ALERGIA

 Alergia reprezintă o reactivitate modificată a unui organism.

Etimologic, cuvântul provine de la grecescul alios care înseamnă
deviere de la starea originală, normală. Alergia constă în diverse
simptome provocate printr-un mecanism imunologic ca urmare a
expunerii la un alergen bine determinat, având la bază reacţia
antigen-anticorp. Reacţia alergică cuprinde, deci, un ansamblu de
fenomene datorate pătrunderii în organism a antigenului
(sensibilizării) şi apoi reintrării în contact cu acesta din urmă.
2
Procesul de sensibilizare este influenţat de mai mulţi factori:

 reactivitatea individuală, prezentă la persoanele predispuse;

 calea de contact alergen-organism, cel mai frecvent fiind pielea,
dar şi mucoasele aparatului respirator, digestiv, calea injectabilă;
 frecvenţa şi intensitatea contactului alergen-organism.

Sensibilizarea poate fi activă, atunci când apare ca răspuns

la stimularea antigenică, aşa cum se întâmplă în alergie, sau la
injectarea de vaccinuri, şi pasivă ce se obţine prin injectarea de
ser conţinând anticorpi

3
Terapia antialergică are la bază câteva principii generale:

 eliminarea alergenului
 măsuri de igienă
 tratament antialergic specific (vizează diminuarea
sau îndepărtarea alergenului sau anticorpilor)
 tratament antialergic nespecific (urmăreşte
diminuarea sau inlăturarea consecinţelor imediate ale
reacţiei antigen-anticorp - eliberarea şi fixarea
mediatorilor - sau combaterea fenomenelor patologice
de la nivelul organelor ţintă)

4
1 Tratamentul antialergic specific

 Tratamentul antialergic specific presupune în primul

rând identificarea alergenului şi constă în administrarea în
doze crescute a unui extract alergenic în scopul tolerării de
către organism a alergenului cauzator de boală.
Desensibilizarea specifică se face prin injectarea
subcutanată a alergenului cu creşterea lent progresivă a
dozelor până la obţinerea unei doze de întreţinere. Se mai
pot administra oral şi sublingual, având la bază stimularea
antigenică a limfocitelor din sistemul imun local.

5
2 Tratamentul antialergic nespecific

Terapia nespecifică a bolilor alergice sau cu componentă alergică

înglobează o serie de grupe de medicamente care influenţează
eliberarea şi fixarea mediatorilor, dintre care amintim:

 antihistaminice;
 antiserotoninergice;
 adrenalina (antagonist fiziologic al histaminei);
 corticosteroizi;
 inhibitorii degranulării mastocitare;
 imunodepresive;
 psihotrope.

Utilizarea acestor clase de medicamente reprezintă o alternativă extrem

de viabilă, avantajoasă prin efectele favorabile şi constante în terapia
antialergică.
6
 Histamina este o amina biogena care se găseşte în
mod natural în ţesuturile vegetale si animale.

7
 Aspecte chimice
• Histamina: 4-Imidazol-etilamina; 4-(2-aminoetil)-
imidazol

• Structural, este constituita dintr-un nucleu imidazolic si

o catena laterala aminoalchilica.
• Histamina, este mediatorul chimic major în aceast
proces, responsabil de apariţia majorităţii reacţiilor alergice
şi inflamatorii. Funcţionează şi ca un neurotransmiţător.

8
 Notarea atomilor în structura histaminei:

Histamina poate exista sub mai multe forme tautomere:

9
 In organism se formeaza prin decarboxilarea enzimatica a histidinei,
aminoacid care intra in constitutia proteinelor:

10
 Efectele histaminei diferă în funcţie de tipul de receptori pe care
acţionează: H1, H2, H3, H4. Concentraţia de histamină în sânge atinge
valori maxime dimineaţa la primele ore.

 Receptorii H1 sunt situati in majoritatea organelor si tesuturilor, iar

principalele efecte ale stimularii acestora sunt: vasodilatatie la nivelul
microcirculatiei, cresterea permeabilitatii capilare cu edeme,
bronhoconstrictie, cresterea secretiei lacrimale si salivare,
hipotensiune arteriala.

 Receptorii H2 sunt localizati predominant la nivelul mucoasei gastrice,

stimularea acestora determinand in principal stimularea secretiei
gastrice.

 Receptorii H3 sunt predominanti presinaptici. Sunt distibuiti in SNC, in

tractul gastrointestinal, arborele pulmonar si sistemul cardiovascular.

