Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir”

Facultatea de Științe Juridice și Administrative-Drept

PROIECT

DREPT COMERCIAL

„FUZIUNEA ȘI DIVIZAREA SOCIETĂȚILOR”

PETRESCU M. IONUȚ-EUGEN

I.F.R., ANUL III, GRUPA 2205

Cadru didactic

Prof. Univ. Dr. Mihai Șsandru

e-mail: dmsandru@ucdc.ro
 Evoluția economică a statelor a dus printre altele la apariția și la dezvoltarea societăților
comerciale. Situațiile apărute în practică au fost urmate de apariția instituțiilor juridice, menite să
ajute și la dezvoltarea armonioasă a laturii economice.
Intrarea în vigoare a Codului Comercial din anul 1887, împreună cu Marea Unire din anul
1918 au marcat dezvoltarea economică fără precedent a României, ceea ce a dus la creionarea
primelor reglementări moderne referitoare la viața societară a tânărului stat.
,,Societățile reprezintă forma generală, cea mai utilizată și complexă, pentru exercitarea
activității de comerț. Domeniul dreptului societar este unul marcat de numeroase modificări, de o
dezvoltare a practicii jurisdicționale și arbitrale, precum și de importante influențe europene și
chiar americane.”1
De-a lungul existenței sale, o societate poate să traverseze diferite etape care au rolul de a-i
asigura continuitatea într-o manieră sau alta. O astfel de etapă este reprezentă de reorganizarea
persoanei juridice, care se poate realiza prin diferite procedee, și anume: fuziune, divizare și
transformare.
Noțiunea și formele fuziunii și divizării sunt prezentate în art. 238 din Legea 31/1990 privind
societățile comerciale.
Fuziunea este operațiunea prin care:
a) una sau mai multe societăți sunt dizolvate fără a intra în lichidare și transferă totalitatea
patrimoniului lor unei alte societăți în schimbul repartizării către acționarii societății sau
societăților absorbite de acțiuni la societatea absorbantă și, eventual, al unei plăți în numerar de
maximum 10% din valoarea nominală a acțiunilor astfel repartizate; sau
b) mai multe societăți sunt dizolvate fără a intra în lichidare și transferă totalitatea
patrimoniului lor unei societăți pe care o constituie, în schimbul repartizării către acționarii lor de
acțiuni la societatea nou-constituită și, eventual, al unei plăți în numerar de maximum 10% din
valoarea nominală a acțiunilor astfel repartizate.
Divizarea este operațiunea prin care:
a) o societate după ce este dizolvată fără a intra în lichidare, transferă mai multor societăți
totalitatea patrimoniul său, în schimbul repartizării către acționarii societății divizate de acțiuni

1 Daniel-Mihail Șandru, Dreptul societăților în România, Editura Universitară, București, 2017, pag. 15
2
la societățile beneficiare și, eventual, al unei plăți în numerar de maximum 10% din valoarea
nominală a acțiunilor astfel repartizate;
b) o societate, după ce este dizolvată fără a intra în lichidare, transferă totalitatea
patrimoniului său mai multor societăți nou-constituite, în schimbul repartizării către acționarii
societății divizate de acțiuni la societățile nou-constituite și, eventual, al unei plăți în numerar de
maximum 10% din valoarea nominală a acțiunilor astfel repartizate.’’2
Cu alte cuvinte, fuziunea este operațiunea prin care două sau mai multe societăți se unesc, în
vederea desfășurării unei activități comune.
,,Societățile în lichidare pot fuziona sau se pot diviza, numai dacă nu a început repartiția de
activ între asociați a părților ce li s-ar cuveni din lichidare.”3
Legea reglementează două forme ale fuziunii: fuziunea prin absorbție și fuziunea prin
contopire.
Societățile comerciale care urmează să treacă prin operațiunea de fuziune sau de divizare
trebuie să respecte o anumită procedură, cu anumiți pași de urmat.
Primul pas este reprezentat de întocmirea proiectului de fuziune sau de divizare. Conținutul
acestui proiect de fuziune este prezentat în cuprinsul art. 241 din Legea nr. 31/1990 și prevede
obligația administratorilor societăți de a-l întocmi.
Proiectul de fuziune sau de divizare trebuie să conțină anumite informații, precum:
 forma, denumirea și sediul social al al tuturor societăților implicate în fuziune sau
divizare;
 fundamentarea și condițiile fuziunii sau ale divizării;
 condițiile alocării de acțiuni la societatea absorbantă sau la societățile beneficiare;
 data de la care acțiunile sau părțile sociale prevăzute la lit.c) dau deținătorilor dreptul
de a participa la beneficii și orice condiții speciale care afectează acest drept;
 cuantumul primei de fuziune sau de divizare;
 rata de schimb a acțiunilor sau părților sociale și cuantumul eventualelor plăți în
numerar;
 drepturile conferite de către societatea absorbantă sau beneficiară deținătorilor de
acțiuni care conferă drepturi speciale și celor care dețin alte valori mobiliare în afară
de acțiuni sau măsurile propuse în privința acestora;

