1/27/2015

Telecomenzi, telemăsurare
şi transmisia radio a
semnalelor de măsurare

C3

Antena
• Denumirea de antena vine de la cuvântul din limba
latina “antenna” care înseamna tija (bara).
• Energia data de o sursa de curent continuu sau de
curent alternativ pentru ca sa devina energie radiata,
trebuie transformata mai întâi în energie de înalta
frecventa. Curentii de înalta frecventa intra în antena
care transforma energia lor în energie radiata sub
forma undelor electromagnetice. În cazul receptiei
undelor electromagnetice , fenomenele se
desfasoara în sens invers.

1
 1/27/2015

Clasificare
• dupa principiul de functionare:
- electrice;
- magnetice.
• dupa forma elementului radiant:
- liniare;
- de suprafata.
• dupa destinatie:
- de emisie;
- de receptie;
- mixte.

Definiţii
• Pentru aprofundarea studiului antenelor se utilizeaza
notiunea de antena de referinta care poate fi ideala sau
reala.
• Antenele ideale sunt antene teoretice care se folosesc pentru
definirea unor parametrii ai antenelor sau ca etaloane pentru
antenele reale.
• Ca exemple de antene de referinta sunt cunoscute:
• Dipolul Elementar Electric (DEE) sau elementul de curent
electric;
• Dipolul Elementar Magnetic (DEM) sau elementul de curent
magnetic;
• Radiatorul Izotrop Punctiform (RIP).

2
 1/27/2015

Element de curent în originea unui sistem de

coordonate sferice (dipol Hertz)

Câmpul electromagnetic generat de o antena acopera trei zone de radiatie:

- o zona apropiata, denumita Zona Fresnel;
- o zona intermediara, denumita Zona Rayleigh;
- o zona îndepartata, denumita Zona Fraunkoffer.
Pentru radiotehnica intereseaza câmpul la mare distanta, deci zona îndepartata,
care va fi descris de relatiile.

Element de curent în originea unui sistem de

coordonate sferice (dipol Hertz)
 1 jkr

E j30k I l r sin e 120 H ; Er 0

l- lungimea elementului;
I– curentul cu variatie armonica în timp care strabate elementul;
r – distanta pâna la punctul studiat (P);
k- constanta cu valoarea egala cu 2 / .

3
 1/27/2015

Tehnica antenelor
• Antena este un dispozitiv cu ajutorul căruia
este posibil ca o energie de înaltă frecvenţă să
fie radiată într-un anumit mod (antenă de
emisie) sau care permite să se capteze energia
dintr-un câmp electromagnetic de înaltă
frecvenţă (antenă de recepţie) pentru a o
introduce într-o instalaţie de recepţie.

Generalitati
• In principal antenele aflate in discutie sunt
pentru domeniile FIF/UIF. Domeniul FIF
cuprinde frecvenţele de la 30 la 300MHz
(unde metrice), iar domeniul UIF (unde
decimetrice) pentru frecvenţele 300 şi 3000
MHz. În aceste domenii se folosesc antene
acordate (rezonante), faţă de antenele folosite
în undele lungi,medii şi scurte care sunt
neacordate (aperiodice).

4
 1/27/2015

• În domeniile FIF-UIF dimensiunile elementelor

antenelor sunt în strictă legătură cu lungimle
de undă ale semnalelor ce trebuie să fie
recepţionate-emise. Elementul de bază al
tuturor antenelor este dipolul cu lungimea de
undă de aproximativ λ/2. Această lungime de
undă rezultă din frecvenţa de lucru, f, conform
relaţiei

• Dimensiunile antenelor cu mai multe

elemente variază în jurul valorii de λ/2 în
scopul obţinerii anumitor caracteristici. Aceste
antene sunt reciproce cea ce înseamnă că ele
pot fi folosite atât ca antene de recepţie, cât şi
de emisie cu aceleaşi proprietăţi. Majoritatea
antenelor folosite sunt construite numai
pentru polarizarea liniară. Deoarece
majoritatea emiţătorilor sunt polarizaţi liniar,
se garantează o recepţie optimă. În polarizare
liniară, câmpul se propagă într-un plan,
orizontal sau vertical.

5
 1/27/2015

Proprietati
• Distribuţia spaţială a antenei determină
proprietăţile antenei.
• Astfel avem câştigul, unghiul de deschidere,
raportul faţă-spate.