11
Receptorii H4, mai recent descoperiţi, sunt localizaţi în plămâni, SNC,
neutrofile, eozinofile, cord, musculatura scheletica, splina, timus,
leucocite. Nu se cunoaşte pe deplin mecanismul de acţiune, dar a fost
identificată participarea la procesul inflamator din alergie, astm
bronşic şi bolile autoimune.

12
 ANTAGONISTI AI RECEPTORILOR HISTAMINICI H1
(ANTIHISTAMINICE H1)

Sunt substante de sinteza care blocheaza competitive receptorii

histaminici H1., impiedicand efectele caracteristice ale histaminei. Sunt
indicate in tratamentul unor manifestari alergice ca: dermatoze
alergice, rinite si conjunctivite alergice, intepaturi de insect, alergii
medicamentoase sau alimentare. Sunt putin active sau inactive in
manifestari alergice majora: soc anafilactic, criza de astm bronsic.

13
Clasificarea antihistaminicelor H1

Există mai multe criterii după care pot fi clasificate aceste substanţe:

a) După nucleul lor de bază, se pot clasifica în:

1. Derivaţi de etilenamină (X este azot): cloropiramina, mepiramina,

antazolin; Este primul grup de antihistaminice H1 cercetat şi dezvoltat.

2. Eteri bazici derivaţi de β etanolamină (aminoalchileteri) (X este

oxigen): difenhidramina, carbinoxamina, doxilamina, dimenhidrinat,
clorfenoxamina, clemastina, bromazin; Difenhidramina este prototipul
acestui grup care se remarcă prin efecte adverse anticolinergice
semnificative precum şi sedare. Efectele adverse gastrointestinale, însă,
sunt relativ scăzute.

14
3. Derivaţi de propilamină (alchilamine) (X este carbon): feniramina,
clorfeniramina, dexclorfeniramina, bromfeniramina, triprolidina, dimetinden;
Izomerizarea este un factor important al activităţii componenţilor acestui grup.
E-triprolidina, de exemplu, este de 1000 de ori mai puternică decât Z-
triprolidina. Diferenţa provine din poziţionarea şi gruparea moleculelor în situul
receptorilor histaminici H1. Alchilaminele sunt considerate ca având efecte
adverse sedative şi gastrointestinale scăzute, dar relativ crescute în ceea ce
priveşte stimularea sistemului nervos central.

4. Piperazine: ciclizina, clorciclizina, hidroxizina, meclozin, cetirizin,

levocetirizină
Aceşti compuşi sunt înrudiţi structural cu etilendiaminele şi etanolaminele şi
produc efecte anticolinergice semnificative. Compuşii acestui grup sunt
adesea folosiţi pentru rău de mişcare, vertigo, greaţă, vomă. Cetirizina,
antihistaminic H1 din a doua generaţie, aparţine, de asemenea, acestui grup.

5. Piperidine: tenalidin

15
6. Triciclice şi tetraciclice: prometazina, alimemazina (trimeprazina),
ciproheptadina, azatadina, ketotifen;
Aceşti compuşi sunt înrudiţi structural cu antidepresivele triciclice şi
tetraciclice ceea ce explică efectele lor adverse şi tolerabilitatea scăzută a
acestora. Loratadina, antihistaminic H1 din a doua generaţie derivă din
compuşi ai acestui grup.

6.1. Imidazoline

6.2. Fenotiazine (X este carbon; C situat pe nucleul fenotiazinic):

prometazina, alimemazina, oxomemazina, mequitazina;

6.3. Alte structuri: bamipin, astemizol, terfenadină, loratadină, azelastin,

ebastin, mizolastină, fexofenadină, desloratadină, ciproheptadină,
ketotifen

16
b) Un alt criteriu de distincţie între diversele antihistaminice H1 ia în
considerare efectele asupra sistemului nervos central.
Se disting astfel:

1. antihistaminice H1 cu efecte sedative (generaţia veche) şi

2. antihistaminice H1 lipsite practic de efecte pe sistemul nervos

central (generaţia nouă, antihistaminice „de zi”).

17
c) Un al treilea criteriu este condiţionat de perioada apariţiei şi dezvoltării
grupurilor de antihistaminice H1

1. Prima generaţie
Acestea sunt cele mai vechi medicamente antihistaminice H1, relativ
ieftine şi larg răspândite. Acţionează efectiv pentru îndepărtarea
simptomelor alergiei dar sunt şi antagonişti ai receptorilor muscarinici
(anticolimergice).

