România în al Doilea Război Mondial [modificare 

| modificare
sursă]
Articol principal: România în al Doilea Război Mondial.

În final, în 1940, România a pierdut teritorii atât în est cât și în vest: în iunie 1940, ca urmare a
tratatului Germano - Sovietic (Ribbentrop - Molotov) după ce a înaintat un ultimatum
României, Uniunea Sovietică a anexat Basarabia, Bucovina de nord și Ținutul Herța. Două treimi
din Basarabia au fost combinate cu Transnistria (o mică parte din URSS), pentru a forma RSS
Moldovenească. Bucovina de Nord, Ținutul Herței și sudul Basarabiei au fost oferite RSS
Ucraineane.
Între 1941 și 1944, mareșalul Ion Antonescu conduce țara ca dictator militar (Șeful Statului).
Prin Dictatul de la Viena, România este nevoită în august 1940 să cedeze Ungariei partea de
nord a Transilvaniei în schimbul garanțiilor de securitate germano-italiene. De asemenea,
prin Tratatul de la Craiova, din 7 septembrie 1940, au fost cedate Bulgariei - la insistențele lui
Hitler, alimentate de diplomația bulgară - două județe din sudul Dobrogei, Durostor și Caliacra
(Cadrilaterul). România a intrat în cel de-Al Doilea Război Mondial alături de Pactul
Tripartit[necesită  citare] în iunie 1941, cu scopul de a recupera teritoriile pierdute către URSS, lucru
care inițial avea să fie realizat, pentru perioada iulie 1941 - august 1944.
Ca urmare a situației de pe front, în toamna anului 1943[necesită  citare] Mareșalul Antonescu începe
la Lisabona negocieri secrete cu reprezentanți ai Aliaților; ulterior acestea se vor desfășura
la Cairo și Stockholm, până în data de 22 august 1944. Antonescu nu avea însă intenția de a ieși
din război, el acționând în virtutea cuvântului de ofițer dat lui Hitler, și a refuzat chiar și în ultimul
moment să renunțe la lupta împotriva Aliaților.[26]
La 23 august 1944, Regele Mihai, cu sprijinul partidelor din opoziție și al unor reprezentanți ai
armatei, a pus capăt dictaturii lui Antonescu și a trecut armata României de partea Aliaților, fără
semnarea unui acord prealabil cu aceștia. Acest aspect avea să fie speculat pe deplin de armata
sovietică care, imediat a trecut la răzbunări și răfuieli față de militarii români care au participat
anterior la luptele de pe frontul de est.
România a luptat în bătăliile cu germanii din Transilvania, Ungaria, Austria și Cehoslovacia,
situându-se pe locul 4 în ceea ce privește efectivele armate angajate în luptă, aportul concret
adus Aliaților și rezultatele obținute pentru victoria asupra statelor Axei. La sfârșitul războiului,
Regele Mihai I a fost decorat de Președintele SUA - Harry S. Truman - cu „Legiunea de Merit în
cel mai înalt grad” (Comandant Șef) și de către Iosif V. Stalin cu ordinul sovietic „Victoria cu
diamante”, recunoscându-se, în acest fel, meritul deosebit al contribuției sale personale la
victoria aliaților. La sfârșitul celui de-al doilea război mondial, nordul Transilvaniei a revenit
României, dar Bucovina de Nord, Basarabia, Ținutul Herța și sudul Dobrogei (Cadrilaterul) au
rămas cedate URSS și Bulgariei. O parte din aceste teritorii, împreună cu o parte din teritoriul
fostei URSS a format RSS Moldovenească, stat devenit independent în 1991, sub numele
de Republica Moldova.