Proprietati
In principiu, câmpul electromagnetic radiat de antena
de emisie se propagă conform diagramei de radiaţie
a acesteia, care se ilustrează printr-o anumită
distribuţie curent-tensiune. De asemenea raportul
tensiune-curent de la baza antenei (punctul de
legătură al cablului antenei) sunt determinante
pentru proprietăţile de impedanţă. În acest punct
acţionează toate raporturile tensiune-curent ale
diferitelor elemente sau segmente de antenă prin
efectul de transformare şi aşa numitele radiaţii
mutuale.

6
 1/27/2015

În principiu toate tipurile şi formele de antene se

împart în două grupe principale: radiatori transversali
şi radiatori longitudinali. Aceste denumiri indică
direcţia principală de recepţie/emisie şi se referă la
cea mai mare dimensiune mecanică a antenei.
Tipurile de antenă cu radiaţie longitudinală tranferă
cea mai mare partea energiei pe direcţia dimensiunii
dominante a antenei. În cazul transversal, este vorba
de direcţia transversală pe dimensiunea dominantă a
antenei.

• Distribuţia curent – tensiune necesară pentru

antenele de recepţie se realizează cu ajutorul
dipolilor. Între diferitele forma de prezentare
posibilă cea mai mare însemnătate o are
dipolul în λ/2. Un exemplu de antenă este cel
realizat de Hidetsugu Yagi şi Shintaro Uda

7
 1/27/2015

Impedanţa antenei
Caracterizează proprietăţile de impedanţă în punctul de
alimentare. Prin impedanţa antenei se înţelege
raportul dintre tensiune şi curent în punctul de
alimentare al antenei. Deoarece antena este un
dispozitiv cu proprietăţi de rezonanţă, impedanţa
antenei nu are numai o componentă pur rezistivă, ci şi
o parte reactivă. Astfel impedanţa este dependentă de
frecvenţă. În practică se foloseşte valoarea nominală de
75 de ohmi şi de 300 de ohmi. În realitate impedanţa
antenei variază în interiorul unor limite bine
determinate în jurul valorilor nominale amintite.

Neadaptarea
• Abaterile în anumite domenii de frecvenţă
sunt date de neadaptare. Această neadaptare
este determinată de
• Factorul de undă

• Factorul de adaptare

• Factorul de reflexie

8
 1/27/2015

Caracteristica de directivitate
• Energia radiată/recepţionată de o antenă este
diferită ca intensitate din diferite direcţii.
Reprezentarea grafică a acestei comportări este
numită caracteristica sau diagrama de radiaţie.
Pentru reprezentarea grafică este folosită aşa numita
diagramă polară.
• Prin intermediul acesteia îi este dată tensiunea
maximă emisă/recepţionată la punctul de alimentare
al antenei în funcţie de unghiul sub care va
radia/primi aceeaşi intensitate a radiaţiei.

Caracteristica de directivitate
• Reprezentarea se face în
valori normate adică se
consideră acea tensiune a
antenei Ua în raport cu
tensiunea maximă Umax
care apare în direcţia
optimă. Cea mai mare
valoare este 1, pentru
direcţia principală de
recepţie/emisie sub
unghiul de 0°.

9
 1/27/2015

Caracteristica de directivitate
• Este prezentată caracteristica în
planul E cu datele: Uamax tensiunea maximă la
unghiul αE=0° (U0).
• Unmax tensiunea maximă a lobilor secundari
• U180 tensiunea la 180°
• αE0 punct de nul la 90°
• αE0,7 unghi de deschidere

digrama E digrama H

Câştigul
• Câştigul (G) al unei antene este
raportul dintre puterea captată Pa
captată de antenă şi puterea PN
captată de un dipol în λ/2, dacă
ambele antene se găsesc într-un câmp
electromagnetic omogen şi dacă sunt
pe direcţia lor principală de recepţie.
• Câştigul se exprimă cel mai bine în
unităţi logaritmice (dB) sau în câştig de
tensiune (Ua este tensiunea din antenă
iar UN este tensiunea la dipolul etalon).

10
 1/27/2015

Câştigul
• Câştigul este determinat de dimensiunile
geometrice al antenei. De exemplu pentru
antena Yagi-Uda cîştigul variază conform
graficului. Pentru câştiguri mai mari se preferă
realizarea sistemelor de antene în loc de a
extinde oricât de mult dimensiunile. Pentru
două antene puterea se dublează iar
tensiunea creşte cu 3dB. Pentru patru antene,
puterea creşte de patru ori iar tensiunea
creşte cu 6dB.

