va cuprinde
tău „eul” şi să laşi ca Christos să domnească în tine. sufletul nostru.
Atunci ve-i putea zice ca Apostolul Pavel: „Numai
trăiesc eu, ci Christos trăieşte în mine". Galateni, 2, Dar dacă în mijlocul împotrivirilor şi încercărilor,
20. La fel este şi cu dintele tigrului şi cu coada de cari ne vin delà oameni, ochii noştri vor rămâne ţin­
porc, dar şi din păun a mai rămas ceva. Mândria. tiţi la îngerul, care ne aduce potirul, şi dacă vom
Dacă cele de mai sus sunt rămase în inima ta, atunci primi cu supunere încercarea socotind-o venită de sus,
cu siguranţă că şi penele păunului nu lipsesc, ci atunci vom fi cu totul departe de adevăratele atacuri
sunt răspândite prin inimă. Dar trebue să ştii scum­ ale oamenilor; vom trăi într’o atmosferă cerească, şi
pul meu cititor că, primul pas spre cădere este nimic nu ne va putea turbura sau mâhni. A recu­
mândria. Şi câţi nu suferă de boala mândriei, dar noaşte pe Domnul îndărătul tuturor lucrurilor cari ne
Cuvântul Domnului zice că cei .mândri se vor umili, vin delà oameni, nu (înseamnă numai a crede orbeşte în
iar cei umiliţi se vor înălţa. Luca 14, 11. voia Domnului, ci să lînveţi cum aceste lucruri pot sluji
In sfârşit iată că apare în faţa noastră al p- drept remediu salvator al boalelor sufletului tău, a
trulea tablou, care inspiră o bucurie neînchipuit de slăbiciunilor de cari eşti cuprins şi a greutăţilor cari
mare. te frământă. In loc ide a stipăra (insulta) pe cel care ne
Este o inimă curată fără nici o urmă a păcatului, aduce această suferinţă. Să căutăm binecuvântarea vor­
în ea nu se poate vedea altceva n'mic decât o etichetă beşte de rău. Să ştim a venea îngerul Domnului,
pe care e săpat cu litere scânteietoare numele sfânt: care izvoreşte din această încercare şi vom şti pe vii­
„Isus”. Vezi scumpul meu în ce inimă are plăcere Isus tor, să ne păzim mai bine propriile noastre buze, stă-
să locuiască! Este inima ta aşa? Atunci să şti că Isus pânindu-ne de a vorbi'lucruri ne, la locul lor. Această
cu plăcere locuieşte în ea. O astfel de inimă e pre­ totală schimbare a obiceiurilor noastre preţuiesc mai
dată în întregime lui Isus şi El a spălat-o cu sân­ mult pentru inimă decât multele târcoale împrejurul
gele Său, în cât nici o urmă a păcatului nu se mai proastei purtări a ,altora. Cel care a fost înşeiat şi care
vede în ea. a suferit pierderi, să ia seama ca amarele lui lă c ră m iş a
mânia lui să nu-1 lipiască de două ori mai mult de
Scumpul meu, dacă şi tu voieşti să ai o astfel de lucrurile pe cari viermii şi rugina le roade, ci să se
inimă, atunci dăi-o lui Christos în întregime şi El o întrebe până la ce punct s’a scuturat el însuş de jos­
va curăţi de toate răutăţile şi murdăriile aflate în ea, nicele patimi, cari împing pe om să părăsească cele
.spălând-o cu sângele Său sfânt. Iar după aceasta mai bune porniri ale sufletului său. Acel care adună
va scrie cu litere scânteietoare în însuţi vieaţa ta nu­ nerecunoştinţa să nu răspundă cu cuvinte mânioase,
mele lui sfânt. Un om .'cu o astfel de inimă este cunos­ dar nici să nu caute să ajute la aceste lucruri. Mai bine
cut de toţi că în el locuieşte Isus, pentru că' vieaţa lui să vadă dacă nu însăşi nedibăcia lui şi însăşi propriile
de toate zilele corespunde voinţei Lui şi faptele lui lui sentimente nu sunt în parte cauza nerecunoştinţei
bune, făcute cu Isus întăreşte aceasta. căpătate. Să judece fericita împrejurare care i-a arătat,
* * *
în sfârşit, să nu privească asupra creaturii şi să nu
Pe când un profesor din Şcoala de Duminică po­ aştepte delà omul născut din pământ lucruri cari nu
vestea copiilor despre aceste tablouri, un copil fu sunt din lumea aceasta.
pătruns de aceste cuvinte şi după un timp el spuse
profesorului că a rugat pe Isus să gonească din inima Şi dacă nu înţelegem pentru ce ni se întinde po­
iui; ursul, tigrul şi toate celelalte vieţuitoare şi să tirul, să spunem în (chip lămurit „Totuşi nu cum voiesc
intre El în ea şi L’a mai rugat că după ce le va goni, Eu, ci cum voieşti Tu”. Mat. 26, 39. Nu este sufe­
«â închidă uşa, ca nici o vieţuitoare să nu se mai în­ rinţă, care să nu-şi aibă rostul ei. Numai dacă o pri­
toarcă înapoi. .. . mim cu umilinţă, fără ură asupra oamenilor şi fără a
Roagă şi tu pe Isus să gonească din inima ta prinîmpotrivi
ne soartei. Şi dacă cei de o seamă cu noi,
jri ce rău, căci nu! e nici un păcat atât de negru de ferim, atunci sălorştim
purtările prea puţin delicate, ne fac să su­
a ridica ochii cu supunere către
care Isus să nu te poată scăpa. Tu eşti prea slab ca să lumea superioară, cu încredinţare că tot ceeace se pe­
birueşti: Ursul, tigrul şi celelalte vieţuitoare şi de trece pe pământ a -‘fost condus de către Dumnezeu. Bi­
aceea să-L rogi pe Isus să Ie alunge şi să locuiască El
in inima ta. necuvântări minunate vom căpăta atunci din cele mai
încă o privire lasă să treacă peste aceste patru grozave nenorociri, cari pot veni din partea oamenilor
tablouri, ca să poţi vedea, care din ele se aseamănă cu şi vom cunoaşte mai adânc vieaţa, oamenii, pe
mm a ta. -k r . Dumnezeu însuş şi pe cel care a luat o înfăţişare de
M. DUMITRAŞCU. om, pe omul Dumnezeu, Isus Christos.
- ----- O—“— 'i i ' i ÿ.• «
 4 PARUL MÂNTUIRII
Sfânta Scriptură şi minunata ei_
putere.
Un vapor american călătorind pe Oceanul Pa­
cific s’a lovit de o stâncă mare, care era sub apă, şî a
început să se scufunde. Căpitanul vaporului şi marina­
rii erau douăzeci şi doi la număr. S’au urcat în bărci
şi sperau să ajungă ta, o insulă oare care, sau să întâl­
nească vre-un vapor amic şi astfel să fie scăpaţi. De
geaba însă se uitau jur împrejur să vază vre-un va­
por. — Nu s ’a văzut nici vapor, nici uscat. De pa­
trusprezece zile rătăceau încoace şi încolo şi au în­
ceput s'ă piardă ori |ce Speranţă pentru salvarea lor, dar
în dimineaţa zilei a cincisprezecea au văzut în de­
părtare uscat şi iată se apropiau de o insulă. Locui­
torii insulei, văzând bărcile, s’aa adunat cu toţii la
mal. A fost un moment dc desnădejde pentru bieţii
naufragiaţi. Cu toate că erau aproape morţi de
foame şi osteniţi, nu ştiau însă dacă trebuc să se bu­
cure sau să se întristeze de priveliştea depe insulă.
Dacă locuitorii insulei erau sălbatici. Atunci îi aş­
tepta cea mai grozavă soartă şi era mâi bine pentru
ei.să se înece în valurile mării, deoarece sălbaticii uci­
deau de multe ori pe nenorociţii albi, cari cădeau
în mlâinile lor, sau îi jertfeau idolilor lor. Pe când ma­
rinarii cu mare băgare de seamă urmăreau orice miş»
care ce se făcea la mal, au văzut pe linul din indigeni
venind către ei, ţinând sus în mână o carte şi strigând:
„Misionarule! Misionarule!” ¿O! cât de dulce suna a-
eeasftă voce la urechile bieţilor naufragiaţi. Misionarii
au vizitat această insulă. Lc au predicat Sfânta Scrip­
tură! Marinarii n’aveau de ce să se teamă şi cu mare
bucurie au răspuns la-rocea aceasta şi au cerut ajutor
dela indigeni. Atunci venind mai mulţi' i-au ajutat să
iasă din bărci şi le-au dat hrană şi îngrijiri cu o ade­
vărată iubire creştinească. Spre marea lui bucurie,
căpitanul a aflat, că toate acestea se-datorau lucrului
fratelui său, pe care Dumnezeu l’a binecuvântat, când
misionarul acesta a adus Evanghelia la aceşti săl­
batici, dar şi pentru serbarea fratelui său şi a com­
patrioţilor săi de la o moarte siguri. Cu toţii putem
înţelege ce era cartea aceasta, pe care omul acestă
o ţinea aşa sus! Ea era semnul păcii! Sfânta Scrip­
tură, care a fost lăsată dc Dumnezeu ca să înveţe pe
oameni înţelepciunea Sa şi să-i transforme din nemi­
loşi, mândri şi sălbatici în umiliţi, înţelepţi şi buni
creştini.