2. A doua generaţie
A doua generaţie de antihistaminice H1 sunt
mai selective pe receptorii H1 periferici,
histaminergici şi colinergici ai sistemului
selectivitate reduce semnificativ frecvenţa
antihistaminicele din prima generaţie
medicamente mai noi, mult
în special pe receptorii
nervos central. Această
reacţiilor adverse faţă de

3. A treia generaţie
Această categorie este reprezentată de enantiomeri (levocetirizina) sau
metaboliţi activi (desloratadina, fexofenadina) derivaţi ai antihistaminicelor
din a doua generaţie.
18
Structura chimică a antihistaminicelor H1

 Antagoniştii H1 sunt baze azotate ce conţin o catenă

laterală alifatică asemănătoare cu histamina printr-o
structură centrală comună de etilamină substituită,
esenţială pentru antagonismul H1.

 Structura chimică a antihistaminicelor blocante H1

cuprinde gruparea etilen-amino- (liberă sau încadrată
într-un ciclu), prezentă şi în molecula histaminei.

19
 CH2 CH2 NH2
AR1 R1
X C C N HN N
AR2 R2

formula generală pentru antagoniştii H1 histamina

La gruparea etilamină sunt ataşate unul sau două inele ciclice sau
heterociclice care pot fi: piridină, piperidină, pirolidină, piperazină, fenotiazină,
sau chiar imidazol (AR1 şi AR2).
Aceste inele sunt conectate prin intermediul unui atom X care poare fi
azot, carbon sau oxigen la gruparea etilamină. Natura legăturii prin X împarte
antagoniştii H1 în şase clase majore: etilendiamine (X=N), etanolamine (X=O),
alchilamine (X=C), fenotiazine, piperazine, piperidine.
Prezenţa multiplelor inele aromatice sau heterociclice în aceşti
antagonişti H1 contribuie la proprietăţile lor lipofilice, în contrast cu histamina şi
antagoniştii H2 care sunt compuşi hidrofilici.

20
I.1 ETANOLAMINE (ETERI AMINOALCHILICI)
 Difenhidramina (DCI), Benadryl, Benzhidramina, 2-
(Benzhidriloxi)-N,N-dimetil-etilamina (clorhidrat)

 Baza libera este un lichid uleios, iar clorhidratul este o pulbere

cristalina alba, cu gust amar, usor solubila in apa, alcool si chloroform.
 Are actiune antihistaminica, antiemetica, antitusiva si sedativa. Este
indicate in tratamentul unor afectiuni alergice: rinite sezoniere,
urticarie, dermatoze.
 Mod de administrare: oral şi parenteral

21
Bromodifenhidramina (DCI), Bromazine, Ambodryl, 2-[(4-
Bromofenil)-fenilmetoxi]-N.N-dimetil-etilamina (clorhidrat)

Este o pulbere cristalina alba, usor solubila in apa si alcool. Comparativ cu

difenhidramina este mai liposolubila.
Mod de administrare: oral

22
Clorfenoxamina (DCI), Systral, 2-(4-cloro-α-metil-α-
fenilbenziloxi)-N,N-dimetiletilamina

 Clorhidratul este un compus microcristalin, acicular cu p.t=1280C,

solubil in apa.
 Are actiune antihistaminica (durata3-6 ore), anticolinergica central,
sedative, miorelaxanta, anestezica locala. Este utilizata in urticarie,
eczema, rinite alrgice, edem Quincke, manifestari pruriginoase,
intepaturi de insect, boala Parkinson.
 Mod de administrare: oral
23
Clemastina (DCI), Meclastina, Tavegyl, Tavist, (R)-2-[2-[(R)-4-
cloro-α-metil-benzhidriloxi]-etil]-1-metil-pirolidina

 Se foloseste sub forma de hidrogenofumarat care este o pulbere

cristalina alba, fara miros.
 Are actiune antihistaminica cu efect prelungit (10-12 ore), sedative
moderat, antipruriginoasa intensive, antivomitiva si anticolinergica
moderata.
 Este indicate in: urticarie, rinite alergice, edem Quincke, boala serului,
eczema, manifestari pruriginoase.

24
Doxilamina (DCI), N,N-dimetil-2-[(α-metil)-α(2-piridil)-benziloxi]-
etilamina (succinat)

 Pulbere alba sau slab galbena, cu miros characteristic, foarte solubila in

apa, mai putin solubila in etanol si chloroform.
 Are actiune antihistaminica puternica cu potenta similara
difenhidraminei, fiind bine tolerate de organism. Se mai utilizeaza sic a
hypnotic ai antivomitiv.