Câştigul

18

16

14

12
Câştigul [dB]

10

0
0 5 10 15 20 25
Nr. de elemente

11
 1/27/2015

Cea mai importantă caracteristică a unei antene este câştigul. Câştigul

este dependent de frecvenţă şi de unghiul de deschidere, de numărul şi
mărimea lobilor secundari.

G,dB a

c
f,MHz

Raportul faţă spate

Este o dimensiune a directivităţii unei

antene sub unghiurile α=0° şi α=180°. Prin
definiţie, raportul faţă spate este raportul
tensiunilor care apar la bornele antenei
daca antena este orientată sub aceste
unghiuri. Se poate exprima şi în unităţi
logaritmice.

12
 1/27/2015

Unghiul de deschidere
• Direcţia de recepţie-emisie este dată de lobul
principal al diagramei de radiaţie. Unghiul de
deschidere este unghiul în care tensiunea
normată din diagrama de radiaţie scade cu
valoarea 1/√2=0,707. Unghiul este atât pentru
planul E cât şi pentru planul H.

Dipolul
• Toate tipurile de antene pot fi reduse la
antena de bază. Cel mai cunoscut element de
bază este dipolul în semiundă care se prezintă
sub forma unei tije sau a unui dipol îndoit.
Dacă se face o completare a acestora cu
elemente de diferite forme cu rol de a
influenţa pozitiv proprietăţile antenei
(reflectori, directori) şi dacă mai multe astfel
de elemente sunt aşezate corespunzător se
pot obţine diferite tipuri de antene.

13
 1/27/2015

Dipolul
Dipolul este elementul
activ, cel care este
conectat la circuitul l≈λ/2

emiţătorului sau
receptorului. 60...75 Ω
Elementele pasive
conectate inaintea lui l≈λ/2
(pe direcţia principală)
se numesc elemente
240...300 Ω
directoare iar cele
conectate dupa se
numesc elemente
reflectoare

Dipolul
• Cablurile folosite pentru conectarea antenei la
emiţător-receptor este realizat cu impedanţa
caracteristică de 75 ohmi (cablu ecranat,
asimetric) sau 300 ohmi (cablu panglică,
simetric). Pentru conectarea acestora la
dipolul activ, sunt necesare conexiuni speciale.
Fără a lua în considerare circuitele speciale de
conectare (transformator sau cablaj imprimat
de adaptare şi simetrizare) conectarea se mai
poate face conform figurii.

14
 1/27/2015

Dipolul
300 Ω

75 Ω

Buclă λ/2

λ/4
75 Ω

Antena horn
• Antena horn a aparut în dorinta de a se obtine
un fascicul cu o deschidere mica si un câstig
mai mare decât un radiator cu ghid de unda
deschis.

15
 1/27/2015

Antena horn

Propagarea undelor
electromagnetice la distanţă
• Pentru unde lungi medii şi scurte, propagarea acestora se poate
face şi la distanţe mari, faţă de zona de vizibilitate directă,
deoarece la frecvenţele respective, lungimea de undă este
comparabilă cu obstacolele naturale apărând şi fenomenul de
refracţie a undelor.
• Pentru frecvenţe cuprinse între 50-850MHz au caracteristici
asemănătoare cu propagarea undelor luminoase. Ele se propagă
cu viteză constantă în mediu omogen. Viteza de propagare este
dată de relaţia v=λf, unde f este frecvenţa iar λ este lungimea de
undă corespunzătoare mediului. În vid viteza de propagare este
de aproximativ c = 300 000 km/s. În alte medii viteza de
propagare este funcţie de constanta dielectrică (permitivitatea)
relativă εr şi de permeabilitatea magnetică relativă a mediului

16
 1/27/2015

Antene cu reflector parabolic

• Antenele cu reflector parabolic sunt cele mai
utilizate antene în domeniul
telecomunicatiilor prin microunde. Antena
este compusa din doua parti, radiator si
reflector.
• Radiatorul sau excitatorul este de obicei o
mica antena horn, iar reflectorul este o
suprafata metalica obtinuta dintr-un
paraboloid de rotatie.

Antene cu reflector parabolic

17
 1/27/2015

Antene cu reflector parabolic

O varianta care este folosita la antene mari, de performanta, este

structura cassegrain din figura, la care excitatorul este amplasat
în primul focar al unui subreflector cu suprafata hiperbolica, iar
celalalt coincide cu focarul reflectorului parabolic principal.
Aceasta constructie este mai complicata, dar are avantajul
plasarii ghidului de alimentare a excitatorului în spatele
reflectorului, iar în cazul comunicatiilor spatiale are avantajul unei
temperaturi de zgomot mai mici, datorate deschiderii excitatorului
spre spatiu astfel încât antena nu va receptiona zgomotul termic
al pamântului.