Tr. de H. N. BELIANID1S. T.-Măgurcle.
Ce trebue să fie copii iui Dumnezeu?
Desigur că Domnul nu are trebuinţă de oameni
cari poartă numai numele de creştini şi nu aduc
nici un folos împărăţiei dumnezeeşti. Noi găsim în
Sfânta Scriptură că, creştinii primitivi au ştiut să tră­
iască şi să lucreze, pentru lăţirea împărăţiei lui Dum­
nezeu pc pământ, dela care trebue să luăm şi noi
-exemplu.
Dumnezeu nu se mulţumeşte nuntai cu făgăduin­
ţele noastre, ci trebue fsă trăim şi sa-1 servim după cum
El ne dictează prin Spiritul Sfânt. Azi trăim în cele
mai grele timpuri, când oamenii zic că sunt creştini şi
In realitate nu sunt. Aşa dar, f a p t e mi vorbe, nici
laude deşarte.
Fraţilor, voi trebue să fiţi martori adevăraţi' pe
pământ, şi cea mai bună mărturie este faptele .vieţii
creştineşti, pe cari voi le puteţi face, prin Cel ce a
zis: ,Jatâ Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfâr­
şitul veacului. 1. M.
»
Slava.
E râu să-ţi placă şi sa urmăreşti slava? Cea mai
mare parte dintre moralişti spun că da, căci zic ei, do­
vedeşte mândria şi îngâmfarea omului. Eu nu zic că
spun minciuni, dar n’au deplină dreptate. Trebue să
facem deosebire intre slavă şi slavă. Este una dela
care şi Dumnezeu ne opreşte, dar este alta, la care
El ne îndeamnă şi ar vrea să ne vadă pe toţi că o
căutăm. Cea dintâi e slava fără Dumnezeu, ieşită
oarecum din puterile noastre. Slava aceasta e o nebu­
nie, căci ea nu e decât o părere, e deşertăciune, fum
şi praf, care nu va putea niciodată să mulţumească ini­
ma omului, făcută după chipul lui Dumnezeu cel ne­
mărginit. Cea de a doua e slava din care se împăr­
tăşeşte şi Dumnezeu, isvorâtă chiar din Dumnezeu, o
slavă, care e mult tonaj adevărată şi mai vrednică de .om1
decât cea dintâi. Să căutăm deci fraţilor ca prin
vieaţa noastră, să preamărim pe Mântuitorul nostru,
căci acesta e singurul mijloc, prin carş putem âjunge
împreună cu El, la slava adevărată şi vecinică.
Christos ca misionar.
Christos era un misionar în casa lui Lazăr.
Christos era misionarul străinilor când grecii
veneau la El.
Christos era un misionar când El învăţa în Sa-
rnaria. t'
Christos era o Şcoală Duminicală misionară, când
El chema pe oameni şi le vorbea despre împărăţia lui
Dumnezeu. j i
Christos era copilul misionar, când El chema
copiii la Dânsul şi îi binecuvânta.
Christos era misionarul săracilor, când El des­
chise ochii sărmanului cerşetor.
Christos era misionarul bogaţilor, când El des­
chise ochii spirituali ai lui Zacheu.
Christos era misionarul teologilor când Nicodim
veni la Dânsul.
Christos era misionarul tâlharilor pe cruce —
şi ultima Sa poruncă a fost o însărcinare misionară.
Tr. de I n c a ş a .
Asigurarea.
Astăzi dacă mergi prin ora?', vezi mai la toate
casele câte-o tăbliţă pe care scrie „Asigurare” . Chiar
şi pe la făbrici, palate, societăţi, magazine, moşii
etc. ctc.
Oamenii pe această cale şi-au asigurat viitorul
în caz de vre-un accident, ca: foc, inundaţii etc. Acest
fel de asigurări în unele părţi s'au înfiinţat şi în scop
de a ajuta în caz de moarte. E o faptă lăudabilă, a-şi
pune cineva viitorul într’o asigurare oarecare.
Acum să stăm1un moment în tăcere şi să ne gân­
dim — vieaţa pământească ne-am asigurat-o dim­
preună cu averea noastră câtă o avem. Dar vieaţa veci­
nică, partea sufletului ne-am asigurat-o? Ce durere,
ce rătăcire, ce neînţelepcume din partea multora. Şi-au
 ^ ___ _ _ ____ FARUL MANTUIRU
pus cortul, coliba la asigurare şi sufletul l’a uitat.
Ce neglijenţă! Când poţi să-ii asiguri vieata, când
poţi să trăieşti fericit, dece să mori împăcat? Nu da
norocului cu piciorul, ci asigură-te de el. Astăzi, când
uşa harului lui Isus Christds e deschisă şi încă te chia-
raiă de atâtea ori să vii la El, asigură-ţi vieaţa ved!-
nică, nu pierde ocazia. căci timpul e trecător. Nu trece
aşa uşor peste aceste rânduri, căci te îndeamnă să-ţi
asiguri şi vieaţa vccinică şi chiar Şi pe aceasta.
Inscrie-te cu faptele tale în cartea vieţii. Nici
odată nu vei da greş când îţi vei asigura sufletul.
• • •
Intr’o biserică mai mulţi tineri stau la o masă.
Fiecare urează la mulţi ani cu bine, sărbători ferici­
te etc., se întreabă unii pe alţii, ţi-ai aranjat situaţia?
Un tânăr zise mândru: Am un salar bun, nu plătesc
chirie, lumină, lemne, în fine sunt asigurat. Hai să
bem. Băură şi acel pahar, după care începu să tre­
mure, căzu jos, numai de cât a venit salvarea, care l’a
transportat la spital, unde a murit după câteva ore.
Bietul om a zis că şi-a asigurat viitorul, dar a rămas
aci pe pământ.
De aceea ne îndeamnă Domnul să ne asigurăm
sufletul. —
0 , de v’aţi putea asigura sufletul 4a vieaţa veci-
nică. —
D. BABAN.
AjutGrulce poate rezulta prin o re­
unire de ru ăciuni.
Trad. dc I. V O I NEA
lată binele pe care voi îl puteţi trage din o
reunire de rugăciuni.
1. Ea vă face să iubiţi desavantagiile credinţei
voastre. —
22. Ea vă face să uitaţi grijurile şi păsurile
voastre. — ’ ce în ipostasul tuturor îndoelilor.
3. Ea vă dă mai multă sinceritate în Dumne­
zeu şi în oameni.
4. Ea vă face serviciul cel mai folositor al bi­
sericii voastre.
5. Ea vă ajută să învingeţi ispitele voastre.
0. Ea vă învaţă Să vă rugaţi.
7. Ea vă dă credinţa, că biserica voastră este
casa Tatălui vostru, prin urmare casa voastră.
8. Ea vă ajută să vedeţi ceea ce este bun la
fraţii voştri creştini-.
9. Ea vă dă iubire, bunătate, putere, bărbăţie şi
adevăr.
Păstraţi aceste poveţe în toată vieaţa voastră.
Rugaţi-vă regulat cu alţii.
Veniţi regulat la toate orele de rugăciune.
Privilegii de serviciu.
1. Onoare: De-mi va servi cineva. îl va ono­
ra Părintele meu, (loan 12:26)..
2. Favoare: Un rege are plăcere de un slujitor-
chibzuit, Prov. 14:15.
3. Protecţie: Că mi-a stătut înainte îngerul lui
Dumnezeu,al cărui “stanţau, şi căruia îi servesc. (Fapte
27:23). • '
4. Bucurie: Iată că servii Mei vor cânta, de
veselă ce te va fi inima. (Isaia 65:14).
1 ft
5. R e pa o i: Luaţi jugul m^u peste voi... şi
veţi afla repaos pentru sufletele voastre. (Mat. 11-
29). -
6. Prietenie: De acum nu vă mai zic servi,..,
v’am zis amici. (Ioan 15:15).
Binecuvântările unei mame asupra
copiilor ei.
1. O mamă îşi încredinţează fiul ei în slujba
Domnului. (Sam. 1:11).
2. Mama îşi protejează fiul ei. (Eşirea 2:3).
3. Educaţi? sub îngrijirea unei mame. (2 Tim.
1 -5 ).
4. Rugăciunile unei mame. (Facerea 21:16—18).
5. Iubirea unei mame. (Regi 3—26).
6. învingerea unei mame. (Mat. 15:25—28).
In tranşeele necredinţei.
In veacul nostru, ca întotdeauna de altfel se spu^
ne că necredinţa nu c un păcat. De vreme ce nu scrie
la Decalog, cum să fie păcat? Şi nu sunt atâţia
necredincioşi — oameni tare cum se cade, tare de­
licaţi? —
Ba da. Cine ar îndrăsni să spună rău de un om
fire bună, talentat şi care urăşte răul? Fără în­
doială că nimeni. Numai cât aceasta este — ca şi
cu scoicele din India, cari nu mai au preţ peste ho­
tar — o monedă a pământului.
Să nu se uite că necredinţa se îmbraci uneori
în haina de lumină a îngerului, în toga smereniei. Eu
sunt din cale afară de ticălos; nici nu sc mai poate
uita la m'ine Dumnezeu.