25
Carbinoxamina (DCI), Clistin, Palgic, 2-[4-cloro-α-[2-
(dimetilaminoetoxi)benzil]piridina; 2-[4-cloro-α-(2-piridil)benziloxi]-
N,N-dimetiletilamina (hidrogenomaleat)

 Baza libera este un lichid uleios. Maleatul este o pulbere cristalina alba,
cu gust amar, usor solubila in apa, alcool si chloroform.
 Este un antihistaminic puternic, utilizat pe care orala, in diverse stari
alergice. In asociere cu pseudoefedrina se utilizeaza in tratamentul
rinitelor alergice.

26
Feniltoloxamina (DCI), Bistrimin, N,N-dimetil-2-[2-
(fenilmetil)fenoxi]etilamina; N,N-dimetil-2-(α-fenil-o-
toliloxi)etilamina

 Baza este un lichid uleios. Se utilizeaza sub forma de citrate sau

clorhidrat.
 Este un antihistaminic cu efecte sedative si analgezice. Se foloseste de
obicei asociata cu substante analgezice si antitussive (paracetamol,
codeina).

27
I.2 ETILENDIAMINE

 Primii derivati studiati in aceasta clasa au fost F 1571 si anterganul care

desi foarte active, datorita toxicitatii nu sunt utilizati.

 F 1571, N-fenil-N-etil-N’,N’-dietil-etilendiamina

28
Antergan, N-fenil-N-benzil-N’,N’-dimetil-etilendiamina

 Prin inlocuirea radicalului fenil din structura anterganului cu radicalul

2-piridil s-a obtinut tripelenamina.

29
Tripelenamina (DCI), Pyribenzamina, N-benzil-N-(2-piridil)-N’,N’-
dimetiletilendiamina

 Baza libera este un lichid uleios, galben, miscibil cu apa. Se foloseste

sub forma de clorhidrat sau citrat. Clorhidratul este o pulbere cristalina
alba, cu gust amar, care se inchide la culoare prin expunere la lumina,
solubila in apa si etanol. Citratul este o pulbere cristalina alba, solubila
in apa si etanol; este mai putin amara decat clorhidratul.
 Este un antihistaminic cu proprietati sedative moderate. Are efect
antivomitiv si anestezic local slab.

30
Cloropiramina (DCI), Nilfan, N-(4-clorobenzil)-N-(2-piridil)-N’,N’-
dimetiletilendiamina

Clorhidratul său este o pulbere microcristalină albă, solubilă în apă.

Acţiunea sa se instalează în 15-20 min de la administrare şi durează 4-6
ore.
Indicaţii: conjunctivită alergică, coriză alergică, dermatoze alergice, edem
Quincke, înţepături de insecte, rău de mişcare.
Adm: oral şi parenteral (IM, IV)
RA: tulburări digestive, scăderea performanţelor psihomotorii
31
Bromopiramina (DCI), N-(4-bromobenzil)-N-(2-piridil)-N’,N’-
dimetiletilendiamina

Se foloseşte sub formă de clorhidrat şi are proprietăţi asemănătoare

cloropiraminei.

32
Mepiramina (DCI), N-(4-bromobenzil)-N-(2-piridil)-N’,N’-
dimetiletilendiamina

Se foloseşte sub formă de hidrogenomaleat care este pulbere

cristalină albă, cu miros slab şi gust amar-sărat. Este uşor
solubilă în apă şi în etanol, puţin solubilă în benzen şi eter.
Are o durată de acţiune de 4-6 ore. Este sedativ moderat şi
anestezic local moderat
Se administrează oral.

33
Tonzilamina (DCI), Anahist, Tonamil, 2-[(2-dimetilaminoetil)-(p-
metoxibenzil)-amino]-pirimidina

Se foloseşte sub formă de clorhidrat care este pulbere

cristalină albă, fără miros. Este uşor solubilă în apă,
solubilă în etanol şi cloroform, practic insolubilă eter.
Acţiounea sa este similară tripelenaminei, dar toxicitatea este
mai redusă.
Se administrează oral.

34
Antazolina (DCI), Imidamina, Fenazolina, Antistine, Antasten, 2-
(N-benzilanilino-metil)-2-imidazolina

Se foloseşte sub formă de clorhidrat sau fosfat. Clorhidratul

este pulbere cristalină albă, cu gust amar, solubilă în apă şi
etanol.
Acţiunea sa este mai slabă faţă de alte antihistaminice, dar nu
are acţiune iritantă locală. Este slab sedativ, anestezic local
moderat şi anticolinergic moderat.
Se administrează oral şi local pe piele şi mucoase.
35
I.3 PIPERAZINE (CICLIZINE)

Sunt derivaţi ciclici de etilendiamină

Efectul lor antihistaminic este moderat
Se utilizează în tratamentul răului de mişcare.