2 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, art. 238

3 Ibidem, pag. 360.

3
  orice avantaj special acordat experților și membrilor organelor administrative sau de
controlale societăților implicate în fuziune sau în divizare;
 data situațiilor financiare care au fost folosite pentru a se stabili condițiile fuziunii sau
ale divizării;
 data de la care tranzacțiile societății absorbite sau divizate sunt considerate din punct
de vedere contabil ca aparținând societății absorbante sau uneia ori alteia dintre
societățile beneficiare;
 În cazul procesului de divizare, proiectul trebuie să conțină:descrierea și repartizarea
exactă a activelor și pasivelor care urmează a fi transferate fiecăreia dintre societățile
beneficiare;
 repartizarea către acționarii sau asociații societății divizate de acțiuni, respectiv părți
sociale, la societățile beneficiare și criteriul pe baza căruia se face repartizarea.
Proiectul de fuziune sau de divizare, cu semnătura reprezentanților societăților participante se
va depune la oficiul registrului comerțului unde este înmatriculată fiecare societate.
În procesul fuziunii sau divizării trebuie să fie respectate interesele creditorilor societăților
care iau parte la fuziune, în sensul că orice creditor care deține o creanță lichidă și anterioară
datei publicării proiectului de fuziune sau de divizare, care este nescadentă la data publicării și
care este pusă în pericol de realizarea fuziunii/divizarii, are posibilitatea de a face opoziție.
,,Opoziția suspendă executarea fuziunii sau a divizării până la data la care hotărârea
judecătorească devine irevocabilă, în afară de cazurile in care societatea debitoare face dovada
plății datoriilor sau oferă garanții acceptate de creditori ori încheie cu aceștia un acord pentru
plata datoriilor.’’4
Creditorii pot face opoziție într-un anumit interval de timp, respectiv 30 de zile de la data
publicării proiectului de fuziune sau divizare in Monitorul Oficial al României. Formularea
acestei opoziții nu împiedică realizarea fuziunii sau divizării.
Organele de conducere ale societăților care fac parte din procesul de fuziune sau de divizare
trebuie să pună la dispoziția acționarilor sau asociaților, la sediul societății, cu cel puțin o lună
înainte de data adunării generale extraordinare care urmează să analizeze proiectul de fuziune o
serie de documente, precum: proiectul de fuziune sau de divizare, raportul administratorilor dacă
este cazul, situațiile financiare anuale și rapoartele de gestiune pentru ultimele 3 exerciții
financiare, raportul cenzorilor, sau al auditorului financiar, evidența contractelor cu valori

4 Ibidem, pag. 362.

4
depășind 10.000 lei fiecare și aflate în curs de executare, precum și repartizarea lor în caz de
divizare a societății.
Adunarea generală a fiecărei societăți participante dispune de un termen de 3 luni de zile de
la data publicării proiectului de fuziune sau divizare pentru a putea decide asupra fuziunii sau
divizării.
,,Actul modificator al actului constitutiv al societății absorbante se înregistrază în registrul
comerțului în a cărui circumscripție își are sediul societatea și, vizat de judecătorul delegat, se
transmite, din oficiu, la Monitorul Oficial al României, spre publicare în Partea a IV-a, pe
cheltuiala societății.’’5
Efectele fuziunii și divizării societății se produc în cazul societăților noi, de la data
înmatriculării în registrul comerțului, sau în situația mai multor societăți de la data înmatriculării
ultime dintre ele. Legea prevede și alte cazuri în care fuziunea sau divizarea produce efecte, cum
ar fi de la data înregistrării ultimei adunări generale care a aprobat operațiunea, excepție făcând
cazul în care, părțile optează ca operațiunea sa aibă efect la altă dată. Dacă se pun de acord
asupra acestei variante, legea prevede că ,, nu poate fi ulterioară încheierii exercițiului financiar
curent al societății absorbante sau societăților beneficiare, nici anterioară încheierii ultimului
exercițiu financiar încheiat al societății sau societăților ce își transferă patrimoniul.’’6
Operațiunea de fuziune sau divizare are anumite consecințe. O primă consecință este
reprezentată de transferul tuturor activelor si pasivelor societății absorbite/divizate către
societatea absorbantă.
A doua consecință este aceea că societatea absorbită sau divizată încetează să mai existe.
O altă consecință determinată de fuziune/divizare este aceea că ,,acționarii sau asociații
societății absorbite sau divizate devin acționari, respectiv asociați ai societății absorbante,
respectiv ai societăților beneficiare, în conformitate cu regulile de repartizare stabilite în
proiectul de fuziune/divizare.”7
Practica a evidențiat faptul că în procesul de fuziune/divizare pot apărea anumite
neregularități care conduc la declararea nulității fuziunii sau divizării. Cu toate acestea, dacă
aceste neregularități pot fi remediate, există posibilitatea ca instanța competentă să acorde
societăților implicate un termen pentru a putea să rectifice problemele semnalate.

5 Ibidem, art. 248.

6 Ibidem, art. 249.

7 Ibidem, art. 250.

5
 ,,Nulitatea unei fuziuni sau divizări poate fi declarată numai prin hotărâre judecătorească.” 8
În acest caz, hotărârea definitivă de declarare a nulității unei fuziuni sau divizări va fi
transmisă din oficiu de către instanță oficiilor registrului comerțului de la sediile societăților
implicate în acest proces.

Bibliografie

1. Daniel-Mihail Șandru, Dreptul societăților în România,Editura Universitară, București,

2017.

2.Legea nr. 31/1990privind societățile comerciale, republicată.

3. https://lege5.ro

4. https://legeaz.net

8 Ibidem, art. 251.

6
7