De cele mai multe ori însă necredinţa se compla­
Ea ascute cuţitul şi pregăteşte otrava celui Ce-şi
curmă zilele. Ea hrăneşte în permanenţă păcatul;
De unde vine oare amorţeala celor ce ascultă — atâtea
predici şi citesc atâtea lucruri de natură ai cutremura?
De ce nu-i nimereşte săgeata lui Dumnezeu? Fiindcă
stau în tranşeele necredinţei. Veni-va însă vremea când
Duhul lui Dumnezeu va scormoni pământul acestor
tranşee şi ce rălu o să le pară atunci că n’au ieşit dea­
supra tranşeelor să-i nimerească isăgeata Duhului! Ves­
tea Crucii dc pe Golgota ar trebui chin logic *ă
fie, dinamita, care să spargă inima omenească îmh
pietrită. Omul cu ori "câte talente din fire, dacă eu
primeşte în el — vieaţa ce s’a arătat în Isus, rămâne
lemnul ordinar din mobila poleită. Necredinţa e pa­
ralizia omului faţă de Dumnezeu. E neprtitinţa lui
Petru de a birui valurile. E tăierea părului lui Sam-
son, adică tocma,i a puterei lui. E muţenia lui Zabtt-
ria. E dărâmarea Ierusalimului şi împrăştierca evrei­
lor în toată lumea. Adă pe cel mai păcătos om din
lume şi întemeiat pe Evanghelie îi poţi spune: Eşti
mântuit dacă crezi în Isus. Cine vine numai să vadă
ceva din lucrurile Iui Dumnezeu şi nu -mănâncă din
roadele cei i 'şe pun dinainte, să ştie că necredinţa îl
opreşte şi tot ea îl va îngropa înainte de a ajunge îu
Canaan. i
Trad. de GRIOORE VERLAN.
 6 HARUL MANÎUÎRII

rinţă, din pricina bucuriei pe care o are, că s ’a născut

un om pe lume”. Nu era propria sa mamă, care
Pagin a fem o ii ii era mai aproape ca oricare mamă? Pe nici una n’a
iubit-o El ca pe aceasta una, în ale cărei braţe a
crescut ca dulce copilaş. Ce legături sfinte trebue
isus şi femeile. să fi avut acel fiu unic în felul său şi acea fericită
mamă in simpla lor gospodărie! Pe cruce fiind, Mân­
Pe vremea când Mântuitorul nostru străbatea tuitorul. se uită pe sine şi se îngrijeşte atât de
lanurile Galileii, îl înconjurau nu numai o ceată de fierbinte de ea. Şi ce înfăţişare plăcută avem în
ucenici ca: Petru înflăcăratul, Ican adânc cugetăto­ Isus, când binecuvântează mamele şi copii! Ele învaţă
rul sau Iacob. hotărâtul, ci Ei avea ce\ ?. atrăgător ?! dela El să-şi preţuiască tot mai mult odraslele şi să
pentru multe femei. Relaţiuniie cu eie î mple o mare le crească pentru Dumnezeu; şi El devine un copil cu
parte din Evanghelii. Isus cuprindea in Sine nu numai ei. Aceasta este ce t’ebue să înveţe mamele: să-şi
tăria bărbatului, ci şi simţul fin a! femeiei. Inima aducă copiii la Isus.
Sa caldă avea putere să poarte fiece greutate şi în­ Altă dată, prin porţile oraşului Nain trece un
ţelegere pentru ori ce ¡grijă femeiascâ. E! era dedat pe cortegiu mortuar. O mamă adânc sdrobită urmează
deplin de partea celui slab, şi tocmai aceasta era ce pe mort. O, ce durere nemărginită să pierzi nu numai
îl făcea atât de atrăgător pentru sexul femenin. El pe soţul ci şi pe fiul tău! „Femeie, nu plânge!” Şi EI
se aplecă spre ori ce femeie cu o iubire sfântă şi a- îl atinge şi-l preda din nou mamei sale! Ea are ne-
dânc mişcătoare. Insă şi ce înălţime, pe de altă parte, voe de el! Astfel înţelege Domnul singurătatea şi du­
era în Isus, în legăturile Sale cu sufletul femeiesc! rerea nemăsurată a unei inimi răpite de mamă.
El este curatul, nepătatul şi le atrage statornic spre Sau, o altă mamă îl întâmpină în durerea ei a-
tainele vieţii Sale lăuntrice. Doar o singură dată dâncă pricinuită de boala mjsterioasă, păcatul, ne­
scăpă o expresie a durerii faţă de femeile superficiale norocirea ficei sale. — După aparenţă, El pare că o
şi nestatornice cari îl întâlniră în drumul suferinţelor respinge aspru şi totuşi, îi înţelege lupta pentru
Sale; de altfel, El a lăudat mereu femeia şi a desem­ un suflet de copil. Ei care s’a luptat fierbinte în gră­
nat-o în lumini frumoase. dina Ghetsemane pentru salvarea omenirei încătuşate
Priviţi ,cât de credincioasă şi sârguincioasă cau­ dc diavol, El luptă cu această luptă lăuntrică şi
tă acea femeie drahma pierdută până ce o găseşte. îmbogăţeşte pe acea inimă de mamă ,cu biruinţă şi
Vedeţi cât de energic şi puternic înglobează cealaltă-; binecuvântare. Mamă! Tu care eşti întristată adânc
femeie aluatul în mulţimea fainei nedospite! Cât de de căderea şi rătăcirea ficei tale, un copil, înconjurat
mult îl (mişcă, când 'acea femeie îşi dă ultimii bani pen­ de puterile misterioase ale întunericului; tu care l-ai
tru nevoile templului, — câtă recunoştinţă găseşte găsit ubeu acum pe Mântuitorul şi vezi vinovăţia şţ
ea în ochii Săi! Şi ca exemplu al rugăciunii stă­ neglijările tale în educaţia, care singură a adus a-
ruitoare a sufletului credincios El ne desenează înain­ ceastă situaţie tristă, tu Mamă, nu dispera! El se
tea ochilor, văduva stăruindă în rugăciunea ei, care apropie de tine, marele învingător al păcatului şi
birueşte pe judecătorul nedrept. In toate înfăţişările puterei vrăşmaşe şi dacă tu, doar te apleci sub învi­
Sale privitoare la femeie, zace ceva nobil şi plin de nuirea conştiinţei tale, El te va ajuta pe tine şi pe co­
simţ fin, aşa că inimile noastre trebue să bată necon­ pila ta! —
diţionat pentru Acela, care accentuiază astfel bunele „O, femeie, mare este credinţa ta, facâ-se cum
noastre calităţi şi scoate la iveală partea luminoasă a voieşti!” —
caracterului nostru. O singură dată, El respinge se­ Da, fără apropierea lui Isus, fără legătura cu
rios pe iubita Sa mamă, când aceasta voia să îm­ Isus nu poate fi Aorba de o adevărată mamă! Cele mai
piedice voinţa dumnezeiască, iar altă singură dată, El mari însărcinări le au mamele, şi ele au mai multă
avusese o părută asprime faţă de femeia cananeancă, nevoe de El ca oricare altcineva, pentru ca sub privirea
însă numai ca în urmă, să o îmbogăţească cu atât mai iubirei Sale. să se ridice în noi acele însuşiri, cari să
mult har. — ne facă îndrumătoarele şi ajutătoarele generaţiei vii­
Dar nici odată, nu s’a purtat Isus cândva aspru toare.
cu vie-o femeie, nici odată n’a întâmpinat-o cu do- (Va urma).
jană, nici odată nu şi-a făcut motiv din bărbăţia
Sa faţă de femeie ca s’o nesocotească sau s’o a-
pese; pretutindenea întâlnim în El deplina recunoş­ Ce poate tace o femeie.
tinţă a demnităţii femeieşti, a valorei femeieşti şi a Odată o soră veni la Moody, care-1 rugă, să în­
felului femeiesc.