Propagarea undelor
electromagnetice la distanţă

• Într-un mediu umogen, propagarea are un caracter rectiliniu. Pe

suprafaţa de separare a două medii diferite, undele suferă
fenomene de refracţie şi reflexie, funcţie de indicii de refracţie ai
mediilor şi de unghiul de incidenţă al direcţiei de propagare cu
suprafaţa de separare. În general proprietăţile solului, pentru
aceste frecvenţe, au o influenţă mică asupra propagării.
• Avem două situaţii pentru propagarea undelor la mare distanţă:
recepţia directă şi recepţia temporară (accidentală).

18
 1/27/2015

Propagarea undelor
electromagnetice la distanţă

• Prin recepţia directă se înţelege comunicaţia între două antene

între care există vizibilitate directă. Propagarea fiind rectilinie,
distanţa maximă, teoretic, la care se poate comunica este dată de
formula, conform figurii

he hr
zonă de
R umbrire

Propagarea undelor
electromagnetice la distanţă

• R este raza pământului de 6370 km, he este înălţimea antenei de

emisie iar hr este înălţimea antenei de recepţie. De exemplu, dacă
avem o antenă de emisie la o altitudine de căteva sute de metri
(100-2000) şi un receptor cu o antenă de câţva zeci de metri,
rezultă o distanţă de vizibilitate directă de ordinul 100-150km.

19
 1/27/2015

Propagarea undelor
electromagnetice la distanţă
• În zona de vizibilitate directă nivelul
semnalului este direct proporţional cu câştigul
antenei de emisie, cu câştigul antenei de
recepţie, cu puterea emiţătorului şi invers
proporţional cu pătratul distanţei dintre
emiţător şi receptor. De asemenea semnalul
este influenţat de obstacolele din zona de
vizibilitate (construcţii din mediul urban).
• Recepţia directă este caracterizată prin faptul
că are un caracter permanent.

Propagarea undelor
electromagnetice la distanţă
• Recepţia temporară se datorează unor fenomene
naturale care crează dicontinuităţi în mediul de
propagare şi deci reflexii şi refracţii ale undelor
electromagnetice. Astfel este posibilă recepţia de
semnale la distanţe mult mai mari decât distanţa de
vizibilitate directă. Acest tip de recepţie are un
caracter temporar, durata unei recepţii putând fi de
la câteva secunde până la zile sau săptămâni. Funcţie
de cauzele care generează fenomenul, recepţia poate
să prezinte un caracter periodic (repetitiv) sau
nerepetitiv. Exemple de forma de recepţie la foarte
mare distanţă sunt

20
 1/27/2015

Propagarea undelor
electromagnetice la distanţă
• Recepţia troposferică. Troposfera este partea
cea mai de jos a atmosferei. Ea se întinde de la
suprafaţa pământului până la altitudinea de
7km. Fenomenul apare în special la sfârşitul
verii – începutul toamnei, în orele serii când
vremea este stabilă. Este caracteristică
frecvenţelor superioare celei de 150MHz.

Propagarea undelor
electromagnetice la distanţă
• Sporadic E. stratul E se află la aproximativ
120km, fiind unul din straturile ionosferei.
Acest strat reflectă în special undele scurte,
cele din gama FIF, UIF trecând fără probleme,
daca nu avem o ionizare excesivă (ionizarea
are cauze multimple: activitate solară, praf
cosmic, etc..

21
 1/27/2015

Propagarea undelor
electromagnetice la distanţă
• Stratul F2. Face parte tot din ionosferă,
superior stratului E. Altitudinea este de
300km, iar direcţia preferenţială a undelor
propagate este N-S. Este caracteristic
frecvenţelor de la începutul benzii FIF

Propagarea undelor
electromagnetice la distanţă
• Ploaia de meteoriţi. Prin pătrunderea de
particule din Cosmos în atmosfera
pământului, acestea se ionizează puternic. În
cazul când numărul acestora este mare, se
formează un nor ionizat. Frecvenţele din gama
FIF sunt cele care sunt afectate în acest caz.

22
 1/27/2015

Propagarea undelor
electromagnetice la distanţă
• Cauze speciale. Mai pot apare cu totul
sporadic reflexii pe aurore boreale, anomalii
ale câmpului magnetic terestru, etc..

23