ROMANUL

fr. roman – atestat în Franţa începând cu a doua jumătate a sec.al-XII-lea

Romanul = specie a genului epic în proză, cu acţiune complexă şi de mare

întindere , desfăşurată pe mai multe planuri ,cu o intrigă
complicată şi cu personaje numeroase .

Romanul este o scriere deschisă modificărilor de structură şi îmbogăţirilor de

conţinut .

TRĂSĂTURI :

 are o structură narativă amplă ;

 permite desfăşurarea subiectului în planuri paralele ;
 combină nuclee narative distincte ;
 acţiunea se desfăşoară în spaţii şi medii diverse ;
 conduce progresiv spre o concluzie-bilanţ ;
 foloseşte un număr mare de personaje , deosebite ca pondere în ansamblul epic ;
 prezintă destinul unor personalităţi bine individualizate sau al unor grupuri de indivizi ;
 cunoaşte o mare varietate de forme ;

Originea romanului e greu de precizat , amintind de amploarea narativă a epopeii .

Structuri epice de mare întindere au existat încă din literatura greacă şi latină : Daphnis şi
Chloe , de Longos ; Satyricon , de Petronius ; Măgarul de aur , de Apuleius .
Abia la sfârşitul sec. al- XIII-lea devine o specie exclusiv în proză.
Începuturile romanului ar putea fi plasate în Anglia sec. al-XVII-lea , o dată cu
scrierile lui Daniel Defoe ( Robinson Crusoe , Moll Flanders)
Creatorul romanului modern este considerat Balzac , cel care a lărgit cadrul epic ,
surprinzând diversitatea mediilor sociale şi a tipurilor umane ( Comedia umană) Treptat ,
creşte interesul pentru transformările de natură psihologică ale personajelor ( de aici,
romanul de formare – bildungsroman) , pentru sondarea conştiinţei . Aceste inovaţii duc la
modificări de ordin formal, în special în ceea ce priveşte acţiunea , care se desfăşoară pe
planuri paralele .
Fiecărei perioade îi este specific un anumit gen de roman :
1
 Renaştere – romanul alegoric , picaresc / eroic – galant , psihologic , comic ,
realist ( sec.al-XVII-lea)
 Sec.al-XVIII-lea – romanul de aventuri , sentimental, epistolar
 Sec.al-XIX-lea – romanul realist , naturalist ( experimental) , comportamentist ,
eseistic , parabolic , existenţialist , noul-roman
( ex. fantastic)
 Sec.al-XX-lea – a produs schimbări substanţiale faţă de romanul clasic , care avea un
caracter închis , linear , finit .
Romanul modern este lipsit de legi. El explorează subconştientul în scopul relevării
structurii psihice a personajului , face apel la memoria involuntară care nu mai este
controlată de raţiune. Timpul e abordat diferit : există un timp subiectiv şi un timp obiectiv
.Timpul nu mai curge cronologic , prezentul amestecându-se cu trecutul . Nici faptele nu
mai sunt urmărite cronologic , etalarea lor devine dependentă de fluxul memoriei .Dispare
cauzalitatea .Naraţiunea nu mai este liniară, pentru că romancierul înfăţişează unităţi
discontinue , aşa cum cinematografia apelează la montaj . Dacă în romanul tradiţional
există o corelaţie logică între caractere şi evenimente , o previzibilitate anticipată uneori
chiar din prima pagină , romanul modern respinge aceste trăsături .

2
3
CRITERII DE CLASIFICARE A ROMANULUI :

1) după situarea în timp a acţiunii

 picaresc ( romanul spaniol)
 eroic
 istoric
 contemporan
 de anticipaţie

2) după cadrul social sau geografic

 urban
 rural
 provincial
 exotic

3) după forma de organizare epică

 epistolar
 jurnal
 eseistic

4) după amploarea epică

roman-frescă
saga
roman ciclic
roman-fluviu

5) după curentul literar

o romantic
o realist
o naturalist

6) după ceea ce reprezintă în raport cu realitatea

 alegoric
 fantastic
 realist
 experimental
 parabolic
 existenţialist

4
 7) după respectarea cronologiei evenimentelor narate
 tradiţional
 modern

8) după tehnica narativă

 de tip balzacian
 stendhalian
 tolstoian
 proustian
 gidian
 avangardist
 postmedernist

9) după procedeul narativ dominant

 psihologic
 sentimental-galant
 comportamentist

REPREZENTANŢI :

 Miguel de Cervantes – Don Quijote

 Alain Rene Lesage – Gil Blas
 Henry Fielding – Tom Jones
 Goethe – Suferinţele tânărului Werther
 Stendhal – Roşu şi negru
 Balzac – Comedia umană
 Ch.Dickens – Viaţa lui David Copperfield
 Gustave Flaubert – Doamna Bovary
 Dostoievski – Crimă şi pedeapsă ; Fraţii Karamazov
 Tolstoi – Război şi pace ; Anna Karenina