; Şi acum, de secole, se revarsă către Isus un şir aducă să
cerce se roage pentru soţul ei nepocăit, ca să-l
la Christos. ,,De când sunteţi căsătorită?” o
lung de femei. Şi noi astăzi, putem să ne alăturăm a- întrebă Moody. — „De două zeci de ani”, răspunse
cestui şir şi noi putem să avem legături personale ci ea. — „Ce aţi făcut Dv. în tot timpul acesta pentru ca
acest mare Mântuitor. să aduceţi pe soţul Dv. la Christos?” — „Eu i-am vor­
Ce ne spune /sus? Ce ne este El? bit, m’am rugat pentru el. Eu am încercat să-l în­
* • * demn să intre în rândul copiilor Iui Dumnezeu” . —
Cinci, sunt grupările de femei cari se îngrămă­ — „Şi Dv. i-aţi fost soţie timp de 20 de ani?” —
desc în jurul Său, şi pe fiecare din ele, El o înţe­ „Da!” — „Atunci trebue să fie ceva nedrept”, spuse
lege. In primul rând sunt mamele. Cât de bine credinciosul evanghelist, dând din cap. — „Ar trebui
le-a înţeles El pe acestea, când spune: să-l ştiţi deja de imult la Domnul. Aţi dus Dv. o vieaţă
„Femeia când este in durerile naşterii, se în­ creştinească în faţa lui?” — „Mă tem, că nu tocmai,
tristează, pentrucă i-a sosit ceasul să nască; dar după răspunde ea”. „N’aţi arătat Dv. câteodată toane rele
ce a născut pruncul, nu-şi mai aduce aminte de sufe­ şi n’aţi vorbit cuvinte răutăcioase?” — Da, foarte
 FARUL MÂNTUIRII 7

des” . — „Şi ce făcea-ţi după aceea? I-aţi cerut iertare, rămas credincios acelei societăţi religioase, care a
sau i-ati spus că vă pare într’adevăr foarte rău că fost mărturisită de învăţătorii bisericii lui Christos1.
i-aţi dat un exemplu urât?” — „O, asta n’ara făcut-o In biserica baptistă, nu mă poate împiedica Să. fiu un
niciodată. N’am putut s’o fac” . — „Vedeţi, iubită bun fiu al prea iubitei mele naţiuni române. -Mă
soră, aici zace greşeala. Nu soţul Dv. este ace'a pentru întrebam mai departe: Pentruce oare alipirea mea.fa
care trebue să mă rog, ci chiar pentru Dv. Când această biserică la care aparţin oameni din toate
inima Dv. va fi la locul drept şi vă veţi îndrepta naţiunile şMn special mari bărbaţi de stat şr numeroşi
vieaţa, nu va dura mult, până când Dumnezeu va învăţaţi fără de nici cea mai mică paguba a adevăra­
intra cu solemnitate în inima soţului Dv.” — Şi tului patriotism, să-mi aducă \re o pagubă naţionali­
ei se rugară împreună. Sora I ujî învăţătura la inima tăţii mele române?
şi nu mult după aceea prezicerea lui Moody se în­ Animat de aceste adevăruri, cu toată îndrăzneala
deplini. Inima femeii se revarsă de iubirea lui Dum­ declar, că: chiar dacă porţile iadului s’ar deschide şi
nezeu şi soţul ei se pocăi. dacă toţi diavolii s’ar năpustii asupra bisericii bap­
Trad. de ELENA SEZONOV. tiste, e prea târziu. Biserica baptistă- a. ieşit biruitoare
şi cu dreptul de a judeca acuzaţiile adversarilor ¿i.
Pocăinţa mea. Plecând din mijlocul fostei mele confesiuni, pre­
vedeam că voiu fi escliis şi excomunicat şi poate
(Sfârşit.) voiu fi numit de apostat. Nu mă mir şi chiar şi acuma
Din rezultatul cercetărilor am constatat, c i aceşti iert pentru acestea, căci ştiu. că cei ce să ţin cU îndă­
bieţi oameni sunt foarte înapoiaţi în cultură şi pro­ rătnicie de biserica baptistă- nu se pot purta altfel
pagă ideile lui Torguemada (conducătorul ce! mai în­ faţă de cei cari îi părăsesc.
verşunat al inchiziţiei şpaniole) din evul mediu, şi Iubind pe Cliristos şi sfânta lui biserică, şi pe
aceştia în creştinii baptişti îşi văd primejdnitonî câş­ voi iubiţi foştii mei confesionali, vă voiu iubi. Mă
tigului lor; iar cauza adusă asupra baptiştilor ei sin­ voiu ruga apoi, ca acelaş har pe care a binevoit
guri o ştiau că este falşă, — în ce priveşte patriotis­ să mi-1 dea mie Atotputernicul Dumnezeu, să Vi-1
mul la adversarii baptiştilor nu să găseşte nici atât dea şi vouă „ca cei mai mulţi din voi să poată ajunge
patriotism cât un fir de mac; deci speculau patrio­ în această societate din care Christos şi-a zidit bi­
tismul, cu ajutorul căruia să poată descredita pe a- serica Sa”. —
devăraţii patrioţi baptişti. SAMUIL. TURDEŞAN.
Vârtejul acestor cercetări, in’a aruncat în mijlo­
cul celor două confesiuni (baptistă şi greco-catolică),
devenind astfel ca busola între cei doi poli (acul mag­ | E xterne
netic sau compasul). Mă tot gândeam mereu, că la i ’
aceleaşi tratamente voiu fi supus şi eu dacă mă voiu
alătura' de biserica baptistă ca acei credincioşi, totuşi Ziua mamelor.
îmi dădeam cu părerea, că în patria mea pe care am
sprijinita» în tjimpurile cele mai grele, părăsindu-mi Femeile Cieştinc din Statele Unite au serbat
postul ce l’am avut pentru întregirea neamului, să ziua de 7 Mai a. c., în onoarea mamelor creştine.
nu am dreptul pentru a exercita un cult religios în­ Sora Maria Serack a condus programul. Te­
cuviinţat de lege şi autoritate, mai ales când eu în ma a fost: „Femeia creştină ca mamă” . Au urmat
persoană am colindat toate legile, ca să nu contra­ apoi sora Maria Rusu, citind despre „Mila mamei
vin acelora, prin intrarea mea în confesiunea baptistă, către fiul ei” ; apoi au urmat sora Veronica Petran
in urma căreia spre marea mea bucurie aflu, că c ;ltul despre datoria femeii in misiune” . Sora Lenuţa Sto-
baptist este absolut liber ;tînsă cu toate acestea mă mai ia a arătat despre „Datoria părinţilor de a-şi creşte
stăpânea o ispită „ruşinea” , adică mă temeam să nu copii” . De menţionat e raptul că fetita sorei Lenu­
devin dispreţuit din partea prietenilor mei şi a tuturor ţa Stoia a citit un verset din Biblie, care a mişcat ini­
cunoscuţilor; deci iarăş am ajuns între două forţe, cna ma poporului. Sora Ana Peter a citit un pasagiu din
mă împingea alta mă respingea. Conştiinţa mă mus­ Proverbe, vorbind despre ţ,Femeia nobilă şi caracterul
tra în conţinu, căci am aflat aceeaş societate, după ei” . — t;
care umblam încă din tinereţe, unde pot să-mi realizez Fratele George Teleagă, păstorul bisericii a ţi­
jurămintele făcute Domnului şi acuma pentru oamenii nut o cuvântare, arătând datoria femeii în misiune.
muritori să părăsesc isvorul dc vieaţă, ar fi o prea Serbarea s’a sfârşit cu cântare şi rugăciune, rostită
mare ticăloşie; ba « ’aş )miai crede nici în pornirile mele de surorile Floarea şi Iuliana Laza.
proprii; ba mi-a fulgerat prin minte cuvintele apos­ Ma r i a Ser ak,
tolilor: să cade să ascultăm pe Dumnezeu mai mult Preşedinta Societăţii „Maria” din
de cât pe oameni.. Aceasta a dat ultima lovitură mor­ Indianapolis, Ind., (America).
tală tuturor gândurilor ce-mi stăteau înainte ca nişte
'bstacole. 1 }
După o lungă răzgândire am crezut de a mea da­
torie să mă unesc cu această societate religioasă, care §
Oira m isiune
este pătrunsă de adevărata creştinătate, prin acest pas
mi-am liniştit conştiinţa, căci sunt convins, că acolo Un g@st frumos.
trebue să fie adevărata biserică a lui Cliristos. Fă­
când acest pas, să nu creadă adversarii bisericii bap­ Surorile din Curtici, constituite în „Uniunea Fe­
tiste, că sunt un trădător faţă de lucrurile cele mai meilor”, cu scopul de a ajuta pe cei lipsiţi de mij­
scumpe ale patriei mele şi legătura cu naţiunea mea. loacele de traiu, au semănat în anul acesta 2 jug. cad.
Devenind fiul bisericei baptiste, sunt sigur că am (4 pogoane) cu porumb. . ¿\

Clişeul de faţă reprezintă un grup din Uniune,
- cari au săpa\ porumbul în folosul săracilor. -
Domnul cerului să dea roadă pământului lucrat
de surorile din Gurtici, ca să se poată bucura de el
câf mai mulţi săraci.
Această pildă să servească multora cari au la
inimă lucrul lui Dumnezeu. —
BOTEZURI.
TOPLIŢ.V-ROMANA. — In această comună
a fost în ziua de 13 Iunie o nespusă bucurie, atribuită
prin faptul că o femeie bolnavă (paralitică) a primit
botezul, după ce mai întâi a mărturisit că va urma
lui Christos toată vieaţa ei. —
Corul Soc. Tineretului a împodobit această ser­
bare de botez, prin Ifrumoaşe cântări spirituale.
Actul botezului a fost îndeplinit de către fratele
Dunga Gavril, predicator în cercul Oârbou.
Rugăm fierbinte pe Domnul să binecuvinteze pe
această »oră, care a ¡aflat grătie înaintea Lui.
O. BRAIC,
secretarul comunităţii.
♦ * •
C1UCEA. — In ziua de 29 Iunie 1926 a avut loc
o frumoasă serbare prin boteză! a 19 persoane, care
s*a săvârşit de către loan lllea.
Domnul să binecuvinteze pe nouii veniţi a lucra
în via Domnului. — D. Bucurean.
