Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
IONUȚ-EUGEN
Forma de învățământ: IFR, anul III, Drept
Nr. matricol: 20416
Denumirea disciplinei de examen: DREPTUL ASIGURĂRILOR
Data examenului: 23.01.2021
Adresa de e-mail: ionutpetrescu19@gmail.com
Cadru didactic
Conf.univ.dr. CĂLIN M. COSTIN
1
I. Scurt istoric – Asigurarile in Romania
Prima institutie care a care a avut ca obiect de activitate asigurarea a fost intemeiata de
Asociatia Meseriasilor din Brasov. In partea de sud a tarii – vechiul Regat – in 1871 lua fiinta
prima societate de asigurari: “Dacia”. Inca de atunci domeniul asigurarilor a luat amploare, astfel
ca dupa 1990 in baza Legii nr. 47/1991 privind constituirea, organizarea si functionarea
societatilor comerciale din domeniul asigurarilor, a Legii nr. 136/1995 si a Legii nr. 32/2000
privind asigurarea si respingerea, s-au infiIntat nenumarate societati de asigurare cu capital
privat.
Noul Cod Civil (octombrie 2011) prevede la art. 2199 alin. 1 : “Prin contractual de
asigurare, contractantul asigurarii sau asiguratul se obliga sa plateasca o prima asiguratorului, iar
acesta din urma se oblica ca, in cazul producerii riscului asigurat, sa plateasca o indemnizatie,
dupa caz, asiguratului, beneficiarului asigurarii sau tertului pagubit.” Iar la acelasi articol alin. 2
se prevede: “Contractantul asigurarii este persoana care incheie contractul pentru asigurarea unui
risc privind o alta persoana ori pentru bunuri sau activitati ale acestuia si se obliga fata de
asigurator sa plateasca prima de asigurare.”
Legea nr. 136/1995 defineste contractual de asigurare: Contractul de asigurare este actul
juridic consensual, aleatoriu, sinalagmatic, cu titlu oneros si cu executare succesiva, prin care
asiguratul se obliga sa plateasca o anumita suma de lei numita prima de asigurare, in schimbul
careia asiguratorul isi asuma obligatia ca la producerea evenimentului (riscul asigurat) sa
plateasca asiguratului sau beneficiarului despagubirea de asigurare sau suma asigurata, in
limitele convenite, precum si onorarea obligatiilor de raspundere civila ce revin asiguratilor
fata de terti.
1. Contract consensual – este necesara doar forma scrisa ad probationem de aici rezultand
ca e necesar doar simplul acord de vointa al partilor (Legea 136/1995 Art. 10) neputand fi
dovendita existenta si continutul contractului cu martori.
2
2. Contract sinalagmatic – partile au obligatii reciproce si independente una fata de cealalta.
In principal, asiguratorul se oblige ca, la producerea unui risc asumat prin contractul de
asigurare, sa plateasca o despagubire (in cazul asigurarii de bunuri sau de raspundere
civila) sau suma asigurata (indemnizatia de asigurare in cazul asigurarii de persoane).
3. Contract aleatoriu – la incheierea contractului nu se cunoaste intinderea obligatiilor,
efectele acestuia depinzand de un eveniment viitor si incert.
4. Contract cu executare succesiva – presupune mai multe prestatii pe perioada de
valabilitate a sa. Asiguratorul continua sa acorde protective asiguratului prin acoperirea
riscului, iar asiguratul este obligat sa plateasca primele de asigurare la termenele
prevazute.
5. Contract cu titlu oneros – fiecare parte urmareste sa obtina un avantaj, un castig in urma
incheierii contractului de asigurare. Astfel, asiguratul se obliga sa plateasca o prima
asiguratorului, iar acesta din urma se oblige ca, la producerea riscului asigurat (in
schimbul primelor de asigurare incasate) sa plateasca asiguratului sau beneficiarului
asigurarii suma asigurata.
6. Contract unic – pe intreaga sa durata contractual de asigure este unic, chiar daca se
presupune o impartire pe termene periodice. Aceasta fractionare are in vedere modul de
plata a primei, neputandu-se intelege ca se divizeaza contractul in cate perioade de
asigurare ar fi prevazute.
7. Contractul implica buna credinta - pe de o parte, din partea asiguratului, cu ocazia
perfectarii asigurarii, apoi in legatura cu realitatea pagubelor reclamate, pentru stabilirea
despagubirii; pe de alta parte, din parte societatii de asigurare, in legatura cu clauzele
impuse, raspunderea asumata, modul de evaluare a pagubelor si stabilirea despagubirii.
Exista un set de conditii care stau la baza contractului de asigurare fara de care acesta ar
deveni nul:
3
V. Obiectul contractului de asigurare
Obiectul unui contract de asigurare este format din obligatiile pe care partile le au una
fata de cealalta, ca urmare a incheierii contractului. Astfel, asiguratul este obligat sa plateasca o
prima asiguratorului (aceasta prima fiind calculata la valoarea riscului acoperit prin polita de
asigurare), totodata mai este obligat sa combata riscul, sa anunte producerea riscului asigurat, sa
furnizeze orice fel de informatie pe care asiguratorul o cere in legatura cu producerea
evenimentului, etc. Dar si asiguratorul este obligat, la randul lui, ca la producerea riscului, sa
plateasca asiguratului sau beneficiarului asigurarii suma asigurata, sa-l informeze pe asigurat
despre clauzele si conditiile la care va fi supus dupa incheierea contractului, etc.