Structura generală:

36
 Ciclizina (DCI), Marezine, 1-benzhidril-4-metil-piperazina

Se foloseşte sub formă de clorhidrat sau lactat. Clorhidratul este

pulbere cristalină albă, cu gust amar, puţin solubilă în apă şi
etanol. Lactatul este solubil în apă şi se foloseşte la prepararea
soluţiilor injectabile.
Are durată de acţiune între 4 şi 6 ore. Are şi acţiune slab sedativă,
antiemetică şi slab anticolinergică.
Este indicată în combaterea răului de mişcare.
Se administrează oral sau injectabil.
37
 Clorciclizina (DCI), Histantina, Trihistan, (RS)-1-(4-cloro-α-
fenilbenzil)-4-metilpiperazina

Clorhidratul este pulbere cristalină albă, fotosensibilă, cu gust

amar, solubilă în apă, cloroform şi etanol, insolubilă în benzen
şi eter.
Este antihistaminic de lungă durată.
Se administrează oral şi local.

38
 Meclozina (DCI), Meclizina, Paracloramina, Emetostop, Bonine,
Antivert, (RS)-1-(4-clorobenzhidril)-4-(3-metilbenzil)-piperazina

Diclorhidratul este pulbere cristalină albă, uşor gălbuie, uşor

solubilă în cloroform şi piridină, practic insolubilă în apă.
Este antihistaminic de lungă durată cu proprietăţi sedative şi
anticolinergice slabe. Se foloseşte în principal pentru acţiunea
sa antiemetică.
RA: uscăciunea gurii, retenţie urinară, tulburări de acomodare.
Se administrează oral. 39
 Buclizina (DCI), Postafen, Longifene, 1-(4-terţbutil-benzil)-4-(4-
clorobenzhidril)-piperazina

Diclorhidratul este pulbere cristalină albă, uşor gălbuie,

insolubilă în apă, solubilă în alcool.
Este antihistaminic cu proprietăţi sedative şi anticolinergice
slabe. Se foloseşte în principal pentru acţiunea sa antiemetică.
Se administrează oral.

40
 Cinarizina (DCI), Cinniprine, Cynazin, Stugeron, 1-difenilmetil-4-
(3-fenil-2-propenil)-piperazina

Este antihistaminic moderat cu activitate blocantă a canalelor de

calciu. Produce vasodilataţie cerebrală, favorizează
patrunderea oxigenului şi a glucozei în neuroni, creşte
rezistenţa la hipoxie.
Indicaţii: tulburări circulatorii cerebrale, rău de mişcare,
migrene.
Se administrează oral.
41
 Cetirizina (DCI), Alerid, Zyrtec, Acid (RS)-2-[4-(4-clorbenzhidril)-1-
piperazinil]-etoxiacetic

Diclorhidratul său este o pulbere cristalină albă, solubilă în apă.

Este antihistaminic cu durată lungă de acţiune, fără efecte
sedative şi anticolinergice.
Se administrează oral.

42
Este principalul metabolit al hidroxizinei, rezultat prin
oxidarea grupării alcoolice primare din structura
acesteia.

oxidare

Indicaţii: rinite alergice aperiodice, conjunctivite

alergice, rinoconjunctivite cu prurit ocular, dermatite
alergice, înţepături de insecte
Levocetirizina (DCI), Xyzal
Este enantiomerul (R) al cetirizinei, antagonist puternic şi
selectiv al receprorilor H1 periferici, prezentând afinitate
dublă pentru aceştia. 43
I.4 PROPILAMINE (FENIRAMINE)
Structura generală:

X = H, Feniramina
X = Cl, Clorfeniramina
X = Br, Bromfeniramina

Derivaţii de propilamină sunt unele dintre cele mai active antihistaminice, au

acţiune sedativă redusă, efecte antiemetice minime, acţiune anticolinergică
redusă.
Derivaţii halogenaţi au acţiune mai pronunţată şi de durată mai lungă.

44
 Clorfeniramina (DCI), Clorfeniramin, (RS)-3-(4-clorofenil)-3-(2-
piridil)-N, N-dimetil-propilamină

Se foloseşte maleatul de clorfeniramina (amestec racemic) care este pulbere

cristalină albă, solubilă în apă, etanol şi cloroform.
Izomerul dextrogir are activitate antihistaminică mai intensă decât amestecul
racemic dar se separă mai greu.
Are o durată de acţiune de 4-6 ore şi efect sedativ moderat.
Indicaţii: rinite alergice, urticarie, exeme, edem Quincke, înţepături de
insecte.
Se administrează oral şi parenteral (IV, IM, SC)
45
 Acrivastina (DCI), Semprex