CODRU. — In ziua de,' 4 liu'liei a. c. a âVut loc 'bo­
tezul In această comună a 14 suflete, cari au decla­
rat că vor urma pe Domnul până la moarte, actul
botezului a fost îndeplinit de către fratele I. Covaci,
iar Cina Domnului a fost săvârşită de către fratele
D. Cornea,
- Binecuvântarea Domnului să se reverse peste
aceşti credincioşi. Un participant.
CASATORII.
In ziua de 23 Maji a avut loc căsătoria religioasă
a fr. Pavel Sfetea din comuna Cernia, cu sora Tasia
Qiateu din comuna Pesac.
Serviciul religios a fost îndeplinit de fr. Dorera
loan, păstorul comunităţii.
• ♦ *
De asemenea în ziua de 13 Mai s’a celebrat
cununia religioasă a fr. Groza din comuna Valea-
Neagră, cu sora Catiţa Cioara din comuna Baznea.
Actul religids a fost oficiat da fr. loan Iile, ajutat
de fr. I. Dângă.
Corul din Beznea şi cel din Arad, de sub condu­
cerea fraţilor, Pup Teodor şi T. Cioara, au cântat di­
ferite cântări frumoase în cinstea celor căsătoriţi.
Dorim tinerilor căsătoriţi a Domnului bogată
binecuvântare.
T. PUP.
* • •
In ziua dt 29 Iunie a. c. a avut loc în comuna
Roşia-Sebiş. cununia fratelui Teodor Lazăr, din Ame­
rica cu sora Maiia Lazăr din Roşia. Actul cumifriei a
fost îndeplinit de către fratele loan Olar, conducătorul
biacricei din Roşia.
Domnul să binecuvinteze această pereche, ca să
fie un model pentru cei cari se căsătoresc.
• • •
In comuna Pesac, fraţii s’au putut bucura de ser­
barea ce a avut Ioc în această comună prin încheie­
rea actului de căsătorie a fratelui loan Latcu cu sora
Ana Mihuţ, actul căsătoriei a fost îndeplinit de către
fratele loan Dosescu, păstorul bisericei.
Corul din Timişoara a împodobit serbarea cu
cântări religioase.
Dorim binecuvântarea D<Hnmilui acestor tineri.
loan DoffesCtt.
• * *
Fraţii din comuna Butelii, jud. Arad, s’au bucurat
prin faptul că în ziua de 1 Iulie a. c., s’a celebrat'
cununia fratelui Coloja loan, cu sora Ana Ştefăn,
ambii din comuna Buteni.
Actul căsătoriei a fost îndeplinit de către fra­
tele Teodor Sida predicatorul adunării!.
Un participant.
P o şta redacţiei »
o -x>$. ■->o o* <s>
Rugăm abonaţii, cari nu şi-au achitat costul a-
bonamentului, să binevoiască a şi le achita cât mai
* neîntârziat, deoarece ne luptăm şi noi cu multe greu­
tăţi. — ,i
Fraţii, cari nu primesc revista regulat, sunt rugaţi
să ne facă cunoscut acest lucru, precum şi uumerile pe
cari nu le-au primit.
Ş t a m p i l e rotunde pentru adunări
cum se vede după modelul de mal jos se comandă nu­
mai la Fabrica de ştampile
Carto Ricordlni
Bucure?*', Str. Domnita Rnaslasia 12.
 Ritul OII Numărul 17 Septem brie 1926

'//& Apare de 2 ori pe lună Redactor N. lo n e s c a

ilC Abonamentul I0Q Lei pe an.
In străinătate dublu
REVISTĂ RELIGIOASA Redacţia şi Administraţia
b u c u r e ş t i .
InAmerica 2 Dolari. A Uniunii Baptiste Române din România.
Strada Berzei No. 29.

Isus a z is : Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor ca ei

să vadă taptele voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl vostru, care est« în
ceruri. - (Matei 5, 16.)

Credinţâ, nădejde, iubire-

„In Tine credem” , Dumnezeu sfânt şi adevărat
Căci Tu eşti Domn suprem şi vecinie împărat,
Cel ce priveşti din mărire pe pământ
Şi reverşi din. belşug darul Tău cel sfânt.
„In Tine nădăjduim” milostiv Părinte,
Căci Tu ne-ai cinstit cu atale cuvinte,
Cel ce asupra noastră pururea veghezi
Pe cel orfan, Tu îl binecuvintezi.
„Pe Tine te iubim” cu toţi împreună,
Căci Tu ne-ai trimis vestea cea bună;
Ţie-ţi va cânta în veci poporul Tău:
„Sfânt, sfânt, sfânt este Durutiezeu” .
„In Tine credem” Puternic Creator.
„In Tine nădăjduim” noi, al Tău popor;
„Pe Tine te iubim cu dragoste ferbinte
Şi Ţie-ţi vom servi ceresc şi sfânt Părinte!”
Tr. de SIMION ŢON.

TIPOGRAFIA GUSTAV ALBRECHT BUCUREŞTI, STRADA DOMNIŢA ANASTASIA 12

^ 1e= p Qc =p 11 Hi = 3 P 0 a a l | 1
 2 FARUL MÂNTUIRII
Iubite frate,
După o ¡întrerupere de o lună de zile pe care am
folosit-o în scop misionar, m’am hotărât să reiau
firul lăsat în numărul 13.
In drumul meu prin cele 17 localităţi străbătute,
ant avut ocazia să văd şi să aud multe, atât la predi­
catori cât şi la oameni simpli. Şi astfel, m’ara hotărât
A te servi cu învăţăturile trase din această călătorie
misionară, nădăjduind că le vei urmări cu atenţiune şi
adăugând experienţele D-tale personale făcute în luc­
rul Domnului, vei trage foloase pentru prosperitatea
împărăţiei lui Dumnezeu în localitatea în care te afli.
Rog pe Dumnezeu, ca El să binecuvinteze prin a-
ceastă pagină cu sfaturi şi îndemnuri umile, pe toţi
lucrătorii viei Sale.
Cum poate fi serviciul nostru aducător de roade?
Iată o întrebare, care ar trebui să-I preocupe
zilnic pe fiecare păstor sufletesc. Pentru deslegarea
acestei întrebări, voi enumăra un şir de
primejdii, cari ameninţă pe fiecare păstor şi-l pot
face neroditor.
I. Serviciu făcut prin putere personală.
Păstorii mâi înaintaţi în vârstă şi în misiune cad
în primejdia de a se încrede în îndelungata lor ex­
perienţă. Ei neglijează rugăciunea sârguincioasă pe
ale cărei mâini ar trebui să poarte lucrul şi încetează
£ă petreacă zilnic una sau două ore în linişte, studiind
Cuvântul Domnului.
Tot ce fac ei, este făcut ca o meserie oarecare.
Primejdia creşte şi mai mult atunci, când cu toate a-
ceste neglijenţe, lucrul p a r e că merge. Sărmanii
lcurători, părăsesc fundamentul harului, lăuntrul lor
este turburatei ei nu mai pot asculta ce le spune Dum­
nezeu, sunt legaţi de egoism şi n’au libertatea de a
lucra şi a îndeplini adevăratele însărcinări ale Dom­
nului. Astfel, ei aduc pe altar foc personal, iar focul
personal este foc strein. Curând ascultătorii observă
aceasta, când ei „macină paie goale" repetând mereu
unul şi acelaş lucru. Apa de isvor, proaspătă şi în­
viorătoare, au înlocuit-o cu apă de cisternă, stătută şi
mirositoare. Le lipseşte ceeace avusese Ap. Pavel
în Tesalonic şi care l’a făcut iatât de roditor. Lucrul „în
putere, în Duhul Sfânt şi cu multa siguranţă". Şi în
lipsa acestor înarmări, se folosesc de felurite imita-
ţiuni omeneşti. E minune că lucrul unor asemenea
păstori, dacă nu seacă cu desăvârşire, totuşi doarme
cu tot pUm'ârul de noui botezaţi ?
Lipseşte vieaţa adevărată!
Puterea personală, focul străin este o urâciune
înaintea lui Dumnezeu. El singur se pune în calea u-
nui asemenea păstor. Citeşte, te rog, III. Moise 10,
1—3 şi trage învăţătură!
Frate păstor, nu te mulţumi niciodată cu „pocăin­
ţele” metodice! Aminteşte-ţi de acel „pocăit" pe
care Pa întâlnit Spurgeon beat în şanţul unui drum.
El îi Jstrigă: „Domnule Spurgeon ,nu mă cunoşti? D-ta
nFai pocăit ieri!” — „Aista o cred, răspunse Spurgeon,
căci dacă te-ar fi pocăit Domnul, n’ai zăcea acum beat
în şanţul drumului". Prin urmare, toate sforţările şi
fabricaţiunile omeneşti ,trebue să dispară, căci nu
este vorba numai de câştigarea de suflete pentru o
organizaţie oarecare, fie ea chiar baptistă, ci de câş­
tigarea sufletelor pentru împărăţia lui Dumnezeu, este
vorba de o încorporare în împărăţia lui Dumnezeu şi
aceasta se poate face numai prin puterea cuvântului
dumnezeiesc, prin voinţa lui Dumnezeu şi activitatea t
Duhului Sfânt. Acestor factori (puteri) trebue să ne }
încredem mai mult şi trebue să le lăsăm să lucreze. *
De aci se trage şi
2. Istovirea prin multiplele lucrări.
Păstorii, botezătorii, predicatorii şi premergătorii
sunt de (multe ori obosiţi din cale afară. Se pare că nu­
mai ei trebue să facă toate cele necesare în lucrul lui
Dumnezeu, astfel că ei sunt pretutindeni şi nicăeri pe
deaîntregul. Rezultatul unei asemenea activităţi va fi
ruina externă şi internă a Comunităţilor. Puterea lor
se pierde fără un folos real în serviciul învăţătorului.