Din definitia contractului de asigurare rezulta trei elemente care se regasesc in toate tipurile de
contracte de asigurari:
A. Riscul asigurat
B. Prima de asigurare (pretul asigurarii)
C. Prestatia asiguratorului in cazul producerii evenimentului asigurat
A. Riscul asigurat
Este cel mai important dintre elementele contractului de asigurare pentru ca le determina
pe celelalte doua, pentru ca in functie de calculul si valoarea riscului se calculeaza prima si
acordarea despagubirii.
4
a. Riscul ca eventualitate a producerii unui eveniment aleatoriu
Evenimentul trebuie sa fie incert (incendiu, catastrofa naturala, deces, etc.). Trebuie sa
existe incertitudinea – indeplinirea sau neindeplinirea evenimentului referindu-se efectiv la
aparitia sinistrului sau la data producerii acestuia (asigurarile de deces, moartea asiguratului
reprezinta un eveniment care se va produce cu certitudine, dar la o data necunoscuta). Riscul
asumat de asigurator trebuie sa existe la momentul incheierii contractului si sa fie precizat in
contract, iar producerea riscului sa nu fie la latitudinea asiguratului (in caz contrar dispare
elementul aleatoriu).
Prima de asigurare este suma de bani pe care trebuie sa o achite asiguratul, ca pret al
asigurarii, catre asigurator, care trebuie platita la termenele stabilite in contract. Aceasta suma de
bani este compusa din:
• prima pura – se formeaza fondul din care se vor achita despagubirile sau suma asigurata.
Ea se calculeaza inmultind frecventa sinistrelor cu costul lor mediu.
5
• prima neta – prima pura + cheltuielile realizate si gestionarea contractelor de asigurare +
profitul asiguratorului.
• prima totala – platita de asigurat, ce reprezinta: prima neta + cheltuielile accesorii + taxe
si impozite legale.
6
- Furnizarea de date si acte referitoare la evenimentul asigurat la cererea asiguratorului.
B. Drepturile si obligatiile asiguratorului
1. Pana la producerea evenimentului asigurat
a. Drepturile asiguratorului:
- Verifica existent bunului si a modului de intretinere;
- Aplicarea de sanctiuni legale atunci cand asiguratul a incalcat obligatiile privind
intretinerea si paza bunului;
b. Obligatiile asiguratorului:
- Eliberarea la cerere a unui duplicat de asigurare/certificate de confirmare a asigurarii
2. Dupa producerea evenimentului asigurat
a. Drepturile asiguratorului:
- Dreptul de a-i cere asiguratului informatii si acte despre bunul asigurat;
- Dreptul de a verifica daca sinistrul nu a fost provocat intentionat.
b. Obligatiile asiguratorului:
- Plata indemnizatiei de asigurare, care are diferite denumiri: la asigurari de daune se
numeste despagubire; la asigurari de persoane se numeste suma asigurata.
7
- Asigurari obligatorii
- Asigurari facultative
A. Cererea de asigurare
Conform art. 13 din L. 136/1995 – persoana care incheie contractual de asigurare este
obligat sa raspunda tuturor intrebarilor asiguratorului cu privire la imprejurarile in care s-a
produs evenimentul. De asemenea si pe parcursul derularii contractului asiguratul e obligat sa-i
comunice asiguratorului modificarile esentiale cu privire la risc. Cererea se completeaza inainte
de incheierea contractului (la asigurari de persoane, externe, si uneori la cele de bunuri), dar la
celelalte asigurari, cererea se redacteaza o data cu incheierea contractului.
8
B. Evaluarea riscului
Contractul este considerat incheiat in momentul in care s-a realizat acordul de vointa.
Forma scrisa este obligatorie ad probationem. Inscrisul pe care partile il intocmesc se numeste
dupa caz: polita de asigurare (asigurare de persoane) sau contract de asigurare (asigurare de
bunuri).
9
XI. Bibliografie
- “Sistemul asigurarilor din Romania” – Gheorghe D. Bistriceanu; Ed. Economica;
- “Contractul de asigurare” – Dan Anghel Constantinescu, Marinica Dobrin, Oana
Oniciuc, Ruxandra Mitrau, Gabriela Popescu; Colectia Nationala Bucuresti 2000;
- “Asigurari. Culegere de practica judiciara” – Manuela Tabaras, Madalina Constantin;
Ed. C.H.Beck;
- “Izvoarele obligatiilor civile” – Radu I. Motica; Ed. Alma mater Timisensis Mirton;
Timisoara 2001;
- www.scribd.com
- www.wikipedia.ro
10