Descriere: pulbere cristalină albă sau uşor crem, fără miros, puţin solubilă în
apă, solubilă în alcool şi cloroform.
Este antihistaminic de generaţia a 2-a.
Nu are acţiune anticolinergică la doze terapeutice, are efect sedativ redus.
Se poate administra în asociere cu pseudoefedrina pentru tratarea unor
afecţiuni ale căilor respiratorii superioare.
Alte propilamine cu efect antihistaminic: feniramina, bromfeniramina,
triprolidina, dimetinden
46
 I.5 FENOTIAZINE
Prometazina (DCI), Phenergan, Romergan, (RS)-10-(2-
dimetilamino-propil)fenotiazina (hidrogenomaleat)

Descriere: sarea hidrogenomaleat este o pulbere

cristalină, uşor gălbuie, fără miros, cu gust amar,
solubilă în acid acetic, etanol, cloroform şi dioxan
puţin solubilă în apă la 50°C.
Sarea clorhidrat este o pulbere alb-gălbuie,
foarte uşor solubilă în apă, solubilă în alcool şi
cloroform, insolubilă în eter şi acetonă

Acţiune: antihistaminic cu durată de acţiune de 4-6 ore, hipnotic, sedativ antiemetic,

anticolinergic, analgezic, anestezic local, potenţează efectul deprimantelor centrale
Indicaţii: alergii, prurit, insomnie, anxietate, stări vomitive, premedicaţie în anestezie
Reacţii adverse: sedare excesivă, somnolenţă, ameţeli, stări confuzionale.
Adm: oral, IM

47
Obţinere: condensarea fenotiazinei cu 2-dimetilamino-1-clorpropanul, în
mediu de xilen şi în prezenţa amidurii de sodiu

48
 Tiazinamium metilsulfat (DCI), Multergan, Tiazinamium,
Metilsulfat de N,N,N-trimetil-N-[1-metil-2-(10-fenotiazinil)
etil]amoniu

Se obţine prin condensarea PROMETAZINEI cu sulfat de dimetil

Descriere: pulbere microcristalină albă, fotosensibilă, solubilă în apă şi etanol,
insolubilă în eter şi benzen
Acţiune: antihistaminic puternic, anticolinergic
Indicaţii: alergii, astm bronşic, bronşite cronice
Reacţii adverse: somnolenţă, ameţeli; Adm: oral sau parenteral
49
Clorhidratul de tiazinamiu se obţine în urma reacţiei dintre tiazinamiu şi clorura de
metil:

50
 Alimemazina(DCI), Trimeprazin, Theralene

Se foloseşte sub formă de sare tartrat.

Descriere: pulbere cristalină albă, uşor cenuşie, uşor solubilă în apă, solubilă în
etanol.
Acţiune: antihistaminic cu durată de acţiune de 6-8 ore, antipruriginos, sedativ,
antiemetic, anticolinergic slab
Indicaţii: prurit, rinite, conjunctivite, urticarie
Reacţii adverse: somnolenţă, efecte de tip atropinic
Adm: oral
51
Oxomemazina(DCI), Dysedon, Doxergan

Este derivatul S, S-dioxid al alimemazinei.

Se foloseşte sarea clorhidrat.
Acţiune: antihistaminic, sedativ, anestezic
local, antitusiv.
Indicaţii: alergii cu manifestări cutanate,
hiposomnie, tuse de diverse etiologii
Adm: oral

52
Mequitazina (DCI), Butix, Primalan, 10-(3-Chinuclidinilmetil)-
fenotiazina

Acţiune: antihistaminic de lungă durată fără efecte deprimante centrale, inhibitor

al degranulării mastocitelor
Indicaţii: rinite alergice, conjunctivite, edem Quinke, urticarie
Reacţii adverse: efecte de tip atropinic
Adm: oral

53
I.6 PIPERIDINE
Ciproheptadina (DCI), Peritol

Se foloseşte sare clorhidrat.