Poate la mijloc este teama că nimeni nu poate lucra
atât de bine ca el sau poate că egoismul joacă în el un
rol însemnat. Un asemenea bărbat istovit peste mă­
sură a fost Moise: Iată că într’o zi vine la dânsul în
vizită, Ietro, preotul Madianului. Când acesta văzu
cât de împovărat era Moise de dimineaţa până seara,
îi spuse: „Ce faci tu nu este bine. Te istoveşti singur
şi vei istovi şi poporul acesta* care este cu fine; căci
lucrul este mai pe sus de puterile tale şi nu-1 vei
putea face singur. Acum ascultă glasul meu; am să-ţi
dau un sfat şi D-zeu va fi cu tine! Fiii tălmaciul po­
porului înaintea lui Dumnezeu şi du pricinile înaintea
lui Dumnezeu. Invaţă-i poruncile şi legile; şi arată-le
calea, pe care trebue s’o urmeze şi ce trebue să facă".
Alege din tot poporul oameni destoinici, temători de
Dumnezeu, oameni de încredere, vrăşmaşi ai lăcomiei;
pune-i peste popor drept căpetenii, peste o mie, că­
petenii peste o sută, căpetenii peste cincizeci şi căpe­
tenii peste zece. Ei să judece poporul în tot timpul;
să aducă înaintea ta toate pricinile însemnate, iar pri­
cinile cele mai mici să le judece ei însuşi. In felul a-
cesta îţi vei uşura sarcina, căci o vor purta şi ei
împreună cu tine. Dacă vei face lucrul acesta, şi dacă
Dumnezeu îţi va porunci aşa, ve-i putea face faţă
lucrurilor, şi tot poporul acesta va ajunge fericit la
locul lui". (II. Mose 18, 17—26). Moise a ascultat
sfatul socrului său, şi a făcut tot ce spusese el. Aju­
toarele erau; Moise trebuia numai să se uite în jurul
său şi să-i însărcineze. Tot astfel, şi în comunităţile
noastre, sunt unii cari fac toate singuri. Ei suspină
şi oftează asupra multului lucru, sub care trebue să se
prăbuşească. Ei simt cum multul lucru le roade de
timpuriu puterea şi cum ei devin „sinucigaşi evla-
vioşi". Şi totuş, mai bine fac ei lucrul, ce l’ar putea
face zece persoane, decât să împartă acestora câte o
parte de lucru. Astfel sunt botezătorii de cerc, cari în
loc să atragă la lucrul botezului pe alţi lucrători mai
tineri din cerc — dar destul de destoinici, — botează
ei singuri pe vară
(Va urma).
 FARUL MÂNTUIRII 3

Cîtit-ai tu vre-odată? Viaţa.

(M HITLIN.) Intr’o zi de vară, după ce păsările osteniră de
Creştine! Ai citit tu azi Biblia? Tu ai hrănit cântat, tăcerea fusese întreruptă de o vrabie, care în­
corpul tău, poate de 2—3 ori în har, ai hrănit cel trebase: „Ce este viaţa?” Păsările tresăltară speriate
puţin odată sufletul tău azi? Ai învăţat istoria şi ro­ şi ciocârlia răspunse: „Viaţa este un cântec”. — „Nu,
mâna, poate chiar ai studiat şi Biblia, dar ai învăţăt este o luptă în întuneric”, spuse o cârtiţă, care-şi
ceva din Cuvântul lui Dumnezeu pentru sufletul tău scotea tocmai atunci capul de sub pământ. „Eu cred
azi? Ai cercetat gazetele, ai citit corespondenta ime­ că pste o Idesvoltare” spuse un boboc de trandafir, de*-
diat ce ai primit-o, te-ai apucat de meşteşugul tău chizându-şi foile spre marea bucurie a unui t luturaş,
de dimineaţă, dar ai citit tu Cuvântul Jui Dumnezeu care sărută trandafirul şi spuse: „Viaţa este o plă­
azi? Poate azi da, dar eri şi alaltăeri l’ai citit? 11 cere!” — „Numeşte-o mai bine o vară scurtă”, glă-
citeşti tu zilnic? Sau nici nu ai acest obicei? sui o muscă ce sbura tocmai pe acolo. „Eu găsesc că
Creştine! Ai citit tu vre-odată Biblia întreagă de vieaţa nu este altceva, decât muncă şi trudă” , spune o
când te-ai pocăit? Ai citit multe cărţi, de ce nu şi a- furnică mică, care se trudea să târâie un fir de paiu
ceastă carte?!? Va veni o zi când te vei înfăţişa ce era de mai Imulte ori mai Imare ca ea. In clipa aceea,
înaintea Atotputernicului şi cu ruşine vei recunoaşte căzură câţiva stropi de ploaie şoptind cu greu: „Viaţa
atunci înaintea Lui, că nici o singură dată cel puţin; e compusă numai din lacrămi”. — „Vă înşelaţi cu
nu ai citit Cuvântul Său. Ruşine îţi va fi ţie însuţi — toţii”, strigă un vultur, care plutea în văzduh cu ari­
pentru că ai avut o aşa purtare faţă de „Sfânta Lui pile întinse, „viaţa este libertate şi tărie!” — începea
carte’’. Recunoaşte singur acum, ai citit tu oare scri­ să se întunece şi o privighetoare mică propuse să se
soarea Tatălui tău din cer, cel puţin aşa cum citeşti ducă la culcare; când, prin vârfurile copacilor mur­
scrisorile părinţilor sau prietenilor tăi?: începând de mură un vânt de seară: „Viaţa este un vis” . Peste
la început apoi continui mijlocul, terminând apoi cu oraşe şi sate se aşterne tăcerea nopţii, şi' era spre ziuă
ultimele cuvinte, nelăsând necitit nici un cuvânt nici când un învăţat singuratec ştinse lampa în camera sa
un nume? Citit-ai tu cândva cele 5 cărţi ale lui Moi- de studii, scoţând un suspin: „Viaţa este numai p
se şi întreg Apocalipsul? Aceste 2 cărţi în care e scris şcoală!” — Afară se auzea discuţia unor tineri, cari
că Dumnezeu va trimete (binecuvântările Sale peste toţi mergeau spre casă după ce petrecură toată noaptea,
cititorii Săi? (Iosua 1, 8; Apoc. 1, 3.). şi unul din ei scoase un suspin tare: „Viaţa este un
Ai citit tu vre-odată cronicile delà început şi până dor ce nu poate fi împlinit” . — Necăjit de asemenea
la sfârşit, nelăsând necitite nici chiar primele ca­ cugetări curioase şi nemulţumitoare, vântul dimine­
pitole? — ţii scutura copacii şi tufişurile spunând: „Viaţa „este şi
O, creştine! Tu compătimeşti pe acei cari se în­rămâne un mister vecinie” .
doiesc de Biblie, tu protestezi contra acelora, cari res­ Era însă un bărbat, care se afla în toiul luptelor
ping divinitatea Scripturii dar; ai respectat-o tu oare acestei vieţi, în mijlocul activităţii neobosite, călăto­
ca o descoperire a Duhului Sfânt prin citirea ei zil­ rind din loc în Ioc, la urmă aruncat în temniţă pentru
nică? Când auzi în predică despre cartea Estera sau mărturiile sale, şi care strigase: „VIATA MEA ESTE
Ioil, poiţ tu oare sa le găseşti cu uşurinţă în Biblie? — CHR1STOS!”
Când vin ispitele, găseşte oare Duhul Sfânt în tine
destulă cunoştinţă în Cuvântul lui Dumnezeu, ca să-ţi Scânduri aurite
amintească de făgăduinţa necesară pentru clipele a-
celea? Dacă vântul vre-unei învăţături mincinoase în­ sau
cepe să sufle puternic peste tine, poţi tu oare să te Cum îşi creşte Dumnezeu copiii.
acoperi în întregime sub adăpostul Cuvântului lui
Dumnezeu? Când ţi se întâmplă să auzi predicând INTRODUCERE.
pe cineva pe „un alt Isus” , sau şă vezi pe acei cari au
primit „un alt duh”, poţi tu oare mânui cu uşurinţă Scânduri aurite?
sabia Duhului” în această luptă, sau tu pierzi poziţia Iată un titlu curios!
in faţa vrăşmaşului? Când ţi se întâmplă să vorbeşti Cum, se poate scrie ceva despre scânduri aiu­
cu un necredincios slăbit în credinţă — poţi tu oare a- rite? —
tunci, ca un doctor specialist să prcscrii leacuri ade- Fireşte că da! Şi sper că vei pritni o deosebită
ârate din Cuvântul lui Dumnezeu, care are puterea binecuvântare, dacă vei urmări cu atenţiune descrierea
de a vindeca acel suflet? scândurilor aurite.