Descriere: pulbere cristalină albă sau slab gălbuie, fără miros, greu solubilă în
apă, solubilă în metanol şi cloriform, insolubilă în eter. Este substanţă oficinală.
Durata de acţiune: 4-6 ore
Acţiune farmacologică: antihistaminic, antiserotoninergic, anticolinergic, sedativ,
stimulant al apetitului
Indicaţii: rinite alergice, urticarie, exeme, prurit, înţepături de insecte, anorexie
idiopatică sau nervoasă (ca stimulant la poftei de mâncare)
Se administrează oral 54
Metoda de obţinere:

55
Azatadina(DCI), Idulian, Optimine (maleat)

Descriere: pulbere cristalină albă sau slab crem, fără miros, uşor solubilă
în apă, alcool şi cloroform.
Durată de acţiune: 24 ore
Acţiune farmacologică: antihistaminic, antiserotoninergic, sedativ moderat,
anticolinergic moderat
Indicaţii: rinită alergică sezonieră şi perenă, urticarie, prurit, dermatite
Se administrează oral

56
Loratadina(DCI), Claritin, Flonidan, Symphoral

Este înrudită structural cu azatadina. Prezintă în plus

at. De Cl în poz. 8 şi gruparea carbetoxi în loc de
metil, în poz. 1

Azatadina

57
Descriere: pulbere cristalină albă sau uşor gălbuie, insolubilă în apă,
foarte solubilă în acetonă, alcool, cloroform.

Durata de acţiune: 24 ore

Nu are efecte sedative şi anticolinergice.

Acţiune farmacologică: antihistaminic, antiserotoninic.

Indicaţii: rinite, dermatoze, conjunctivite alergice, alergii la nivelul

aparatului respirator, zona oftalmică, tegumente (febra fânului,
urticarie, boala serului). Se poate asocia cu pseudoefedrina.

Este promedicament pentru desloratadina

58
Desloratadina(DCI), Descarbetoxiloratadina, Aerius, Clarinex

Descriere: pulbere
cristalină albă, puţin
solubilă în apă.
Este principalul metabolit al Faţă de
loratadinei. loratadină,
Durata de acţiune: 24 ore lipseşte radicalul
Acţiune şi indicaţii la fel ca de pe at. de N
la loratadină.
Este antihistaminic de
generaţia a treia.

59
Ketotifen(DCI), Dketof, Zaditen (fumarat)

Este derivat de tiofenbenzcicloheptadienă, izoster al ciproheptadinei.

Acţiune farmacologică: antihistaminic, antianafilactic, blochează receptorii
H1, nu are efecte antiserotoninergice şi anticolinergice.
Indicaţii: tratamentul de fond al astmului alergic, rinite şi conjunctivite
alergice, urticarie.
Se administrează oral.
Reacţii adverse: oboseală, somnolenţă, scăderea secreţiei salivare,
ameţeli, cefalee, greţuri.

60
Astemizol (DCI), Hismanal

Este un antihistaminic de generaţia a doua, cu acţiune de lungă durată

(24 ore), fără efecte centrale şi anticolinergice
Indicaţii: rinite şi alte manifestări alergice din zona ORL, conjunctivite
alergice, urticarie cronică.
Se administrează oral.
Reacţii adverse: creştere în greutate, fotosensibilizare, mialgii, edeme,
insomnii, creşterea transaminazelor, aritmii ventriculare severe în
asociere cu inhibitori ai metabolizării hepatice

61
Terfenadina (DCI), Histadin, Seldane, Teldane

Este un antihistaminic de generaţia a doua, cu acţiune de lungă durată

(24 ore), fără efecte centrale şi anticolinergice
Indicaţii: rinite şi conjunctivite alergice, urticarie cronică, edem Quincke,
eczeme, prurit.
Se administrează oral.
Reacţii adverse: tulburări digestive, cefalee, fotosensibilizare. Poate
produce aritmii ventriculare severe în asociere cu inhibitori ai
metabolizării hepatice.

62
Fexofenadina(DCI), Carboxiterfenadina, Telfast

Descriere: pulbere cristalină albă, uşor solubilă în metanol şi etanol,

puţin solubilă în apă.
Este principalul metabolit activ al terfenadinei.
Durată de acţiune: 12-24 ore. Nu are efecte sedative, anticolinergice,
cardiotoxice.
Indicaţii: rinită alergică sezonieră, urticarie cronică,
Nu produce aritmii ventriculare.

63
Bamipin (DCI), Soventol (clorhidrat sau lactat)

Are efecte sedative şi anestezice locale moderate.

Indicaţii: dermatoze pruriginoase, rău de mişcare, vomă, prurit,
urticarie, înţepături de insecte, arsuri solare, arsuri uşoare
Se administrează oral sau local.

64
I.7 ALTE STRUCTURI
Fenindamina (DCI), Pernovin, Thephorin (tartrat)

Descriere: pulbere cristalină albă sau slab crem, cu miros

neplăcut, solubilă în apă 1:40, insolubilă în etanol şi eter.
Are proprietăţi sedative.