Creştine! Oare nu se mustră întrebările acestea? Să citim mai întâi pasagiul din a Tl-a Moise
N'u-ţi vorbeşte oare Duhul Sfânt prin ele? Este trezită 26, 15—30:
xnştiinţa sa? „Apoi să faci nişte scânduri pentru cort; scându­
Nu te simţi tu vinovat? Dacă da, atunci tre- rile acestea să fie de lemn de salcâm (acaţ, brăghin),
:i?te-te şi vezi toată netrebnicia şi lipsa din trecut. puse în picioare.
’•Urturiseşte-le înaintea Domnului şi adu fructe vred- Lungimea fiecărei scânduri să fie de zece Coţi,
-„ce de pocăinţă, şi lăţimea fiecărei scânduri să fie de un cot şi jumă­
Hotăreşte-tc chiar de azi ca cu ajutorul lui Dum­ tate. — 1•
nezeu să citeşti Cuvântul Său întotdeauna şi într’un Fiecare scândură să aibă două urechi unite una
cred sistematic. cu alta; aşa să faci la toate scândurile cortului: Să
Fă acest lucru, căci îţi este de lipsă. I. Petr. 2, 2. faci douăzeci scânduri pentru cort, în spre laturea de
Fă, pentrucă Domnul ţi-a poruncit ţ i e să faci miazăzi. Sub cele douăzeci de scânduri să pui patru­
aceasta. —• lerem. 5, 39, 8, 31. zeci de picioare de argint, câte două picioare sub fie­
Trad. de Lu ca şa. care scândură pentru cele două urechi ale ei. . ,
 4 FARUL BÂNTUIRII
Pentnu a doua lăture a cortului, laturea de miază-
poapte, de asemenea să faci douăzeci de scânduri,
împreună cu cele patruzeci de picioare de argint ale
lô r:Tçate două picioare sub fiecare scândură.
Pentru fundul cortului, înspre laturea de apus, să
faci şase scânduri. Să mâi faci două scânduri pen­
tru unghiurile din fundul cortului ; să fie câte două la
un loc, începând de jos şi bine legate la vârf cu un
cerc; amândouă aceste scânduri, cari simt puse în cele
două unghiuri, să fie la fel.
Vor fi astfel opt scânduri, cu picioarele lor de
argint, adică şasesprezece picioare, câte două picioa­
re sub ffeca're scândură.
Să faci apoi cinci drugi de lemn de salcâm pentru
scândurile uneia din părţile cortului, cinci drugi pentru
scândurile din a doua parte a cortului, şi cinci drugi
pentru scândurile din partea din fundul cortului din
spre apus.
Drugul dçla mijloc să ajurçgâ delà un capăt la
celălalt al scândurilor.
Să poleieşti scândurile cu aur, şi verigile în cari
vor infra drugii să le faci de aur, iar drugii să-i pole­
ieşti tot cu aur.
Cortul să-l faci după chipul căre ţi s’a arătat pe
munte” . —
Dacă citeşti aceste cuvinte, poate să tc străbată
gândul : Dar (nne, aceasta este nuîhâi o istorie de scân­
duri! Desigur, este vorba de scânduri, dar nu despre
scânduri obicinuite, ci sunt scânduri din cari se alcă­
tuise cortul întâlnirii, locuinţa lui Iehova.
Icoana Noului TèstanYent, a templului construit
din pietre vii, ne este mâi canoseută. Insă şi această
pildă a scândurilor cortului întâlnirii nu este mai puţin
măreaţă şi îrisemiiâtă.
• Aşa, precum fiecare copil al lui Dumnezeu, este o
piatfă vie în templul sfânt al lui DulWnezeu, tot aşa el
este şi o scândură în cortul întâlnirii'. Şi deci, istoria
acestor scânduri şi pregătirea lor până la aurire, este
istoria noastră. S o asemenea hotărâre, a se pocăi. E foarte prîmajclidş
De aceea trebue să dăm o deosebită atenţiune
scândurilor aurite ale cortului întâlnirii. Istoria aces­
tor scânduri este delà începui şi până la sfârşit, pro­
pria noâsfră iStbrie. Deci, dâ-mi voie să ţi-o isto-
risesc ! _
1. TOPORUL (securea).
Undeva, în apropierea muntelui Smai, se afla
o pădure de salcâmi (acaţi, brăghinii). Copacii erau
\pinici şi mulţi din ei~s’*u împotrivit multor furtuni.
Intr’o zi veniră doi bărbaţi în pădure şi cercetară co­
pacii cu" băgare de seamă. Din când in când, spunea
unaf ahuia, când -aflau câte un copac mai falnic:
„Acesta este bun! Acesta se potriveşte!” Şi apoi
celălalt făcea un semn în trunchiul copacului c jt i lo­
vitură de topor; ceeace însemna că trebue tăiat.
Cei doi bărbaţi se numesc Beţaieel şi Ajioliab,
•irfaeştrii cari construiau cortul întâlnirii (II. M. 31,
1—6). Ei sunt hi căutarea copacilor <lin cari' se pot
scosteiscânduri trebuincioase cortului întâlnirii. Nu pot
întrebuinţa orice fel de copac. Fiecare scândură trebue
să fie lungă de 10 coţi şi lată de 1 şi jumătate. De a-
ceea, copacii din cari urmau să se scoată asemenea
Scânduri lungi şi late, trebuiau să fie destul de falnici
şi drepţi.
in urma celdr doi maiştri, veniră tăietorii. Pă-
darea începea Să vuia&că. Loviturile răsunau una după
alta. Copacii cădeau troznind.
Dacă copacii ar fi putut vorbi — ce ar spune?
S’ar tângui şi s’ar văita. Ar spune: Am stat atâta
vreme aici, am ţinut piept la atâtea furtuni, — şi ¡a-
cum vine această secure grozavă — — — acum' s’a
sfârşit cu noi!
Este adevărat? S’a sfârşit într'adevăr? O, iniei
decurn! Dimpotrivă, acum abea începe hierul. Dfn
aceşti copaci urmtază să se taie scândurile necedâre
cortului, pentru locuinţa lui Iehova!
Tăierea copacilor, nu este un sfârşit, ci' abea tm
început. /
Această tăcere se poate asemui cu pocăinţa. Noi
toţi avem sălaşul nostru în lume. Aci ne simţifti âcasă.
Aci am crescut. Dacă însă, urmează ca Durtrtle2eu Să-şi
înceapă lucrarea cu noi, atunci trebue să se rupă legă­
tura naturală cu lumea. Aceasta se întâmplă în clipa
pocăniţei noastre. Atunci se desleagă legăturile tu
lumea. Atunci încăpem în mâna lui Dumnezeu. Atimci
începe abea istoria vieţii noastre de credincioşi.
înainte, Dumnezeu a lucrat la inimile noastre.
Insă lucrul Său de atunci era numai premergător. A-
devărata lucrare începe abea atunci, când boi api în­
căput în mâna Lui, prin pocăinţa şi întoattttea liidâs-
tră la El.
Cum stă cu tine? Te-a luat Dumnfefffeu îh mâna
Lui, pentru ca să facă din tine aceeace ş*i-a pFojHte.
Ah, mulţi oameni îşi fac închipuiri greşite, Cre­
zând că dacă se vor pocăi, Dumnezeu şi-a terminat
lucrul Său cu ei. De aceea ei îşi amână pocăihţa, Cre­
zând că de se vor pocăi pe patul morţii, e fleStuF de
vreme.
Ce prostie!
Mai întâi de toate, nimeni nu ştie dacă va âVea
un pat pe care să moară. Mulţi sunt cuprinşi de
moarte fără de veste; în fabrică, pe stradă, în tren, ţW
munţi. O nenorocire le stinge vieaţa.
Şi chiar dacă ai avea un pat pe care să mori, vei
avea timpul necesar pentru pocăinţă? Mulţi bolnavi
pierd cunoştinţa sau slăbesc în aşa fel că nu pot lua
să-ţi imani pocăinţa până la patul morţii!
Să presupunem ¿ă te vei putea pocăf încă pe palul
morţii — ceeace e foarte rar —, atunci vei învăţa' să
m o r i cu Isus,, dar nu vei şti ce înseamnă: a t r ă i
cu Isus. Vei fi mântuit ca un tăciune din para focului,
însă, — întreaga ta viaţă va fi pierdută!
O, ce jstrălucit este a trăi cu Isus! A fi în legifură
cu Dumnezeu prin credinţă! Abea atunci-se merită a
trăi. Şi desprfc o ¡asemenea vieaţă nu vei şti nimic. Toa­
tă istoria strălucită, care începe cu pocăinţa, cunune
pregăteşte Dumnezeu şi nc face destoinici pe"hTfu me­
nirea noastră ¡cerească, iru o vei cunoaşte. Sârmăhe oih!
O, nu amâna pocăinţa ta! Nu o-amâna nici o zi
mâi mult! Tu îţi amâni fericirea ta! Tu fţi ămăni mân­
tuirea ta!
Dacă toporul (securea) Cuvântul lui Dumnezeu
vrea să taie legătura, care te leagă de lume, «fund
dă-i voie să o taie. Părăseşte orice împotrivire! Pre»
dă-te în mâna Domnului!