65
Azelastina(DCI), Astelin, Allergodil (clorhidrat)

Descriere: pulbere cristalină albă, puţin solubilă în apă şi metanol,

solubilă în etanol, octanol şi glicerină.
Este antihistaminic de generaţia a doua.
Se administrează local

66
Ebastina(DCI), Ebastel, Estivan, Kestin

Este antihistaminic de generaţia a doua şi are durată lungă de

acţiune (24 ore)
Nu are proprietăţi sedative şi anticolinergice.
Se metabolizează în ficat la metabolitil său activ carebastină
Se administrează oral. Se poate asocia cu pseudoefedrina.

67
Olopatadina(DCI), Opatanol, Patanol (clorhidrat)

Descriere: cristale solubile în apă.

Indicaţii: conjunctivită alergică sezonieră
Se aplică local, în sacul conjunctival.

68
Tiosulfat de sodiu(DCI)

Descriere: cristale, incolore, transparente, fără miros, gust sărat şi

amar, eflorescente. Foarte uşor solubil în apă, insolubil în etanol
Este substanţă oficinală.
Acţiune farmacologică: antialergic, antitoxic, desensibilizant.
Indicaţii: urticarie, eczeme, prurit, intoxicaţii cu cianuri
Se administrează oral.

69
 II.2 ANTAGONIŞTI AI
RECEPTORILOR HISTAMINICI H2
Antihistaminicele H2 sunt compusi de sinteza care blocheaza receptorii
histaminici H2.
Se mai numesc blocanti H2 si impiedica efectele excitosecretorii gastrice ale
histaminei, fiind indicate pentru tratamentul bolii ulceroase.

Clasificare:
- de generatia I: cimetidina
- de a doua generatie: ranitidina, famotidina, roxatidina, nizatidina.

Farmacodinamica: actiune antihistaminica H2 (antisecretor gastric) prin

impiedicarea fixarii histaminei pe receptorii H2, astfel inhiba efectul
excitosecretor gastric al histaminei.

Farmacocinetica: se absorb bine in intestin, fiind eficace dupa administrarea

orala, iar concentratia in plasma care determina disparitia simptomelor se
realizeaza intre o jumatate de ora si doua ore de la ingestie. Varful
concentratiei plasmatice este la trei ore dupa ingestie, iar durata de actiune
este intre 3 ore si 24 ore. Eliminarea se realizeaza pe cale hepatica. 70
Burimamida(DCI), N-metil-N,-4-(imidazolil-butil)-tiouree

Este derivat imidazolic sintetizat în 1970. Are potenţă redusă.

Descoperirea sa a constituit un prim pas în sinteza cimetidinei

71
Metiamida(DCI), N-metil-N’-[2-[[(5-metil-1H4-imidazol-4-il)-
metil]tio]-etil]-tiouree

Are potenţă mai mare decât burimamida dar este toxică din cauza
fragmentului tioureic din moleculă.

72
Cimetidina(DCI), Altramet, Histodil, Tagamet

Descriere: pulbere cristalină albă, puţin solubilă în apă, solubilă în HCl dil. (se
protonează nucleul imidazolic)
La nivelul stomacului inhibă secreţia gastrică de acid şi pepsină.
Absorbţia sa este inhibată de antiacide. Are reacţii adverse minore: greaţă,
vomă, diaree, constipaţie, uscăciunea gurii, cefalee, ameţeli, dureri musculare,
discrazii sangvine.
Adm: oral şi parenteral

73
74
Ranitidina(DCI), Ulcoran, Zantac

Sarea clorhidrat este o pulbere alb-gălbuie, uşor solubilă în apă şi acid acetic,
solubilă în metanol, greu solubilă în etanol
Are potenţă mai mare decât cimetidina; doza echiactivă clinic este 300mg
ranitidină : 800mg cimetidină
Este mai bine tolerată decât cimetidina

75
Famotidina(DCI), Famodar, Famodin, Quamatel

Descriere: pulbere cristalină, alb-gălbuie, puţin solubilă în apă, insolubilă în

etanol.
Are potenţă mult mai mare decât cimetidina; doza echiactivă clinic este
40mg famotidină : 800mg cimetidină
Recţii adverse reduse; tolerabilitate bună

76
Nizatidina(DCI), Axid

Este un antihistaminic cu acţiune şi potenţă similară ranitidinei. Are

biodisponibilitate superioară celorlalte antihistaminice H2 (peste 90%).
Se administrează oral.
Are reacţii adverse reduse.

77
Roxatidina(DCI), Roxane, Roxit

Se foloseşte sub formă de sare acetat. Este biotransformată la nivel

plasmatic şi hepatic în metabolitul său activ, dezacetilat. Din punct de
vedere farmacologic are proprietăţi asemănătoare cu nizatidina, însă
potenţă mai mare. Se administrează oral.

78