Şi atunci, El va începe şi cu tine minunata istorie
care sfârşeşte cu auritul scândurilor. J. 15.
(Va urina.)
.... ...... .......... ............. ..........
Cftifi şi rdspândiîi „GlâSul Tliwrtftilul I
Baptist"
■ ■ B M u a m a M N a a u a u iia u a u iiM » M a a « « M a n a a i« M > T C a * u t H im ia m a u a a « m
 > FARUL MÂNTUIRII
Apoi tsus îşi mai avea prietenele Sale. In pri­
mai rând erau două surori cu caractere diferite, iasă
El avea pentru amândouă aceeaşi iubire caldă şi a-
ceeaş înţelegere pentru fiecare în felul ei.
Isus iubea pe Marfa şi pe sora ei. Marfa, »er-
viabilă cu râvnă şi energie trebui «¡ă-şi primească
o mică îndrumare. Dar nu-i aşa că adevăratul prieten
se recunoaşte când el îşi permite aşa ceva, fără să jig-
nească? Şi tocmai Marta dojenită, creşte prin du­
rerea adâncă, prin orele pline de groază, pricinuită de
frica morţii, către o Vieaţă strălucită a credinţei. Vine
ziua câtid Maria îşi aduce preţiosul dar, când sfărâmă
vasul de alabastru şi plăcutul miros al predărei sale
străbate easa. Nici unul din ucenicii Săi nu l'a înţeles
aţa ea sufletul prietenei sale. Ea presimte suferinţa,
ea pfevede ivirea umbrelor morţii, şi atund, El devine
pentru«» Mielul eare poartă păcatul himii, viitorul
rtg* Ce trebue proslăvit. Atefcstă faptă e ca şi când
ar zice: „l-a vieaţa mea, ea e vărsată la picioarele
Tale, eu sunt nimie, Tu eşti totul! Ce fericită soartă
e -să fii prietena lui Isus! Să-L serveşti cu devota­
mentul şi hărnicia Martei şi să-L absorbi în orele li-
niştei cu ferbinţeala Măriei! Să-I jertfeşti Lui totul şi
s& găseşti în El totul! Poate(siă fie o fericire mai mare
decât să fii prietena lui Isus?
Pentru ce nu-ţi este El fncâ prieten? El ar în­
ţelege eăracterul tău şi al meu. Ne-ar atrage la Sihe
şl în fericirea stăpânirei Sale, toate chipurile pămân­
teşti ar dispare, pentru că doar această prietenie are
cartCter vecinie. Ce ar fi şi pentru noi atunci, când
s’ar ridica nourii durerilor, să avem1 un asemenea
prieten, care birueşte toate puterile morţei cu lumina
şi viaţa Sa! Pentru ce avem în viaţa-noastră - aţa de
multe-clipe-«le îndoelei ţi disperării? Pentrucă nu
privim la-El şi nu "vedem strătadrea Sa. Şi acolo un­
de se află vre-o deschizătură durferoasă în sufletul
femeei, lipsit de bucurii, cine ar putea-o umplea mâi
bine ca acest frate, care iubeşte în Totdeauna, atât la
ospeţe voioase cât şi la morminte deschiise, şi care
poate să mulţumească pe deplin o inimă de femeie
sau de fecioară?
Ni-Se aminteşte-un alt cerc de urmaşe: Ioana,
Suzana, şi alte nume. Noi le întâlnim sub cruce pe
aceste ucenice modeste, şi «le autnferftul că nu Pau pă­
răsit în cele mâi-grele ceasuri, ca ucenicii, şi ele au
stăruit până la sfârşit. Aceasta este natura ’femeei.
fn ultînra linie Se iveşte Ttrcă -o femele din întu­
neric, una care poate fiii Pa Văttrt nid odată în Viâţă,
soţhf mobilă a lui Pflat, ea este un chîp tragic şi face
parte- difrtr’un beam ce pfere; insă înâfttte •¿re*âafinţitui
soarelui, dreptul aTrmrinat în Ittrtfea ei tSuntriCă cu o
dărit&te txmvrhjgătoâre. flsus pStfunde în viaţa visurilor
ei, ea trece de partea LUI şi Suferă cu El. Şi 'când
toţi ceilalţi îl pătflsefcc, câiid nu mai intervine pentru
El nid tm bărbat, SWnd ise declară făţiş de partea
Lui îrr faţa judecăţii.' Ea îndrăzneşte să trezească mâ­
nia sdTuhiî său. Ea ştie că'Intervenţia e zadaitlicâ şi
totuşi nici o jjtfbire nu va fi 'zâdâriiftă în Vecînicie,
care a ,folst arătată Ydgelurhinîîi In durerea 45a. Nu şflnt
multe din acele femei martire a lui Isua în viâprfâ-
miUară, faţă de un 60ţ necredincios şi faţă de crfimii-
tate, acolo unde puhoiul părerilor ei sunt-pnrtiVmce.
Staţi lari! Voi eroinelor, si nu ve-ti -rămâne ■n erthtpiă-
tite! —
Şi păcătoasele se apropiau de El. Erau fentei că­
zute adânc printre neamul destrămat ale acrior-Sim-
puri, tocmai cum sunt şi astăzi. Iar «oi cete ■curate
să trecem pe lângă acele femei căzute, strângând în
jurul trupului nostru hainele, ca nu cmva ele să sen-
tingă de acelea sărmane fiinţe. Noi nu dorim nra -o
apropiere cu ele. Asemenea păcătoase îns&gâsirăîa-Ei
refugiul lor. Timp îndelungat, vorbeşte Isus cu %s-
mariteanca la fântână. Acel singur suflet îi «Ste mai
de preţ jn-iacel moment ca orice pe lume. El atinge pă­
catul ei foarte lin cu degetul Său. Şi ea nu poate fagi
de privirea Sa pătrunzătoare, ce privia inima şi viaţa
ei. In faţa Sa nu e ou putinţă nid o înfromseţare, nkn
0 învelire. Totuş, El varsă curând după aceasta In
Sufletul acela, cele mai adânci descoperiri asuprâ în­
chinării lui Dumnezeu în spirit şi adevăr, asupfâ-<*pei
vii, ca să poată ajunge un izvor de vieaţă în inima fie­
căruia El nu socoteşte această perlă bună de aruncat,
ci o trezeşte, o curăţeşte, până când în sfârşit, ea se
face instrumentul trezirei a unui sat ce dormea m
păcate. Fi că, mamă,, tu care eşti încă departe de
Domnul, trăieşti în păcate, scoală, treieşte-te! Dă
voie ochilor lui Isus să pătrundă în adâncul fîlltţei
tale! Nu-ţi ascunde petele cari îţi sunt arsuri în con­
ştiinţă, şi dacă în tine mâi este un mic dor după Cel
vecinie, atunci tu te vei întâlni cu EI, Domnul şi 'Mân­
tuitorul tău! Acum, în clipa asta, El stă înaintea
ta Şi vrea să-ţi dea o vieaţă nouă în Schimbul celei
vechi. O, ce poate face El dintriun vas crăpat, mur­
dar, când îl umple de jăratec, spirit şi putere! Tu rtîti
nu presimţi ce posibilităţi Strălucite se poate face *tîîii
viaţa ta ruinată, când El devine centrul tău şî Intră H*
stăpânirea darurilor tale!
Ce maestos este Isus faţă de fiinţa aceea des­
frânată! Ce grozav este pedepsit păcatul ei prin tă­
cerea lui maestoa&ă! Ea stă în faţa Lui deunăţ&tă.
Nici un cuvânt! Nici un cuvânt! Şi tăcerea asta nesufe­
rită din partea lui Isus arde fărădelegea în simţul ei
cu atât mai chinuitor. In sfârşit El îşi ridică privirea.
Şi cuvintele pe cari le Vorbeşte, sunt cuvinte scurte ale
iertării şi puterii. . . . .
Cui se cuvine cinstea ?
Un credincios indian, vestitor al Evangheliei, cu
numele Sadhu Sttndar Singh, a fost întrebat de un bun
amic al său, dacă onoarea şi cinstea multă pe «aTe
i-o arată oamenii, nu-1 fac să se mândrească.7El i-a
răspuns:
— Atunci când Istria Intrat în Ierusalim1, poporul
i-a aruncat ramuri verzi, ba chiar şi hâinele lor Te-ftu
aşternut înainte şi-I strigau cu glas tare: „Osana” ;
putea să creadă măgarul pe care călărea Isus că lui
1 se aduce această cinste şi să se mândrească?
— E drept că nu.
— Tot aşa nu poate să se mândrească cel ce
poartă cuvântul Evangheliei vestindu-1 lumii, căci
cinstea riu i Se cuvine uit, ci fui IsUs Christos, sirtgtirul
care o (merită.
Cititorule ce ,ai fi răspuns, sau ce ai răspunde
la o asemenea întrebare? Nu cumva te mândreşti tu %
dbfd îţi vin ia urechi asemenea cuvinte fără să Tegân-
 ± r. - ; n . v r r- i j _ «x y r r j f -a ^ r - r -r » -r.rj. - T . v a j . * . ' . ! » » . . ? . ——